Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1578/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1578/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1578/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1578
Ședința publică de la 14.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant-pârât P. T.-B., împotriva deciziei civile nr.758 A din 20.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă P. C..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă domnul avocat P. A. L. în calitate de reprezentant al recurentului – reclamant - pârât P. T. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București (fila 25) și doamna avocat A. C. în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte - reclamante P. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București (fila 23).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se că procedura de citare este legal îndeplinită.
La solicitarea instanței, avocații ambelor părți, învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea acordă cuvântul avocatului intimatei pârâte-reclamante în susținerea excepției de nulitate a recursului, invocată prin întâmpinare.
Având cuvântul, avocatul intimatei pârâte-reclamante, invocă în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.3 C.p.civ. nulitatea recursului.
Astfel, deși recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct.7,8 și 9 C.p.civ. iar din lecturarea expunerii pe larg a acestor motive, nu se poate face încadrarea în textele de lege mai sus menționate; motivele de modificare a hotărârii prevăzute de legiuitor sunt restrictiv și limitativ prevăzute, încadrarea în aceste dispoziții fiind de esență admiterii recursului declarat.
Din parcursul motivelor de recurs, nu există vreo referire cu privire la aceste aspecte, mai mult, întreaga expunere de motive, are în vedere doar împrejurarea că, instanțele învestite anterior cu soluționarea cauzei, nu ar fi ținut seama de probele existente la dosar, fapt care nu reprezintă motiv de recurs.
Avocatul recurentului reclamant-pârât, având cuvântul, cu privire la excepția invocată, solicită respingerea excepției nulității recursului, consideră că motivele de recurs așa cum au fost formulate pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct.7,8,9 C.p.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, Curtea acordă cuvântul pe recursul delarat, urmând a se pronunța și pe excepția de nulitate odată cu fondul recursului.
Având cuvântul, avocatul recurentului reclamant-pârât, solicită admiterea recursului; să se constate că părțile au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune din timpul căsătoriei.
Solicită a se constata că există probleme de legalitate în pronunțarea celor două hotărâri care în opinia sa sunt nelegale, fiind așadar două aspecte de semnalat.
La încheierea căsătoriei recurentul-reclamant avea în conturi bancare suma de 7.000 USD și că nu se menționează nicăieri de această sumă și că a intrat în comunitatea de bunuri cu o mașină, despre care de asemenea nu se face vorbire.
Ceea ce se critică este calculul aritmetic făcut în această cauză, în sensul că se dă eficiență unei declarații de martor, care a arătat că pârâta-reclamantă a câștigat de 2,5 ori mai multe venituri decât recurentul, însă, din contră, acesta a câștigat mult mai mult și că a avut o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor mult mai mare, apreciind că aceste chestiuni fac obiectul unor critici de nelegalitate în recurs.
Evidente în această cauză sunt cărțile de muncă ale celor două părți, precum și adeverințele C.N.P.A.S. și că ambele instanțe au avut în vedere doar cărțile de muncă.
Solicită a se observa că în adeverințele emise de C.N.P.A.S. sunt înscrise toate bonusurile care nu sunt deloc neglijabile în ce-l privește pe recurentul reclamant.
Invocă prevederile art. 30 C.familiei care instituie o prezumție de dobândire egală a bunurilor din timpul căsătoriei și care în opinia sa nu a fost răsturnată.
De asemenea, s-au omis cele 10 miliarde de lei câștigată de recurentul-reclamant, care nu sunt impozabile în opinia sa și care a lucrat în I.T.
În mod greșit cele două instanțe au atribuit apartamentul din București, pârâtei-reclamante, în condițiile în care aceasta mai deținea un apartament în București.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, în condițiile în care se va trece peste excepția de nulitate a recursului.
Arată că, recurentul în susținerea recursului nu a invocat nicio clipă că hotărârea ar fi nemotivată sau că ar cuprinde motive străine de natura pricinii; nu a arătat care ar fi actul juridic dedus judecății, greșit interpretat de instanță și căruia să-i fi schimbat natura sau înțelesul, nu s-a arătat care ar fi acele dispoziții legale care au fost încălcate.
Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior, atât în ceea ce privește stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cât și în ceea ce privește criteriile de partajare a acestora.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților, în opinia sa a fost dovedită, cu precizarea că în afara cărților de muncă ale părților au fost depuse și fișele fiscale ale acestora.
Din toate probele administrate în cauză în mod legal, instanțele au stabilit în mod corect cota de contribuție de 60% în favoarea intimatei pârâte-reclamante.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6186 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a respins cererea principală formulată și precizată de reclamant P. T. B. în contradictoriu cu parata P. C.; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamanta P. C. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. T. B.; s-a respins capătul de cerere reconvențională formulat de către pârâta-reclamantă având ca obiect includerea în masa partajabilă a sumei de 5844,79 euro, ca neîntemeiată; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 40% reclamant și 60% pârâta, următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 76 situat în București, .. 13, ., ., în valoare de 355.169 lei, așa cum a fost individualizat și evaluat în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de către expert tehnic judiciar D. P. la data de 04 martie 2011, imobilul compus din construcție în suprafață de 42,46 mp., anexe în suprafață de 30,66 mp. și teren aferent în suprafață de 1.253 mp. situat în . în valoare de 151.347 lei; valoarea totală a masei partajabile a fost de 506.516 lei; s-a dispus sistarea stării de codevălmășie; s-a atribuie pârâtei-reclamante în proprietate apartamentul nr. 76 situat în București, .. 13, ., ., cu îmbunătățirile aferente; s-a atribuit reclamantului-pârât în proprietate imobilul compus din construcție în suprafață de 42,46 mp., anexe în suprafață de 30,66 mp. și teren aferent în suprafață de 1.253 mp. situat în .; a fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sultei în cuantum de 51.259,4 lei, corespunzătoare cotei de contribuție de 40% stabilită pentru acesta, în șase luni de la rămânerea irevocabilă a hotărâri; a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.864 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 iulie 2010, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamantul P. T. B. a chemat în judecată pe pârâta P. C. solicitând instanței ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile dobândite în timpul căsătoriei: apartamentul nr.76 compus din trei camere și dependințe, în suprafață utilă de 70,25 mp., situat în București, ..13, ., și imobilul compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta, în suprafață de 42,46 mp. și anexe construite în suprafață de 30,66 mp., situate în ..
În motivarea acțiunii, reclamantul-pârât a arătat că s-a căsătorit cu pârâta-reclamantă la data de 27 mai 2000 și au dobândit în timpul căsătoriei cele două imobile a căror partajare a solicitat-o.
Reclamantul a mai arătat că prin sentința civilă nr.1843 din 26 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2009, căsătoria acestuia cu pârâta a fost desfăcută. De asemenea, reclamantul a arătat că imobilul situat în București, .. 13, ., ., a fost dobândit la data de 12 aprilie 2001 după cum a rezultat din contractual de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017 din 12 aprilie 2001 la Biroul Notarilor Publici „F. N.”. Reclamantul a arătat că imobilul compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta și anexele, situate în . a fost dobândit la data de 19 decembrie 2007.
Reclamantul a solicitat atribuirea apartamentului nr. 76 compus din trei camere și dependințe, în suprafață utilă de 70,25 mp., situat în București, .. 13, ., ., urmând ca pârâtei să-i fie atribuit celalalt imobil situat în comuna O., . și o sultă compensatorie. În susținerea atribuirii loturilor în acest sens, reclamantul a arătat că este unicul posesor al apartamentului a cărui atribuire o solicită și de asemenea, nu are o altă locuință în București, spre deosebire de pârâtă care domiciliază împreună cu părinții ei în Calea 13 Septembrie, București, și care mai mult, are și un imobil situat în București, ..
În drept, reclamantul a invocat art. 6731 – 67314 Cod de procedură civilă și art. 728 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriu precum și expertiză.
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, .. 13, ., ., contract de vânzare-cumpărare privind terenul în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta și anexele, situate în comuna O., ., contract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în București, .. 4.
La data de 24 noiembrie 2010 pârâta-reclamantă a depus cerere reconvențională prin care a solicitat introducerea în masa partajabilă a sumei de 5844,79 (24.665.01lei) reprezentând rate achitate în perioada 17 septembrie 2008 – noiembrie 2009 la autoturismul achiziționat în leasing de reclamantul-pârât. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei conform cotei de contribuție, respectiv 60% pârâtei-reclamante și 40% reclamantului-pârât. Pârâta-reclamantă a solicitat atribuirea loturilor astfel: imobilul situat în București, .. 13, ., ., către aceasta urmând ca reclamantului-pârât să-i fie atribuit terenul în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta și anexele, situate în comuna O., ..
