Obligaţie de a face. Decizia nr. 2110/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2110/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 2110/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2110R
Ședința publică din data de 06.12.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - S. C. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul I. C. împotriva deciziei civile nr. 2059R/15.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatul I. de S. în Construcții – I.S.C prin I. Teritorial în Construcții I. și intervenientul accesoriu Asociația Anticorupția.
Dosarul a fost strigat la ora 11.30, stabilită de instanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul I. C. în nume personal și în calitate de reprezentant al intervenientului accesoriu Asociația Anticorupția și intimatul I. de S. în Construcții – I.S.C. prin I. Teritorial în Construcții București I. – reprezentat de consilier juridic V. Ș., în baza delegației nr._/01.11.2012, depusă în dosarul de recurs Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă nr._/3/2011(fila 21).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în timpul ședinței de judecată, dar înainte de strigarea dosarului, serviciul registratură al acestei secții a depus la dosar cererea formulată de către contestatorul I. C., prin care solicită revenirea asupra măsurii de respingere a cererii de stenografiere.
Contestatorul personal și în calitate de reprezentant al intimatei Asociația Anticorupția, solicită îndreptarea erorii materiale privind respingerea cererii de stenografiere conform art. 149 Cod procedură civilă, articol imperativ cu art. 108 din Codul de procedură civilă.
Reprezentanta intimatului I. de S. în Construcții – I.S.C. prin I. Teritorial în Construcții I., arată că nu știe despre ce este vorba și lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate de către contestator.
Curtea, după deliberare, urmează să se verifice caietul grefierului de ședință cu privire la susținerile contestatorului și să se întocmească un referat în acest sens.
De asemenea, cu privire la cererea de stenografiere, constată că s-a pronunțat asupra acestui aspect în ședința publică din data de 27.09.2013 și nu există motiv pentru a se reveni asupra cererii de stenografiere.
Contestatorul depune la dosar o nouă cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei, în original și un timbru judiciar de 0,15 lei, întrucât s-a refuzat să se revină asupra măsurii de respingere a cererii de stenografiere, și consideră că dispozițiile art. 149 Cod procedură civilă sunt imperative.
Curtea, după deliberare, în raport de art. 28 alin.3 din Codul de procedură civilă, apreciază ca fiind inadmisibilă cererea de recuzare formulată de către contestator la termenul de astăzi, având în vedere că a mai formulat o cerere de recuzare la termenul anterior pentru aceleași motive, cerere care a fost respinsă.
Contestatorul arată că va depune prin registratură aceeași cerere de recuzare, întrucât i-au fost încălcate drepturile procedurale.
Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației în anulare, în completarea susținerilor cu privire la cererea de înscriere în fals și la cererea de suspendare, menționate în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul anterior, din data de 27.09.2013.
Reprezentanta intimatului I. de S. în Construcții – I.S.C. prin I. Teritorial în Construcții București I., pe fondul contestației în anulare, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate în contestația în anulare nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, în baza căruia și-a întemeiat prezenta contestație.
Totodată, arată că motivele contestației în anulare nu se încadrează în prevederile art. 317-318 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de îndreptare invocată în decizia contestată, consideră, că instanța s-a pronunțat pe cererea de lămurire a dispozitivului, fiind calificată ca fiind o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Cu privire la cererile de suspendare și de înscriere în fals, își menține concluziile formulate la termenul anterior.
Curtea constatând închise dezbaterile reține în pronunțare pe aspectele inocate și pe fondul contestației în anulare.
CURTEA
Prin încheierea de ședință de la 29.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea formulată de pârâtul I. C., în contradictoriu cu reclamantul I. de S. în Construcții – I.S.C., de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, calitatea de pârâți o au Primăria Sectorului 1, Municipiul București și Consiliul Local Sector 1, iar reclamantă este . SRL, pe când, în prezenta cauză, calitatea de reclamantă revine Inspectoratului de S. în Construcții – I.S.C., iar calitatea de pârât o are I. C..
