Contestaţie la executare. Decizia nr. 163/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 163/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.163
Ședința publică de la 18.02.2016.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta B. M. prin mandatar I. G. V. C., împotriva deciziei civile nr. 233 din data de 21.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. DE P. A M. BUCUREȘTI și T. S. 3 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., în baza procurii speciale autentificată sub nr. 1757/10 mai 2001, atașată la fila 20 din dosarul nr._/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 București, lipsind intimatele C. de P. a M. București și T. S. 3 București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., arată că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2010, raportat la prevederile Legii nr. 202/2010 pentru implementarea micii reforme în justiție, înțelege să solicite înregistrările audio a tuturor ședințelor de judecată din acest dosar, inclusiv a celei de astăzi, sens în care depune CD-ul.
Curtea primește CD-ul depus în ședință publică de către revizuientă și aduce la cunoștința acestuia faptul că această solicitare urmează a fi soluționată pe cale administrativă.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., arată că, potrivit prevederilor legale, implementate prin mica reformă în justiție, chiar dacă dosarul de față se soluționează în conformitate cu dispozițiile din codul de procedură civilă de la 1865, instanța este obligată să predea toate încheierile pronunțate, întrucât înțelege să invoce la acest moment interogarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Dacă instanțele sunt obligate și ținute să respecte prevederile art. 6 din Protocolul 1 C.E.D.O., cât și dubla restricție privind controlul judiciar asupra hotărârilor pronunțate.
Consideră că s-a încălcat prevederea comunicării și dreptului de dublu control asupra hotărârilor pronunțate chiar de către această instanță. Astfel, solicită a i se comunica încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, respectiv încheierea prin care i s-a respins contestația la taxa judiciară de timbru, întrucât nu se respectă prevederile obligatorii ale protocolului C.E.D.O. privind dublul cadru de verificare a hotărârilor.
De asemenea, înțelege să solicite comunicarea tuturor încheierilor pronunțate în prezenta cauză de către Curtea de Apel București.
Curtea ia act de cererea revizuientei, în sensul că solicită a i se comunica toate încheierile pronunțate în prezenta cauză, cerere care urmează a se soluționa în raport de prevederile din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., arată că nu mai are cereri prealabile de formulat. Arată că a formulat oral completările solicitate de către instanță la un termen anterior, iar potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă, nu este obligatoriu să le formuleze și în scris.
Curtea ia act de manifestarea de voință exprimată de către mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., în sensul că nu dorește să depună o astfel de cerere modificatoare, sens în care instanța se consideră învestită exclusiv cu aspectele cu care a fost sesizat prin cererea de revizuire scrisă.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., consideră că cererea de revizuire este admisibilă și urmează a se avea în vedere că a depus la dosar și dovezi în acest sens.
Susține că există contradicție între hotărârile la care a făcut referire prin cererea de revizuire, având în vedere faptul că aceste hotărâri sunt pronunțate în același dosar de executare, însă în faze diferite ale executării silite, iar cererile de contestație la executare privesc unul și același aspect.
Astfel, decizia pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă pe care a atacat-o cu revizuire este într-o clară contradicție, sub următoarele aspecte: la introducerea unei cereri de executare silită la data de 11.05.2010, se poate observa că există ștampila Biroului Executorului Judecătoresc cu viza „am primit” și nicidecum cu un număr de dosar de executare. Or, la formarea dosarului de executare, astfel cum se menționează în motivarea deciziei pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, nu se putea depune o delegație avocațială în care să fie indicat număr de dosar și în care să se prezinte cheltuielile, însă, celelalte instanțe au sesizat corect, mai ales că avocatul care a introdus cererea de executare silită a fost prezent în fața tribunalului. Urmează a se observa că instanța tribunalului nu s-a pronunțat nici pe cheltuielile de executare, deși a admis în parte contestația la executare.
Consideră că Tribunalul București s-a pronunțat și cu încălcarea prevederilor art.274 din Codul de procedură civilă de la 1865, având în vedere că instanța poate cenzura valoarea cheltuielilor de judecată de reprezentare, dar nu să le înlăture în totalitate. Deci, practic, hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea voit eronată a legii.
