Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1584/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1584/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1584/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1584
Ședința publică de la 15.10.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant G. A. A., împotriva deciziei civile nr.1028 A din data de 19.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. L. și cu Autoritatea tutelară – P. SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
Obiectul pricinii – exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat L. D.,în calitate de reprezentant al recurentului – reclamant G. A. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de baroul București (pe care o depune), lipsind intimata – pârâtă N. L. și reprezentantul Autorității tutelare – P. SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul – reclamant, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3 lei, potrivit chitanței nr._ din data de 15.10.2013, aferentă cererii de recurs, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă.
În continuare, aduce la cunoștința instanței împrejurarea stingerii litigiului pe cale amiabilă prin încheierii unei tranzacții autentificate sub nr. 1041 din data de 18.04.2013, de către Biroul Notarilor Publici Asociați „S. – Bdândușa T. și N. C.”.
Curtea, având în vedere că la acest moment nu este prezentă și intimata – pârâtă, nu poate lua act de tranzacția încheiată, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare.
La ordine, la a doua strigare a cauzei se prezintă avocat L. D.,în calitate de reprezentant al recurentului – reclamant G. A. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de baroul București, lipsind intimata – pârâtă N. L. și reprezentantul Autorității tutelare – P. SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului – reclamant, având cuvântul, susține că nu mai are de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul – reclamant, G. A.- A., prin apărător, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și să se ia act de tranzacția încheiată între părți, în sensul că recurentul, în fața notarului public, a declarat că înțelege să-și exercite autoritatea părintească privind pe minorul G. I. – M., în mod exclusiv.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 22.12.2011, reclamantul G. A. A. a chemat în judecată pe pârâta N. L., solicitând instanței, încredințarea fiicei sale minore I. M., născută la data de 15 aprilie 2005, spre creștere și educare în calitate de tată, iar în subsidiar, în situația înlăturării tuturor argumentelor care susțin cererea sa, să se dispună: stabilirea custodiei comune cu privire la fiica sa G. I. M., născută la data de 15 aprilie 2005; stabilirea locuinței minorei la adresa sa, în calitate de părinte rezident; stabilirea în natură și în sarcina ambilor părinți a obligației de întreținere a minorei, cu compensarea contribuțiilor aferente perioadelor în care minora se află în întreținerea fiecărui părinte. A mai arătat că în ipoteza în care instanța va respinge solicitările sale va fi nevoit să solicite stabilirea unui program de vizită a minorei, inclusiv cu posibilitatea luării acesteia din domiciliul mamei, conform uzanțelor în materie și având în vedere că demersul său procesual are în vedere interesul superior al minorei, nu drepturi subiective ale sale, a solicitat să se ia act de faptul că nu solicită cheltuieli de judecâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a pronunțat o hotărâre irevocabila, respectiv Decizia civila nr.280 pronunțata la data de 15.03.2011 de către Secția a III-a Civila și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București în dosarul nr._ (nr. format vechi 1008/2009), având ca obiect încredințare minor, prin care instanța a respins prin hotărâre definitiva și irevocabila cererea sa de încredințare a fiicei sale minore și a încredințat-o pe I. M. spre creștere și educare pârâtei, iar urmare a acestei hotărâri judecătorești, în data de 31.03.2011, la sediul Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului S. 3, a avut loc o întâlnire a sa cu intimata N. L., în cadrul căreia a încercât încredințarea fiicei sale mamei, conform dispozițiilor instanței. Pe tot parcursul acestei întâlniri, I. a refuzat sa fie încredințata intimatei, o eventuala executare a încredințării putând conduce la afectarea fiicei sale la nivel psihic și emoțional, în prezent fiind pe deplin integrata în familia sa actuala, astfel că, a fost nevoit în aceste condiții, sa formuleze prezenta acțiune, prin care solicita, în interesul superior al fiicei sale, menținerea situației de fapt, prin aplicarea soluției legale a custodiei comune, cu stabilirea locuinței fiicei sale la domiciliul său, în calitate de părinte rezident, pentru următoarele motive: pârâta nu și-a dorit sarcina și nu a vrut sa o tina, insistând până la 3 luni sa facă avort, pe motiv ca o sarcina completa și ulterior maternitatea ii vor distruge cariera; pârâta a manifestat dezinteres față de I. M. (propria sa fiica), după naștere, nu a alăptat-o pe I. M., pârâta nu a dormit în nicio noapte cu I. M., pentru ca plânsetele fetitei din timpul nopții ii stricau somnul și dimineața ar fi avut o față obosita, fiind neeficienta la serviciu, el fiind cel care veghea pe timpul nopții pe fiica sa, în perioada de nou-născut și apoi de sugar, fără absolut nicio implicare a pârâtei. Astfel, a învederat ca a fost nevoit sa apeleze la serviciile unei asistente neonatolog care sa-l ajute în primele luni de viata ale fiicei sale Tot astfel, imediat după nașterea fiicei sale și-a luat o lună de concediu, în timp ce pârâta și-a continuat serviciul fără întrerupere, lucrând nu doar programul normal de lucru de 8 ore deși ca lăuza ar fi putut solicita concediu de creștere a copilului minor sau măcar un program redus, ci chiar peste program, până la orele 19-20, seara de seara; ca și cum nu era de ajuns ca pârâta lucra peste program, aceasta după 2 luni de la naștere s-a înscris la Facultatea de Cibernetica - fără frecventa, plecând de acasă în fiecare sfârșit de săptămâna la cursuri.
A mai precizat faptul că de fiica sa minora s-a ocupat până la vârsta de 5 luni a acesteia împreuna cu bunica materna mama pârâtei, însă doar de la 8 la 16 perioada în care era la serviciu, iar pentru că pârâta se plângea încontinuu ca datorita prezentei copilului în domiciliul lor conjugal ea nu se poate concentra pe cariera sa profesionala dorea ca fiica lor, încă sugar, sa doarmă singura . decât a ei, cu ușile închise, astfel încât plânsul micuței sa nu o deranjeze pe pârâta din somn, a fost nevoit sa caute o soluție, alta decât angajarea unui bone care sa doarmă cu fiica sa în camera ori ca mama sa sau a pârâtei sa facă acest lucru, pentru simplul motiv ca pârâta nu dorea copilul în aceeași casa cu ea. Singura soluție a fost de a duce copilul la unii dintre bunici. Deși logic și comod ar fi fost ca bunicii materni sa se ocupe de copil nepoata lor, în fapt, părinții pârâtei locuind în Ploiești deci relativ aproape de București, aceștia au refuzat, astfel încât a fost nevoit sa o duca pe I. M., în vârsta de 5 luni la acel moment, la mama sa bunica paterna tocmai la Baia M., cu toate inconvenientele distantei. Soluția aceasta, ca de altfel întreaga situație, nu a deranjat-o deloc pe pârâta, ba chiar din contra, pârâta a mers extrem de rar la Baia M. să-și viziteze propriul copil. În una din situații când a mers și pârâta să viziteze minora la Baia M. a fost cumva forțată de împrejurări era în concediul comun, și astfel a putut sa o determine sa meargă împreună cu el la Baia M. și oricum nu a stat decât 2-3 zile, reproșându-i ca pierde din timpul de distracții. Reproșuri cu privire la faptul ca și-a distrus organismul ca urmare a sarcinii au continuat inclusiv în anul 2006, când pârâta s-a operat de hernie de disc la coloana sfârșitul anului 2006, operație după care pârâta s-a recuperat complet. De asemenea arată că atunci când I. M. era în vârsta de 2 ani iarna anului 2007, bunicul sau patern tatăl său a decedat, astfel încât a devenit mai dificil pentru bunica paterna, sa aibă grija singura de fiica sa, motiv pentru care în luna februarie 2008 a formulat cererea de divorț de pârâta și apoi s-a mutat împreuna cu cea care acum îi este soție, A. G.. În martie 2008 mama sa, bunica paterna și cu fiica sa s-au mutat cu ei locuind împreuna până în mai, iunie 2008, iar toate deciziile medicale părintești au fost luate de el, fără niciun fel de participare a pârâtei, care doar se prezintă în instanța și își clamează pretențiile de mama, deși cea care este mama fiicei sale este soția sa actuala, A. G.. A precizat că înainte de a începe o relație cu actuala sa soție, au fost prieteni de familie, A. având un băietei de vârsta puțin mai mare decât I. M., în aceste condiții fiindu-i încă de la început alături în eforturile sale de a o creste și îngriji cât mai bine pe fiica sa. După ce a înregistrat cerea de divorț de pârâta, el și fiica sa I. M. s-au mutat împreuna cu A. și cu băiețelul ei Andreas, care de la început a perceput-o pe I. ca pe surioara lui mai mica, considerându-se din acel moment frați și au început sa le spună Andreas lui - TATA, iar I. M. mama A. - soției sale. Ulterior, s-a născut, în 2009 și frățiorul lor mai mic Alexander, cel ce a devenit și legătura frățeasca suprema intre cei doi copii mai mari. După aprilie 2008, pârâta a venit în vizita la I. M. însoțita de un executor judecătoresc avea un program de vizita stabilit printr-o Ordonanța Președințiala, dar nu a încercât o executare de buna-voie, însă față de opoziția vădita a I. și de respingerea manifestata, pârâta a fost nevoita sa se retragă. În continuare, pârâta a manifestat total dezinteres față de fiica sa, venind în vizita la I. doar de 6 ori . și doar înainte de termenele de înfățișare în instanța probabil . reconstituire de probe. Nu lipsit de relevanta este ca întotdeauna pârâta venea însoțita de o terța persoana posibili martori, . însoțita de tatăl sau bunicul matern al I., aflat . de ebrietate, situația fiind evident una încordata.
A mai subliniat faptul că după soluționarea recursului având ca obiect încredințarea minorei, în vara anului 2011, pârâta a sunat la grădinița la care era înscrisa I., solicitând sa meargă la serbarea I.. Directoarea grădiniței a anunțat-o pe I. M. ca mama ei biologica va veni la serbare, fapt pentru care comportamentul fiice sale a devenit de nerecunoscut: a izbucnit în plâns, a început sa vorbească singura, s-a îndepărtat de toți colegii și nu a mai participat la nicio activitate din aceea zi. D. urmare, directoarea grădiniței l-a contactat, solicitându-i sa se deplaseze la grădinița și sa o iau pe I. M. acasă, pentru ca nu se mai putea comunica cu ea. În dimineața următoare ziua serbării, fiica sa I. M. l-a întrebat, pe el și pe soția sa actuala, A. pe care o recunoaște ca mama dacă poate sa nu meargă la serbare, ci doar sa stea acasă și împreuna au hotărât sa nu mai participe la serbarea de sfârșit de an și de ciclu preșcolar, I. bucurându-se foarte mult de aceasta decizie, întrucât nu mai era nevoita sa se întâlnească cu pârâta. După înscrierea I. la scoală generala, a anunțat-o pe pârâta în legătura cu scoală la care a înscris-o pe fiica sa, însă aceasta nu a câtadicsit sa vina la festivitatea de începere a anului școlar 2011-2012.
De asemenea a solicitat instanței să aibă în vedere și concluziile Raportului de Evaluare Psihologică din 10.03.2011, mai concret nicăieri în cuprinsul raportului nu este responsabilizat sau culpabilizat, autoritatea publică competentă, ca organ specializat, menționând ca degradarea relației mamă biologică – se datorează absenței mamei biologice de lângă fiică încă de la vârsta de 2 luni a fetiței., iar în măsura în care instanța nu va ține seama de concluziile acestui raport de expertiză solicita să se efectueze o nouă evaluare Psihologică ale cărei concluzii să fie prezentate instanței, iar respingerea probei cu Evaluare Psihologica ar reprezenta o grava greșeala de judecâta, cu consecințe exact contrare celor clamate de Noul Cod Civil, și anume urmărirea interesului superior al minorului, ducând la o adâncire și mai mare a prăpastiei dintre mama biologica și fetita, care s-ar trezi smulsa din căminul său familial și predata eventual prin forța publica a unui executor judecătoresc, însoțit de jandarmi mamei biologice, pe care I. M. nu o identifica ca un membru al familiei sale.
