Legea 10/2001. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 511/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 511A
Ședința publică de la 21.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, M. F. D., împotriva sentinței civile nr. 642/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, P. M. BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI și P. S. 4 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 14.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.642 din 05.05.2014 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată de reclamantul M. F. D. în contradictoriu cu P. M. București.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în esență, că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la data de 05.03.2013, reclamantul M. F.-D. a chemat în judecată pe pârâții P. M. BUCUREȘTI, MUNICIPIUL BUCUREȘTI ȘI P. SECTOR 4 și a solicitat restituirea prin echivalent a terenurilor: de 4800 mp. situat în București, .; de 397 mp. situat în . și de 1917 mp. situat în Calea Văcărești nr. 386, sector 4, terenuri trecute în proprietatea statului în regimul anterior pentru utilitate publică – Lacul Văcărești, Parcul Tineretului; blocurile din Calea V., valoarea totală a terenurilor menționate fiind de 1.113.269 lei.
S-a mai solicitat de către reclamant ca pârâții să-i plătească și suma de 240.000 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea folosinței acestor terenuri ce au fost preluate în mod abuziv în regimul anterior precum și suma de 871.152 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamant că împreună cu părinții săi - M. N. și M. Helene sunt moștenitorii legali ai defuncților M. P. și O. Modinger în calitate de descendenți, autorii reclamantului fiind cei care au dobândit în proprietate terenurile ce se revendică în prezenta cauză.
Că în mod greșit au fost respinse notificările nr. 1822/14.08.2002 și nr. 811/20.04.2007, referitoare la terenurile în suprafața de 397 mp. și respectiv de 1917 mp., cu motivarea că a fost depășit termenul de un an prev. de Legea nr. 10/2001 în cadrul căruia puteau fi formulate aceste cereri.
Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 15.04.2013, reclamantul și-a majorat cuantumul pretențiilor bănești deduse judecății, pretenții care au fost actualizate în raport de indicele de inflație.
Prin întâmpinarea formulată de Instituția Prefectului M. București au fost invocate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Prefecturii M. București și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Instituției Prefectului M. București, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta P. sector 4 a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar excepțiile privind lipsa capacității procesuale de folosință și respectiv cea a lipsei de calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Municipiul București prin Primarul General a invocat prin întâmpinare excepția de netimbrare a capetelor de cerere privind acordarea lipsei de folosință și acordarea de daune morale iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 10.03.2014 reclamantul prezent în instanță a declarat că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâta P. M. București, totodată instanța a admis excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâta P. sector 4, astfel că soluționarea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamant urma să se realizeze în contradictoriu cu pârâta P. M. București, a ceasta având legitimare procesuală pasivă în ceea ce privește solicitările întemeiate pe prev. Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că reclamantul în calitate de moștenitor legal al autorilor săi M. N. și M. Helene a solicitat instituțiilor statului retrocedarea unor terenuri ce au fost preluate în regimul anterior de la antecesorii săi, aceste cereri fiind întemeiate atât pe prevederile Legii nr.10/2001 cât și ale Legii fondului funciar nr.18/1991, modificată prin Legea nr.1/2000.
Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care intră sub incidența legii fondului funciar, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul trebuia să urmeze procedura instituită de Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
Referitor la terenurile situate în intravilanul localității și despre care reclamantul pretinde că au trecut anterior în proprietatea statului în mod abuziv, instanța a analizat dacă petentul a respectat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, ulterior modificată și care reprezintă o lege specială de reparație, în conformitate cu care s-a stabilit că imobilele care au fost preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89 se restituie în natură sau în echivalent atunci când nu mai este posibilă retrocedarea în natură.
Această lege prevede că persoana îndreptățită trebuie să notifice unitatea deținătoare în cadrul unui anumit termen calculat de la data intrării în vigoare a legii, acest termen care a fost ulterior prelungit prin două ordonanțe de urgență fiind de un an, astfel că termenul limită pentru depunerea notificării a devenit data de 14.02.2002, în caz contrar dacă nu se va respecta acest termen se va ajunge la pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în antură sau prin echivalent, după cum statuează alin. 5 al art. 22 din lege.
