Obligaţie de a face. Decizia nr. 186/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 186/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 186 R
Ședința din publică de la 23.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR: M. D. L.
JUDECĂTOR: Z. D.
JUDECĂTOR: G. D. F.
GREFIER: V. S.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții M. S., M. D. V. și M. C. M. și de recurentul reclamant M. I., împotriva deciziei civile nr. 2133A/19.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. București prin P. G., Administrația F. I., P. S. 1 București prin P. și C. L. S. 1, având ca obiect „obligația de a face – Legea nr. 114/1996”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții M. S. (legitimată cu C.I. . nr._, eliberată de SPCEP S. 1, la data de 29.03.2013, C.N.P._) personal, lipsind recurentul reclamant M. I., recurenții M. D. V. și M. C. M. și intimații pârâți P. M. București prin P. G., Administrația F. I., P. S. 1 București prin P. și C. L. S. 1.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea pune în discuția părților tardivitatea recursului formulat de recurentul reclamant M. I. și lipsa calității procesuale active în recurs a celorlalți recurenți: M. S., M. D. V. și M. C. M. și în subsidiar acordă cuvântul și pe nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia.
Recurenta M. S. personal arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei S. 1 București la data de 22.08.2012 sub nr._ reclamantul M. I. a chemat in judecata pe paratele Municipiul Bucuresti prin P. G., Administratia F. I. si Primaria S. 1 Bucuresti solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratelor la repartizarea unei alte locuinte sociale si incheierea unui contract de inchiriere pentru noua locuinta sociala.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii 114/1996.
P. intampinarea formulata in cauza la data de 13.02.2013 Parata Primaria S. 1 prin P. a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In sedinta publica de la 28.02.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere completatoare prin care a chemat in judecata si pe paratul C. L. al S. 1 solicitand obligarea sa la repartizarea unei alte locuinte sociale si incheierea unui contract de inchiriere pentru noua locuinta si in subsidiar obligarea la renovarea, consolidarea si igienizarea locuintei.
P. intampinarea formulata la data de 09.04.2013 parata Administratia F. I. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.
P. sentința civilă nr._/07.11.2013, Judecătoria S. 1 București a admis excepția lipsei calitatii procesuale pasivea paratelor Administrația F. I. și P. S. 1 București și a respins acțiunea formulata impotriva acestor parate ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; a admis in parte actiunea privind pe reclamant M. I. și pe pârâtii P. M. București prin P. G. - Administrația F. I., P. S. 1 București - prin P. și C. L. S. 1 si a obligat pe parata P. M. București prin P. G. la renovarea, consolidarea și igienizarea locuintei situate in Bucuresti, . 38, . 2, ., luand act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între Primaria M. Bucuresti, in calitate de proprietar si reclamantul M. I., in calitate de chirias, s-a incheiat contractul de inchiriere pentru suprafete cu destinatie de locuinta nr. 2796/28.07.1999, prelungit de la 19.05.2009 pana la 19.05.2014.Conform fisei suprafetei locative inchiriate, locuinta este compusa din doua camere, hol, vestibul si baie, membrii de familie care locuiesc impreuna cu titularul contractului de inchiriere fiind M. S., in calitate de sotie, si M. D. V. si M. C. M., in calitate de fii.
Analizand cu prioritate, in baza art.137 alin.1 C., exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor Primaria S. 1 si Administratia F. I., instanta a constatat ca reclamantul nu a facut dovada existentei identității între persoana acestor parate si persoanele despre care se pretinde ca ar fi obligate in raportul juridic dedus judecatii, intrucat locuinta ce face obiectul contractului de inchiriere se afla in proprietatea paratei Municipiul Bucuresti. Potrivit art.81 alin.1 lit.f din Legea 215/2001, Consiliile locale ale sectoarelor M. Bucuresti administreaza bunurile proprietate publica sau privata ale M. pe baza hotararii Consiliului G. al M. Bucuresti, insa in cauza de fata nu exista nicio imputernicuire din partea CGMB pentru acest apartament. Astfel, Primaria S. 1 nu este nici titulara a dreptului de proprietate asupra imobilului si nici titulara unui drept de administrare.
Referitor la parata Administratia F. I., instanta a constatat ca aceasta parata nu are calitatea de proprietar al imobilului, motiv pentru care a respins actiunea formulata in contradictoriu cu aceste doua parate ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Analizand mai departe fondul cauzei, instanta a constatat ca potrivit dispozitiilor art.43 din Legea 114/1996 rep., locuintele sociale se repartizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale care le au in administrare pe baza criteriilor stabilite anual de catre acestea. Astfel, C. L. al S. 1 urmeaza sa repartizeze locuintele sociale in ordinea de prioritate stabilita potrivit art.43 din Legea 114/1996, iar potrivit art.48 din Legea 114/1996 rep., persoanele care detin, in calitate de chirias, o alta locuinta din fondul locativ de stat, situatie care se regaseste si in cauza de fata, nu pot beneficia de o alta locuinta din fondul locativ de stat. F. de aceste considerente, instanta a respins ca neintemeiata cererea reclamantului formulata in contradictoriu cu parata C. L. al S. 1 de obligare la repartizarea unei alte locuinte sociale si de incheiere a unui contract de inchiriere pentru noua locuinta ca neintemeiata.