Cu privire la stabilirea custodiei comune a fiicei sale I. M., s-a arătat că este una în interesul superior al copilului, menținându-se biotopul familial fiica-tată deja creat, copilul neputând fi despărțit de familia în care s-a integrat pe deplin. A mai arătat faptul că, nu exista niciun fel de obstacole evidente, care sa înlăture prezumția de autoritate părintească comună: chiar dacă pârâta nu dorește să colaboreze cu el în procesul decizional privind creșterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanța să se abată de la regula generală și să garanteze custodie unică, chiar în favoarea celei în culpa; Judecătorul procesului nu poate și nu trebuie să poată fi convins că problemele dintre părinți sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a stabilirii custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat, pentru ca problemele sunt create chiar de către pârâta, fiica sa comunicând bine doar cu el, nu și cu mama ei, fiind extrem de atașata atât de bunicii paterni și de noua familie paterna și străina de familia mamei biologice; fiica sa este atașata doar de el, pentru că, doar el s-a implicât în creșterea și educarea copilului, o custodie . I. la domiciliul sau, ca părinte rezident asigurând premisele unei implicări similare din partea sa și în viitor; dorința sa este evident de a avea custodia I. și nu vede de ce pârâta s-ar opune unei astfel de masuri judicioase și moderne, în mod evident în interesul superior al copilului nostru.
În aceste condiții, măsura stabilirii custodiei comune apare oportuna și prin prisma noilor reglementari în materie, anacronica opțiune a încredințării exclusive spre creștere și educare a minorului nemaiavându-și locul . și, de ce nu, mai înțeleaptă.
Cu privire la stabilirea domiciliului minorei la adresa sa, în calitate de rezident arată că este nevoit să formuleze cererea în stabilirea locuinței fiicei sale la domiciliul său, în calitate de părinte rezident, pentru că are nevoie de necesitatea asigurării unei stabilități juridice și de facto pentru fiica sa, mai mult de atât fiica sa își dorește să locuiască în continuare cu el.
A mai subliniat faptul că minora este profund înrădăcinată în mediul în care a crescut, iar schimbul de medii nu s-ar putea realiza decât prin bruscarea fizica și psihica a minorei, cu traume sufletești încălculabile pentru o fetita de 6 ani, cu atât mai mult impunându-se stabilirea locuinței minorei la adresa sa.
Soluționarea prezentei cauze trebuie sa aibă loc nu în spiritul îngust și meschin al unui Cod al Familiei devenit desuet și inactual în prezent abrogate, ci în spiritul luminat al noii legislații care, în noul Cod Civil, la art. 378 și urm., reglementează . raporturile dintre părinți și copiii minori, în care copilul nu este un obiect care se încredințează după stereotipul: fetitele se joaca cu păpușile și băieții cu soldatei, ci instanța de judecâta trebuie sa dispună ținând cont nu de niște principii proclamate formal, și în funcție de interesul și personalitatea minorului astfel cum sunt acestea stabilite de organele specializate, prin Rapoartele de Evaluare Psihologica.
Din punct de vedere afectiv - copilul se simte în siguranța în familia alcătuita din tatăl biologic, soția acestuia și cei doi frați - aceasta fiind reprezentarea mentala pe care o are despre familie s-a format un adevărat biotop fetita - tatăl biologic-noua familie. Referitor la atașamentul față de mama naturala, I. M. a avut un timp de reacție apreciabil mai mare comparativ cu celelalte răspunsuri și deși nu are un comportament ostil față de aceasta, susține repetat dorința de a rămâne în familia prezenta, de care se simte foarte atașata și securizata afectiv. În beneficiul copilului este mediul familial prezent, stabil, unde copilul se poate dezvolta adecvat din punct de vedere psihologic; Separarea copilului de acest mediu este indezirabila și ar putea avea consecințe negative în evoluția ulterioara a acestuia; Se recomanda, din punct de vedere psihologic, rămânerea copilului în familie (alături de tatăl acestuia, soția tatălui și cei doi frați) - familie pe care copilul și-o dorește, neexcluzând vizitele periodice ale mamei biologice - cu mențiunea menținerii unei ritmicități astfel încât sa nu mai existe posibilitatea bulversării emoționale a copilului așa cum s-a întâmplat în antecedente. Cu privire la stabilirea în natură și în sarcina ambilor părinți a obligației de întreținere a minorei, cu compensarea contribuțiilor aferente perioadelor în care minora se află în întreținerea fiecărei părinte arată că aceasta trebuie plătită în raport de nevoile reale ale copiilor, conform dispozițiilor referitoare la autoritatea părintească comună, în nici un caz nu s-ar pune problema ca unul dintre părinți să fie mai egal decât celalalt și să aibă așa cum era cazul în aranjamentele de tip custodie unică autoritatea de a se ocupa singur de eventualele economii diferențe dintre sumele decise de instanță ca pensie alimentară și costurile reale ale întreținerii copilului. De aceea, trebuie să se raporteze această măsură la curentul de opinie care considera ca trebuie să înceteze practica instanțelor de a acorda cu titlul de cheltuieli de întreținere a minorului, pensii alimentare foarte mari în sensul la exact 1/4 din veniturile nete ale părintelui în cauză pentru un copil sau exact 1/3 din veniturile nete ale părintelui în cauză pentru doi copii, etc. Relevant este ca cei doi părinți sa asigure, deopotrivă și pe cât posibil în mod egal sumele necesare copilului.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat stabilirea unui program de vizită și posibilitatea de a avea legături personale cu fiica sa a solicitat ca acest program de vizitare să se desfășoare după cum urmează: de vineri, orele 13 până luni, ora 8, în săptămânile impare din fiecare lună; de Paști, a doua zi intre orele 10.00-18.00; de C., 26.12 între orele 10.00-18.00; de Anul Nou, 02.01, între orele 11.00-18.00; în săptămânile pare ale lunii, miercuri între orele 17.00-20.00; în vacanța de vară, în perioada 01-31.08, în toate situațiile, cu obligația sa de a o readuce pe minoră în domiciliul mamei. Conform cu cele mai bune practici din țările avansate în implementarea custodiei comune, un program de legături personale ar trebui sa implice în general: cel puțin 4 nopți consecutive la fiecare . 14 nopți; jumătate din toate vacantele minorului nu doar vacantele de Paste, C. sau cea de vara ci și cele inter-semestriale sau intra-semestriale;posibilitatea ca minorul să se întâlnească cu părintele său în interiorul săptămânii lucrătoare cel puțin de 2 ori pe săptămână timp de cel puțin 4 ore. Apreciază că profunzimii relațiilor părinte-copil are efect direct asupra tuturor minorilor implicați prin prisma deciziilor importante cu privire la minor care trebuie luate de comun acord și mai ales prin prisma programelor de legături personale dintre minor și părintele nerezident, programe care pe vechiul cod erau simbolice și de cele mai multe ori total inapte pentru a servi la dezvoltarea unor relații armonioase și solide între copil și părintele nerezident. Clasicul primul și al treilea weekend din lună nu a fost și nu este suficient pentru a servi interesul minorului enunțat mai sus și cu siguranță nu poate oferi substanță reală noțiunii de autoritate părintească comună. A mai solicitat instanței pentru a determina interesul superior al copilului, trebuie să se utilizeze criterii obiective, iar judecătorul să țină seama de ele, evitând să decidă doar pe baza sentimentelor sau convingerilor personale și să aibă în vedere următoarele aspecte: dorințele și sentimentele fiecărui copil implicât, potrivit vârstei și capacității sale de înțelegere; efectul probabil pe care l-ar putea avea orice schimbare asupra copilului, în prezent și în viitor; orice suferința pe care a avut-o sau pe care o poate avea acum și în viitor;capacitatea fiecăruia dintre părinți sau a oricărei persoane pe care instanța o considera potrivita din acest punct de vedere, pentru a satisface nevoile copilului.
În aceasta abordare, devin incidente prevederile articolului 496, intitulat Locuința copilului din Noul Cod Civil: (3) în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Pârâta a depus la data de 02.02.2012 prin intermediul serviciului registratură întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat în principal, respingerea ca neîntemeiată a primelor două capete de cerere(cererea principală vizând încredințarea către reclamant spre creștere și educare a minorei I. M. și, în subsidiar, cererea privind stabilirea custodiei comune asupra minorei, în conformitate cu dispozițiile art.398 cod civil și admiterea celui de-al treilea capăt de cerere având drept obiect stabilirea unui program de vizitare a minorei de către tată, reclamantul G. A., în conformitate cu art. 396 și art. 402 cod civil, iar în subsidiar, în ipoteza admiterii celui de-al doilea capăt de cerere stabilirea custodiei comune asupra minorei, aceasta urmând a fi exercitată de către ambii părinți, solicitând stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei, pârâta –reclamantă N. L., în conformitate cu art. 400 cod civil. Cu privire la cheltuielile în legătură cu creșterea, educarea și întreținerea minorei I. M. G., pentru acestea urmând a se dispune compensarea acestora.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale pârâta a arătat că motivarea exhaustivă cu multiple pasaje repetitive, pe alocuri „poetică” a cererii de chemare în judecâtă nu poate fi decât respinsă de către instanță, ca neîntemeiată, urmând a se stabili, într-adevăr un program de vizitare a minorei, în condițiile în care este normal ca tatăl să nu întrerupă legătura cu fiica sa. A mai arătat că programul propus prin acțiunea introductivă este unul exagerat, în condițiile în care minora a fost încredințată mamei și că lasă la aprecierea instanței stabilirea modului în care reclamantul urmează să aibă legături personale cu minora, modalitatea încuviințată urmând a fi una rezonabilă, în deplin acord cu interesul superior al acestuia, o propunere rezonabilă consideră a fi dreptul tatălui de vizitare a minorei 6 zile pe lună, jumătate din perioada vacanțelor, alternativ, la fel și petrecerea sărbătorilor legale.
A mai subliniat faptul că susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu privire la modalitatea de soluționare a cererii accesorii divorțului, având drept obiect încredințarea minorei spre creștere și educare, acestea nu numai că sunt nefondate dar nici nu mai pot fi puse în discuție în prezentul litigiu, măsura încredințării copilului intrând în puterea lucrului judecat, fiind adevărat faptul că în materia relațiilor de familie, respectiv a stabilirii relațiilor părinți-copii, hotărârile judecătorești se bucură de așa numită autoritate relativă de lucru judecat în sensul că în măsura în care se dovedește schimbarea împrejurărilor avute în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, măsurile referitoare la încredințarea minorului și relațiile personale ale acestuia cu părinții pot fi modificate în acord cu „interesul superior al copilului”. În primul rând, decizia Curții de Apel București este recentă, timpul scurt care a trecut de la pronunțarea acesteia și promovarea prezentei acțiuni făcând pe deplin dovada că acest demers judiciar nu reprezintă altceva decât o încercare de amânare –tergiversare a executării de bunăvoie a dispozitivului hotărârii judecătorești, în plus toate aspectele învederate pe calea acțiunii introductive au fost analizate în mod corespunzător, atât de Tribunalul București cât și de Curtea de Apel București, motivarea instanțelor fiind în deplin acord atât cu exigențele legale dar și cu interesul superior al copilului.