Curtea solicită mandatarului I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., să precizeze, în concret, care hotărâri judecătorești sunt contradictorii.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., apreciază că hotărârea pronunțată în dosarul nr._ este contradictorie cu hotărârile date de Secția a IV-a, mai exact cu hotărârile pe care le-a depus deja la dosar și pe care le-a certificat pentru conformitate, inclusiv, în sensul respectiv s-a câștigat și în dosarul nr._/301/2011 la judecătorie, unde s-au și executat cheltuielile de judecată. P. urmare, unul dintre dosare_/301/2011.
Curtea pune în vedere mandatarului I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., să precizeze numărul deciziilor pe care le consideră contradictorii.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., învederează că este vorba de hotărârea judecătorească pronunțată de un complet de judecată alcătuit cu încălcarea prevederilor art. 6 din primul Protocol la C.E.D.O., respectiv decizia civilă pronunțată în dosarul nr._ . Nu este în măsură să precizeze numărul deciziei, întrucât nu a fost comunicată, însă este vorba de decizia în care doamna judecător T. S. s-a pronunțat. Or, în contradictoriu cu această decizie este decizia pronunțată în dosarul nr._/301/2010, hotărârea pronunțată în dosarul nr._/301/2011, care sunt depuse la dosar și care sunt contradictorii și se referă la același dosar de executare silită, respectiv se mai referă la hotărârea pronunțată în dosarul nr._/301/2011. Mai exact, solicită a se avea în vedere hotărârile depuse la dosar și pe care le-a nominalizat în cererea de revizuire.
Învederează că decizia pronunțată în dosarul nr._, datorită dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., care reprezintă și motivul pentru care a interpelat instanța să întrebe Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dacă prevederile privind alcătuirea instanței cu judecători care nu au dreptul să judece, este obligatorie sau nu, deoarece art. 99 din Lega nr. 303/2004 de organizare și funcționare a instanțelor de judecată, așa cum a fost modificată prin Legea nr.24 /2012, indică în mod clar că judecătorii care se află într-un litigiu cu una dintre părți, sunt obligați să formuleze cerere de abținere.
Interpelat fiind, mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., învederează că nu dorește să formuleze note scrise.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., pe fond, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și casarea în parte a hotărârii atacate.
În situația în care instanța apreciază cheltuielile de reprezentare ca fiind într-un cuantum mare, solicită cenzurarea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, dar fără dreptul de a le anula. Arată că sunt cheltuieli efectuate în procedura de executare silită și pe care nu le poate recupera.
Curtea aduce la cunoștința mandatarului I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., faptul că, la pronunțarea hotărârii, urmează să aibă în vedere obiectul cererii care îl constituie revizuire întemeiată pe art.322 pct. 7 din Codul de procedură civilă și că legea, într-o atare situație, stabilește modalitatea în care se rezolvă o astfel de cerere de revizuire.
Mandatarul I. G. V. C., în calitate de reprezentant al revizuientei B. M., învederează faptul că instanța Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, în prima fază de soluționare pe aspectele pct. 1-5, nu s-a pronunțat pe prevederile pct. 1 și 2 din art. 322 din Codul de procedură civilă. Având în vedere că, inclusiv, cererea de revizuire este, conform prevederilor legale, supusă acelorași căii de atac ca și hotărârea atacată, respectiv este supusă recursului și contestației în anulare.
Apreciază că, potrivit prevederilor art. 317 al.1 din Codul de procedură civilă, inclusiv hotărârea din revizuire s-ar putea să fie nulă de drept.
Totodată, solicită să i se comunice, în termenul legal de 30 de zile, hotărârea ce urmează a se pronunța în prezenta cauză, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 264 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la Tribunalul București Secția a V –a Civilă sub nr._, la data de 23.02.2015, revizuenta B. M., reprezentată de I. G. V. C., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatele C. de P. a M. București și T. S. 3 București să dispună revizuirea deciziei civile nr.233R/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosar nr._, pentru motivele de revizuire reglementate de art. 322 pct.2 și art.322 pct.7 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 29.06.2015, revizuenta B. M., prin avocat, a dat lămuriri instanței, în sensul că a fost indicat ca temei al revizuirii art.322 pct.2 și pct.7 C.pr.civ. de la 1865.
