Succesiune. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 942/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.942
Ședința publică de la 27 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă T. ( fostă C.) A. M., precum și de recurentul-pârât C. G., împotriva deciziei civile nr. 316 A din 23.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. C. T..
Cauza are ca obiect – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. E., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante T. ( fostă C.) A. M. și al recurentului-pârât C. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 24.05.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât C. C. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurenților depune la dosar chitanța CEC în sumă de 38 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocatul recurenților susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursurilor, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și respingerea cererii reconvenționale formulată de intimatul-pârât, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apreciază că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.689, 690 și 691 din Codul civil, întrucât în mod greșit și-a însușit aprecierea instanței de fond în sensul că, intimatul-pârât C. C. T. are calitate de moștenitor legal de pe urma defunctei C. I..
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimatul-pârât este străin de succesiunea defunctei, neacceptând succesiunea nici expres și nici tacit.
Instanța de apel interpretând dispozițiile incidente în cauză potrivit art.91 din Legea nr.71/2011, conchide că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare a succesiunii indiferent dacă un astfel de act ar produce efecte deoarece ar fi nul.
Menționează că dispozițiile art.691 din Codul civil sunt de strictă interpretare, doctrina fiind unitară în acest sens, respectiv, sunt calificate drept acte de acceptare tacită a moștenirii vânzarea, donația sau cesiunea drepturilor succesorale, iar nu și promisiunea de vânzare a drepturilor succesorale.
Instanța nu analizează criticile aduse de reclamantă sentinței apelate în sensul că un antecontract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nu este un act de dispoziție, nu constituie un act de acceptare a succesiunii, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art.691 din Codul civil, prevăd în mod limitativ situațiile de acceptare tacită a succesiunii, iar promisiunea de vânzare nu este o asemenea situație.
În concluzie, arată că, intimatul-pârât C. C. T. nu are calitatea de moștenitor legal, deoarece nu a acceptat succesiunea în cadrul termenului de opțiune succesorală prevăzut de art.700 alin.1 din Codul civil de la 1864.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.04.2009, sub nr._, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, reclamanta C. A. M. a chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. C. T., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei C. I., decedată la data de 18.05.2007, să se constate că masa succesorală se compune din cota de ½ din apartamentul nr.15 situat în ., ., ., să se constate că sunt succesori ai defunctei reclamanta, în calitate de fiică și pârâtul C. G., în calitate de soț supraviețuitor, să se constate că pârâtul C. C. T. este străin de succesiune, prin neacceptarea acesteia în termenul prevăzut de lege.
S-a mai solicitat ieșirea din indiviziune asupra apartamentului succesoral, prin atribuirea acestuia către reclamantă și obligarea reclamantei la plata unei sulte corespunzătoare către pârâtul C. G., cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că la data de 18.05.2007 a decedat mama sa, C. I., succesiunea rămasă de pe urma acesteia fiind acceptată în mod tacit de reclamantă și de pârâtul C. G., care, după deces, au continuat să locuiască în apartamentul dobândit în timpul căsătoriei defunctei cu pârâtul C. G..
A mai arătat că pârâtul C. C. T. este fratele său și, respectiv fiul defunctei, dar este străin de succesiune, deoarece nu a participat la înmormântarea defunctei, nu a contribuit ulterior la cheltuielile ocazionate de înmormântare și de celelalte pomeniri, nu a efectuat în termenul prevăzut de lege nici un act care să conducă la posibilitatea reținerii unei acceptări tacite a succesiunii de către acesta.
Pârâtul C. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a învederat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă, situația de fapt și de drept prezentată de aceasta în cerere fiind reală.
Pârâtul C. C. T. a depus, de asemenea, întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a învederat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantă, respectiv cu solicitarea acesteia privind constatarea deschiderii succesiunii rămase de pe urma defunctei și compunerea masei succesorale, dar solicită respingerea capătului de cerere prin care reclamanta susține că acesta e străin de succesiune prin neacceptare în termen.
