Legea 10/2001. Decizia nr. 191/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 191/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.191
Ședința publică de la 25.02.2016.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta T. A.-V., împotriva deciziei civile nr. 646 R din 02.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/3/2010*, în contradictoriu cu intimații M. BUCUREȘTI P. P. G., A. F., T. C., B. T. și L. M.-P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuienta T. A.-V. personal, lipsind intimații M. BUCUREȘTI P. P. G., A. F., T. C., B. T. și L. M.-P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
A fost legitimată revizuienta T. A.-V., care prezintă C.I., . nr._, eliberată de SPCEP sector 3 la data de 12.02.2013.
Revizuienta depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței nr._ privind achitarea sumei de 12 lei, fiind aplicat și un timbru în valoare de 3 lei, pe care instanța le anulează.
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea cererii de revizuire formulată în prezenta cauză.
Revizuienta apreciază că motivele formulate se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă, sens în care cererea de revizuire este admisibilă.
Solicită a se face dreptate în prezenta cauză, având în vedere că bunicul său a fost intelectual, respectiv veteran de război, astfel încât făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la expropriere. Cu toate acestea, terenul deținut de autorul său a fost preluat în mod abuziv de statul român, iar în prezent, pe terenul revendicat, proprietarii de la nr. 3 și-au extins construcția, prin edificarea unei parcări și a unei anexe la restaurantul pe care aceștia îl dețin.
Învederează că a făcut demersuri la Primăria sector 3 București, care a comunicat faptul că nu există autorizație de construcție pentru construcțiile care s-au edificat pe terenul autorului său, înscris care se regăsește atașat la dosarul cauzei.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.1203/21.06.2011, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis acțiunea, a dispus restituirea în natură către reclamante a terenului de 371 mp situat în București .. 2, colț cu ..1, sector 3, identificat conform Planului de situație de la fila nr. 71 din dosar, anexă la raportul de expertiză întocmit de către expertul ing. S. C. și a obligat pe P. G. al Municipiului București să emită o Dispoziție prin care să le propună pe reclamante pentru acordarea unor despăgubiri pentru diferența de teren de 99 mp ocupată de domeniul public și imposibil de restituit în natură, precum și pentru construcțiile demolate cu suprafața totală desfășurată de 746 mp (2 corpuri de clădire: unul cu Subsol și Parter, cu 8 camere și dependințe; altul cu Demisol, Parter și Etaj, compus din 10 camere și dependințe) și a obligat pe P. G. al Municipiului București să înainteze dispoziția, prezenta sentință și documentația aferentă, către Comisia Centrală Pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor.
Pentru a dispune astfel, Tribunalului București a reținut că a fost sesizat de reclamantele A. F., T. C., T. B., L. M.-P., K.-M. N.-L.-A., reprezentați de mandatar cu procura specială SCA "M. B. și Asociații" pentru a dispune în contradictoriu cu pârâtul M. București, reprezentat prin P. G. al Municipiului București, obligarea acestuia la emiterea dispoziției motivate de restituire în natură a suprafeței de 371 mp teren, situat în București, .. 2, colț cu ..1, sector 3, reprezentând teren liber; acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 99 mp teren, situat în București, .. 2, colț cu .. 1, sector 3, cu destinația de utilitate publică; acordarea de despăgubiri bănești, pentru imobil construcție cu destinație de locuință, demolat, compus din 2 imobile contopite într-unul singur, în suprafață construită de 746 mp.
Tribunalul a reținut în esență că imobilul de 470 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, situat în București, .. 2, colț cu .. 1, sector 3, a fost proprietatea autorului reclamantelor, A. C., care l-a dobândit prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/14.04.1938 de Tribunalul I., transcris sub nr. 7431/1938, dreptul de proprietate al autorului fiind înscris în Cartea funciară a Municipiului București, conform Procesului-verbal din 07.02.1941. Tribunalul a constatat că reclamantele-moștenitoare A. F., T. C., T. B., L. M.-P. și K.-M. N.-L.-A. sunt îndreptățite la restituirea în natură a terenului de 371 mp situat în București .. 2, colț cu .. 1, sector 3, identificat conform Planului de situație de la fila nr. 71 din dosar.
