Evacuare. Decizia nr. 391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 391/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.391
Ședința publică de la 4 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți N. A., N. C. L. și N. G. M., împotriva deciziei civile nr. 904 A din 10.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN ..
Cauza are ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Ș. Milana, în calitate de reprezentant al recurenților-pârâți N. A., N. C. L. și N. G. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 04.03.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-reclamant Municipiul București prin ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurenților-pârâți depune la dosar chitanța CEC în sumă de 15 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbru judiciar în valoare de 0,9 lei și concluzii scrise, arătând că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul recurenților-pârâți susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și a se constata lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Menționează că Primăria M. București nu a comunicat un răspuns cu privire la imobilul din care trebuiau evacuați pârâți și faptul că la acest moment Primăria M. București nu are calitate de proprietar pentru terenul și construcția ce a fost revendicată de adevăratul proprietar Arie Itzak Kupfertberg care locuiește în Germania; pârâții locuiesc în imobil cu acordul proprietarului printr-o înțelegere cu acesta în scopul de a fi protejat împotriva distrugerilor care ar putea surveni ulterior.
Arată că nu există un act încheiat între părți, doar o înțelegere verbală, numai pentru protejarea imobilului și consideră că proprietar este persoana care a retrocedat imobilul prin hotărâri pronunțate de instanță iar părțile care trebuiau evacuate s-au înțeles cu proprietarul pentru a proteja imobilul până când acesta se va întoarce în România și își va perfecta actele, apreciind că evacuarea pârâților la acest moment nu mai are obiect.
Întrebată de instanță de unde rezultă convenția cu noul proprietar, avocatul recurenților-pârâți învederează că din înțelegea verbală dintre părți pentru administrarea imobilului până la întoarcerea proprietarului în România.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 28.09.2010, sub nr._, reclamantul Mun. București, prin S.C. TITAN A.L. S.A., în contradictoriu cu pârâții N. A., N. C.-L. și N. G.-M., a solicitat evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ., sector 3, pentru lipsa spațiului locativ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, S.C. .TITAN AL. S.A. are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, potrivit art. 13, astfel cum a fost modificat, din contractul de prestări de administrare imobiliară nr. 1455/2000 încheiat de CGMB.AFI și ., prelungit succesiv prin actele adiționale nr. 1-4.
S-a susținut că imobilul situat în București, ., sector 3, compus din una cameră și dependințe, se află în administrarea ., care a încheiat contractul de închiriere nr._/17.12.2004 cu numitul G. D.. La data de 28.05.2010 locatarul G. D. a decedat. Cu ocazia preluării imobilului de reprezentanții administratorului, s-a constatată că acesta este ocupat abuziv de pârâți, aceștia nefigurând în fișa suprafeței locative anexă la contractul de închiriere.
Reclamantul a mai arătat că, deși pârâții au fost somați să părăsească de bună voie spațiul pe care-l ocupă fără forme legale, aceștia nu au dat curs cererii, continuând să locuiască în spațiu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: Contract de închiriere pentru suprafețe cu destinația locuință nr._/21.02.2005 (fila 4), fișa suprafeței locative, fișa de calcul a chiriei – anexe la contract (filele 5, 6), confirmare de primire (fila 7), adresa nr. 2313/10.09.2010 (fila 8), adresa nr._/20.08.2010 (fila 9), adresa nr. 2128/18.08.2010 (fila 10), certificat de deces . nr._ (fila 11).
În ședința publică din 12.09.2011 pârâții au formulat întâmpinare (filele 24, 25) prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâții au arătat că l-au cunoscut pe defunctul G. D. de 8 ani, care a fost vecin atât cu sora unuia dintre pârâți și sora defunctului, împreună îngrijindu-l, pe acesta în ultimii 3 ani ai vieții sale, întrucât era paralizat. Au mai susținut pârâții că au locuit împreună cu mama pârâtei, până în 1993 când au rămas fără locuință. După decesul lui G., pârâții au arătat că s-au mutat în locuința defunctului, cu acordul reprezentanților Fondului imobiliar.