De asemenea a mai subliniat faptul că instanța lecturând hotărârile judecătorești pronunțate anterior, urmează să se constate că ea are o atitudine mult mai echilibrată față de copil, spre deosebire de reclamantul G. A., toate susținerile reclamantului își au sorgintea exclusivă în conduita acestuia de inoculare a unei imagini negative a mamei, astfel încât minora să o perceapă ca pe o străină. Nu pot fi primite nici afirmațiile potrivit cărora ea în calitate de mamă s-a dezinteresat în mod constant de minoră, manifestând o atitudine pasivă în raport cu evoluția ei psiho-socială în condițiile în care reclamantul a fost cel care s-a împotrivit vehement reîncredințării minorei către mama și având în vedere specificul litigiului și inconvenientele ce ar fi putut fi generate de o eventuală executare silită, nu a înțeles să apeleze la procedura execuțional, manifestând înțelegere față de împrejurarea că încredințarea minorei este recomandabil a se face treptat, astfel încât copilul să nu fie supus niciunui dezechilibru emoțional, cauzat de o schimbare bruscă a domiciliului și persoanelor din jurul ei, și s-a interesat în mod constant de evoluția minorei, făcând toate demersurile integrării acesteia alături de ea, contrar celor susținute de către reclamant a vizitat-o pe minoră în mod frecvent la școală și grădiniță, a fost prezentă la evenimente și serbările organizate de grădiniță însă reclamantul a fost cel care cu rea- credință a refuzat aducerea minorei la serbarea de final, tocmai pentru ca aceasta să nu afle de prezența mamei sale. De asemenea în dorința de se apropia de fiica sa a încercât să vorbească cu aceasta în fiecare seară, cel puțin la telefon, tot reclamantul fiind acela care s-a opus vehement. Astfel că, susținerile reclamantului nu numai că nu sunt întemeiate dar nu au niciun fel de legătură cu realitatea, în măsura în care s-ar admite cererea sa, instanța ar nesocoti în mod vădit interesul superior al copilului, acesta nu trebuie apreciat exclusiv prin prisma unor împrejurări de moment, or, reclamantul în acest mod își motivează pretențiile –ci prin aspecte care țin de evoluția ulterioară a copilului.
A subliniat că prezența maternă reprezintă un factor de siguranță și certitudine pentru minoră, mai mult decât atât, relația fiecărui copil cu mama sa este esențială, îndepărtarea de mama biologică nu se datorează conduitei acesteia ci exclusiv atitudinii reticente și nejustificâte a tatălui care nu a făcut altceva decât să înstrăineze copilul de mama sa naturală, inoculându-i ideea că este o necunoscută care îi dorește răul. Toate aceste aspecte nu fac altceva decât să contureze un profil psihologic inadecvat creșterii și educării permanente a minorei, în condițiile în care figura părintească constantă din viața oricărui copil este necesar a fi reprezentată de o persoană rezonabil, echilibrată din toate punctele de vedere. De asemenea arată că are o atitudine vădit mai echilibrată față de a reclamantului, în sensul că nu neagă dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora, fiind conștientă ca și acesta este, deopotrivă, părintele ei, prezintă inclusiv o garanție ca aceasta nu va împiedica cu nimic legătura firească dintre tată și fiică.
Referirile reclamantului la siguranța copilului în noua sa familie, la atașamentul și sentimentul acestuia de securitate nu pot fi finalizate decât prin, prisma scopului ce urmează a fi atins prin pronunțarea hotărârii judecătorești. Reclamantul insistă aproape obsesiv cu privire la condițiile actuale în care minora evoluează, fără a privi în perspectiva dezvoltării sale ulterioare, a maturizării ei și a înțelegerii, la un moment dat, a faptelor care au generat, în realitate, îndepărtarea de mama biologică, nu trebuie neglijat faptul că acesta mai are un copil cu noua soție împrejurare care ar putea da naștere unui adevărat conflict la un moment dat cu privire la integrarea minorei în noua familie, la oferirea atenției de care aceasta avea nevoie . Dacă tatăl ar fi procedat ca un părinte responsabil, este evident că minora și-ar fi recunoscut mama biologică și ar fi resimțit lipsa acesteia, în condițiile în care pârâtei nu îi poate fi reproșată vreo conduită culpabilă în ceea ce privește relația cu propria fiică, reclamantul fiind cel care în mod constant s-a împotrivit cristalizării unei astfel de relații, opoziția reclamantului ca minora să evolueze alături de mama sa, sub pretextul ocrotirii intereselor sale superioare denotă nu numai o lipsă de înțelegere cu privire la necesitatea dezvoltării armonioase a copilului dar și o atitudine, dacă nu încălificabilă, atunci aceea a unui orgoliu nemăsurat și echilibrată emoțional, de natură a anula nu numai interesele legitime familiale, dar și drepturile fundamentale, atât ale părinților, cât și ale copiilor .
Apreciază că apărările formulate pe cale întâmpinării sunt pe deplin justificâte, iar solicitările din cererea reconvențională nu numai că sunt întemeiate dar sunt menite, în primul rând, să restabilească un echilibru familial firesc, având drept unică finalitate interesul superior al copilului, acesta urmând a se dezvolta într-un mediu armonios și echilibrat din toate punctele de vedere.
În concluzie, se arată că, relația copilului cu mama sa nu numai că este recomandată, dar și esențială în raport cu evoluția firească a oricărui minor, simplu atașament față de un părinte nu constituie un criteriu unic și determinat pe care instanța este necesar a-l ține în seama la pronunțarea unei hotărâri în această materie, în condițiile în care interesul superior al copilului reprezintă nu doar aprecieri de moment ci, în mod determinant, anticiparea unei evoluții benefice pentru copil ca persoană ce urmează a se integra în societate, urmând a fi echilibrată din toate punctele de vedere.
Prin cererea completatoare reclamantul-pârât a solicitat admiterea acțiunii și, în principal, exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M., născuta la data 15 aprilie 2005, iar în subsidiar exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M. de către ambele părți litigante, cu stabilirea locuinței acesteia la domiciliul sau.
În motivarea cererii acesta a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 403 din Noul Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor care au stat la baza încredințării minorilor, instanța poate modifica masurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți. În același sens sunt și prevederile art. 46 din Legea de aplicare a Noului Cod civil, stipulând în sensul ca, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificâte potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil. astfel în perioada cuprînsă intre 15.03.2011 data pronunțării hotărârii irevocabile de Curtea de Apel București, prin care minora a fost încredințata mamei și data introducerii prezentei acțiuni, s-au schimbat împrejurările care au stat la baza măsurii incredintarii minorei către pârâta reclamanta . Prin urmare, în aceasta situație se impune modificarea acestei masuri conform art. 46 din Legea 71/2011, autoritatea părinteasca urmând a fi exercitata de subsemnatul conform art. 398 din Noul Cod Civil măsura ce isi găsește corespondentul în dispozițiile art. 44 din Vechiul Cod civil, ce reglementau măsura reincreintarii, în primul rând, condițiile materiale privind creșterea și îngrijirea minorei G. I. M..
Astfel, după pronunțarea hotărârii din recurs în data de 15.03.2011 de către Curtea de Apel București, minora a împlinit vârsta potrivita pentru a merge la scoală, context în care a considerat ca este normal ca minora sa aiba camera ei, ambient în care să își desfășoare activitatea după terminarea cursurilor din scoală primara, activități școlare sau extrașcolare, iar în toata aceasta perioada, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei doar el și familia sa actuala, fără ca pârâta reclamanta să aibă tentativa de a o vizita sau de a lua legătura cu ea, dacă nu în locuința sa unde poate pretinde ca nu i-ar fi fost permis accesul, cel puțin la scoală unde nu poate pretinde ca i-ar fi fost îngrădit acest drept.
Nu numai ca pârâta reclamanta nu a contribuit cu nimic în privința educației minorei, dar a și încercât sa împiedice sau sa condiționeze plecările I. în vacante, cu ocazia prelungirii pașaportului provocând discuții aprinse, în incinta Direcției Pașapoarte, în prezenta ea. În privința îngrijirii minorei de către pârâta reclamanta, face următoarele precizări: în conformitate cu dispozițiile art. 499 din Noul Cod Civil, obligația de întreținere aparține în solidar părinților, care sunt obligați sa asigure copilului minor cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătire profesională. În plus, potrivit art. 487 din aceeași norma legala, părinții au îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, având și alte îndatoriri specifice potrivit art. 488.
Deși dispozițiile legale anterior arătate prevăd ca ambii părinți sunt obligați sa contribuie la creșterea, îngrijirea și educarea copilului, pârâta reclamanta nu a contribuit în niciun fel la îngrijirea materiala a minorei, ba dimpotrivă. În acest sens, arat ca, după obținerea hotărârii judecătorești irevocabile în privința încredințării I., i-a solicitat sa ia legătura cu executorul judecătoresc în vederea sistării pensiei la care fusese obligata de instanța de fond și i-a solicitat sa-i plătească pensia de întreținere ce fusese stabilita în sarcina sa. Conformându-se acestor solicitări a apreciat ca este benefic pentru copil ca suma de bani care fusese fixata în sarcina sa cu titlu de pensie de întreținere sa fie depusa lunar ., în care banii sa se acumuleze, iar I. sa beneficieze de ei în viitor. În acest context, a deschis un cont bancar, pe numele minorei, cont care are ca unic împuternicit pe pârâta în prezenta cauza, aceasta fiind prin urmare singura care poate dispune de respectivele sumele de bani. Pârâta nu numai ca nu a contribuit în privința îngrijirii materiale a minorei cu nicio suma de bani dar, lunar a retras din contul minorei sumele pe care el le-a virat cu titlu de pensie de întreținere, aspecte pe care le va proba cu extrasele de cont ce atesta realitatea acestei afirmații.
Pârâta reclamanta nu a dorit încredințarea minorei pentru a locui cu aceasta, nefăcând niciun demers în acest sens, ci a dorit obținerea unei hotărâri judecătorești în acest sens numai pentru as majora veniturile obținute lunar cu contravaloarea pensiei pe care el o depune în contul bancar al I., luna de luna. Modalitatea în care a reacționat pârâta reclamanta în momentele în care era necesar sprijinul sau ca de exemplu, în cazul plecărilor în vacanta în G. sau în Italia, când solicitam acordul pârâtei pentru părăsirea tarii, demonstrează ca încredințarea minorei către pârâta reclamanta este doar un mijloc de a obține anumite avantaje materiale de la el, precum și în procesul de partaj. În raport de aceasta situație minora a urmat sa locuiască cu tatăl și familia sa, fiind cel care s-a ocupat în permanenta de creșterea și îngrijirea acesteia. În acest sens au fost și concluziile evaluărilor psihologice al minorei I., care au revelat faptul ca minora a stabilit o relație pozitiva cu tatăl sau, și ca, din punct de vedere afectiv copilul se simte în siguranța în familia alcătuita din tatăl biologic, soția acestuia și cei doi frați - aceasta fiind reprezentarea mentala pe care o are despre familie. Referitor la atașamentul față de mama naturala susține repetat dorința de a rămâne în familia prezenta de care se simte foarte atașata și securizata afectiv. Modificarea măsurii încredințării, așa cum solicita isi găsește corespondentul în soluțiile ce au fost pronunțate în practica judecătoreasca, în care s-a reținut, în cazuri similare, ca, deși minora născuta din căsătorie a fost încredințați mamei parate, în fapt hotărârea nu a putut fi pusa în executare, minora aflându-se în încredințarea tatălui de la despărțirea în fapt a soților și refuzând sa plece de la acesta. În consecința, măsura incredintarii a fost modificâta, în favoarea tatălui, instanțele având în vedere și atașamentul minorei față de acesta, precum și condițiile corespunzătoare de creștere și întreținere a copilului oferite de el.
Menționează ca și sub acest aspect, a avut posibilitatea de a creste minora . călduros, stabil, și lipsit de griji financiare asigurându-i Iriniei o locuința în care are propria camera) în schimb ce pârâta reclamanta nu deține un spațiu adecvat în acest sens, locuința în care ar trebui sa conviețuiască cu minora făcând obiectul dosarului de partaj. Apreciază ca, aspectele anterior arătate sunt de natura a demonstra ca s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul la care minora a fost încredințata pârâtei, astfel ca acțiunea sa, îndeplinește condițiile prevăzute de textul legal instituit de art. 403 din Noul Cod civil.