În fapt, prin cererea introductivă și prin concluziile de la termenul de judecată din 29.06.2015, s-a arătat că, referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.2 C.pr.civ, care reprezintă o aplicare a principiului disponibilității, există inadvertențe între ceea ce s-a solicitat și dezlegarea dată de instanța care a pronunțat decizia civilă nr.233R/21.01.2015. Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 C.pr.civ., în cererea introductivă s-a arătat că există două decizii potrivnice hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv cele pronunțate în dosarele_/300/2012 și nr._ de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, respectiv Secția a V–a Civilă.
Deși legal citate, intimatele C. de P. a M. București și T. S. 3 București nu au depus întâmpinări.
La termenul de judecată din data de 29.06.2015, tribunalul a invocat necompetența sa materială în soluționarea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art.322 pct.7 C.pr.civ., respectiv inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct.2 C.pr.civ.
P. decizia civilă nr.1462/R/29.06.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.2 C.pr.civ., formulată de revizuenții B. M. și I. G. V. C. în contradictoriu cu intimatele C. de P. a M. București și T. S. 3 București, împotriva deciziei civile nr. 233R/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosar nr._ și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 C.pr.civ., formulată de revizuenții B. M. și I. G. V. C. în contradictoriu cu intimatele C. de P. a M. București și T. S. 3 București, împotriva deciziei civile nr. 233R/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosar nr._, în favoarea Curții de Apel București.
Tribunalul a reținut că, potrivit art.323 alin.2 C.pr.civ., în cazul art.322 pct.7 C.pr.civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. În speță, se invocă existența unor hotărâri potrivnice pronunțate de diferite secții ale Tribunalului București, astfel că, potrivit textului legal susmenționat, competența soluționării acestui motiv de revizuire aparține Curții de Apel București, căreia i-a fost declinată competența de soluționare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
La data de 03.12.2015, I. G. V. C. a arătat că a invocat dispozițiile pct. 7 din art. 322 din Codul de procedură civilă, ce vizează contrarietatea de hotărâri, făcând trimitere la sentința civilă nr._ din 02.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, sentința civilă nr._ din 21.08.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, sentința civilă nr.9361 din 03.08.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, sentința civilă nr._ din 16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, sentința civilă nr._ din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ și sentința civilă nr._ din 20.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011.
Curtea a constatat că prin cererea cu care a fost învestită s-a invocat contradicția între decizia civilă nr. 233/2015 a Tribunalului București cu hotărârile pronunțate în dosarele nr._/300/2012 și nr._ .
Reprezentantul intimatei, I. G. V. C., a precizat la același termen că înțelege să completeze cererea de revizuire, solicitând să se constate contrarietatea între decizia civilă nr. 233/ 21.01.2015 și toate hotărârile astăzi depuse la dosar. Aceeași parte a arătat că la acest termen, a depus acte doveditoare privind contrarietatea între mai multe hotărâri. A enumerat numai două prin cererea de revizuire, însă ele sunt mai multe.
Curtea, având în vedere precizarea reprezentantului revizuientei de la acest termen de judecată, în sensul că, în realitate, înțelege să invoce contrarietatea între decizia civilă nr. 233/2015 în raport de hotărârile pronunțate în dosarele nr._/301/2010, nr._/301/2010, nr._ și nr._/301/2011, a solicitat revizuientei să formuleze în scris această solicitare de învestire a instanței, în conformitate cu prevederile art. 326 coroborat cu art. 82 Cod procedură civilă.
În aceeași ședință de judecată, instanța a adus la cunoștința părții că are obligația de a depune la dosar cererea modificatoare la care partea a făcut referire la acest termen în trei exemplare, un exemplar pentru instanță și două pentru comunicare către părțile adverse.
Întrucât partea prezentă a invocat un motiv de imposibilitate a îndeplinirii acestei obligații, din motive de sănătate, instanța a acordat un termen de judecată util cauzei pentru a da posibilitate acestei părți să satisfacă cerința instanței.
La termenul de judecată din data de 18.02.2016, revizuienta prin mandatar a arătat că a formulat oral completările solicitate de către instanță la un termen anterior, iar potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă nu este obligatoriu să le formuleze și în scris.
Având a se pronunța asupra cererii de revizuire, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 82 din Codul de procedură civilă, incident în cauză: „Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul cererii și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poștă electronică sau altele asemenea”.