P. decizia civilă nr.350/27.02.2012, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul pârâtului, a casat sentința Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță reținând că tribunalul avea obligația de a verifica dacă sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art.1 alin.1 coroborat cu art.7 alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001, respectiv dacă terenul obiect al celor două notificări este liber și poate fi restituit în natură și de a realiza verificări privitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.1 coroborat cu art.7, 10 și 18 din Legea nr.10/2001, clarificând regimul juridic al imobilelor în litigiu.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul București – Secția a V-a Civilă sub nr._/3/2010*.
P. sentința civilă nr.1208/13.06.2013, Tribunalul București a respins acțiunea ca devenită prematură.
P. decizia civilă nr. 876R din 12 mai 2014, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanți și s-a dispus casarea sentinței recurate cu reținere cauzei pentru rejudecare.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.646/R/2.06.2015, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. F., T. C., B. T., L. M. P. și K. M. N. L. A.; a obligat pârâtul M. București prin P. G. să emită dispoziție motivată de restituire în echivalent conform Legii nr.165/2013 pentru suprafața de teren de 457 m.p. situată în București, ..2, colț cu . M. nr.1, sector 3 și pentru construcțiile demolate cu suprafața totală desfășurată de 746 m.p. (2 corpuri de clădire) și a respins cererile de restituire în natură și de înaintare direct a dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că prin notificările înregistrate la Primăria Municipiului București sub nr.1466/18.07.2001 și nr.1467/18.07.2001, reclamantele au solicitat, în baza Legii nr.10/2001 acordarea măsurilor reparatorii cu privire la imobilului situat în ..2, colt cu ..1 alcătuit din teren în suprafață de 470 mp, respectiv restituirea în natură a suprafeței de 371 mp teren liber și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 99 mp ocupată de amenajări de utilitate publică și pentru construcția de 746 mp.
Curtea a constatat că, deși reclamanta K. M. N. L. A. nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.1208/2013 a Tribunalul București, acesta având calitatea de notificatoare alături de celelalte reclamante și dată fiind casarea în tot a acestei sentințe, precum și natura raportului juridic substanțial dedus soluționării în cauza de față, ce are ca temei un drept având aceiași cauză juridică, aceasta are calitate procesuală activă în cauză.
Notificările formulate de reclamante nu au fost soluționate până în prezent, așa cum rezultă din înscrisurile și adresele depuse de intimat la dosarul cauzei, astfel că s-a reținut incidența art. 25 alin.1 și art. 26 alin. 1 din Legea nr.10/2001, respectiv a art. 25. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/1997, apreciindu-se că termenul de 60 de zile prevăzut pentru soluționarea notificării este unul imperativ, respectarea acestuia de către unitatea deținătoare fiind obligatorie.
Totodată, Curtea a constatat că, în raport de prevederile art.4 din Legea nr.165/2013, în cauză, deoarece acțiunea de față se afla pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a actului normativ sunt incidente dispozițiile acestei legi, (referitor la modul de stabilirea a măsurilor reparatorii) iar nu termenele prevăzute de art.33 din acest act normativ (decizia Curții Constituționale nr.88/27.02.2014).
În ceea ce privește calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite în sensul prevederilor art.3 alin.1 lit.a raportate la art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 și la întinderea dreptului reclamanților în privința imobilului ce a făcut obiectul notificării, Curtea a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/14.04.1938 de Tribunalul I., autorul reclamantelor, A. C., a dobândit terenul în suprafață de circa 470 mp și două construcții edificate pe acesta, contopite într-un singur imobil situat in București, ..2, fost 211, colț cu .-verbal din 07.02.1941 al Comisiei pentru înființarea cărților funciare în București, s-a înscris în Cartea Funciară provizorie imobilul din ..2, fost 211 colț cu .>ca fiind compus din suprafața de 425 mp teren și două corpuri de casă, unul în ..2, fost 211, compus din subsol și parter și altul în . din demisol, parter și etaj.