Totodată pârâții au arătat că au depus actele necesare încheierii contractului de închiriere, întrucât ei înșiși reprezintă un caz social, fiind tineri lipsiți de un minim de trai necesar, fără serviciu și bolnavi. De asemenea, pârâții au arătat că au mers să predea cheile locuinței însă li s-a permis să locuiască în acel spațiu până la emiterea unei decizii din partea Primăriei. Au fost chemați și la poliție pentru a da declarații în legătură cu un abuz, însă, deși nu au titlu locativ valabil, au depus dosarul în vederea obținerii repartiției de la primărie, fiindu-le promisă atribuirea unei locuințe.
De asemenea, pârâții au arătat că, pe durata în care au locuit în spațiu, au făcut îmbunătățiri, au zugrăvit locuința, au făcut reparații și curățenie, întrucât au fost asigurați că le va fi rezolvată situația, de urgență, de primăria de sector.
În continuare pârâții au susținut că practica judiciară recunoaște un drept de retenție posesorului de bună credință al unui imobil, ori pârâții nu au ocupat abuziv spațiul de locuit, ci cu acordul unui reprezentant al pârâtului, care se ocupă de repartizarea spațiului locativ.
Au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, iar primăria de sector să fie obligată soluția dată cererii lor, iar instanța să constate că nu au ocupat abuziv locuința, fiind un caz social.
Pârâții nu și-au motivat cererea în drept, invocând însă dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, depunând la dosar copiile cărților de identitate (fila 26), certificat de căsătorie (fila 27), certificatul de naștere al pârâtei (fila 28), certificatul de naștere al pârâtului N. G.-M. (fila 29), certificatul de naștere al pârâtului N. A. (fila 30), adresa nr._/30.06.2010 (fila 31), numărul de înregistrare al dosarului format ca urmare a cererii pârâților (fila 32).
Prin sentința nr._/12.09.2011, Judecătoria sectorului 3 București a dispus admiterea acțiunii și evacuarea pârâților din imobilul cu destinația locuință situat în București, ., sector 3.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.02.2005, între reclamant și Gaujan D. s-a încheiat Contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația locuință nr._, pentru perioada 21.02.2005 - martie 2009, fiindu-i prelungită valabilitatea până la data de 19.05.2014, pentru locuința situată în București, ., corp B, parter, ., fiind întocmite și fișa de calcul a chiriei și fișa suprafeței locative (filele 4-6).
La data de 28.05.2010, locatarul Gaujan D. a decedat, cum rezultă din certificatul de deces . nr._ (fila 11). Întrucât, după decesul locatarului, reclamantul a constatat că locuința ce face obiectul contractului de închiriere menționat, este ocupat de alte persoane care nu figurează în contract, la data de 18.08.2010 a emis către Poliția - Secția 10 Poliție, adresa nr. 2128 solicitând sprijinul în identificarea acestora (fila 10), Poliția comunicând, prin adresa nr. 2275/02.09.2010 (fila 9), că persoanele care ocupă spațiul sunt pârâții din prezenta cauză, motiv pentru care aceștia au fost somați de reclamant să elibereze spațiul din . (fila 8), somația fiind primită de pârâți la data de 14.09.2010 (fila 7).
Pârâții au recunoscut, prin întâmpinare, faptul că ocupă spațiul în litigiu, fără a deține titlu (filele 24, 25), însă au arătat că au depus actele în vederea repartizării locuinței, având în vedere că și ei, la rândul lor constituie caz social (filele 31, 32). Din adresa nr._/30.06.2010 instanța reține că pârâților li s-a comunicat faptul că dosarul este în curs de analiză, fiind incluși pe lista de priorități pentru anul 2011 (fila 31).