Analizand capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei Primaria M. Bucuresti prin P. G. la renovarea, consolidarea si igienizarea locuintei situata in ..38, ., sector 1, instanta a constatat ca potrivit cap.III lit.a din contractul de inchiriere incheiat de reclamant cu Primaria M. Bucuresti, in calitate de proprietar, proprietarul se obliga sa ia masuri pentru consolidarea, renovarea si igienizarea locuintei.
Or, astfel cum rezulta din adresa nr._/07.07.2008 emisa de Oficiul de Administrare nr.2 catre Primaria S. 1 Serviciul Fond I., locuinta situata la demisolul imobilului prezinta urme de igrasie pe ¾ din inaltimea peretilor, in locuinta fiind un aer irespirabil. Astfel, vazand si plansele foto depuse de reclamant la dosarul cauzei precum si raspunsurile paratelor la interogatoriu, instanta a admis in parte actiunea si a obligat parata Primaria M. Bucuresti prin P. G. la renovarea, consolidarea si igienizarea locuintei.
S-a luat act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel parata Primaria M. București prin P. G..
P. decizia civilă nr. 2133 din 19.12.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că între apelantă și intimatul M. I. este încheiat contractul de închirire nr. 2796/28.07.1999, prelungit succesiv. În acest contract, la capitolul III este convenit ca așa zisele reparații locative cad în sarcina chiriașului.
Tribunalul nu și-a însușit aprecierea primei instanțe în sensul că din obligațiile consemnate în cap. III lit. A ar decurge obligația apelantei de a rennova, consolida și igieniza locuința din discuție întrucât obligațiile asumate de proprietar se referă la menținerea în stare de siguranță în exploatare a întregii clădiri și nu a locuințelor ce o compun și la asigurarea reparațiilor elementelor ce fac parte din structura de rezistență, a elementelor de construcție exterioară, a instalațiilor comune și a spațiilor comune.
Repararea pereților afectați de igrasie din interiorul locuinței face parte din reparațiile locative, cele care sunt în sarcina chiariașului.
Cum contractul este legea părților, conform art. 969 C.civ. 1865 și cum prin acest contract nu s-au stabilit obligații ce contravin dispozițiilor imprative ale legii sau bunelor moravuri, apelanta nu poate fi obligată la reparații pe care nu și le-a asumat.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul M. I. dar și numiții Marinoaică S., M. D. V. și M. C. M., fără a indica motive de nelegalitate a deciziei recurate.
La data de 21.01.2016, recurentul reclamant a depus la dosar memoriu, prin care a arătat motivele de fapt și de drept ale cererii de recurs.
La termenul de judecată din data de 23.02.2016, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recusului declarat de reclamantul M., față de tardivitatea motivării recursului, precum și lipsa calității procesual active în recurs a recurenților Marinoaică S., M. D. V. și M. C. M..
Analizând cu prioritate aceste excepții, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Subiectele recursului sunt părțile din litigiul soluționat de către prima instanță și de către instanța de apel, a cărei hotărâre a fost atacată cu prezentul recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 294 și ale art. 316 C. pr. civ., în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi.
Așadar, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul inițial.
În speță, această identitate procesuală a părților din recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanțele de fond și apel au soluționat acțiunea, respectiv apelul, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată doar de recurentul reclamantul Marinoaca I., astfel că simetria cadrului procesual în recurs impunea calitatea de recurent în persoana aceluiași subiect de drept.
P. urmare, cum recurenții Marinoaică S., M. D. V. și M. C. M. nu au avut calitatea de păți nici în fața instanței de fond și nici a celei de apel, Curtea constată că, în mod simetric, nu le aparține nici dreptul la recurs, în raportul dedus judecății aceștia având calitatea de terți.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurenților M. S., M. D. V. și M. C. M. și pe cale de consecință, va respinge recursul ca fiind formulat de o persoane fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul M. I., Curtea constată, cu prioritate, sub aspectul respectării termenului legal de declarare a căii de atac, că decizia recurată a fost comunicată acestuia la data de 20.11.2015, recursul fiind declarat anterior comunicării, respectiv la data de 09.07.2015.
Având în vedere că, potrivit art. 301 din Codul de procedură civilă, "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.", Curtea constată că recursul formulat de reclamant mai înainte de comunicarea hotărârii este considerat ca fiind declarat în termen legal, urmând a fi respinsă excepția tardivității recursului, ca nefondată.
Însă, potrivit dispozițiilor art.3021 alin. (1) lit.c C.proc.civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, „sub sancțiunea nulității (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.303 alin. (1) C.proc.civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
În cauză, cererea de recurs, depusă de reclamant în termen legal, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, ci doar mențiunea că vor fi depuse în termenul legal.
Însă, memoriul separat care cuprinde motivele de recurs a fost depus la data 21.01.2016 (fila 16), cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.301 C.proc.civ., care se împlinea la data de 07.12.2005.
În această situație, Curtea apreciază că sancțiunea care se impune pentru nemotivarea în termenul legal a recursului este nulitatea acestuia, sancțiune prevăzută de dispozițiile art. 306 alin. (1) C.proc.civ.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția nulității recursului și, în consecință, să constate nul recursul declarat de reclamantul M. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului declarat de reclamantul M. I..
Constată nul recursul declarat de M. I. împotriva deciziei civile nr. 2133A/19.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. București prin P. G., Administrația F. I., P. S. 1 București prin P. și C. L. S. 1.
Respinge recursul declarat de recurenții M. S., M. D. V. și M. C. M., ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală activă în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. L. Z. D. G. D. F.
GREFIER
V. S.
RED.MDL
Tehnored.MDL/MȘ/ 2 ex.
08.03.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 203/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 191/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