Cu toate acestea, menționează ca în practica instanțelor au existat soluții în care măsura încredințării a fost modificâta chiar și în situația în care împrejurările care au determinat încredințarea inițiala nu se schimbaseră. Exemplu decizia nr. 840/1991 pronunțata de Tribunalul București, în care s-a arătat împrejurarea ca minorul a locuit împreuna cu tatăl sau un timp îndelungat după despărțirea în fapt a părinților (în speța 5 ani); ca intre tata și copil s-au creat raporturi de puternica afecțiune și ca minorul refuza sa se înapoieze la mama, căreia îi fusese încredințat prin hotărâre judecătoreasca, este de natura sa justifice modificarea acestei masuri în sensul de a rămâne în continuare la tatăl sau, deși condițiile care au determinat încredințarea inițiala nu s-au schimbat. Față de toate aceste motive, a apreciat că solicitarea sa se circumscrie dispozițiilor art.486 din Noul Cod Civil, potrivit cărora, instanța dispune cu privire la exercițiul drepturilor părintești, potrivit interesului superior al copilului, după ascultarea părinților și ținând cont de concluziile raportului referitor la ancheta psihosociala. În subsidiar, în măsura în care nu se va admite solicitările sale principale, solicită sa se dispună exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M. de către ambele părți litigante, cu stabilirea locuinței acesteia la domiciliul său. În acest sens, menționează ca dispozițiile art.397 coroborate cu cele ale art.503 din Noul Cod Civil, prevăd posibilitatea ca, autoritatea părinteasca sa fie exercitata de ambii părinți. În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.400 din același act normativ, potrivit cărora instanța, poate dispune ca locuința copilului minor după divorț sa fie la părintele cu care locuiește în mod statornic, în măsura în care aceasta este în interesul superior al copilului. În același sens sunt și prevederile art. 497 alin. 2 din același act normative referitoare la schimbarea locuinței copilului. În cauza, aceasta măsura se impune în raport de interesul superior al I., câta vreme, așa cum a precizat în cele de mai sus, concluziile evaluărilor psihologice ale minorei I., au revelat faptul ca aceasta a stabilit o relație pozitiva cu tatăl său, și ca, din punct de vedere afectiv - copilul se simte în siguranța în familia alcătuita din tatăl biologic, soția acestuia, pe care o percepe ca mama, și cei doi frați - aceasta fiind reprezentarea mentala pe care o are despre familie. Pentru aceste motive, în situația în care se va dispune exercitarea autorității părintești de către el, solicită să se dispună, în subsidiar exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M. de către ambele parți litigante, cu stabilirea locuinței acesteia la domiciliul său.
În cursul judecații, instanța a încuviințat pentru parți proba cu înscrisuri, proba cu interogatorii reciproce, proba testimoniala cu câte un martor pentru fiecare parte.
Prin sentința civilă nr.6246/05.07.2012 s-a admis cererea principală completată, în parte, formulată de către reclamantul-pârât, s-a admis cererea reconvențională, în parte, formulată de către pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul parat; s-a dispus exercitarea autorității părintești pentru minora I. M., ns. la 15.04.2005, în comun de către ambii părinți, a fost stabilit domiciliul minorei la domiciliul tatălui; a fost încuviințat pârâtei reclamante de a avea legături personale cu minora I. M., în primul și al treilea week-end de sâmbătă, orele 11.00 până duminică, orele 17.00, în luna decembrie, o săptămână, în timpul vacanței școlare, câte o săptămână în lunile iunie, iulie și august, în perioada 01.-08. ale fiecărei luni, cu luarea în toate situațiile a minorei în domiciliul mamei și obligația de a o readuce în domiciliul tatălui; au fost compensate cheltuielile de creștere și educare și întreținere ale minorei; au fost compensate cheltuielile de judecâtă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia Civila nr.280/15.03.2011, minora I. M., a fost încredințata spre creștere și educare pârâtei reclamante .
Potrivit dispozițiilor art.2 al.3 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești .
Din actele dosarului rezulta ca ambele parți au condiții locâtive și materiale, minora fiind bine îngrijita și supravegheata de tata .
Din materialul probator administrat în cauza, interogatorii,evaluare psihologica (filele 157-163,179-183 ) rezulta ca relațiile dintre parți sunt tensionate, ca nu sunt capabile sa colaboreze sub nici un aspect, iar minora este implicâta în conflictul părinților .
Din audierea minorei în Camera de Consiliu, la data de 27.04.2012 (fila 156) instanța a reținut ca aceasta își dorește sa stea cu tatăl său întrucât se simte bine. Din raportul de evaluare psihologica (fila 184) rezulta ca dialogul cu mama a demarat numai cu ajutorul psihologului, copila manifestând continuu ostilitate, reținându-se inabilitatea mamei de a aborda copila.
Din raportul de evaluare psihologica mai rezulta, ca scoaterea minorei din mediul în care a crescut până în prezent, fiind foarte bine integrată poate declanșa, tulburări emoționale cu consecințe grave asupra dezvoltării sale psihice.
Având în vedere ca părinții nu conștientizează că o asemenea atitudine nu profita nici lor și nici minorei, în lipsa unei încercări de colaborare între părinți, cei dintâi responsabili în ocrotirea intereselor minorei și în condițiile în care hotărârile judecătorești vor fi puse în executare după placul uneia sau al alteia dintre părți, situația minorei nu ocrotește nici pe departe interesul acesteia.
Instanța a apreciat că prioritar este interesul copilului de a beneficia de afecțiune, liniște, pentru a nu se produce grave dezechilibre în ce privește îngrijirea, supravegherea, afectivitatea, motiv pentru care a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți.
Motivele invocâte de către reclamantul pârât în cererea sa, de exercitare a autorității părintești de către acesta nu pot fi reținute, întrucât nu a fost probat că minora nu este iubită de mama sa, doar ca minora nu reușește sa ofere detalii sau motive concrete pentru care își respinge mama. Nici motivele invocâte de pârâta reclamanta în cererea sa nu pot fi reținute de instanța întrucât tatăl îi oferă un climat familial stabil și moral, cu liniștea necesara dezvoltării sale emoțional afective armonioase.
Din materialul probator nu rezulta ca exista motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte, motiv pentru care instanța a dispus ca autoritatea părinteasca pentru minora I. M., ns. la 15.04.2005, să fie exercitată, în comun de către ambii părinți, în concordanta dispozițiile Codului Civil.
Referitor la capătul de cerere privind domiciliul minorei, văzând și dispozițiile art.400 Cod civil, referatul de evaluare, dorința minorei, în lipsa unei înțelegeri intre părinți,precum și interesul superior al minorei ,instanța va stabili domiciliul minorei la reclamantul parat(tata). Schimbul de medii nu s-ar putea realiza decât prin bruscarea fizica și psihica a minorei, cu traume sufletești incalculabile pentru o fetita de 7 ani. Din referatul de ancheta sociala, din raportul de evaluare psihologica rezulta ca reclamantul parat dispune de posibilități materiale, prezenta garanții morale, minora I. M. se bucura de o bună îngrijire din partea acestuia, tatăl oferindu-i un climat familial stabil și moral, cu liniștea necesara dezvoltării sale emoțional afective armonioase. Tatăl manifesta interes și da dovada de un înalt simt al responsabilității, manifesta interes față de fiica, acționând permanent numai potrivit cu nevoile și interesul superior al acesteia.
Potrivit art.401 Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, și copilul care nu locuiește la unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale cu acesta conform art.262 alin.2 Cod civil.
Acest drept al copilului este menționat și de Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care, prin art.14, prevede că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții. Art.15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul.
Din răspunsurile părților la interogatoriu, instanța constată părțile nu au reușit să se înțeleagă nici asupra unui program de vizitare al minorei.
În consecință, în temeiul art.401 alin. 2 Cod civil, instanța a decis cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului pârâtei reclamante de a avea legături personale cu minora I. M..
Așa cum s-a stabilit de nenumărate ori și în jurisprudența Curții Constituționale, tatăl pârâtul reclamant este creditorul acestui drept, iar mama reclamanta pârâta, în speța părintele la care se afla în prezent minorul, este debitorul obligațiilor corelative, fiind ținuta să asigure tatălui copilului realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege. O atare conduita cooperanta este impusă de împrejurarea ca drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzista atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești. Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv ca minorului să nu i se producă un dezechilibru psiho-afectiv al copilului.
Aceasta este și opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în cauza Ignaccolo_Zenide c. României (cererea nr._/1996), ca autoritățile trebuie să țina seama de interesele, de drepturile și libertățile minorilor, în special de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art.8 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, în ipoteza în care contactele cu părinții riscă să amenințe aceste interese sau sa încalce drepturile respective, autoritățile naționale trebuie să vegheze la stabilirea unui raport de proporționalitate între ele. Acest argument este reluat și în cauza Pini, Bertani, Manera și Atripaldi c. României (cererile nr._/2001 și_/2001).
Instanța a apreciat și ca, potrivit Legii nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului prevaleaza în toate demersurile și deciziile care privesc copii. Articolul 3 alin.1 din Conventia O. cu privire la drepturile copilului ratificâta prin Legea nr.18/1990, republicâta în M.Of 314 din data de 13.06.2001 consacra același principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sunt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.
Instanța considera că, dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de vizitare a acestuia este consacrat și de art.8 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului (cauza Keegan c. Irlandei, hotărârea din 26 mai 1994), statele având obligația pozitiva de a nu împiedica tatăl sa stabilească legături cu copilul dacă dorește sa facă acest lucru.
Prin urmare și în situația data, instanța a apreciat ca dreptul mamei de a avea legături personale cu minorei, trebuie analizat prin prisma interesului superior al copilului, respectiv prin legături directe cu ambii părinți.
Astfel, s-a apreciat ca un program care sa includă întâlnirea minorei cu mama și petrecerea unei perioade mai mari împreuna, participarea efectiva la evenimentele importante din viata lor, poate duce la întărirea legăturii dintre ele și poate asigura climatul necesar unei dezvoltări armonioase a personalității minorei .
Conținutul concret al programului de vizitare trebuie sa țină cont de următoarele criterii: vârsta minorei, programul școlar și sa asigure o proporție de echilibru între părinți în ceea ce privește exercitarea drepturilor părintești atât în perioada sărbătorilor legale cât și în timpul vacantelor școlare.
Având în vedere aceste criterii instanța a constatât că este foarte important ca minora să creeze o relație cu mama sa prin stabilirea unui program de vizitare cu întâlniri scurte și frecvente, aspect reținut și prin raportul de evaluare psihologica –fila 183 dosar.
Ținând cont de vârsta frageda a minorei, de împrejurarea că, pentru dezvoltarea acesteia armonioasa este necesar ca să trăiască într-un mediu ambiental care îi este familiar și de faptul că acest mediu l-a constituit până în prezent, locuința tatălui său, instanța a admis cererea principala, în parte, și cererea reconvențională în parte și a încuviințat pârâtei reclamante de a avea legături personale cu minora I. M., în primul și al treilea wee-kend de sâmbătă, orele 11.00 până duminică, orele 17.00, în luna decembrie, o săptămână, în timpul vacanței școlare, câte o săptămână în lunile iunie, iulie și august, în perioada 01.-08. ale fiecărei luni ,cu luarea în toate situațiile a minorei în domiciliul mamei și obligația de a o readuce în domiciliul tatălui . Acest program de vizitare va putea fi modificât în funcție de evoluția relației dintre mama-fiica.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul G. A.-A. cât și pârâta-reclamanta N. L. criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică având în vedere următoarele:
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta pârâtă a arătat N. L. a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința apelata prima instanța a admis cererea principală completată în parte, a admis cererea reconvențională în parte, a dispus exercitarea autorității părintești pentru minora I. M. în comun de către ambii părinți; a stabilit domiciliul minorei la domiciliul tatălui; a compensat cheltuielile de creștere, educare și întreținere a minorei și a încuviințat pârâtei reclamante sa aibă legături personale cu minora I. M., în primul și al treilea week-end de sâmbătă, orele 11.00 până duminică, orele 17.00, în luna decembrie, o săptămână, în timpul vacanței școlare, câte o săptămână, în lunile iunie, iulie și august, în perioada 01.-08. ale fiecărei luni, cu luarea în toate situațiile a minorei în domiciliul mamei și obligația de a o readuce în domiciliul tatălui.
Apreciază ca sentința pronunțata este numai în parte legala și temeinica, având în vedere cele ce se vor arata în continuare.
G., instanța fondului a statuat în mod corect asupra situației de fapt deduse judecații, prin prisma ocrotirii interesului superior al copilului, reținând cu exactitate probele administrate în cauza, acestea fiind analizate corespunzător.
De altfel, judecătorul fondului a apreciat în mod temeinic și asupra relației dintre părinții minorei, în sensul ca este una tensionata, în aparenta ireconciliabilă și care afectează, în mod evident, evoluția psiho-sociala a copilului.