În motivarea acțiunii, pârâta-reclamantă a arătat că cele două apartamente au fost achiziționate în perioada căsniciei. De asemenea, pârâta-reclamantă a arătat că reclamantul-pârât a încheiat un contract de leasing în vederea achiziționării autoturismului Opel, contract încheiat pe trei ani, pentru care s-au achitat rate în valoarea de 5.844,79 euro în perioada căsătoriei.
Pârâta-reclamantă a mai arătat că în perioada căsniciei a avut o contribuție majoră respectiv 60% în raport cu cota pârâtului-reclamant de 40% veniturile acesteia fiind substanțial mai mari decât cele ale reclamantului-pârât și pe lângă acestea contribuind și cu muncă în gospodărie precum și la creșterea și educarea minorelor.
Cu privire la atribuirea apartamentului situat în București, .. 13, ., ., pârâta-reclamantă a motivat că acolo au locuit minorele care urmează forme educaționale la instituții aflate în imediata vecinătate a adresei menționate mai sus.
Pârâta-reclamantă a arătat că în prezent are reședința la părinții acesteia având în vedere că a fost nevoită să se mute de la domiciliul comun ca urmare a comportamentului violent adoptat de pârâtul-reclamant, mutarea fiind traumatizantă pentru cele două fiice ale foștilor soți.
În drept, pârâta-reclamantă a invocat art. 119 Cod de procedură civilă și art. 30 Codul familiei.
În dovedirea acțiunii, pârâta-reclamantă a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
La cererea de chemare în judecată, pârâta-reclamantă a anexat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, .. 13, ., ., contractul de vânzare-cumpărare privind terenul în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta și anexele, situat în comuna O., ., sentința civila nr. 1843 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
La termenul din data de 26 noiembrie 2010 reclamantul-pârât a depus un înscris prin care a precizat valoarea imobilelor supuse partajării: imobilul situat în .. 13, ., ., având o valoare de piață de 80.000 euro (344.000 lei) și imobilul compus din teren și construcție situat în comuna O., ., având o valoare de piață de 30.000 euro (129.000lei).
La termenul din data de 26 noiembrie 2010 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, expertiza tehnică specialitatea construcții, proba testimonială. A prorogat discutarea probei testimoniale după administrarea celorlalte probe încuviințate.
La data de 19 ianuarie 2011 reclamantul-pârât a solicitat introducerea în masa partajabilă a sumei de 14.550 lei care se compune din: suma de 12.500 lei însușită de pârâta-reclamantă prin efectuarea unor transferuri bancare din conturile familiei într-un cont personal, suma de 2.050 reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantul-pârât după părăsirea domiciliului conjugal de pârâta-reclamantă și anume: reparații, impozit și asigurarea celor două imobile. În susținerea acestor cheltuieli de conservare și administrare, pârâtul-reclamant a depus chitanțe eliberate de Asociația de proprietari . (filele 40 – 43 dosar fond), chitanța pentru creanțe bugetare locale emisă de Primăria Sectorului 4 București (fila 44 dosar fond), chitanța pentru creanțe bugetare locale emisă de Primăria comunei O. (fila 45 dosar fond), bon fiscal nr._ din 10 noiembrie 2009 (fila 48 dosar fond), chitanța nr._ din 29 martie 2010 (fila 47 dosar fond), chitanța nr._ din 29 martie 2010 ( fila 46 dosar fond).
La aceeași dată, reclamantul-pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă prin care a solicitat respingerea celor trei capete de cerere ca nefondate. În susținere, reclamantul-pârât a arătat că suma de 5.844,79 euro (24.665 lei) reprezentând rate achitate în perioada septembrie 2008 – noiembrie 2009, pentru autoturismul Opel Corsa este o sumă achitată pentru dreptul de folosință al autoturismului, drept de folosință exercitat împreună cu pârâta-reclamantă conform contractului de leasing financiar nr. 9305 din 17 septembrie 2008 (anexa 21 – contract de leasing financiar).