Împotriva acestei încheieri pârâtul a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 21.04.2011, sub nr._/3/2011.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a susținut că are calitatea de asociat unic al . SRL, iar în numele acestei societăți a solicitat eliberarea autorizației de construcție în cadrul dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București și pentru care a solicitat suspendarea prezentei cauze.
La termenul din data de 09.02.2012 recurentul-pârât a solicitat, în temeiul art. 23 din statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, sesizarea acestei instituții cu privire la aspectul aplicării neunitare, de către instanțele românești, a prevederilor art. 2441 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 09.02.2012, tribunalul a respins această cerere, apreciind că în cauză nu se impune sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu chestiunile preliminare solicitate de recurentul-pârât, întrucât, din acest punct de vedere legislația internă este clară și nu dă loc la interpretări.
Prin decizia civilă nr. 626 R din 08.03. 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a constatat inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât I. C. împotriva încheierii de ședință de la 29.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit art. 244/1 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, este supusă recursului numai încheierea prin care instanța dispune suspendarea judecății, nu și cea prin care cererea de suspendare este respinsă, astfel că, recursul a fost apreciat inadmisibil.
Împotriva încheierii din 09.02.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a III-a Civilă, prin care a fost respinsă cererea privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, a declarat recurs recurentul-pârât I. C..
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, la data de 16.02.2012.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a formulat cerere privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu statutul și regulamentul de procedură ale Curții, referitor la împrejurarea că instanțele românești au aplicat neunitar prevederile art. 2441 Cod procedură civilă.
Recurentul a arătat că art. 23 din Statutul Curții, prevede că instanța națională suspendă procedura și sesizează Curtea, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra dreptului său de a se adresa instanței cu cerere de recurs împotriva încheierii judecătoriei prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene fiind obligatorie pentru instanța națională.
Recurentul a expus istoricul litigiului și a solicitat admiterea recursului și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 244 – 2441, 299 – 316 Cod procedură civilă, Tratatul Uniunii Europene, Statutul și Regulamentul de procedură ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Prin decizia civilă nr. 2059 R din 15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât I. C. împotriva încheierii din 09.02.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. de S. în Construcții prin I. Teritorial în Construcții București – I..
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 15.11.2012, Curtea a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepție pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă încheierea din data de 09.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, prin care a fost respinsă cererea privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu privire la aplicarea art. 2441 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 299 alin. 1 teza finală raportat la art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății (această din urmă situație neregăsindu-se în speță).
Încheierea premergătoare poate fi atacată cu recurs odată cu fondul, conform textelor legale menționate, cu condiția ca și hotărârea pronunțată pe fond să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În cauză, decizia civilă nr. 626R/08.03.2012 pronunțată de tribunal în recurs este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
Împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, deoarece aceasta nu este prevăzută de lege, conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind supuse recursului doar hotărârile judecătorești date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Pentru considerentele expuse mai sus, întrucât hotărârea dată pe fond în cauza în care a fost pronunțată încheierea premergătoare recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs și, având în vedere principiul legalității căilor de atac, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul, ca inadmisibil.
Împotriva deciziei civile nr. 2059 R din 15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, recurentul-pârât I. C. a formulat contestație în anulare, înregistrată la data de 19.11.2012, prin care a susținut următoarele critici:
Referitor la cauza de față, motivul invocat este cel prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, prima teză, care prevede că: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ... ".
Astfel, în susținerea motivului de contestație in anulare invocat, contestatorul arată că instanța de recurs, în mod eronat, a reținut ca fiind neîntemeiată cererea privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 23 din Statutul Curții care prevede că instanța națională își suspendă procedura și sesizează Curtea, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra dreptului său de a se adresa instanței cu cerere de recurs în situația în care a fost respinsă cererea sa de suspendare formulată în baza art. 244 Cod procedură civilă, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene fiind obligatorie pentru instanța națională.
Contestatorul invocă dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului, respectiv: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale .... ", precum și dispozițiile art. 21 din Constituția României, respectiv: "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime."