Relativ la această dispoziție legală incidentă, Curtea are în vedere aspectele de ordin doctrinar, potrivit cu care organizarea și desfășurarea procesului civil fiind de interes general, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părților, judecătorului sau organelor auxiliare aspectele referitoare la stabilirea conținutului și a modului de îndeplinire a actelor de procedură, ci le-a reglementat în mod amănunțit. Toate prevederile legale care reglementează organizarea și desfășurarea procesului civil sunt denumite forme procedurale. Așadar, prin formă procedurală se înțelege orice condiție impusă de lege pentru efectuarea unui anumit act de procedură. Diversele elemente de detaliu care alcătuiesc actul de procedură, unele esențiale, altele accesorii, poartă denumirea de formalități procedurale. Formele procedurale, luate în ansamblul lor, au menirea de a asigura o judecată dreaptă, care să aibă loc în cele mai bune condiții, cu păstrarea egalității între părți, existând premisele ca judecătorul să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, pentru actul de procedură constând în operațiunea juridică privitoare la introducerea unei cereri de chemare în judecată, și care reprezintă mijlocul procedural prin care o persoană solicită concursul instanței în vederea ocrotirii drepturilor și intereselor sale considerate de către aceasta legitime legiuitorul a prevăzut forma scrisă.
Ca urmare, cerința prevăzută de legiuitor pentru orice act de sesizare al instanței constă în respectarea formei scrise, în acest fel înlăturându-se orice dubiu cu privire la conținutul acesteia, părțile adverse luând cunoștință de toate aspectele în fapt și în drept care au determinat partea să sesizeze instanța, iar aceasta având a se pronunța în concret asupra obiectului cauzei în raport de cadrul procesual cu care a fost sesizată.
Așa cum se poate observa din alineatul 2 al aceluiași articol: „În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părții și îi va citi acesteia conținutul cererii. Despre toate acestea judecătorul va face mențiune pe cerere”.
Numai pentru situația în care cererea nu poate fi semnată judecătorul are obligația de a stabili identitatea părții și îi va citi conținutul acesteia, făcând mențiune și de această dată pe cerere, ceea ce înseamnă că și pentru această situație trebuie îndeplinită cerința formei scrise.
Curtea are în vedere și forma anterioară a Codului de procedură civilă, înainte de modificările aduse prin OUG nr. 138/2000, în care art. 82 prevedea că: „Orice cerere îndreptată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților și ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii și semnătura. 2. Cererile celor domiciliați în comunele rurale, care sunt de competența judecătoriilor, se pot face și verbal. În acest caz arătările părții pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecător, grefier și parte, care va înlocui cererea scrisă. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal. 3. Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în fața președintelui instanței sau înlocuitorului său, iar în comunele rurale și în fața secretarului consiliului local; cererea va fi mai întâi citită părții, făcându-se arătarea despre aceasta pe cerere. 4. În cazurile prevăzute de alineatele 2 și 3, se va face arătarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părții”.
P. urmare, potrivit dispoziției art. 82 în forma anterioară, numai cererile celor domiciliați în comunele rurale, care erau de competența judecătoriilor, se puteau face și verbal, în acest caz arătările părții fiind trecute într-un proces-verbal, semnat de judecător, grefier și parte, care înlocuia cererea scrisă, ceea ce nu este cazul de față, revizuienta fiind domiciliată în București, iar cauza de față este de competența curții de apel.
S-a avut în vedere de legiuitor că în noile condiții de dezvoltare a tehnicii scrise, orice persoană, poate apela la un centru specializat pentru a tehnoredacta cererea sa de învestire a instanței sau chiar la o persoană care nu are legătură cu procesul dar care are cunoștințe suficiente și posibilități tehnice pentru a reda în scris solicitarea reclamantului, rămânând ca numai pentru situația în care acesta nu poate semna din orice motive, să se aplice acest ultim alineat al articolului 82 din Codul de procedură civilă.
Or, în cazul de față, instanța a acordat un termen pentru a îndeplini cerința formei scrise a actului de completare a cererii de sesizare a instanței, obligație care nu a fost satisfăcută de către revizuienți, această imposibilitate nefiind justificată la data rămânerii în pronunțare de nici un motiv obiectiv.
Ca urmare, Curtea urmează a se considera învestită doar cu cererea de sesizare formulată în scris și care vizează contrarietatea deciziei civile nr.233R/21.01.2015 în raport de deciziile pronunțate în dosarele_/300/2012 și nr._ de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, respectiv Secția a V–a Civilă.