Cu toate acestea, dispozitivul hotărârii pronunțate nu ar putea fi adus Ia îndeplinire în lipsa unor stipulări exprese, neechivoce în măsura în care instanța nu a precizat, în concret, perioada de o săptămâna din luna decembrie și din timpul vacantelor școlare în care mama urmează sa aibă legături personale cu fiica sa.
S-a apreciat ca este absolut necesar sa se dispună cu privire la aceste aspecte pentru a evita posibile inconveniente de punere în executare a hotărârii judecătorești întrucât părinții în mod cert nu vor ajunge, amiabil, la o înțelegere referitoare la perioada efectiva de o săptămâna în care mama va avea legături personale cu minora, la domiciliul sau.
Astfel, s-a solicitat ca dreptul mamei de a avea legături personale cu minora sa fie statuat după cum urmează: sărbătorile de iarna cu referire, deci, la luna decembrie, astfel cum a avut în vedere prima instanța, alternativ, în anii pari cu tatăl și în cei impari cu mama, instanța urmând a se pronunța în concret asupra perioadei efective; în vacantele școlare câte o săptămâna cu mama la fel, instanța urmând a se pronunța în concret asupra perioadei efective - a câtă săptămâna din vacanta - în condițiile în care vacanta de iarna și de primăvara au mai mult de 2 săptămâni, cu luarea în toate situațiile a minorei în domiciliul mamei și obligația de a o readuce în domiciliul tatălui.
În măsura în care soluția instanței va fi menținută în modalitatea statuata în dispozitivul hotărârii, deci . și echivoca, este evident ca intre părinți se vor isca discuții, acestea nefăcând altceva decât sa o afecteze, în primul rând, pe minora.
În fine, în față primei instanțe pârâta-reclamanta a solicitat sa i se încuviințeze sa aibă acces în permanenta la minora, în cadrul instituțiilor școlare în care aceasta este înscrisa, dar și la diversele evenimente organizate spre exemplu, serbările școlare.
Solicitarea a fost motivata prin prisma faptului ca reclamantul-parat s-a opus vehement și în permanenta ca pârâta-reclamanta sa își poată vedea/vizita fiica la scoală, dând în acest sens dispoziții profesorilor, producându-se chiar și incidente neplăcute.
Fără a mai aduce în discuție, încă o data, relația extrem de tensionata dintre părinții minorei, s-a apreciat ca instanța ar fi trebuit sa dispună și cu privire la acest aspect având în vedere faptul ca pârâta-reclamanta, mama minorei, dorește sa rămână o prezenta activa în viata propriului copil și sa fie la curent în permanenta cu evoluția acesteia, inclusiv cea școlara.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, o data instituita custodia . sunt datori sa vegheze îndeaproape la creșterea, educarea și pregătirea școlara a copilului; or, date fiind împrejurările concrete ale cauzei, este evident ca în afara unei dispoziții exprese a instanței de judecâta, apelantei ii va fi extrem de greu, dacă nu imposibil, sa aibă acces la propriul copil în cadrul instituțiilor în care acesta învață, sa ia legătura personal cu profesorii și sa se intereseze de situația școlara a minorului. Custodia . drepturi părinților copilului dar și obligații; părinții au obligația primordiala de a asigura minorului premisele unei evoluții optime, inclusiv intelectuale, sarcina care nu ar putea fi adusa la îndeplinire fără cunoașterea îndeaproape a rezultatelor școlare, a materiilor la care copilul excelează sau dimpotrivă.
Aceste aspecte sunt menite, în primul rând, sa le confere părinților o imagine cât mai fidela a evoluției ulterioare a copilului lor, a cunoașterii intereselor manifestate de acesta cu privire la anumite materii școlare, a relaționării și interacționării cu colegii de scoală, etc.
Prin urmare, s-a solicitat precizarea în concret în dispozitivul deciziei ce urmează a fi pronunțata dreptul mamei de a vizita minora în cadrul instituțiilor de învățământ în care aceasta este înscrisa dar și participarea efectiva a mamei la evenimentele organizate în cadrul acestora.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul reclamant G. A.-A., a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente:
Referitor la faptul ca părțile în litigiu ar avea aceleași condiții materiale necesare creșterii și îngrijirii minorei, s-a învederat faptul ca, resursele materiale de care beneficiază subsemnatul sunt net superioare celor ale intimatei.
În acest sens, s-a precizat ca obține venituri salariale mai mari decât intimata și ca, în fapt, condițiile locâtive pe care i le asigura minorei sunt mult mai bune decât cele pe care i le poate oferi intimata.
Astfel, în timp ce subsemnatul ii ofera minorei un cămin în care are camera ei, ambient în care isi desfășoară activitatea după terminarea cursurilor din scoală primara (activități școlare sau extrașcolare, intimata nu ii poate oferi un astfel de confort deoarece locuința de care ar putea beneficia aceasta face obiectul unui dosar de partaj purtat intre aceleași parți, care în prezent se afla în faza apelului.
De la momentul nașterii fiicei sale, pârâta-reclamanta a manifestat un dezinteres profund față de aceasta, astfel încât, apelantul reclamant a fost cel care s-a ocupat și îngrijit de creșterea și educarea acesteia, ajutat la început de bunica paterna și mai târziu de actuala soție.
Dezinteresul pârâtei-reclamante în privința minorei s-a manifestat și ulterior și el este evident deși intimata susține contrariul în raport de următoarele:
Astfel, menționează ca, până la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ ,deci până la data de 15.03.2011, printr-o ordonanța președințiala, minora I. a fost încredințata spre creștere și educarea apelantului reclamant, intimata având dreptul de a o vizita potrivit programului fixat de către instanța.
Deși avea dreptul la program de vizita al minorei, intimata nu l-a exercitat, dovada fiind procesele verbale întocmite în aceasta perioada, printre care se regăsesc doar 6 procese-verbale încheiate în ocaziile în care intimata s-a prezentat la programul de vizita.
Ulterior datei de 15.03.2011, intimata, deși avea o soluție irevocabila de încredințare a minorei I. M., nu a efectuat nici un demers de a pune în executare aceasta hotărâre.
În plus, deși se retine de către instanța nu s-a probat lipsa de afecțiunii față de minora, va învederam faptul ca, intimata nu a participat nici măcar la festivitatea deschiderii anului școlar, când minora mergea în clasa I.
De altfel, nici după începerea cursurilor școlare, pârâta nu a venit sa discute cu învățătoarea fetitei pentru a se interesa de modul în care s-a integrat în mediul școlar, dacă nu în pauzele dintre ore, cel puțin la sfârșitul programului zilnic.
Singurul moment în care pârâta s-a prezentat la scoală a avut loc în cursul lunii decembrie 2011, ocazie cu care a perturbat activitatea școlara întrucât, în loc sa aibă o discuție cu învățătoarea în timpul pauzei sau după orele de curs, a intrat în clasa în timpul orei ținute de învățătoare.
Preocuparea intimatei în ceea ce o privește pe minora s-a rezumat la aspecte de ordin pecuniar. Astfel, deși minora a locuit cu apelantul reclamant în permanenta, după obținerea hotărârii judecătorești irevocabile prin care minora fusese încredințata intimatei, aceasta mi-a solicitat sa iau legătura cu executorul judecătoresc în vederea sistării pensiei la care fusese obligata, solicitându-mi sa-i plătesc pensia de întreținere ce fusese stabilita în sarcina mea.
Conformându-mă acestor solicitări am virat lunar suma de bani care fusese fixata în sarcina mea cu titlu de pensie de întreținere . pe numele minorei, cont care are ca unic împuternicit pe intimata, aceasta fiind prin urmare singura care poate dispune de respectivele sumele de bani.
Intimata nu numai ca nu a depus vreo suma de bani în contul minorei ci a retras lunar din contul minorei sumele pe care subsemnatul le-am virat cu titlu de pensie de întreținere, deși în toata aceasta perioada minora s-a aflat în întreținerea apelantului reclamant aspect recunoscut de intimata la interogatoriu întrebarea nr. 9.
În acest conex, consider ca în mod netemeinic a reținut instanța ca, nu am probat ca minora nu este dorita/iubita de intimata, câtă vreme este evident ca, aceasta dorește exercitarea autorității părintești în comun nu pentru a participa la creșterea și îngrijirea minorei ci, pentru a-și majora veniturile obținute lunar obținând anumite avantaje materiale de la apelantului reclamantului Totodată, lipsa afecțiunii intimatei față de minora este demonstrată și de faptul că aceasta nu cunoaște preferințele vestimentare, culinare ale minorei și nu știe care sunt jocurile sau desenele animate preferate de aceasta aspect de asemenea recunoscut la interogatoriu.
În plus, apreciază ca, menținerea soluției de exercitare a autorității părintești în comun prejudiciază interesele minorei întrucât ii oferă posibilitatea intimatei de a condiționa sau chiar împiedica anumite activități pe care minora le desfășoară.
În acest sens, învederează instanței situația creata în luna decembrie 2011, când a solicitat intimatei acordul exprimat în forma autentica pentru ca fiica mea sa poată merge cu mine în vacanta de iarna la și în Italia. Agitația, starea tensionata și în cele din urma scandalul provocât de intimata în curtea Direcției Pașapoarte București a fost apelat și Serviciul de Urgenta 112 s-au resimțit direct de către fiica mea I., care a fost prezenta, la condiționarea expresa a intimatei. Pentru a evita astfel de situație, solicită instanței sa dispusa în sensul exercitării autorității părintești în ceea ce o privește pe fiica mea I. de către apelantul reclamant.
Pe de alta parte, măsura exercitam autorității părintești de către unul dintre părinți, ori în comun, nu este o măsura care sa tina cont de sentimentele de afecțiune în principal acest aspect ținând de dreptul de a avea relații personale cu copilul minor ar dreptul la vizita, important fiind sa se observe care dintre părinți își poate aduce aport cel mai bine la creșterea, îngrijirea și educarea copilului minor, respectiv dacă deciziile cu privire la aceste aspecte sunt încredințate ambilor părinți sau numai unuia dintre ei.
O eventuala exercitare a autorității părintești doar de către subsemnatul nu va însemna în nici un caz o sancționare afectiva a intimatei, ci doar faptul ca voi putea decide în interesul superior al fiicei mele, așa cum am procedat de altfel și până acum, fără nici un fel de șicanări din partea intimatei, fără condiționări sau discuții interminabile.
În raport de această considerente, a apreciat ca este în interesul superior al copilului ca, autoritatea părinteasca sa fie exercitata exclusiv de apelantul-reclamant, impunându-se schimbarea sentinței sub acest aspect.
În ceea ce privește programul de vizita ce a fost fixat de către instanța de fond, acesta a apreciat ca programul de vizita stabilit de instanța de fond este criticabil, în raport de probele administrate și de concluziile și recomandările raportului psihologic.
Astfel, prin raportul de evaluare psihologica s-a recomandat clar și fără echivoc ca, pentru început, programul de vizitare sa se realizeze cu întâlniri scurte și frecvente (ex: 1-2 ore săptămânal), desfășurat sub supravegherea unui psiholog, . pentru a oferi servicii de consiliere și psihoterapie pentru adulți și copii.
Față de aceste recomandări, a apreciat ca programul fixat de instanța nu este în interesul superior al copilului, putând tulbura buna dezvoltare a minorei I. M..
În acest sens, reiterează constatările psihologului: întâlnirea copilului cu intimata s-a realizat cu dificultate. Fetita a refuzat inițial sa vorbească cu aceasta, spunând lașa-mă în pace, nu vreau sa vorbesc cu tine și respingând cadourile aduse. Dialogul a demarat doar cu sprijinul psihologului și a continuat mediat de acesta, copilul manifestând continuu ostilitate și răspunzând cu greutate la încercările mamei de a purta o discuție. De altfel, chiar instanța de fond retine la pag. 14 a hotărârii apelate, paragraful 4, ca, Din raportul de evaluare psihologica (fila 184) rezulta ca dialogul cu mama a demarat numai cu ajutorul psihologului, copila manifestând continuu ostilitate, reținându-se inabilitatea mamei de a aborda copila.