Așa cum rezultă din mențiunile din certificatul de moștenitor nr.6_ 3.03.1994 întocmit de către fostul notariat de stat al sectorului 3 București, de pe urma defunctului A. C., decedat la 19.04.1963 au rămas ca moștenitori reclamantele L. M. P. și K. M. N. L. A. în calitate de fiice, și numitul A. C. Tadeu în calitate de fiu, fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, iar de pe urma decesului lui A. C. Tadeu, decedat la 25.11.1977 este menționată ca unică moștenitoare acceptantă a succesiunii A. F., reclamantele T. C., B. T. renunțând la succesiunea tatălui lor potrivit certificatului de moștenitor nr.1009/1978 întocmit de către fostul Notariat de stat al sectorului 7 București.
Din coroborarea adresei nr._/3978/2001 a P.M.B-Direcția Patrimoniu si Evidenta Proprietății-Cadastru cu anexa Decretului nr.92/1950, și cu adresa Primăriei sectorului 3 nr.2897/2003, rezultă că au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950, poziția 1301 prin naționalizare 10 apartamente ale numitului A. C., situate în ..1, și ..2, pentru care numitul A. C. figura ca plătitor de impozit, iar ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr.130/29.05.1989, în anexa 2, la poziția 208 s-a dispus demolarea clădirii cu suprafața de 746,40 mp din ..1.
Potrivit mențiunilor adresei nr._/6177/2003 emise de P.M.B.-Directia Patrimoniu si Evidenta Proprietății-Cadastru, în evidențele cadastrale întocmite pe bază de declarații în anul 1986 imobilul din ..2 figura înscris cu teren în suprafață de 446 mp și construcție cu trei nivele de 293 mp având ca posesor ICRAL V., iar construcția de 746 mp din ..1 a fost demolată prin Decretul Consiliului de Stat nr.130/29.05.1989, in anexa 2, la poziția 208.
P. urmare, în raport de prevederile art.2 lit.a și i din Legea nr.10/2001, imobilul ce face obiectul notificărilor, fost proprietatea autorului reclamantelor a trecut în proprietatea statului fără titlu, intrând în câmpul de aplicare a prevederilor acestui act normativ, construcțiile fiind naționalizate în temeiul Decretului nr.92/1950, iar terenul a fost preluat în fapt, intimatul nefiind în măsură a face dovezi referitoare la modul în care a intrat în stăpânirea acestuia.
În ceea ce privește întinderea dreptului reclamantelor ce și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite asupra imobilului, Curtea a apreciat, în raport de coroborarea mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/14.04.1938 de Tribunalul I. (potrivit cărora terenul dobândit ar fi fost în suprafață de ,,circa 470 mp”, având două construcții edificate pe acesta, contopite într-un singur imobil) cu concluziile raportului de expertiză topografică efectuat de expert C. M., raportat la prevederile art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, că suprafața reală a terenului ce a aparținut autorilor reclamantelor a fost de 457 mp, chiar dacă în cuprinsul în titlul de proprietate al autorului reclamantelor se menționa suprafața terenului ca fiind de circa 470 mp, în condițiile în care la data dobândirii terenului nu s-au făcut măsurători pentru determinarea cu precizie a suprafeței vândute și chiar dacă în cuprinsul adresei nr._/6177/2003 emise de P.M.B.-Directia Patrimoniu si Evidenta Proprietății-Cadastru suprafața de teren ce figura în posesia statului era mai mică, de 446 mp deoarece în privința terenului nu există nici o dispoziție de preluare normativă sau de autoritate.
Curtea a mai reținut în ceea ce privește situația juridică actuală a imobilului, în raport de raportul de expertiză topografică efectuat de către expert C. M. din care rezultă că pe terenul ce face obiectul notificărilor se află pe o suprafață de 157 mp trotuar, pe o suprafață de 25 mp o parcare, pe o suprafață de teren de 256 mp un parc amenajat, pe o suprafață de 19 mp o anexă a magazinului învecinat, coroborată cu adresa Primăriei sectorului 3 nr._/04.04.2011 care menționează că imobilul edificat pe terenul învecinat, din ..3-5 a fost construit în temeiul autorizației nr.70/2000, și în raport de autorizația de construire nr.70/2000 și actele ce au stat la baza emiterii sale că, în raport de prevederile art.10 alin.1 și 2 raportat la art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 și la art.10. 2 și 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 modificate și completate, reținând că s-au demolat integral construcțiile ce existau pe teren la data exproprierii, și că terenul este afectat parțial de căi de acces, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea și parțial de construcții autorizate edificate anterior intrării în vigoare a legii, astfel că nu există teren liber care să poată fi restituit în natură.
