Evacuare. Decizia nr. 23/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

- s-a dispus evacuarea pârâtei reclamante din spațiul situat la subsolul și parterul imobilului din București, .. 1, sector 5, pentru lipsă de titlu;

- a fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, în cuantum de 250.560 lei precum și contravaloarea restanțelor la furnizori, în cuantum de 833 lei;

- a fost obligat pârâtul reclamant la plata către pârâta reclamantă a sumei de 28.247 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului;

- a fost respins capătul de cerere privind dreptul de retenție;

- a fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât cheltuieli de judecată în sumă de 6850 lei.

Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenientul C. Județean I..

Prin decizia civilă nr. 1293/A/14.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a fost respins apelul formulat de intervenientul consiliul Județean I. și a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă reclamantă Asociația de Proprietari - „Satul Românesc – . schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că a fost admis în parte capătul doi de cerere astfel cum a fost precizat, stabilindu-se în sarcina pârâtei obligația de a plăti reclamantului suma de 172.800 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință a imobilului în perioada octombrie 2006 – mai 2008. Tribunalul a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei au declarat recurs intervenientul accesoriu Județul I. – C. Județean I. prin Președinte și pârâta – reclamantă Asociația de Proprietari Satul Românesc - . respinse, ca nefondate, prin decizia civilă nr.1188 R/26.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că recurentul intervenient accesoriu a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă și a susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, Curtea a constatat că această critică este nefondată prin raportare la dispozițiile art.304 pct.9 din codul menționat, deoarece nici dispozițiile Legii nr. 215/2001, privind administrația publică locală, nici HG nr. 930/2002, respectiv, nici adresa Consiliului Județean I. (nr. 543/2006) sau a Consiliului General al Municipiului București nr.1788/6.02.2006, nu sunt de natură a desființa titlul de proprietate al reclamantului pârât și anume dispoziția nr.5861/29.05.2006, care nu a fost atacată de Prefect în cadrul controlului de legalitate și a fost menținută de către instanțele judecătorești care au soluționat acțiunea prin care pârâta reclamantă Asociația de Proprietari Satul Românesc - . nulității respectivei decizii (sentința civilă nr. 7716/30.09.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București și decizia civilă nr.125/A/31.01.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă).

În privința recursului declarat de către recurenta – pârâtă – reclamantă, s-a constatat că au fost invocate trei motive de recurs, toate încadrate în dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, primul dintre acestea vizând încălcarea dispozițiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă de către prima instanță, identic cu motivul 1 din apelul aflat la filele 17 – 23 apel.

Analizând această critică, instanța de recurs a reținut că, atât în cererea introductivă de instanță, cât și în cererea de la termenul de judecată din 4.03.2008, reclamantul pârât a precizat că solicită acordarea contravalorii lipsei de folosință pentru perioada ianuarie 2006 și până la zi. Recurentul nu arată care a fost greșeala instanței de apel atunci când a observat faptul că dispozițiile art.132 alin. 1 Cod procedură civilă au fost respectate în speță prin raportare la conținutul cererii introductive și prin raportare la cererea precizatoare din data de 4.03.2008.

Precizarea orală cuprinsă în încheierea de la termenul din 27.02.2007 vizează obiectivele expertizei și chiar dacă ar avea caracterul modificării acțiunii introductive, a fost făcută de apărătorul reclamantului pârât care nu avea mandat special pentru a face acte de dispoziție cu privire la petitul acțiunii introductive, în care se arată expres că se solicită contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada septembrie – noiembrie 2006 și până la eliberarea spațiului. Date fiind cele arătate, instanța de fond nici nu ar fi putut să ia act de respectiva cerere precizatoare.

Pe de altă parte, raportat la precizarea de la termenul din data de 4.03.2008, Curtea a observat că pârâta – reclamantă era reprezentată de apărător la termenul respectiv și nu s-a opus respectivei precizări, astfel că nu se poate reține greșita aplicare a dispozițiilor art. 132 din codul de procedură civilă sau ignorarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă. Judecata în fața primei instanțe și administrarea probelor s-a făcut prin raportare la cererea introductivă confirmată prin precizarea din data de 4.03.2008. Pentru această din urmă precizare nu era necesar un mandat special deoarece apărătorul reclamantului pârât nu făcea altceva decât să indice în concret momentul pe care în cererea introductivă îl raporta la „data eliberării spațiului”.