În aceste condiții, a considerat ca, programul de vizitare dispus de instanța de fond în sensul ca intimata o poate lua pe minora de sâmbăta, ora 11.00, până duminica, ora 17.00 deși psihologul a recomandat 1-2 ore săptămânal, creează premisa declanșării a unor tulburări emoționale cu consecințe extrem de grave asupra dezvoltării psihice a fiicei mele.
Așadar, atâta timp cât s-a reținut de către instanța de fond ca prioritar este în interesul copilului de a beneficia de afecțiune, liniște, pentru a nu se produce grave dezechilibre, iar în Raportul de evaluare psihologica s-a recomandat un program de viza de cel mult 1-2 ore, care, în funcție de evoluția relației, poate creste, va rugam sa stabiliți un alt program de vizita.
Pentru toate aceste motive, apelantul-reclamant a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr.6246/05.07.2012 pronunțata de Judecătoria S. 6 București, urmând ca pe fond, sa se dispună: exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M., născuta la data de 15 aprilie 2005, de către apelantul-reclamant; redimensionarea programului de vizita stabilit intimatei-parate, ținând cont de recomandările din raportul de psihodiagnostic și evaluare psihologica nr.54/05.06.2012, întocmit de Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului S. 2 București, respectiv de cel mult 1-2 ore săptămânal, sub supravegherea unui psiholog.
În drept au fost invocâte dispozițiile art.112-115 Cod procedură civilă, Codul Civil al României, și celelalte dispoziții legale incidente.
Prin decizia civilă nr. 1028A/19.11.2012 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate atât de reclamantul – pârât G. A. G. cât și de apelanta – pârâtă – reclamantă N. L..
Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel formulate, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul-reclamant, tribunalul l-a respins ca nefondat, reținând că aceasta a înțeles să critice sentința apelata sub doua aspecte, respectiv acela al stabilirii exercitării autorității părintești de către ambii părinți și acela al dreptului apelantei-pârâte la legături personale cu minora, invocându-se ca prima instanță a stabilit un conținut mult prea larg.
În ceea ce privește motivul de apel vizând nelegala stabilire de către prima instanța a exercitării autorității părintești de către ambii părinți, tribunalul l-a apreciat ca nefondat, respingându-l ca atare.
Astfel, prima instanța a analizat perspectiva exercitării de către părinți a custodiei comune a minorei, urmărind în primul rând interesul superior al acestuia, precum și respectarea dreptului la viață privată și de familie.
Interesul superior al copilului presupune asigurarea unei dezvoltări armonioase a acestuia și respectarea, promovarea și garantarea drepturilor sale, în special cele prevăzute de Convenția O. cu privire la drepturile copilului, Constituția României și Legea nr. 272/2004.
Din materialul probator administrat în cauza, interogatorii,evaluare psihologica (filele 157-163,179-183) prima instanța a reținut în mod corect ca relațiile dintre parți sunt tensionate, ca nu sunt capabile sa colaboreze sub nici un aspect, iar minora este implicâta în conflictul părinților.
Din audierea minorei în Camera de Consiliu, la data de 27.04.2012 (fila 156) instanța a reținut ca aceasta își dorește să stea cu tatăl său întrucât se simte bine. Din raportul de evaluare psihologica (fila 184) rezulta ca dialogul cu mama a demarat numai cu ajutorul psihologului, copila manifestând continuu ostilitate, reținându-se inabilitatea mamei de a aborda copila .
Din raportul de evaluare psihologica mai rezulta,ca scoaterea minorei din mediul în care a crescut până în prezent, fiind foarte bine integrata poate declanșa, tulburări emoționale cu consecințe grave asupra dezvoltării sale psihice.
De asemenea, tribunalul a reținut ca deosebit de pertinenta aprecierea primei instanțe în sensul ca, având în vedere ca părinții nu conștientizează ca o asemenea atitudine nu profita nici lor și nici minorei, în lipsa unei încercări de colaborare intre părinți, cei dintâi responsabili în ocrotirea intereselor minorei și în condițiile în care hotărârile judecătorești vor fi puse în executare după plac al uneia sau al alteia dintre părți, situația minorei nu ocrotește nici pe departe interesul acesteia .
În plus, Tribunalul a reținut că prima instanța a respins în mod întemeiat motivele invocâte de către reclamantul pârât în cererea sa, de exercitare a autorității părintești de către acesta, întrucât nu a fost probat ca minora nu este iubita de mama sa, doar ca minora nu reușește sa ofere detalii sau motive concrete pentru care își respinge mama.
Mai trebuie reținut, în plus, față de cele reținute de prima instanța faptul ca autoritatea părintească sau custodia copiilor, exercitată în comun și în mod egal de către ambii părinți, reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana cât și bunurile copilului. În cazul părinților căsătoriți precum și, ca regulă generală, a celor divorțați, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Așadar, ambii părinți răspund pentru creșterea copilului lor minor, îngrijind de sănătatea și dezvoltata fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a minorului, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Mai mult, custodia comună acordă părinților drepturi egale în deciziile cu privire la bunăstarea copilului și drepturi mult mai largi de a interacționa cu minorul. Este binecunoscut faptul că divorțul și separarea părinților produce consecințe în viața minorului, însă mult mai pregnant acestea se manifestă atunci când părinții au conflicte ori se ceartă cu privire la deciziile luate de către celălalt părinte, care exercită eventual singur autoritatea părintească. Prin urmare, efectele benefice ale custodiei comune, în cazul în care părinții au în vedere binele și interesul superior al copilului lor, sunt de necontestat.
În soluția cu privire la autoritatea părintească Tribunalul va avea în vedere și dispozițiile art.8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, apreciind că o custodie exercitată în mod egal de ambii părinți, consacră și respectă, atât pentru părinți cât și pentru copil, dreptul lor la viață privată și de familie. Astfel, atât legătura mamă-copil cât și cea tată-copil, chiar și după divorțul părților sunt subordonate art. 8 din Convenție întrucât au în vedere o viață de familie existentă din punct de vedere biologic și juridic. În acest sens, Curtea a statuat că în relația dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, în mod normal părinții trebuind să decidă cu privire la toate aspectele vieții minorului, ținând seama de responsabilitățile lor corelative(Cauza R c. Marii Britanii, Cauza Hoffman c. Austriei). Întrucât, art. 8 din Convenție reglementează și o obligație pozitivă din partea statului, de a dispune măsuri pozitive, Curtea a afirmat în mod constant că norma europeană implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri(C. Ignaccolo-Zenide c. României).
Având în vedere aceste aspecte și cu prioritate interesul superior al minorului care presupune, printre altele, exercițiul drepturilor părintești în comun, Tribunalul a respins, ca nefondat motivul de apel privitor la stabilirea nelegala a exercitării autorității părintești de către ambii părinți, menținând soluția pronunțată în acest sens de prima instanța.
În ceea ce privește motivul de apel vizând dreptul apelantei-pârâte la legături personale cu minora, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat, și l-a respins ca atare.
În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit art.401 Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, aspect, iar potrivit art. 262 alin. 2 Cod civil, copilul care nu locuiește la unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Acest drept al copilului este menționat și de Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care, prin art.14, prevede că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții. Art. 15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul.
D. fiind faptul ca din răspunsurile părților la interogatoriu, instanța a constatât ca părțile nu au reușit să se înțeleagă asupra unui program de vizitare al minorei, în temeiul art. 401 alin. 2 Cod civil, a decis cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului pârâtei reclamante de a avea legături personale cu minora I. M. .
Tribunalul a reținut că prima instanța a apreciat în mod corect ca potrivit Legii nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii. Articolul 3 alin.1 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului ratificâta prin Legea 18/1990, republicâta în M. Of 314 din data de 13.06.2001 consacra același principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate în considerare cu prioritate .
Tribunalul a reținut că prima instanța, în mod corect, a avut în vedere pentru stabilirea conținutului concret al programului de vizitare atât recomandările raportului de evaluare psihologica, cât și vârsta minorei, programul școlar al acesteia, dar și necesitatea asigurării unui echilibru intre părinți în ceea ce privește exercitarea drepturilor părintești atât în perioada sărbătorilor legale cât și în timpul vacantelor școlare precum și necesitatea întăririi legăturii dintre mama și fiica, tocmai prin prisma interesului superior al minorei, nedând relevanță exclusiv concluziilor raportului de evaluare psihologica. De asemenea, Tribunalul a constatât drept juste aprecierile primei instanțe în sensul că un program care să includă întâlnirea minorei cu mama și petrecerea unei perioade mai mari împreună, participarea efectivă la evenimentele importante din viața lor, poate duce la întărirea legăturii dintre ele și poate asigura climatul necesar unei dezvoltări armonioase a personalității minorei.
Având în vedere aceste aspecte și necesitatea întăririi legăturii mama-fiica, Tribunalul a respins ca nefondat motivul de apel privitor la dreptul apelantei-pârâte la legături personale cu minora, menținând soluția pronunțata în acest sens de prima instanța, respectiv încuviințare pârâtei reclamante de a avea legături personale cu minora I. M., în primul și al treilea week-end, de sâmbătă, orele 11.00 până duminică, orele 17.00, în luna decembrie, o săptămână, în timpul vacanței școlare, câte o săptămână în lunile iunie, iulie și august, în perioada 01.-08. ale fiecărei luni, cu luarea în toate situațiile a minorei în domiciliul mamei și obligația de a o readuce în domiciliul tatălui, acest program de vizitare putând fi modificât în funcție de evoluția relației dintre mama și fiică.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelanta-pârâta, Tribunalul l-a respins ca nefondat.
Astfel, aceasta a înțeles să critice sentința apelata sub două aspecte, solicitând schimbarea sentinței apelate în sensul clarificării perioadei de o săptămâna din luna decembrie și în timpul vacantelor școlare în care mama să aibă legături personale cu fiica sa, precum și acela al stabilirii dreptului mamei de a vizita minora în cadrul instituțiilor de învățământ în care aceasta este înscrisă și participării la evenimentele organizate de acestea.
În ceea ce privește motivul de apel vizând neclarificarea perioadei de o săptămâna din luna decembrie și în timpul vacantelor școlare în care mama să aibă legături personale cu fiica sa, tribunalul l-a apreciat ca nefondat, și l-a respins ca atare.
Astfel, pe de o parte, tribunalul a reținut că din dispozitivul sentinței apelate rezulta cu claritate ca perioada de câte o săptămână din lunile iunie, iulie și august, este clar stabilita de către instanța, respectiv perioada 01.-08. ale fiecărei luni. Pe de alta parte, Tribunalul a reținut ca pentru clarificarea perioadei de o săptămâna din luna decembrie, în timpul vacantei școlare, apelanta-pârâta avea la dispoziție procedura lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului instituita prin dispozițiile art.2811 Cod procedură civilă. Ca atare, în conformitate cu art.2812a Cod procedură civilă, potrivit cu care, lămurirea dispozițiilor potrivnice nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai în condițiile art. 2811 Cod procedură civilă, s-a reținut ca invocarea acestui motiv de apel este inadmisibila.
În ceea ce privește motivul de apel vizând omiterea stabilirii dreptului mamei de a vizita minora în cadrul instituțiilor de învățământ în care aceasta este înscrisa și participării la evenimentele organizate de acestea, Tribunalul l-a apreciat ca nefondat, și l-a respins ca atare.
Astfel, Tribunalul a reținut că apelanta-reclamanta nu a investit prima instanță cu o cerere expresă în acest sens, cererea fiind făcuta cu caracter de noutate direct în apel, nemaifiind, de altfel, susținute în cadrul concluziilor pe fondul apelului, iar, date fiind dispozițiile art.294 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecâtă și nici nu se pot face alte cereri noi, nici instanța de apel nu poate proceda la modificarea soluției primei instanțe și la soluționarea în fond a acestei cereri cu caracter de noutate.
Împotriva acestei decizii, la data de 09.04.2013 a declarat recurs reclamantul G. A. A. solicitând admiterea în tot a recursului, modificarea în tot a deciziei recurate (art.312 alin. (3) Cod procedură civilă, admiterea apelului său în tot și, pe fond, admiterea primului capăt de cerere, respectiv "exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M., născuta la data de 15 aprilie 2005, de către recurent", respingând în tot cererea reconvenționala a intimatei-reclamante reconvențională.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că solicită modificarea hotărârii recurate, întrucât a fost dată cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 teza finala Cod procedură civilă.)