Astfel, trebuie avute în vedere, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și, de asemenea, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice privitoare la același drept fundamental al omului.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere principiul egalității de arme prevăzut atât la art. 6, cât și 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În acest sens, solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate, modificarea în tot a acesteia și, rejudecând, să se admită recursul formulat.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 317-321 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de înscriere în fals referitoare la nota de constatare nr.1358/16.03.2007 și adresa nr.20.03.2007emisă de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Curtea, în calea de atac extraordinară, constată că înscrisurile, pe care contestatorul le pretinde ca fiind false, nu sunt utile și nici pertinente pentru soluționarea contestației în anulare, în raport de motivului invocat în susținerea acesteia, respectiv dispozițiile art.318 din Codul de Procedură Civilă.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea de înscriere în fals.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, aflate la fila 103 din dosarul de contestație în anulare, Curtea învederează că este neîntemeiată, având în vedere că nu se impune suspendarea soluționării contestației în cauză, nefiind incident niciunul dintre motivele de suspendare prevăzute de art.242-244 din Codul de Procedură Civilă.
Analizând contestația în anulare în raport de criticile formulate și de dispozițiile art.318 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, în raport de dispozițiile art.312 din Codul de Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 din Codul de Procedură Civilă, pentru admisibilitatea contestației în anulare este necesar ca dezlegarea dată de către instanța de recurs să fie rezultatul unei erori materiale sau atunci când instanța de recurs respingând, recursul a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare.
Motivarea contestației în anulare vizează faptul că instanța de recurs a reținut, în mod greșit, că nu se impunea admiterea cererii sale privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare învederează că noțiunea de greșealã materialã nu vizeazã acele erori care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea greșitã a unui recurs ca tardiv formulat, deși recursul s-a depus la oficiul poștal în termen legal, anularea greșitã a unui recurs ca netimbrat, deși la dosar exista depusã dovada achitãrii taxei judiciare de timbru, anularea recursului ca fãcut de un mandatar fãrã calitate ori ca nemotivat, deși motivele de recurs s-au depus la dosar în termenul legal, pronunțarea instanței de recurs asupra altei hotãrâri decât cea recuratã.
În cauza de față, se învederează că, prin decizia civilă nr. 2059 R din 15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât I. C. împotriva încheierii din 09.02.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. de S. în Construcții prin I. Teritorial în Construcții București – I..
Cu ocazia analizării inadmisibilității recursului, instanța a prezentat argumentele, care au stat la baza hotărârii pronunțate, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză.
Astfel, s-a reținut că, împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, deoarece aceasta nu este prevăzută de lege, conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind supuse recursului doar hotărârile judecătorești date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Pe cale de consecință, instanța a expus argumentele avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate, motiv pentru care nu se poate aprecia că ne aflăm în prezența unei greșeli materiale, așa cum susține contestatorul.
Nemulțumirile contestatorului cu privire la împrejurarea că instanțele de judecată nu au admis cererea de sesizate a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prelminare nu se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 318 din Codul de Procedură Civilă.
În calea de atac extraordinară, se învederează că susținerile contestatorului referitoare la încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt neîntemeiate, având în vedere că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a statuat că accesul la justiție presupune exercitarea tuturor căiilor procedurale stipulate de legislația statului membru, nefiind obligatoriu să fie prevăzute mai multe grade de jurisdicție de către legislația statului respectiv.
În cauza de față, cererea formulată de către I. C. a fost analizată de către instanțele de judecată, care s-au pronunțat asupra acesteia, considerând-o neîntemeiată, motiv pentru care nu se poate reține incidenta dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere considerentele menționate, în conformitate cu dispozițiile art.320 din codul de procedură civilă va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul I. C., împotriva deciziei civile nr. 2059 R din 15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatul I. de S. în Construcții – I.S.C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de înscriere în fals.
Respinge cererea de suspendare.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul I. C., împotriva deciziei civile nr. 2059 R din 15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatul I. de S. în Construcții – I.S.C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Z. D. C. M. S. S. C. M.
GREFIER,
D. L.
Red. ZD
Tehnored. ZD/PS 2 ex.
12.12.2013
Jud. recurs: G. D. M.
M. A. M.
S. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 129/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