Ca urmare, s-a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, reclamantele fiind îndreptățite doar la măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de art.10 alin.10 din Legea nr.10/2001 și art.16 și următoarele din Legea nr.165/2013.
D. fiind faptul că în cauză nu s-a susținut ori dovedit că Primăria Municipiului București are posibilitatea de a oferi bunuri ori servicii în compensare, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 sau art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013, Curtea a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la obținerea unor măsuri prin echivalent pentru imobilul mai sus individualizat, acestea urmând a se stabili în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate în mod abuziv (în prezent, art.16 și următoarele din Legea nr.165/2013.)
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la înaintarea directă a dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Curtea l-a respins reținând că potrivit art.4 al Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dispozițiile acestuia sunt aplicabile litigiului de față, acest nou act normativ prevăzând, o procedură ulterioară emiterii dispoziției administrative.
De asemenea s-a avut în vedere că scopul controlului de legalitate de către prefect este de a verifica modul în care s-a emis decizia ca urmare a obligării entității învestite prin hotărâre judecătorească, astfel că aceasta etapă este obligatorie, nefiind posibilă transmiterea dosarului administrativ direct către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire T. A. V., în calitate de moștenitoare a reclamantei K.-M. N. L. A., solicitând casarea deciziei civile nr.646/R/2.06.2015 cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, revizuenta a arătat că, pe baza acelorași acte de proprietate, a celor 3 expertize efectuate în cauză, precum și a actelor și înscrisurilor depuse de instituțiile statului (Primăria Mun.București, Primăria Sector 3 București, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară București) un teren liber, în suprafață de 470 mp, ce poate fi retrocedat în natură reclamanților, este luat din nou de către această decizie pe care o consideră nelegală, netemeinică și contrarie tuturor concluziilor și realității din teren, respectiv sentinței civile nr.1203/21.06.2011 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Instituțiile statului abilitate învederează instanței, prin actele, înscrisurile și fotografiile înaintate că terenul din București, ..2 (fost 211) colț cu ..1, sector 3 este liber, neafectat de utilități, că nu s-a dat nicio autorizație de construire a vreunui imobil temporar sau permanent. Același lucru îl relevă și expertizele efectuate în cauză, care, toate concluzionează că terenul este liber, retrocedabil în natură.
Pe terenul reclamanților, ., și-a extins abuziv construcția de peste 15 ani, făcând o parcare, pe care o folosea exclusiv, iar acum terenul este împrejmuit cu gard și brazi de peste 2,5 m și este ocupat de o terasă aferentă restaurantului Mansara, care oricum are construcție ilegală pe terenul în litigiu, așa cum relevă toate expertizele efectuate în cauză.
Revizuenta învederează că recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1203/21.06.2011 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă s-a soluționat prin decizia civilă nr.876R/12.05.2014, de către același complet de judecată care a pronunțata și decizia definitivă și irevocabilă, atacată cu revizuire.
Aceeași situație a fost și la Tribunalul București, unde dosarul a fost repartizat spre rejudecare aceluiași judecător care a formulat cerere de abținere și repartizare a cauzei altui complet de judecată, situație ce nu s-a întâmplat în cazul completului de la Curtea de Apel București.
Apreciază că de-a lungul procesului au fost mai multe nereguli, pe lângă termenele lungi și nedepunerea de către autoritățile statului a relațiilor solicitate. Astfel, deși este fiica împuternicită a mamei sale (30.11.1999) și tutore al acesteia (03.07.2012) și a depus la dosar actele justificative, niciodată nu s-a făcut vorbire de aceasta în încheieri și nici nu s-au trecut aceste
aspecte în sistemul Ecris.
Mai precizează că Primăria Mun.București, precum și Primăria Sector 3 București nu au
răspuns la solicitări, instanței i-au răspuns după mult timp, tergiversând soluționarea cauzei prin întâmpinări, tergiversări și apeluri/recursuri declarate în prezenta cauză.
Bunicul matern al revizuientei - Lct.invalid Ing.A. I.Christache, după naționalizare a stat cu chirie în propria casă cu soția sa în două camere, nefericiți, timorați, construcția fiind grav degradată și apoi demolată.