Cu privire la cotele inegale indicate de pârâta-reclamantă, reclamantul-pârât a arătat că veniturile realizate l-ar îndreptați să pretindă o cotă mai mare.
În continuare, reclamantul-pârât a arătat că la data de 09 martie 2000 deținea un cont personal la Unicredit Tiriac Bank suma de 3.005,27 dolari care a ajuns la 7.000 dolari la data de 05 mai 2000 înainte de încheierea căsătoriei.
De asemenea, a arătat că a dobândit un autoturism Dacia 1310 pe care l-a vândut în anul 2000, pentru suma de 1.200 dolari, banii astfel obținuți intrând în comunitatea de bunuri.
Reclamantul-pârât a mai arătat că era titularul unui depozit în sumă de 9.716 dolari la data de 14 august 2000, cont care a ajuns la data de 30 ianuarie 2001 la suma de 20.066.
De asemenea, a mai arătat că a înființat societatea . SRL, societate care a câștigat venituri totale de 4.280 dolari la data de 21 februarie 2001 (anexa 8) din contul societății, a retras suma de 4.150 dolari (anexa 9) ce fost transferată în contul personal al reclamantului-pârât, constituind ulterior un depozit de 10.000 dolari pe o perioada de trei luni.
A arătat în continuare, pârâtul-reclamant că are un alt cont deschis la Unicredit Tiriac Bank care era folosit pentru plata cheltuielilor curente (anexa 10).
Reclamantul-pârât a arătat că din carnetul de muncă depus la dosar (anexa 5) a rezultat că începând cu data de 01 octombrie 2000 a fost angajat în funcția de programator, obținând însă ulterior și venituri din diurnă lucrând în Germania. Ulterior, veniturile salariale au crescut fiind scutite de plata impozitului, conform reglementărilor în vigoare.
De asemenea a arătat că are o cotă de contribuție mai mare la achiziționarea apartamentului având în vedere sumele de bani din conturile înfățișate mai sus pe care le deținea înainte de căsătorie.
În continuare a arătat că pe lângă salariu a obținut și alte venituri substanțiale ce depășesc în perioada 2002 – 2009 suma de 1._ lei/rol (anexa 12, 13 și 14).
A precizat că pârâta-reclamantă în perioada decembrie 2000 – septembrie 2001, respectiv decembrie 2003 – septembrie 2004, s-a aflat în concediu medical și ulterior în concediu pentru creșterea și îngrijirea copiilor, remunerația acesteia fiind de 6.000.000 lei/rol. Reclamantul-pârât a arătat că, în restul timpului, de îngrijirea minorelor s-a ocupat verișoara pârâtei-reclamante (anexe 16 – 18).
În ceea ce privește modalitatea de atribuire a loturilor, reclamantul-pârât a arătat că pârâta-reclamantă deține în proprietate un alt imobil în București (anexa 15). Mai mult, reclamantul-pârât a menționat că fosta sa soție locuiește cu părinții într-un apartament situat în București, în timp ce el nu are în proprietate un alt imobil situat în București iar părinții săi domiciliază în municipiul G., județ G..
Pârâta-reclamantă a depus la dosar următoarele înscrisuri: fișa fiscală pentru funcția de bază pentru anul 2000, 2003, 2004, 2007, 2008 și 2009 (filele 170,175, 178 – 188 dosar fond), declarație de venit global anii 2000 și 2001 (filele 171 – 174 dosar fond), declarație privind veniturile realizate anul 2007 și 2009 (filele 177 și 189 dosar fond); carte de muncă (filele 190 – 204 dosar fond).
La dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții privind imobilul, situat în București, .. 13, ., și imobilul compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta, în suprafață de 42,46 mp. și anexe construite în suprafață de 30,66 mp., situat în comuna O., .. Pârâta-reclamantă a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză tehnică.
La termenul din data de 09 martie 2010 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului-pârât și a pârâtei-reclamante.
La aceeași dată, reclamantul-pârât a mai depus o . înscrisuri: adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare în vederea stabilirii pensiei, extras de cont, polița de asigurare nr._ – Allianz Tiriac, convorbiri electronice pe messenger efectuate între părți (filele 250 – 259 dosar fond).