S-a solicitat de pârâtul reclamant să se constate și calitatea sa de succesor legal al defunctei, cota sa din succesiune, iar în final să se dispună ieșirea din indiviziune asupra apartamentului succesoral, ținându-se seama de cotele indivize ale părților.
În motivare, a susținut că nu a fost prezent la înmormântarea mamei sale, deoarece a lipsit din țară și nu a fost anunțat în legătură cu acest eveniment. A încercat ulterior să contribuie la cheltuielile ocazionate de pomeniri, dar celelalte părți nu i-au permis acest lucru, iar la aproximtiv 3 luni de la deces, a avut o discuție cu reclamanta, în vederea identificării masei succesorale și dezbaterii notariale a succesiunii, dar aceasta a refuzat, invocând lipsa mijloacelor financiare.
A mai arătat că la data de 7.08.2007, a încheiat cu numita I. M. C. o promisiune de vânzare cumpărare având ca obiect drepturile sale succesorale, în calitate de moștenitor sezinar al defunctei, urmând ca după dezbaterea moștenirii și stabilirii cotelor legale de succesiune, să perfecteze actul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Acest înscris dovedește, susține pârâtul reclamant, intenția sa neîndoielnică de a accepta succesiunea rămasă de pe urma mamei și infirmă susținerile făcute de reclamanta pârâtă în acțiune, privind faptul că ar fi străin de succesiune prin neacceptare.
Prin sentința civilă nr._/17.12.2010 Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte acțiunea principală și în parte cererea reconvențională, a constatat deschisă succesiunea defunctei C. I., decedată la data de 21.05.2007, a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de ½ din apartamentul nr.15 situat în București, ., ., ., a constatat calitatea tuturor părților din proces de succesori ai defunctei, cotele acestora, a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea apartamentului mai sus menționat către reclamanta pârâtă, pentru egalizarea loturilor a obligat pârâta reclamantă la plata unei sulte către pârâtul C. G. în valoare de 136.048 lei și către pârâtul reclamant C. C. T. în valoare de 40.814 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii și a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 2.255 lei cheltuieli de judecată către reclamanta pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3070/3.10.2002 pârâtul C. G. și soția acestuia, C. I., au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.15 situat în București, ., ., .. La data de 18.05.2007, C. I. a decedat, în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia intrând cota de ½ din apartamentul mai sus menționat.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că au vocație la succesiunea defunctei reclamanta pârâtă, în calitate de fiică, pârâtul C. G., în calitate de soț supraviețuitor, dar și pârâtul reclamant, în calitate de fiu al defunctei.
Deși contestată în cauză calitatea pârâtului reclamant de succesor al defunctei, cu motivarea că acesta nu ar fi acceptat în termenul prevăzut de lege succesiunea rămasă de pe urma mamei sale, instanța a reținut că pârâtul reclamant a încheiat în termenul legal de opțiune succesorală un act de dispoziție, care dovedește fără echivoc intenția sa neîndoielnică de a accepta moștenirea, respectiv o promisiune de vânzare-cumpărare, încheiată la data de 7.08.2007, prin care se obliga să transmită persoanei cu care a contractat drepturile sale succesorale de pe urma mamei, urmând ca după dezbaterea succesiunii, părțile să procedeze și la perfectarea actului de înstrăinare în formă autentică.
Susținerile reclamantei pârâte, privind nevalabilitatea acestui înscris, au fost înlăturate de instanța de fond, care a apreciat că în cauză nu prezintă relevanță faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare ar putea fi nul sau anulabil, deoarece și un astfel de contract poate valora act de acceptare tacită, importantă fiind nu valabilitatea actului în sine, ci intenția de acceptare a moștenirii exprimată de către succesibil prin încheierea sa.