Bunicul matern a avut 3 copii: Arsenle Tadeu, A. N.-L.-A. (căsătorită K.-M.) și A. M. P. (căsătorită L.), toți cu facultăți, oameni de bază ai societății care au fost chinuiți și marginalizați de regimul totalitarist, apoi de tergiversările și bătaia de joc pe care au îndurat-o în anii de căutare a dreptății pe holurile Judecătoriei Sector 3 București, a Tribunalului București și a Curții de Apel București, pe holurile Arhivelor Statului, ale Primăriei Capitalei și ale Primăriei Sector 3 București.
Organele abilitate din cadrul Primăriei Sector 3 București și ale Poliției Locale Sector 3 București nu au găsit nimic în neregulă în faptul că proprietarii de la nr.3 din București, . 3 ocupă și terenul de la nr.1.
Examinând motivele de revizuire, față de decizia atacată și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Sub un prim aspect, Curtea reține că decizia civilă nr. 646R din 02.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2010* a fost pronunțată în urma casării sentinței civile nr. 1208/13.06.2013, pronunțată de Tribunalul București și a reținerii cauzei spre rejudecare, măsură dispusă prin decizia civilă nr.876R/12.05.2014.
Pentru a stabili dacă împotriva acestei decizii se poate formula o cerere de revizuire, trebuie avut în vedere că, în raport de dispozițiile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, pot forma obiect al revizuirii hotărârile date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Or, în cauză, dat fiind că instanța s-a pronunțat asupra raporturilor juridice deduse judecății, evocând fondul litigiului decizia civilă nr. 646R/din 02.06.2015, îndeplinește condiția premisă impusă de art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Cu titlu preliminar, Curtea are în vedere că mijlocul procedural al revizuirii prezintă și alte câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
Astfel, căile de atac sunt mijloace procedurale prin care se poate cere și obține anularea sau reformarea unei hotărâri judecătorești. Ele apar ca un remediu contra eventualelor erori care se pot strecura într-o hotărâre.
În cadrul căilor de atac de reformare, cum este și recursul, se realizează controlul judiciar al hotărârilor judecătorești, de către o instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Urmărind a nu menține incertitudinea părților cu privire la raportul de drept substanțial dintre ele un timp prea îndelungat, pentru aceste mijloace procedurale sunt prevăzute termene care curg de la pronunțarea sau de la comunicarea hotărârii care se atacă, astfel ca după rămânerea irevocabilă să existe o relativă stabilitate a acestui raport, soluția dată nemaiputând fi pusă în discuție.
În schimb, prin căile de atac de retractare, care se soluționează de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată, se invocă împrejurări, limitativ prevăzute de lege, în scopul desființării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale a căror respectare a fost considerată de către legiuitor de o importanță deosebită, iar nu și pentru netemeinicie. Acest ultim element conturează cel mai important atribut specific și revizuirii, care este în mod incontestabil acela de a constitui o cale extraordinară de atac.
Căile de atac sunt calificate ca extraordinare, dacă ele pot fi exercitate numai în cazurile și în condițiile anume specificate de lege, partea fiind obligată să își sprijine cererea pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege. Ele se deosebesc astfel de căile de atac ordinare, care pot fi exercitate de orice parte din proces, pentru simplul fapt că partea respectivă este nemulțumită de hotărârea pronunțată.
Astfel, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural, ci revizuentul are obligația de a-și sprijini demersul judiciar pe unul sau mai multe cazuri din cele expres și limitativ prevăzute de textul legal anterior menționat.
Legislația internă este conformă cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, pronunțându-se în cauza M. contra România,_/03 la 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Pe cale de consecință, instanța învestită cu o cerere de revizuire are a analiza în prealabil încadrarea criticilor formulate de revizuent într-una din ipotezele la care se referă art. 322 Cod procedură civilă și numai în situația în care răspunsul este afirmativ va trece la rejudecarea cauzei.
Sub acest aspect, Curtea reține că potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.