La data de 23 martie 2011 P. T. B. a depus note de ședință privind pretențiile pârâtei-reclamante prin care a solicitat constatarea unei contribuții de 60%, arătând că acestea sunt neîntemeiate atâta timp cât aceasta a ajuns să aibă un venit net de 700.000 lei în perioada 2000 – 2009, pe când reclamantul-pârâta a ajuns la un venit net de 1.039.665,60 lei în aceeași perioadă.
În completarea înscrisurilor de la dosar, pârâta-reclamantă a depus adeverința nr._ din 03 mai 2011 și nr._ din 08 aprilie 2011 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctului mediu în vederea stabilirii pensiei ( filele 274 – 277 dosar fond).
În ședința publică din data de 06 mai 2011 instanța a procedat la audierea martorilor: H. M., M. L. C., P. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei filele 278 – 280 dosar fond.
Pârâta-reclamantă a depus în copie legalizată carnetul de muncă, fișa fiscală privind veniturile pe anii 2006 – 2008 și fișe fiscale pentru funcția de bază pentru anii 2000 – 2004.
De asemenea a fost depus extrasul de cont pentru perioada august 2009 – decembrie 2009 privind contul comun al soților P. (filele 312 – 313 dosar fond) și o . convorbiri electronice între cele două părți (filele 317 – 339 dosar fond).
La data 19 septembrie 2011 reclamantul-pârât a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat să se constate că masa partajabilă este compusă din apartamentul situat în București, .. 13, ., ., și imobilul compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta, în suprafață de 42,46 mp. și anexe construite în suprafață de 30,66 mp., situat în ., precum și suma de 14.550 lei; să i se atribuie lui imobilul situat în București, . ca pârâtei-reclamante să i se atribuie imobilul situat în comuna O., ., și o sultă corespunzătoare; respingerea capătului de cerere privind introducerea în masa partajabilă a sumei de 5.844,79 euro ca nefondat, respingerea capătului de cerere potrivit căruia pârâta-reclamantă a avut o cotă de contribuție de 60%; obligarea pârâtei la suportarea ½ din taxa de timbru urmând a fi compensate onorariile avocaților.
La data de 20 septembrie 2011 pârâta-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii principale așa cum a fost formulată și completată și admiterea cererii reconvenționale. De asemenea a solicitat obligarea reclamantului-pârât la cheltuielile de judecată.
Atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost timbrate conform dispozițiilor legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că:
Pârtile s-au căsătorit la data de 27 mai 2010, căsătoria acestora fiind desfăcuta prin sentința civilă nr.1843 din 26 februarie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosar nr._/4/2009, rămasă irevocabilă la data de 02 iunie 2010 prin neapelare.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017 din 12 aprilie 2001, apartamentul nr. 76 compus din trei camere și dependințe, în suprafață utilă de 70,25 mp., situat în București, .. 13, ., evaluat la o valoare de circulație în cuantum de 355.169 lei conform concluziilor din raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții D. P. la data de 07 martie 2011.
De asemenea, părțile au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5055 din 19 decembrie 2007, în timpul căsătoriei și un imobil compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta, în suprafață de 42,46 mp. și anexe construite în suprafață de 30,66 mp., situate în ., evaluat la o valoare de circulație în cuantum de 151.347 lei/ron, conform acelorași concluzii formulate în raportul de expertiză anterior menționat de către expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții D. P. desemnat de instanță prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2011.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului-pârât de a fi introdusă în masa partajabilă suma de 14.550 lei care se compune din suma de 12.500 lei însușită de pârâta-reclamantă prin efectuarea unor transferuri bancare din conturile familiei într-un cont personal, suma de 2.050 reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantul-pârât după părăsirea domiciliului conjugal de pârâta-reclamantă și anume: reparații, impozit și asigurarea celor două imobile, instanța a respins acest capăt de cerere pentru următoarele motive: cheltuielile efectuate de reclamantul-pârât cu privire la întreținerea imobilului și anume reparații și îmbunătățiri care au dus la creșterea valorii imobilului se regăsesc în valoarea de circulație a apartamentului stabilită prin raportul de expertiză fiind luate în calcul la întocmirea acestuia.