A apreciat totodată, că enumerarea din art.691 C.civ. privind înscrisuri ce pot fi considerate acte de acceptare a succesiunii, nu este limitativă, ci doar exemplificativă, neexistând impediment, nici din acest punct de vedere, în reținerea promisiunii de vânzare-cumpărare invocată de pârâtul reclamant, drept act doveditor al acceptării succesiunii de către acesta.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanta pârâtă și pârâtul C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate de apelanta reclamantă pârâtă, s-a susținut că de la decesul autoarei părților, aceasta împreună cu tatăl său au locuit în apartamentul succesoral, iar apelanta reclamantă pârâtă a efectuat o . lucrări de îmbunătățiri, care nu au fost evaluate de către expert. Existența acestor îmbunătățiri constituie, susține apelanta, un criteriu în vederea atribuirii apartamentului, iar prima instanță ar fi trebuit să țină seama de acestea la stabilirea valorii de circulație a apartamentului și la soluționarea capătului de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune a părților asupra apartamentului.
S-a mai susținut de apelanta reclamantă pârâtă că instanța de fond a ignorat probatoriile existente la dosar, care dovedeau că pârâtul reclamant este străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termen, reținând calitatea de succesor pe baza unui singur înscris, constituit pro causa, respectiv pe baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată de acesta la data de 7.08.2009.
Nu a ținut seama nici de faptul că persoana cu care pârâtul reclamant a contractat avea la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare vârsta de 18 ani, era elevă, astfel că nu dispunea de suma de 20.000 lei ce reprezenta avansul plătit de aceasta la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Prin motivele de apel formulate de apelantul pârât C. G. s-au invocat aceleași critici vizând greșita constatare de către prima instanță a calității intimatului pârât reclamant de succesor al mamei sale.
Prin decizia civilă nr.316/A/23.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelurile ca fiind nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a avut în vedere, la pronunțarea sentinței apelate, valoarea de circulație a apartamentului succesoral, excluzând îmbunătățirile efectuate de reclamanta pârâtă, dând astfel eficiență susținerilor făcute de aceasta în acțiunea principală și pe parcursul soluționării cauzei cu privire la aceste îmbunătățiri.
S-a considerat că o asemenea modalitate de calcul îi profită apelantei reclamante pârâte, în condițiile în care bunul imobil le-a fost atribuit, iar îmbunătățirile efectuate îi profită în totalitate.
Cu privire la calitatea pârâtului reclamant de succesor al defunctei, instanța de apel a reținut că aceasta a fost în mod corect constatată de prima instanță, pe baza antecontractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale atestat sub nr.87/7.08.2007 de avocat A. P. – Rakoczy din cadrul Societății Civile de Avocați Rakoczy & P..
Susținerile apelanților, în sensul că acest înscris ar fi fost întocmit pro causa, au fost înlăturate de instanța de apel, care a apreciat că atâta timp cât identitatea părților, conținutul actului și data încheierii lui au fost atestate de avocat în condițiile art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.51/1995, înscrisul are dată certă și beneficiază de o prezumție de validitate, ce nu a fost răsturnată prin vreo dovadă contrară.
Cât privește aptitudinea acestui înscris de a valora acceptare tacită a succesiunii, tribunalul a reținut că, pentru a valora acceptare tacită, actul săvârșit de succesibil trebuie să implice intenția de a accepta moștenirea, deci să nu poată primi și o altă interpretare.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art.689, 690 și 691 C.civ., instanța a reținut că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare a succesiunii, indiferent dacă un astfel de act nu ar putea produce efecte pentru că ar fi nul, anulabil, rezolvit sau revocat. Aceasta deoarece, ceea ce interesează în materie de opțiune succesorală nu este actul de dispoziție în sine, ci intenția de acceptare manifestată de succesibil prin încheierea lui.