Curtea, analizând cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, temei de drept pe care revizuienta și-a întemeiat cererea sa, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, printre altele și dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Curtea are în vedere faptul că, din interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre prin care instanța a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauză.
Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă se regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
De asemenea, Curtea are în vedere că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.
În speță, din actele și lucrările dosarului în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat a hotărârilor în raport de care s-a invocat existența pct. 7 al art. 322 Cod procedură civilă.
Curtea are în vedere că prin sintagma „una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de părți, de obiect și de cauză cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
Potrivit art. 1201 din Codul civil: „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
În ce privește solicitarea de anulare a deciziei nr. 233R/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă întrucât este potrivnică deciziei civile nr.1573/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul București – Secția a V-a civilă, Curtea apreciază că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
P. acțiunea ce a fost înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei sector 3 București, ce s-a soluționat irevocabil prin decizia nr.233R/21.01.2015, de către Tribunalului București – Secția a III-a civilă Tribunalul București, contestatoarea C. de P. a M. București a formulat în contradictoriu cu intimata B. M. prin mandatar I. G. V. C. contestație la executare împotriva înființării popririi asupra conturilor sale deschise la T. Sectorului 3 București, pentru suma de 23.367,64 lei, precum și împotriva executării silite a deciziei civile nr.386R/26.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București și completată de decizia civilă nr.1211/R/09.03.2010, rămasă irevocabilă, executare silită pornită prin adresa de înființare a popririi întocmită la data de 06.04.2011 și procesul verbal din data de 05.04.2011 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc M. Mutuliga în dosarul de executare silită nr.73/2010.
În schimb, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr._, ce s-a soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.1573/R/12.06.2013, contestatoarea C. de P. a M. București a chemat în judecată pe intimata B. M. solicitând ca pe calea contestației la executare să se dispună anularea adresei de poprire a sumei de 1687,75 lei și a sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată, anularea procesului verbal încheiat la data de 17.06.2011 în dosarul nr.73/2010, anularea procesului verbal încheiat la data de 06.05.2011 rectificat la data de 24.06.2011, anularea tuturor formelor de executare silită ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.5812/02.07.2009, care a fost modificată în parte prin decizia nr.3867/R/26.01.2010, irevocabilă prin decizia nr.1211R/09.03.2010.
În privința părților, Curtea reține că cele două hotărâri supuse analizei incidenței motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă vizează aceleași părți: C. de P. a M. București și intimata B. M..
Însă, în privința obiectului, Curtea constată că acestea nu sunt identice întrutotul. Astfel, în dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei S. 3 București, ce s-a soluționat irevocabil prin decizia nr.233R/21.01.2015, de către Tribunalului București – Secția a III-a Civilă Tribunalul București, solicitareacontestatoarei a privit anularea formelor de înființare a popririi asupra conturilor sale pentru suma de 23.367,64 lei, precum și împotriva executării silite a deciziei civile nr.386R/26.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București și completată de decizia civilă nr.1211/R/09.03.2010, rămasă irevocabilă, executare silită pornită prin adresa de înființare a popririi întocmită la data de 06.04.2011 și procesul verbal din data de 05.04.2011 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc M. Mutuliga în dosarul de executare silită nr.73/2010, în timp ce prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr._, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.1573/R/12.06.2013, contestatoarea a solicitat să se dispună anularea adresei de poprire a sumei de 1687,75 lei și a sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată, anularea procesului verbal încheiat la data de 17.06.2011 în dosarul nr.73/2010, anularea procesului verbal încheiat la data de 06.05.2011 rectificat la data de 24.06.2011, anularea tuturor formelor de executare silită ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.5812/02.07.2009, care a fost modificată în parte prin decizia nr.3867/R/26.01.2010, irevocabilă prin decizia nr.1211R/09.03.2010.
Mai mult, din perspectiva cheltuielilor de executare, îndeosebi a celor de reprezentare prin avocat vizate de revizuienți prin cererea de revizuire, în dosarul nr._, instanța a apreciat că onorariul avocațial aferent fazei de executare nu a fost dovedit, la dosar nu există dovada efectuării acestor cheltuieli, respectiv chitanța de plată a sumei de 3000 lei cu acest titlu, în timp ce în dosarul nr._, instanța a apreciat că recurenta contestatoare nu a formulat prin contestația la executare un motiv de anulare a actelor de executare, respectiv contestatoarea nu a înțeles să invoce pe calea contestației la executare și motivul referitor la cuantumul onorariului avocațial.