Din înscrisurile analizate anterior se reține că reclamantul, prin ., a închiriat imobilul în litigiu exclusiv lui Gaujan D., în contractul de închiriere nefiind menționată nicio altă persoană, deci nici pârâții, ca și colocatară. Totodată, potrivit art. 16 din Contract, părțile au convenit ca, în caz de deces al locatarului, contractul de închiriere să înceteze în 30 de zile de la data decesului, dacă persoanele îndreptățite prin lege nu au solicitat locuința. Gaujan D. a decedat la data de 28.05.2010, contractul cu acesta încetând la data de 28.06.2010, deși pârâții au formulat cerere de repartiție pentru această locuință, având în vedere că pârâții nu sunt persoane îndreptățite în sensul art. 27 din Legea nr. 114/1996, potrivit căruia în caz de deces închirierea continuă fie în beneficiul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul; fie în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta; ori în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere. Astfel, se reține că niciunul dintre pârâți nu este soț, ascendent sau descendent al defunctului și, cu toate că s-a afirmat că în ultimii 3 ani l-au îngrijit pe defunct, pârâții nu au fost înscriși în contractul de închiriere.
În consecință, în prezent, pârâții locuiesc în București, ., sector 3, în imobilul proprietatea mun. București și în administrarea ., fără a deține un titlu valabil. Faptul că pârâții au făcut și stăruie în demersurile lor, în vederea obținerii unei locuințe sociale, aspect dovedit prin înscrisurile de la dosar, ori faptul că l-ar fi îngrijit pe defunct în ultimii ani ai vieții sale, nu au relevanță în speță, prin raportare la dispozițiile art. 27 din Legea nr.114/1996, întrucât acestea, fără încheierea vreunui contract între părți, nu conferă un titlu care să le dea dreptul pârâților să locuiască în imobil, astfel că nici martorii propuși de pârâți pe acest aspect nu ar fi dus la o altă soluție în cauză.
În ceea ce privește, pe de o parte afirmațiile pârâților potrivit cărora au făcut îmbunătățiri, curățenie și reparații în imobil și, pe de altă parte, solicitarea de a li se răspunde la cererea de repartiție a unei locuințe, instanța reține, în primul rând că pârâții nu au pretenții proprii, neformulând o cererea reconvențională în cauză și, pe de altă parte, în ceea ce privește refuzul nejustificat de a li se răspunde la solicitarea de atribuire a unei locuințe sociale, în afara faptului că nu au formulat reconvențională, cum s-a menționat, aceste aspecte aparțin materiei de contencios administrativ, care prevede o altă procedură de urmat, neavând legătură cu acțiunea în evacuare de față.
Pentru motivele expuse, instanța, constatând că pârâții ocupă spațiul în litigiu, fără a deține un titlu valabil, a admis acțiunea, și a dispus evacuarea pârâților din imobilul cu destinația locuință situat în București, ., sector 3.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții N. A., N. C. L., N. G. M..
În motivare, apelanții descriu situația de fapt invocată și prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.
De asemenea arată că atunci când s-au mutat în imobil intimata a cunoscut această împrejurare, că nu au contract, dar împreună cu primăria au decis să locuiască în imobil, până la perfectarea actelor.
Apelanții apreciază că instanța de fond putea să le încuviințeze proba cu martori, pentru dezlegarea pricinii, atât cu privire la faptă, cât și cu privire la buna credință a Primăriei sectorului 3, care cunoaște situația lor și a fost de acord ca ei să locuiască în imobil, Primăria necomunicându-le până în prezent stadiul soluționării cererii lor.
Apelanții mai arată că sunt bolnavi, iar pe timp de iarnă nu au unde se muta.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 282 al. 1, 284, 294 și urm. Cod de procedură civilă și art. 38-43 din Legea nr. 114/1996.
A fost încuviințată pentru apelanți proba cu înscrisuri, aceștia depunând la dosar cererea formulată la data de 19.09.2012 către Primăria M. București, extras de pe portalul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin decizia civilă nr.904/A/10.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că singurele critici care se pot desprinde din cuprinsul cererii de apel asupra hotărârii instanței de fond sunt acelea că apelanților pârâți nu le-a fost încuviințată proba cu martori, precum și faptul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Primăria a fost de acord ca ei să locuiască în acest imobil, având în vedere că reprezintă un caz social.