Referitor la exercitarea autorității părintești, recurentul – reclamant arată că deși Tribunalul București a motivat substanțial, atât în fapt, cât și în drept hotărârea sa, invocând corect texte de acte normative interne și europene aplicabile . sensibila cauza, aplică greșit aceste legi (după cum de altfel a greșit și prima instanța), în sensul ca dispune exercitarea în comun cu intimata a autorității părintești în ceea ce o privește pe fiica sa - minora G. I. M., născuta la data de 15 aprilie 2005, deși o astfel de modalitate de exercitare a autorității părintești este nu doar în interesul fiicei sa (în raport de evidenta din cauza, respectiv lipsa unei implicări reale a intimatei în viața I., nu doar declarativ ori intempestiv) ci și imposibil de transpus în practica, întrucât toate deciziile privind-o pe fiica mea minora, pe care până în prezent le-a luat doar recurentul și care s-au dovedit a fi benefice pentru I., nu ar putea fi pe viitor luate în comun cu intimata, în mod eficient, în acest sens invocând instanței de recurs incidentele anuale survenite cu ocazia reînnoirii pașaportului temporar al fiicei sale minore (aspecte pe care le voi dezvolta ulterior).
Însă și mai important de observat este faptul ca nici instanța de fond, și nici cea de apel nu au ținut cont de dispozițiile din noul Cod Civil, de la art.396 alin.(1) teza finala NCC, care precizează expres ca instanța de judecata trebuie să dispună cu privire la exercitarea autorității părintești ținând cont de recomandările organelor specializate, aduse la cunoștința instanței prin Rapoartele de Evaluare Psihologica și de Ancheta socială depuse la dosarul cauzei.
Ori, în speță, Autoritatea Tutelara S. 2 București, în Raportul de Ancheta Sociala depus în dosarul de încredințare, a recomandat "exercitarea autorității părintești de către G. A.-Aure. "
Înlăturarea acestei recomandări a unui organ de specialitate, în mod expeditiv și nemotivat, fie chiar și clamând interesul superior al minorului, conduce în speța de față, pe de o parte, la eludarea unor prevederi legale clare și exprese, iar pe de o alta parte, la o complicare a modului în care este exercitata autoritatea părintească cu privire la fiica sa minora G. I. M., astfel cum se arată în continuare.
Menținerea soluției de exercitare a autorități părintești în comun prejudiciază interesele minorei întrucât îi oferă posibilitatea intimatei de a condiționa sau chiar împiedica anumite activități pe care minora le desfășoară.
În acest sens, reînvederează situația creată în luna decembrie 2011, când a solicitat intimatei acordul exprimat în forma autentică pentru ca fiica părților să poată merge cu recurentul în vacanta de iarna la ski în Italia. Agitația, starea tensionata și în cele din urma scandalul provocat de intimata în curtea Direcției Pașapoarte București (a fost apelat de către N. L. și Serviciul de Urgenta 112) s-au resimțit direct de către fiica sa I., care a fost prezenta, la condiționarea expresa a intimatei. Pentru a evita astfel de situație, a solicitat tribunalului să dispună în sensul exercitării autorității părintești în ceea ce o privește pe fiica sa I. de către recurent.
Pe de alta parte, măsura exercitării autorității părintești de către unul dintre părinți, ori în comun, nu este o măsura care să țina cont de sentimentele de afecțiune în principal (acest aspect ținând de dreptul de a avea relații personale cu copilul minor-dreptul la vizita), important fiind sa se observe care dintre părinți își poate aduce aport cel mai bine la creșterea, îngrijirea și educarea copilului minor, respectiv dacă deciziile cu privire la aceste aspecte sunt încredințate ambilor părinți sau numai unuia dintre ei.
O eventuala exercitare a autorității părintești doar de către recurent nu va însemna în niciun caz o sancționare afectiva a intimatei, ci doar faptul ca va putea decide în interesul superior al fiicei sale, așa cum a procedat de altfel și până acum, fără niciun fel de șicanări din partea intimatei, fără condiționări sau discuții interminabile.
În raport de aceste considerente, apreciază ca este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de recurent, impunându-se schimbarea sentinței sub acest aspect.
Aceasta măsura se circumscrie interesului superior al minorei, întrucât recurentul este cel care s-a ocupat în permanenta de creșterea și îngrijirea acesteia, în cei 7 ani de viata.
Și pentru a înlătura și ultima umbra de îndoială cu privire la sinceritatea solicitării sale, recurentul urmărind întotdeauna interesul superior al fetitei mele (așa cum a demonstrat permanent pe parcursul celor 7 ani și 5 procese), va învederez o situație de fapt survenită după data la care Tribunalul București ne-a primit concluziile orale în cauza:
Fiica sa I. avea un pașaport temporar, nr._, eliberat în data de 29 decembrie 2011 și care expira în data de 29 decembrie 2012. Acest pașaport temporar a fost eliberat pentru ca fiica sa să poată să meargă cu recurentul la schi în Italia, în vacanta de iarna din ianuarie 2012, în condițiile de stress psihic și afectiv expuse pe larg anterior.
Anexează copie certificata pentru conformitate de pe acest pașaport.
Față de faptul ca se apropia vacanta de iarna, și atât recurentul cât și fiica sa I., împreuna cu soția și cu ceilalți doi copii, își doresc să meargă din nou la schi în Austria, în data de 9 noiembrie 2012, a solicitat apelantei-pârâtei sa îl sprijine în emiterea unui nou pașaport pentru fiica sa. Pentru a evita situații cu impact emoțional direct și negativ asupra I., a rugat-o pe apelanta-pârâta să aleagă una din zilele săptămânii 12-16 noiembrie 2012 în care să meargă la Biroul Notarului Public B. T. (de lângă serviciul apelantei-pârâtei, la care aceasta a mai fost, de altfel), pentru a da o procura recurentului, procura necesara la emiterea noului pașaport temporar pentru I..
De asemenea, a mai solicitat apelantei-pârâtei N. L. și o declarație în față notarului public (în forma autentica), prin care să își exprime acordul ca I. să părăsească tara în perioada 01.01._13, cu destinația Austria.
Pentru a evita orice posibile obiecțiuni, a comunicat expres apelantei-pârâtei ca recurentul va suporta costurile procurii și ale declarației, astfel cum a procedat și anterior, singura rugăminte fiind sa îl anunțe cu o zi înainte, pentru a putea asigura plata onorariului notarial cât mai rapid. Anexează copie certificata pentru conformitate de pe mesajul transmis prin e-mail (posta electronica) pârâtei N. L..
Spre neplăcuta sa surpriza (și putând să o întristeze pe fiica sa I., căreia însă nu i-a comunicat poziția apelantei-pârâtei, dorind sa o protejeze psihic și afectiv cât mai mult), în data de 13 noiembrie, la ora 14.31, apelanta-parata a răspuns solicitării recurentului, comunicându-i ca nu este de acord sa meargă la notariat pentru a da procura și declarația necesare pentru emiterea pașaportului pentru I.!
Mai mult, apelanta-pârâta N. L. a condiționat acordul ei la obținerea pașaportului de prezența fiicei sale minore I. la autoritățile competente, fapt imposibil în condițiile în care programul legal de lucru al autorităților nu include și perioada de week-end, în care apelanta-pârâta ar putea sa își exercite programul de vizita (nedefinitiv, prin apelare atât de recurent cât și de pârâta).
O astfel de condiționare este nejustificata și chiar abuzivă, sens în care reiterează constatările consemnate fără echivoc în Raportul de evaluare psihologica efectuat din dispoziția instanței în cauza având ca obiect exercitarea autorității părintești cu privire la fiica sa minora G. I. M.:
Întâlnirea copilului cu intimata s-a realizat cu dificultate. Fetita a refuzat inițial sa vorbească cu aceasta, spunând "Iasă-mă în pace", "nu vreau sa vorbesc cu tine" și respingând cadourile aduse. Dialogul a demarat doar cu sprijinul psihologului și a continuat mediat de acesta, copilul manifestând continuu ostilitate și răspunzând cu greutate la încercările mamei de a purta o discuție. S-a remarcat și inabilitatea dnei N. de a aborda copilul, acest aducând în discuție situații și aspecte percepute negativ de către copil."
De altfel, chiar în sentința de încredințare se retine la pag. 14, paragraful 4, ca, "Din raportul de evaluare psihologica (fila 184) rezulta ca dialogul cu mama a demarat numai cu ajutorul psihologului, copila manifestând continuu ostilitate, reținându-se inabilitatea mamei de a aborda copila".
În aceste condiții, consider ca o astfel de condiționare din partea apelantei-pârâtei reprezintă în realitate un adevărat refuz, psihologul recomandând reluarea legăturii pârâtei cu I. doar sub supravegherea unui psiholog și cu ședințe inițiale de 1-2 ore săptămânal!
O eventuala luare a I. din domiciliul recurentului de către apelanta- pârâta, pentru emiterea noului pașaport, creează premisa declanșării unor tulburări emoționale cu consecințe extrem de grave asupra dezvoltării psihice a fiicei mele.
Potrivit art. 17 alin.(2) din Legea 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
De asemenea potrivit art.18 alin.(2) din Legea nr.272/2004, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Consideră că este în interesul fiicei sale minore efectuarea acestei deplasări în Austria în vacanta de iarna, respectiv în perioada 01.01._13 (în funcție de disponibilitățile ofertei turistice din Austria) alături de tatăl, soția acestuia și ceilalți doi copii, o astfel de deplasare fiind benefică pentru un minor de 7 ani, I. având posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la activități sportive și evenimente care ar avea o înrâurire benefica asupra dezvoltării sale intelectuale și sociale.
Mai mult decât atât, fiica sa minora își dorește această plecare, având amintiri plăcute din vacanta de iarna din Italia, din ianuarie 2012!
Față de atitudinea abuziva a intimatei, a fost nevoit să formuleze o cerere de ordonanța președințiala, prin care a solicitat instanței de tutela pronunțarea unei hotărâri prin care sa dispună suplinirea consimțământului apelantei-pârâtei N. L. la Serviciul public Comunitar pentru Eliberarea și Evidenta Pașapoartelor Simple București sau la orice alte autorități competente, pentru efectuarea pașaportului minorei G. I. M., născuta la data de 15.04.2005, precum și în vederea deplasării minorei G. I. M. în Austria în perioada 01.01._13, însoțite de apelant-reclamant G. ALlN-A., pe rolul Judecătoriei Sectorul 6 București formându-se dosarul nr._/303/2012.
Ori, în cadrul exercitării autorității părintești în comun cu apelanta-pârâta, este nevoit să apeleze la instanța de judecata, datorita șicanelor și abuzurilor apelantei-pârâte N. L., care, în loc ca țină cont de dorința fiicei părților de a merge cu recurentul la schi în Austria, își negociază partajul, expunând-o pe minora I. altor posibile tulburări psiho-afective, generate de o eventuala ascultare în cadrul procedurii judiciare!
lata pentru care motive a solicitat și solicită în continuare încredințarea fiicei părților către recurent, nu ca o sancțiune aplicata apelantei-pârâte (fie pentru ca nu ar iubi-o pe I., fie ca nu ar avea condiții egale cu ale recurentului), ci tocmai pentru a asigura premisele unei cât mai bune exercitări ale autorității părintești, în considerarea interesului superior al fiicei sale.
Referitor la programul de vizita recurentul – reclamant arată că acesta a fost menținut de Tribunalul București nefiind unul care să țină cont de interesul superior al fiicei sale minore, acesta intrând în vădit conflict și contradicție cu Raportul de psihodiagnostic și evaluare psihologica nr.54/05.06.2012, întocmit de Direcția Generala de Asistență Sociala și Protecția Copilului S. 2 București.
Programul de vizita stabilit de instanța de fond și menținut de Tribunalul București este unul extrem de criticabil, în raport de probele administrate și de concluziile și recomandările raportului psihologic.
Astfel, prin raportul de evaluare psihologica depus la prima instanța, s-a recomandat clar și fără echivoc ca, pentru început, programul de vizitare sa se realizeze cu întâlniri scurte și frecvente (ex: 1-2 ore săptămânal), desfășurat sub supravegherea unui psiholog, într-un cabinet autorizat pentru a oferi servicii de consiliere și psihoterapie pentru adulți și copii.