În speță se observă că autorii reclamantului au adresat PRIMĂRIEI M. BUCUREȘTI notificările nr.1822/14.08.2002 și respectiv nr._/15.08.2002 solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv de către organele abilitate ale regimului anterior, ori aceste notificări au fost formulate după expirarea termenului de un an stabilit de Legea nr.10/2001.
Legea nr.247/2005 care a modificat Legea nr.10/2001 nu a avut drept consecință o repunere a persoanelor interesate în termenul de formulare a notificărilor cum se pretinde către reclamant.
Având în vedere aceste prevederi legale, Primarul General al M. București a emis Dispoziția nr.9906/18.03.2008 prin care a respins ca tardivă notificarea nr.1822/14.08.2002 formulată de M. N. cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, . colț cu ., sector 4, această dispoziție putând fi contestată la instanța competentă în cadrul termenului legal de 30 de zile stabilit de lege.
Câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada existenței unor notificări depuse în termen la unitatea deținătoare și pe care pârâtul Municipiul București să nu le fi soluționat în mod nejustificat, instanța nu a putut da curs solicitărilor reclamantului din prezenta cauză în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile care au fost dobândite în proprietate de către antecesorii săi, ori referitor la contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor.
Nefondată este și solicitarea reclamantului privind plata de daune morale, aceasta fiind înlăturată întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite de către pârât, existența unui prejudiciu adus reclamantului ca urmare a comiterii faptei ilicite, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și de asemenea existența vinovăției sub forma intenției sau a culpei.
Împotriva acestei decizii civile a formulat apel Minciulescu F. D. care, în esență, și-a motivat apelul în sensul că nu au fost respectate dispozițiile Legilor nr.18/1991, nr.169/1997, nr.1/2000, nr.10/2001, nr.247/2005 Și nr.165/2013, pentru că deși reclamantul la fond și apel a depus cereri (moștenitorii reclamantului), comisia condusă de primar nu a soluționat aceste cereri, nu a avut în vedere declarațiile celor trei martori, a dispozițiilor legale și a actelor trimise de Primărie S. 4, P. M. București, nu a respectat temeiurile impuse de aceste legi, s-au făcut și abuzuri din partea instituțiilor (adresa nr.2439/23.01.2014 a Primăriei sectorului 4 București) nu a stabilit corect prima instanță taxa de timbru și nu au fost respectate nici Constituția României și Codul civil (motive de apel filele 3-7 dosar curte).
Apelul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului se reține că soluția primei instanțe criticată în apel a avut în vedere susținerile apelantului depuse în scris (filele 231 – 234 dosar prima instanță) și reluate ca motivare a apelului declarat.
De altfel, apelantul face numeroase aprecieri asupra probelor cu subiectivitate (pe parcursul procesului a renunțat să se mai judece cu P. M. București) rămânând numai P. M. București (fiind admisă excepția lipsei capacității de folosință și lipsa calității procesuale pasive a Primăriei sectorului 4 București fila 238 verso dosar fond).
Este de observat că prima instanță a pus în vedere reclamantului să-și precizeze cadrul procesual.
Pentru Legea nr.18/1991 s-a reținut că trebuie urmate procedurile acestei legi, cu modificările ulterioare.
Referitor la Legea nr.10/2001, notificarea trebuie făcută într-un anumit termen, cel limită fiind 14.02.2002. Or, autorii reclamantului au făcut notificările la datele de 14.08.2002 și 15.08.2002 depășind acest termen, iar prin Legea nr.165/2013 nu au fost repuse în termenul de formulare a notificărilor.
S-a reținut și referitor la daunele morale că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, anume săvârșirea unei fapte ilicite și existența unui prejudiciu ca și a raportului de cauzalitate, dar și a laturii subiective (intenția sau culpa).
Or, cercetând motivele scrise de apel, criticile aduse soluției, dar și motivarea acesteia, se reține că aceste critici sunt neîntemeiate.
Așa fiind, conform art.296 Cod procedură civilă motivele de apel vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și art.298 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant, M. F. D. – CNP_ cu domiciliul în București, ..16, ..1, ., sector 3 împotriva sentinței civile nr.642/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, P. M. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., nr.1, corp B, sector 1, P. M. BUCUREȘTI cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6 și P. S. 4 BUCUREȘTI cu sediul în București, ..6-16, sector 4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.6/06.02.2015
T.B.Secția a III-a Civilă – C.T.
← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1742/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1790/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|