Astfel, în fața instanței de fond a fost solicitată proba testimonială, prin care apelanții pârâți doreau să dovedească faptul că l-au îngrijit pe numitul Gaujan D., titularul contractului de închiriere, înainte de decesul acestui. Tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect a respins această probă, având în vedere teza probatorie care se dorea a fi dovedită cu aceasta, proba nefiind utilă soluționării cauzei. Pe de altă parte, apelanții deși critică această soluție de respingere a probei de către instanța de fond, în faza procesuală a apelului această probă nu a fost solicitată.
În ceea ce privește faptul că Primăria a fost de acord ca ei să locuiască în acest imobil, Tribunalul a apreciat că, pe de o parte această împrejurare nu a fost dovedită, iar pe de altă parte, însăși promovarea prezentei acțiuni, demonstrează faptul că aceasta nu și-a exprimat acordul ca apelanții pârâți să locuiască în acest imobil, fără a deține vreun titlu locativ.
Aspectul referitor la starea de boală a unor membrii ai familiei, precum și faptul că nu au unde se muta pe timp de iarna, nu poate conduce la soluția de respingere a acțiunii în evacuare, atâta timp cât asupra imobilului în speță apelanții nu dețin nici un titlu. De altfel, din actele dosarului reiese că urmare a cererii formulate, au fost incluși pe lista de priorități.
În ceea ce privește aspectul invocat de către apelanți prin concluziile scrise, Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 292 al. 1 Cod de procedură civilă, care prevăd că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Tribunalul a constatat că motivul invocat de către apelanți prin concluziile scrise, respectiv că acest imobil se află în litigiu, iar adevăratul proprietar al acestuia a fost de acord ca ei să locuiască acolo, nu a fost invocat în fața instanței de fond și nici prin motivele de apel, potrivit art. 292 al. 1 Cod de procedură civilă, astfel că nu a fost analizat.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și ca urmare, a respins ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimații pârâți N. A., N. C. L. și N. G. M., criticând decizia în temeiul art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., apreciind că instanța de apel nu a ținut cont de actele depuse la dosar cu privire la bunul imobil și că în mod greșit nu s-a reținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a formulat întâmpinare, mai mult, a recunoscut că imobilul nu mai aparține lui S.C. Titan AL S.A., întrucât s-a soluționat acțiunea reclamanților Arie Itzak Kupfertberg ș.a., prin care au solicitat soluționarea notificării și s-a admis în parte revendicarea și pentru una din camerele ocupate în prezent de recurenți.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul, având în vedere adresa nr._/_/11.10.2012, emisă de Direcția Juridic a Primăriei M. București, act nou depus în recurs, din care rezultă, referitor la imobilul din București, ., sector 3, că s-a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, aceasta făcând obiectul dosarului nr._/3/2008 pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă.
Potrivit acestui înscris, rezultă că imobilul a fost revendicat de reclamanții Arie Itzak Kupfertberg ș.a., acțiunea lor fiind admisă în parte, iar Primăria M. București a fost obligată să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură reclamanților imobilul în litigiu compus din teren în suprafață de 949,56 m.p. și construcțiile edificate pe acesta, mai puțin imobilul ce a fost vândut numiților P. M. și F. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4102/10.06.1997.
Apelul și recursul împotriva sentinței de fond au fost respinse la 29.03.2011, hotărârea fiind irevocabilă.
Față de această situație de fapt, Curtea constată că reclamantul Municipiul București reprezentat de S.C. Titan AL S.A. nu mai are calitate procesuală activă, pentru a solicita evacuarea recurenților pârâți din imobilul din București, ., sector 3, pentru lipsa titlului locativ, deoarece ea însăși nu mai deține nici un titlu legitim asupra imobilului în litigiu, urmare a retrocedării imobilului foștilor proprietari prin intermediul procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr.10/2001.
În aceste condiții, Curtea urmează a admite recursul, iar potrivit art.312 alin.3 C.proc.civ. va modifica în tot decizia, în sensul că va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul că în baza art.137 alin.1 C.proc.civ. va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și va respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți N. A., N. C. L. și N. G. M., împotriva deciziei civile nr. 904 A din 10.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN ..
Modifică în tot decizia, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/6.03.2013
----------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – M.B.
- L.P.
Jud.Sector 3 – V.I.F.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 13/2012. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
