Conflict de competenţă. Sentința nr. 129/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 129/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 129/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 129 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 13.11.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria sectorului 2 București, în cauza având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. M. A. E., cu sediul com. Cornetu, ., jud. I., la cererea creditorului B. T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr.35, ., ., sector 3, împotriva debitoarei B. SA, cu sediul în București, ..6A, sector 2.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 08.07.2014 petentul B.E.J. M. A. E. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditorului B.E.J T. G. împotriva debitoarei B. S.A. în baza titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 06.07.2012 și proces-verbal de cheltuieli suplimentare din data de 27.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 800/2012, fără cheltuieli de executare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 665 pct. C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 5262/26.08.2014 Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 650 alin. (1) C.pr.civ., „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Prin raportare la acest text legal Judecătoria Cornetu ar fi competentă să soluționeze cererea dedusă judecății.
Cu toate acestea, prin decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014, dispozițiile art. 650 alin. (1) C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale.
În motivarea deciziei anterior menționate, Curtea Constituțională a reținut că „textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. Rezultă că o asemenea soluție normativă afectează garanțiile constituționale și, implicit, cele convenționale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, garanții menționate la paragraful 17.” Totodată, Curtea a mai reținut că, în stabilirea instanței de executare, legiuitorul „trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea”.
Din analiza considerentelor deciziei anterior menționate, rezultă fără echivoc faptul că dispozițiile art. 650 alin. (1) C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale prin prisma competenței teritoriale conferite în materia executării silite și nu prin prisma competenței materiale a judecătoriei.
În acest context, în procesul de verificare a competenței sale, instanța a reținut în primul rând că în materia încuviințării executării silite competența revine judecătoriei, acest fapt putându-se deduce, de altfel, și prin raportare la dispozițiile art. 665 alin. (2) C.pr.civ.
De asemenea, instanța a reținut că, în ciuda faptului că decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Cornetu, aceasta este obligatorie în soluționarea cauzei.
Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept. La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.
Norma cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată neputând fi tăgăduită, întrucât, în caz contrar ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică. De asemenea se constată că, dacă s-ar aplica în continuare prevederile art. 650 alin.1 C.proc.civ., ar însemna să se aplice o normă de drept inexistentă din punct de vedere juridic, ale cărei efecte au încetat.
Prin urmare, instanța a apreciat că decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 este obligatorie și în soluționarea cauzelor aflate pe rol la data publicării deciziei, judecătorul cauzei neputând face aplicarea unor norme suspendate prin efectul legii, în virtutea constatării acestora ca fiind neconforme cu ordinea constituțională.
În acest context, instanța a constatat că, în lipsa unei norme de competență incidentă în materia executării silite, în vederea stabilirii competenței teritoriale, prin raportare la caracterul necontencios al cererii de referință, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 528 alin. (2) C. pr.civ. potrivit cărora „în celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase”, iar potrivit art. 107 alin. (1) C.pr.civ. regula generală constă în introducerea cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.
În prezenta cauză, sediul debitorului se află în București, sectorul 2, iar din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că în cauză ar putea fi incidente dispozițiile art. 818 (inaplicabil de altfel, decât în condiții excepționale, prin raportare la art. 812 C.pr.civ. și cuantumul debitului datorat) sau ale art. 781 alin. (1) teza finala C.pr.civ., dispoziții care ar atrage competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cauza declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 19.09.2014 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/02.10.2014 Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de B.E.J. M. A. E., în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În cauză s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B. S.A cu sediul în București, .. 6A, Sec. 2, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 08.07.2014.
În drept, conform art. 650 alin. 1 C.proc.civ., forma în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin Decizia nr. 348/2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., dispoziția fiind suspendată începând cu data publicării deciziei – 16.07.2014 și până la data de 30.08.2014 și ulterior abrogată începând cu data de 31.08.2014, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție: „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
După această dată, urmare a abrogării prevederilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., au devenit aplicabile dispozițiile de drept comun stabilite de art. 107 alin. 1 C.proc.civ. – instanța de executare fiind instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.
Potrivit art. 147 alin. 4 teza a II-a din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, instanța a reținut că la data sesizării Judecătoriei Cornetu cu cererea de încuviințare a executării silite – 08.07.2014, dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ., care stabileau criteriul de stabilire a instanței de executare ca fiind sediul biroului executorului judecătoresc, erau încă în vigoare, neavând importanță că pe parcursul judecății dispozițiile au fost declarate neconstituționale, decizia Curții Constituționale producând efecte doar pentru viitor. Regula de drept comun consacrată de art. 107 alin. 1 C.proc.civ. urmează a fi aplicată doar cererilor de încuviințare a executării silite înregistrate după data publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, respectiv după data de 16.07.2014.
S-a constatat așadar că cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr.348/16.07.2014, competența instanței de executare fiind cea prevăzută de art.650 alin.1 C.proc.civ. aparținând Judecătoriei Cornetu.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 28.10.2014 pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Analizând incidența prevederilor art. 133 Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de pct. 2 teza I al textului citat, deoarece două instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, motiv pentru care, se constată ivit conflictul negativ de competență.
În soluționarea conflictului de competență, Curtea reține că cererea dedusă judecății are ca obiect încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 06.07.2012 și procesul-verbal de cheltuieli suplimentare din data de 27.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 800/2012.
Cererea a fost introdusă la data de 08.07.2014 pe rolul Judecătoriei Cornetu, aceasta fiind instanța competentă la data sesizării instanței, potrivit art. 650 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă, conform căruia, instanța de executare care soluționează cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Dispozițiile art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 348/17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16.07.2014.
Competența de soluționare a cauzei se stabilește la data sesizării instanței și rămâne câștigată cauzei, chiar dacă ulterior, norma care a determinat competența a fost declarată neconstituțională, deoarece, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor.
De asemenea, potrivit în art. 25 alin. 2 din codul de procedură civilă procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care a început.
Prin urmare, decizia menționată nu poate avea efect asupra executărilor silite aflate în curs, cum este cazul cererii deduse judecății, fiind pe deplin aplicabilă regula de procedură potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior, norma care a determinat competența este înlăturată.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării instanței și întrucât sediul biroului executorului judecătoresc se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu, în baza art. 135 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. E. Judecătoresc M. A., cu sediul în comuna Cornetu, ., creditorul B. E. Judecătoresc T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 35, .. 2, . și pe debitorul B. SA, cu sediul în București, .. 6A, sector 2, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. M. D.
Red/Tehnored MAM
Tehnored. GC – 5 ex
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2110/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 503/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