Or, în cauză, din cererea de revizuire rezultă că, argumentele aduse de revizuentă în fundamentarea acesteia vizează modul - apreciat de revizuentă ca defectuos - în care, în rejudecare, s-a procedat la stabilirea situației de fapt, cu evocarea concluziilor expertizelor administrate în cauză și a celorlalte probe, revizuenta prezentând propria interpretare dată acestor mijloace de dovadă.
Astfel, făcând trimitere la expertize și înscrisurile depuse de Primăria Mun. București, Primăria Sector 3 București, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, revizuenta a susținut că, în opinia acesteia, terenul notificat era liber, neafectat de utilități și putea fi retrocedat în natură reclamanților. De asemenea, a susținut, contrar constatărilor instanței de rejudecare, că în mod eronat nu s-a avut în vedere că nu s-a emis o autorizație de construire, pe terenul în litigiu, pentru un imobil temporar sau permanent, respectiv că ., și-a extins abuziv construcția pe terenul în litigiu, iar terasa aferentă restaurantului Mansara, este o construcție ilegală, respectiv a criticat aprecierile organelor abilitate din cadrul Primăriei Sector 3 București și ale Poliției Locale Sector 3 București în sensul inexistenței unor nereguli în privința ocupării terenului notificat, susținând că sunt greșite.
Curtea constată că, așa cum rezultă fără echivoc din cererea de revizuire, revizuenta nu face altceva decât să expună propriile nemulțumiri vizând modul în care în cadrul acestei hotărâri s-a procedat la rezolvarea pretențiilor deduse judecății, fără ca din aceste susțineri să se poată deduce incidența unuia dintre motivele strict și limitativ prevăzute de art. 322 din codul de procedură civilă ca motive de revizuire.
Or, aceste susțineri nu pot fi încadrate și deci nici analizate din perspectiva vreunui motiv de revizuire, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 322 Cod procedură civilă, întrucât nu se subsumează niciunui caz din cele limitativ prevăzute de lege.
Curtea apreciază că aceeași concluzie este pe deplin valabilă și în ce privește criticile din cererea de revizuire referitoare la faptul că atât decizia civilă nr. 876R/12.05.2014, cât și decizia civilă atacată cu revizuire au fost pronunțate de același complet de magistrați, că judecătorii din recurs nu au formulat cereri de abținere de la rejudecarea pricinii, faptul că în aprecierea revizuentei procesul a primit termenele lungi, culpa autorităților în nedepunerea relațiilor solicitate, modalitatea în care s-au făcut mențiuni în încheieri, respectiv în sistemul Ecris, în legătură cu calitatea revizuentei în cauză, tergiversarea soluționării cauzei, suferințele îndurate de rudele revizuentei și istoricul demolării construcției notificate.
Ca atare, Curtea reține că niciuna dintre criticile revizuentei nu pot fi primite și analizate în calea de atac extraordinară a revizuirii, întrucât dacă s-ar proceda astfel, s-ar permite rejudecarea recursului în afara dispozițiilor legale reglementate de legiuitor, ceea ce este inadmisibil.
Or, instanța sesizată cu soluționarea acestei căi de atac extraordinare, nu are îndreptățirea de a proceda la rejudecarea cauzei, așa cum dorește revizuenta, decât în situația admiterii căii de atac a revizuirii, ceea ce impune cu necesitate reținerea incidenței unuia din motivele de revizuire prevăzute de lege, condiție neîndeplinită în cauză.
Având în vedere considerațiile anterioare privind fizionomia specifică acestei căi extraordinare de atac, Curtea constatând că toate criticile formulate de către revizuentă, exced cadrului legal stabilit de art. 322 Cod procedură civilă și reținând, totodată, că în materia căilor de atac extraordinare prevederile legale trebuie interpretate în sens restrictiv, și nu într-un sens care ar putea conduce, în mod nepermis, la extinderea aplicării cazurilor de revizuire la situații neavute în vedere de legiuitor, urmează să respingă cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta T. A. V. împotriva deciziei civile nr.646/R/2.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. F., T. C., B. T., L. M. P., K.-M. N. L. A. și M. BUCUREȘTI P. P. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M.-A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehdact.B.I./M.I.
2 ex./16.03.2016
---------------------------------------------
C.A.B.-Secția a IV-a – C.M.S.
- B.A. S.
- F.D.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 186/2016. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 121/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