S-a apreciat de tribunal că prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, intimatul pârât a înțeles să dispună de drepturile sale succesorale de pe urma defunctei mame, iar în cuprinsul actului există mențiunea expresă că acesta încheie actul în calitate de moștenitor legal sezinar al defunctei, rezultând astfel voința sa neîndoielnică de a accepta succesiunea mamei sale, manifestată în cadrul termenului de opțiune succesorală prevăzut de art.700 C.civ.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta T. (fostă C.) A. M. și pârâtul C. G., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs au susținut că instanța de apel a greșit atunci când a și-a însușit aprecierea instanței de fond cu privire la calitatea pârâtului C. C. T. de succesor al defunctei C. I., în condițiile în care acesta nu a participat la înmormântarea defunctei și nici nu a acceptat expres sau tacit succesiunea rămasă de pe urma mamei sale. Art. 700 c.civ. reglementează expres termenul de acceptare a succesiunii, iar dispozițiile art. 691 c.civ. enumără limitativ actele de dispoziție ce pot fi considerate acte de acceptare a unei succesiuni.
În opinia recurenților, promisiunea de vânzare - cumpărare încheiată de pârâtul C. C. T. nu reprezintă act de dispoziție și nu putea fi reținută de instanța de judecată ca act doveditor al acceptării tacite a succesiunii, deoarece o astfel de operațiune juridică, chiar valabil încheiată, nu se regăsește printre actele de dispoziție enumerate expres și limitativ de art. 691 c.civ.
Mai mult de atât, recurenții susțin, ca și în fazele anterioare ale judecății că înscrisul invocat de pârât a fost constituit pro cauza, fiind încheiat cu o persoană care, la data încheierii actului era elevă și nu avea posibilități materiale pentru a achiziționa un apartament.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă și de criticile formulate de recurenți, Curtea va reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 700 c.civ. dreptul de a accepta o succesiune se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, iar potrivit art. 689 c.civ. acceptarea unei succesiuni poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat și este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă să se înțeleagă intenția sa de a accepta succesiune.
În consecință, acte de acceptare tacită a moștenirii sunt oricare dintre acele activități întreprinse de moștenitor, din a căror îndeplinire rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea lui de cujus.
Legea nu stabilește concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea, menționarea făcută în art. 691 c.civ. fiind doar exemplificativă, cum în mod corect a apreciat și instanța de apel.
A considera altfel și a limita sfera actelor încheiate de succesibil de natură să dovedească acceptarea tacită a succesiunii de către acesta, doar la actele autentice de vânzare - cumpărare și de donație, ar reprezenta o încălcare evidentă a intenției legiuitorului, de a acorda o astfel de valoare tuturor actelor pe care succesibilul n-ar putea să le facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă să se înțeleagă intenția sa de a accepta succesiunea, astfel cum se prevede expres în art. 689 c.civ.
Actul încheiat de pârâtul reclamant în data de 07.08.2007, intitulat antecontract de vânzare - cumpărare drepturi succesorale, prin care acesta promite să înstrăineze numitei I. A. M. C. drepturile sale succesorale de pe urma defunctei C. I., decedată la data de 18.05.2007, atribuind-și expres calitatea de moștenitor legal sezinar al defunctei, deși nu poate valora acceptare expresă a succesiunii, conform art. 689 c.civ, reprezintă, act de acceptare tacită a succesiunii, lăsând să se înțeleagă, fără putință de tăgadă, intenția sa de a accepta succesiunea și, chiar mai mult, de a înstrăina ulterior prin act autentic drepturile sale succesorale promitentei cumpărătoare.
În ce măsură acest act este valabil sau nu încheiat, este o problemă fără nici o relevanță juridică în aprecierea acceptării succesiunii de către pârâtul reclamant, singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității unei persoane de succesor al defunctei fiind ca actul încheiat de acesta să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea, să nu poată primi și o altă interpretare.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune, în baza art. 312 c.pr.civ. respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă T. ( fostă C.) A. M., precum și de recurentul-pârât C. G., împotriva deciziei civile nr. 316 A din 23.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. C. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/4.06.2013
-----------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – E.D.
- M.S.
Jud.Sector 2 – A.N.
| ← Evacuare. Decizia nr. 391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 943/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