Față de aceste recomandări, apreciază că programul fixat de instanța nu este în interesul superior al copilului, putând tulbura buna dezvoltare a minorei I. M..
În aceste condiții, consideră ca, programul de vizitare dispus de instanța de fond și menținut de Tribunal, în sensul că intimata o poate lua pe minora de sâmbăta, ora 11.00, până duminica, ora 17.00 (deși psihologul a recomandat 1-2 ore săptămânal), creează premisa declanșării unor tulburări emoționale cu consecințe extrem de grave asupra dezvoltării psihice a fiicei sale.
Așadar, atâta timp cât s-a reținut de către instanța de fond ca "prioritar este în interesul copilului de a beneficia de afecțiune, liniște, pentru a nu se produce grave dezechilibre", iar în Raportul de evaluare psihologica s-a recomandat un program de vizita de cel mult 1-2 ore, care, în funcție de evoluția relației, poate crește, solicită ca instanța să stabilească un alt program de vizita.
Pentru toate considerentele expuse, recurentul – reclamant solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea în tot a recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și pe fond, sa se dispună exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora G. I. M., născuta la data de 15 aprilie 2005, de către recurent, re-dimensionarea programului de vizita stabilit intimatei-pârâte, ținând cont de recomandările din Raportul de psihodiagnostic și evaluare psihologica nr. 54/05.06.2012, întocmit de Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului S. 2 București, respectiv de cel mult 1-2 ore săptămânal, sub supravegherea unui psiholog, programul extins stabilit de instanța de fond putând afecta grav la nivel psiho-afectiv pe minoră.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Codul Civil al României, din 17.07.2009, celelalte dispoziții legale incidente.
La termenul de judecată din data 15 10 2013, părțile au învederat că au ajuns la o înțelegere cu privire la toate aspectele de ordin patrimonial și nepatrimonial pe care le implică divorțul, înțelegere concretizată prin tranzacția autentificată pe care o depun la dosarul cauzei.
Din examinarea tranzacției rezultă că părțile au convenit ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată exclusiv de către recurent, cu precizarea că întreținerea se va sigura de către ambii părinți, prin furnizarea celor necesare creșterii și educării acesteia, inclusiv cheltuielile aferente pregătirii profesionale, cu luarea în considerare a nevoilor copilului și a posibilităților materiale ale fiecărui părinte. De asemenea, se specifică în cuprinsul tranzacției, că toate obligațiile trecute prezente sau viitoare de plata a pensiei de întreținere în sarcina intimatei au rămas fără obiect prin perfectarea tranzacției. În privința programului de vizitare, recurentul și-a afirmat disponibilitatea de a permite intimatei să aibă relații personale cu minora în mod neîngrădit și direct, cu respectarea principiului superior al copilului, intimata dându-și acordul ca minora să poată călători în străinătate însoțită de tatăl ei sau de o persoană desemnată de acesta, fără a mai fi nevoie de o autorizare prealabilă din partea ei.
Având în vedere că tranzacția este definită ca fiind un contract prin care părțile preîntâmpină nașterea unui proces sau sting un proces deja început, prin concesii reciproce, constând în renunțări în renunțări reciproce la pretenții sau în prestații noi săvârșite sau promise de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul litigios, Curtea reține că tranzacția este un contract judiciar, care trebuie să respecte cerințele de fond și formă necesare pentru încheierea actelor juridice.
Întrucât este un act de dispoziție, părțile care încheie o tranzacție trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu și să fie vorba despre drepturi de care acestea pot dispune. Făcând aplicarea în cauză a acestor cerințe, Curtea constată că sunt cumulativ îndeplinite toate aceste condiții, cu precizarea că, din actele dosarului rezultă veniturile lunare obținute de recurent, al căror cuantum apare ca fiind îndestulător pentru acoperirea necesităților minorei legate de creșterea și educarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art 271-273 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica decizia civilă atacată, va admite apelul și, schimbând în parte sentința atacată, în sensul că va lua act de tranzacția părților, punctul B, referitor la autoritatea părintească și la pensia de întreținere. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în ceea ce privește locuința minorei.
Se va lua act că nu se cer cheltuieli de judecată de către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – reclamant G. A. A. împotriva deciziei civile nr.1028 A/19.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. L. și cu Autoritatea tutelară P. Sectorului 2 București.
Modifică decizia civilă recurată în sensul că:
Admite apelul declarat apelantul – reclamant G. A. A. împotriva sentinței civile nr.6246/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București,
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Ia act de tranzacția – pct.B autentificată sub nr.1041/18.04.2013 de notar public S. B. T. având următorul cuprins: „TRANZACȚIE: încheiată astăzi, data de 18 aprilie 2013, între subsemnații: - G. A. – A., cetățean român cu domiciliul în Mun. București, ..8, sectorul 2, posesor al Cărții de identitate provizorie . nr._, eliberata de SPCEP S2B1 la data de 23.08.2012, valabilă până la data de 22.08.2013, CNP_, în calitate de tata al minorei G. I. M., personal și respectiv - N. L., cetățean roman cu domiciliul în Mun. București, . nr. 1, ., sectorul 6, posesoare a CI . nr._., eliberata de S.P.C.E.P. S. 6 la data de 26.05.2011, CNP_, în calitate de mama a minorei G. I. M., personal, Ambii în calitate de părinți ai minorei G. I. M., născuta la data de 15 aprilie 2005, în București, sectorul 1, CNP_, părți în: - Dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă Minori și Familie, Completul Apel 3, având ca obiect "partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjuns din_ ", și respectiv în - Dosarul nr._, soluționat prin Decizia din data de 19.11.2012, în prezent în curs de redactare la Tribunalul București, având ca obiect "exercitarea autorității părintești" în legătura cu minora G. I. M., Având în vedere acordul la care au ajuns cele doua parți cu privire la partajul bunurilor comune și referitor la modalitatea efectiva de exercitare a autorității părintești cu privire la minora G. I. M., în temeiul prev. Art. 6 alin. (6), ale Art. 408 alin. (3), Art. 415 alin. (2), Art. 416 alin. (1), ale Art. 506-507 și ale Art.2.267 și urm. din noul Cod civil, am convenit incheierea prezentei TRANZACTII pentru stingerea litigiilor care fac obiectul dosarelor sus-menționate, înțelegându-ne după cum urmează:
A. REFERITOR LA PARTAJUL BUNURILOR COMUNE/LICHIDAREA REGIMULUI MATRIMONIAL:
Subsemnatul, G. A.-A., sunt de acord ca următoarele bunuri mobile și imobile din masa partajabila sa revină în proprietatea d-nei N. L.:
- apartamentul din Mun. București, ., ., sector 6 și garajul aferent;
- teren în suprafața de 2.300 mp situat în . Mai, județul Constanta, și - acțiunile la Erste Bank;
- acțiunile la BCR Asigurări de viata.
Subsemnata NlSTOR L., sunt de acord ca restul bunurilor din masa partajabilă respectiv terenul situat în Mun. București, Drumul Mărăcineni, sectorul 5 și un autoturism marca Volkswagen Passat, sa revină în proprietatea d-nulul G. A.-A. și nu mai am niciun fel de alte pretenții materiale, ori de orice alta natura, față de d-nul G. A.-A..
Toate datoriile contractate în timpul căsătoriei (pasivul comun) vor fi suportate integral de dl, G. A.-A..
Prin prezenta Tranzacție se pune capăt procesului început și care face obiectul nr._, aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă Minori și Familie, Completul Apel 3, având ca obiect "partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjuns din_ ", atât subsemnatul G. A.-A. cât și subsemnata N. L. renunțând la orice alte pretenții în legătura cu aceasta cauza. Părțile, împreună sau oricare individual, vor aduce la cunoștința instanței de Judecata investita cu soluționarea cauzei menționate, incheierea prezentei Tranzacții, depunând la dosarul cauzei un exemplar original din prezentul înscris, solicitând prin concluzii orale instanței de Judecata sa ia act de înțelegerea noastră.
B. CU PRIVIRE LA EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI ÎN CEEA CE O PRIVESTE PE MINORA G. I. M.:
Subsemnata N. L., pentru a asigura premisele unei cât mai eficiente exercitări a autorității părintești, însă fără a renunța la drepturile mele părintești și la posibilitatea de a avea relații personale cu fiica mea, sunt de acord cu exercitarea autorității părintești, în ceea ce o privește pe minora G. I. M., născuta la data de 15 aprilie 2005. În acest sens, sunt de acord cu admiterea recursului formulat de G. A.-A. împotriva Deciziei din data de 19.11.2012, în sensul admiterii în tot a apelului acestuia și pe fond a admiterii primului capăt de cerere al acțiunii acestuia și a respingerii cererii mele reconvenționale.
Astfel, subsemnata N. L. sunt de acord ca G. A.-A. să își exercitate autoritatea părintească în mod exclusiv, să asigure minorei toate cheltuielile necesare întreținerii acesteia, cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Subsemnații, N. L. și G. A.-A., convenim sa asiguram întreținerea fiicei noastre G. I. M., punându-i la dispoziție toate cele necesare creșterii, traiului, precum și educației învățăturii și pregătirii sale profesională, ținând cont de nevoile copilului și de posibilitățile materiale ale fiecărui părinte.
În consecința, obligațiile trecute, prezente și viitoare ale lui N. L. de plata a pensiei de întreținere au rămas fără obiect, prin această tranzacție.
Subsemnatul G. A.-A. mă oblig sa nu îngrădesc în niciun fel exercitarea drepturilor părintești de către N. L., aceasta având dreptul de a avea relații personale cu minora G. I. M., în mod neîngrădit și direct, însă ținând cont de interesul superior al minorei.
Subsemnata, NlSTOR L., declar ca sunt de acord ca minora G. I. M. sa poată călători în afara granițelor țării însoțita de tatăl său G. A.-A. ori de o altă persoana desemnata de către tatăl sau G. A.-A., oricând dorește și fără a mai fi necesara o procura speciala / declarație notarială din partea mea ca mamă.
Prin prezenta Tranzacție se pune capăt procesului început și care face obiectul Dosarului nr._, soluționat prin Decizia din data de 19.11.2012, în prezent în curs de redactare la Tribunalul București, având ca obiect "exercitarea autorității părintești" în legătura cu minora G. I. M., atât subsemnatul G. A.-A. cât și subsemnata N. L. renunțând la orice alte pretenții în legătură cu această cauză, efectele prezentei Tranzacții fiind de natura a asigura pe deplin realizarea interesului superior al fiicei noastre minore G. I. M.. Părțile, împreuna sau oricare individual, vor aduce la cunoștință instanței de Judecata investita cu soluționarea cauzei menționate, incheierea prezentei Tranzacții, depunând la dosarul cauzei un exemplar original din prezentul înscris și solicitând prin concluzii orale Instanței de Judecata sa încuviințeze înțelegerea noastră, în calitate de părinți ai minorei G. I. M..
Rugam Onorata Instanța de Judecata sa încuviințeze înțelegerea noastră cu privire la exercitarea autorității părintești referitor la fiica noastră minora G. I. M., conform prev. art. 506 din noul Cod Civil și sa constate prin hotărâre judecătoreasca irevocabila prezenta Tranzacție, punând capăt procesului început și care face obiectul Dosarului nr._, soluționat de Tribunalul București prin Decizia din data de 19.11.2012, în prezent recurata de G. A.-A., având ca obiect "exercitarea autorității părintești",
Tehnoredactată pe modelul furnizat de părți și autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați S.-B. T. și N. C. astăzi, data autentificării, în 6 (șase) exemplare, din care 5 (cinci) exemplare s-au eliberat părților. G. A.-A., personal ss indescifrabil; N. L., personal ss indescifrabil”.
Menține dispoziția privind locuința minorei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurentul – reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. G. S.
GREFIER
S. R.
Red. I.S.
Tehnored. C.S.
Ex.2/18.10.2013
T.B. Secția a IV-a Civilă – E.A.
- C.C.I.
Jud.sector 6 București - S.M.
| ← Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 1563/2013. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