Așadar, nici în privința considerentelor anterior expuse nu se poate reține contrarietatea de natură să încalce puterea lucrului judecat.
Cât privește cauza, Curtea reține că ambele pricini au ca fundament contestația la executare, fiind întemeiate cererile pe dispozițiile de drept ce reglementează această instituție juridică, respectiv art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Așa fiind, deși între cele două pricini există identitate de părți și cauză, nu există identitate de obiect, astfel încât nu este îndeplinită cerința cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1201 din Codul civil.
Așadar, chiar dacă părțile din cele două pricini sunt aceleași, respectiv există identitate de cauză, câtă vreme celelalte cerințe impuse de art. 1201 din Codul civil, nu sunt îndeplinite, față de considerentele anterior prezentate, nu se poate reține că cererea de revizuire formulată îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
În ce privește solicitarea de anulare a deciziei nr. 233R/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă întrucât este potrivnică deciziei civile nr.4490R/12.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 de către Tribunalul București – Secția a III-a civilă, Curtea apreciază că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește hotărârea ce se solicită a se anula - 233R/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă - Curtea are în vedere aspectele deja enunțate mai sus, în referire la părți, obiect și cauză.
În ce privește decizia civilă nr.4490R/12.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 de către Tribunalul București – Secția a III-a civilă, Curtea are în vedere că cererea a fost formulată de către C. de P. a M. București în contradictoriu cu intimata B. M., prin această cerere solicitându-se ca pe calea contestației la executare să se dispună anularea procesului verbal încheiat la data de 11.05.2010 și anularea formelor de executare începute în baza sentinței civile nr.386/R/26.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009, executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr.73/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Mutuliga.
Dacă în privința părților și cauzei, Curtea constată că cele două decizii vizează o identitate în privința acestora - fiind aceleași părți, iar cererea este întemeiată pe același fundament juridic, respectiv dispozițiile care reglementează contestația la executare - Curtea constată că obiectul nu este identic, fiind vizate și alte acte de începere a executării silite.
Curtea are în vedere îndeosebi faptul că prin soluția ce s-a dat prin decizia nr. 4490R/12.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 de către Tribunalul București – Secția a III-a civilă, nu se poate vorbi de o încălcare a autorității de lucru judecat, prin pronunțarea celei de-a doua decizii neputându-se vorbi de o imposibilitate de executare simultană a acestora.
Astfel, Curtea are în vedere că prin decizia nr. 4490R/12.12.2014 Tribunalul București a respins ca lipsit de interes recursul formulat de intimata B. M. și ca inadmisibil recursul declarat de reprezentantul acestei părți, I. G. V. C., neputându-se pune problema executării vreunei dispoziții în baza acestei decizii, de vreme ce nu enunță o obligație în sarcina vreuneia dintre părți.
Așadar, în privința celor două pricini nu se poate vorbi de o încălcare a principiului autorității de lucru judecat - condiție ce se cere a fi întrunită pentru a se putea solicita revizuirea celei din urmă hotărâri care ar încălca acest principiu.
Cum în sensul art. 322 pct.7 din Codul de procedură civilă, pentru a se putea vorbi despre contrarietate de hotărâri este necesar ca ambele hotărâri să fie apte de a produce efecte și să rezolve în mod diferit același diferend juridic astfel că nu s-ar putea pune în executare o hotărâre care să nu aducă atingere situației juridice prescrise de cealaltă și cum această ultimă cerință nu este îndeplinită, nu se poate reține că cererea de revizuire formulată îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile cerute de textul de lege mai sus invocat.
În consecință, Curtea, față de considerațiile de fapt și de drept expuse, va respinge cererea de revizuire astfel cum a fost precizată, în acord cu dispozițiile art. 326 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta B. M. prin reprezentant I. G. V. C., domiciliați în București, ..26, ., ., sector 6, împotriva deciziei civile nr.233/21.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. DE P. A M. BUCUREȘTI, cu sediul în Calea V. nr.6, sector 3, și T. S. 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
4 ex/11.03.2016
------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 109/2016. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 203/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