Prin cel de al doilea motiv de recurs se afirmă lipsa rolului activ al judecătorului în a observa justețea criticilor pârâtei cu privire la lipsa de competență a expertului contabil în ceea ce privește stabilirea cuantumului contravalorii chiriei pentru spațiul respectiv, Curtea constatând că reprezintă nemulțumirea recurentei cu privire la concluziile raportului de expertiză și cu privire la opinia expertului față de obiecțiunile încuviințate de către instanță.

Din această perspectivă critica menționată ține de temeinicia hotărârii și nu de legalitatea acesteia, iar trimiterea la dispozițiile art.129 pct.5 (administrarea de către instanță a probelor necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc) și la cele ale art.304 pct.9 nu este reflectată în dezvoltarea motivului de nelegalitate analizat, având un caracter pur formal.

Prin al treilea motiv de recurs se critică modul în care tribunalul a soluționat al patrulea motiv de apel și se susține o nelegalitate care ar rezida tot în neexercitarea rolului activ în condițiile în care instanța ar fi tratat cu superficialitate expertiza tehnică imobiliară. Recurenta pârâtă susține că, deși a admis respectiva expertiză și obiecțiunile formulate de către părți, atunci când s-a depus la dosar raportul refăcut instanța de fond a neglijat complet noile valori ale expertizei și le-a consemnat în hotărâre pe cele din expertiza inițială care au fost supuse obiecțiunilor.

Aceste critici vizează modul în care instanțele au coroborat probele și concluziile deduse din acestea, fiind inadmisibile în recurs după abrogarea punctelor 10 și 11 ale art. 304, prin OUG nr. 138/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005.

Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 23.12.2015 a formulat contestație în anulare contestatoarea Asociația de Proprietari Satul Românesc – . fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr._ .

Invocând prevederile art.318 din Codul de procedură civilă, contestatoarea a arătat că instanța ultimă de control judiciar a omis să se pronunțe asupra chestiunii de drept pe care a invocat-o prin motivul 1 de recurs, și anume dacă au fost sau nu au fost violate prevederile Art. 132(1) Cod procedură civilă.

Arată contestatoarea că aserțiunea instanței de recurs, potrivit căreia „reclamantul pârât atât în cererea introductivă de instanță cât și în cererea de la termenul de judecată din 04.03.2008 a precizat că solicită acordarea contravalorii lipsei de folosință pentru perioada ianuarie 2006 si până la zi”, reprezintă o aserțiune lipsită de rigoare juridică

Susține că reținând, la alineatul (5) al pag. 8 din decizie că la termenul din 27.02.2007, „... chiar dacă ar avea caracterul modificării actinii introductive a fost făcută (de) apărătorul reclamantului pârât care nu avea mandat special pentru a face acte de dispoziție cu privire la petitul acțiunii introductive, în care se arată expres că se solicită contravaloarea lipsei de (folosință pentru perioada septembrie noiembrie 2006 si până la eliberarea spațiului date fiind cele arătate, instanța de fond nici nu ar fi putut să ia act de respectiva cerere precizatoare”, instanța de recurs a evitat răspunsul la ceea ce s-a solicitat prin motivul 1 de recurs și consideră că, dacăinstanța de recurs afirmă că instanța de fond nu putea lua act de această cerere precizatoare, fiindcă apărătorul, avocat fiind, avea nevoie de mandat special pentru a face acte de dispoziție cu privire la petitul acțiunii introductive, se ridică întrebarea de ce nu a anulat această încheiere, din oficiu, prin dispozitivul deciziei date, sau această afirmație strecurată în pag. 8 echivalează de fapt cu anularea acestei încheieri?

Intimatul reclamant-pârât C. D. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă în consecință, întrucât reglementarea cuprinsă în Teza a II-a a art.318 din Codul de procedură civilă are în vedere omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau de casare, ipoteză ce nu se regăsește în speță deoarece instanța de recurs a răspuns punctual criticilor întemeiate pe art.304 punctul 9 în referire la art.132 alin.1 din Codul de procedură civilă, iar faptul că motivarea respingerii acestora este considerată de contestatoare drept „aserțiune lipsită de rigoare juridică”, nu justifică admiterea contestației în anulare.

În consecință, în temeiul art.320 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, fiind nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI SATUL ROMÂNESC - . deciziei civile nr. 1188 R din 26.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._/302/2006, în contradictoriu cu intimații C. D. V. și C. JUDEȚEAN I..