Pretenţii. Decizia nr. 1552/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1552/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1552/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1552
Ședința publică de la 1 octombrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă D. G., împotriva sentinței civile nr. 183 din 01.02.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._ .
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspunsrecurenta-reclamantă D. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei cereri formulate de recurenta-reclamantă D. G. prin care solicită judecata în lipsă.
Curtea având în vedere că recurenta-reclamantă D. G. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul București.
Menționează că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală, respectiv și-a precizat adresa din România unde urmează a fi citată, iar în privința pârâtului, deși nu l-a indicat acesta este dat de Legea nr.221/2009 care prevede că astfel de cauze se judecă în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 23.02.2011, reclamanta D. G. a solicitat conform Legii nr. 221/2009 si conform ordonanței de urgenta 62/2010, ca prin hotărârea ce se va pronunța s se dispună achitarea către reclamantă a sumei de 8.000 Euro despăgubiri pentru prejudiciul moral si material suferit de Kast E..
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 16.01.1945 acesta a fost luata si deportata împreuna cu alți cetățeni de origine germană spre a fi internată in lagărul de muncă forțată Dombas, USSR pentru a participa la lucrări de reconstrucție, fiind eliberată la 28.01.1947.
În dovedirea cererii, reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.183/1.02.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a anulat cererea formulat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.112 pct.1 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde: numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.
Potrivit art. 133 alin.1 c.pr.civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Prin rezoluția de primire a dosarului s-a dispus citarea reclamantei prin scrisoare recomandată având în vedere că acesta nu a indicat un domiciliu ales în România pentru comunicarea actelor de procedură cu mențiunea de a indica pârâtul și sediul acestuia.
Reclamanta a răspuns instanței, cerând judecarea în lipsă dar fără a se conforma solicitărilor instanței în sensul de a indica domiciliul ales în România precum și pârâtul cu care înțelege să se judece.
Având în vedere situația de fapt reținută cât și temeiurile de drept mai sus menționate, respectiv art.112 pct.1 și art.133 alin.1 c.pr.civ., tribunalul a anulat cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. G. arătând că s-a conformat dispozițiilor instanței și a indicat persoana împuternicită să primească corespondența în prezenta cauză și faptul că solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, mama sa fiind deportată în URSS la muncă forțată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, Legea nr. 221/2009.
De asemenea, a motivat în fapt acțiunea menționând că solicită o despăgubire pentru prejudiciul moral și material suferit prin deportarea mamei sale Kast E., într-un lagăr de muncă în URSS, în perioada 16.01._47.
Potrivit art.1141 alin. 4 Cod procedură civilă, dacă pârâtul locuiește în străinătate, președintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citație pârâtul va fi informat că are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligații, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
Prin urmare, neindicarea unui domiciliu pe teritoriul României nu este o cauză de nulitate a cererii de chemare în judecată, art. 133 Cod procedură civilă neprevăzând un astfel de motiv.
În ceea ce privește indicarea pârâului, Curtea constată că temeiul de drept invocat expres în acțiune îl constituie Legea nr. 221/2009, persoana împotriva căreia se îndreaptă acțiunea și care are calitate procesuală fiind determinată chiar de lege.
În această situație, neindicarea pârâtului nu poate atrage nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul nu are opțiunea îndreptării cererii împotriva mai multor persoane juridice ori fizice, ori a altui pârât decât cel prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, revenea tribunalului rolul activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, de a cita în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât și să soluționeze pe fond cererea în contradictoriu cu acesta.
În temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă D. G., împotriva sentinței civile nr. 183 din 01.02.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/10.10.2012
------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – C.A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 328/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 567/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