Cu privire la cheltuielile cu asigurarea și impozitul imobilelor precum și sumele achitate la asociația de proprietari, instanța a reținut că acestea sunt datorii comune ce revin în sarcina ambelor părți. Însă, instanța a reținut că pârâta-reclamantă a părăsit imobilul ca urmare a comportamentului violent adoptat de reclamantul-pârât și nu din proprie inițiativă, dovezile în acest sens constituindu-le chiar observațiile psihopedagogului (fila 205 dosar fond) care a evidențiat o stare de traumatizare psihică a minorei I. P. din cauza mutării în altă locuință. Prin urmare, instanța nu a putut obliga pârâta-reclamantă la plata cotei echivalenta a datoriilor comune.
Cu privire la suma de 12.500 lei însușită de pârâta-reclamantă ca urmare a efectuării unor transferuri bancare din conturile familiei într-un cont personal, instanța a reținut că reclamantul-pârât nu a dovedit existența sumelor la care a făcut referire în cererea completatoare din data de 26 ianuarie 2011 și nici a operării transferurilor bancare de către pârâta-reclamantă, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtei-reclamante prin care a solicitat introducerea în masa partajabilă a sumei de 5844,79 euro (24.665.01 lei) reprezentând rate achitate în perioada 17 septembrie 2008 – noiembrie 2009 la autoturismul achiziționat în leasing de reclamantul-pârât, instanța a respins acest capăt de cerere pentru următoarele considerente: din contractul de leasing financiar nr. 9305 încheiat la data de 17 septembrie 2008 a rezultat că în perioada indicată mai sus, soții P. au dobândit dreptul de folosință asupra autoturismului marca Opel Corsa, drept exercitat în beneficiul familiei așa cum a reieșit din clauzele inserate în contract „utilizatorul va dobândi dreptul de folosință asupra obiectului leasingului pentru o perioadă de leasing de 36 luni”. Astfel, a rezultat faptul că achitarea ratelor au conferit doar un drept de folosința a autoturismului nefiind vorba de un drept de proprietate la momentul analizării cererii de partaj. Cu privire la aceste sume, părțile au eventual un drept de creanță pe care îl pot valorifica printr-o acțiune judecătorească distinctă.
Prin urmare instanța nu a putut introduce în masa partajabilă suma de 5844,79 euro, solicitată de către pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională.
Potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că masa partajabilă este alcătuita din următoarele: apartamentul nr. 76 compus din trei camere și dependințe, în suprafață utilă de 70,25 mp., situat în București, .. 13, ., în valoare de 355.169 lei și imobilul compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta, în suprafață de 42,46 mp. și anexe construite în suprafață de 30,66 mp., situat în ., în valoare de 151.347 lei. Valoarea totală a masei partajabile este de 506.516 lei/ron, conform concluziilor din raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții D. P. la data de 07 martie 2011.
De asemenea, în ceea ce privește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, instanța a constatat că reclamantul-pârât a avut o cotă de contribuție de 40% iar pârâta-reclamantă o cota majoritara de 60%.
În acest sens, instanța a constatat următoarele: din analiza comparativă a cărților de muncă depuse la dosar de către părți a rezultat că pârâta-reclamantă a obținut venituri considerabil mai mari decât cele obținute de pârâtul-reclamant ocupând poziții de conducere la diferite societatea. Deși pârâtul-reclamat conform cărții de munca MPS nr._ a avut venituri evident mai mici depune o . înscrisuri prin care dovedește că a câștigat și alte venituri decât cele din cartea de muncă, sume ce depășesc suma de 1._ lei/rol în perioada 2002 – octombrie 2009 conform extraselor de cont atașate la dosarul cauzei. La aceste sume se mai adăuga și venituri realizate din diurnă urmare a unor deplasări efectuate în Bulgaria, fapt care a fost confirmat și de martorul H. M. propus de reclamantul-pârât.
De asemenea, pârâtul-reclamant a arătat că a avut o cotă de contribuție mai mare la achiziționarea apartamentului din .. 13, arătând că a avut economii deținute înainte de căsătorie precum și în timpul căsătoriei. Acesta a arătat că a înființat societatea . SRL, realizând venituri în cuantum de 4.280 dolari din contul căreia a retras suma de 4.150 dolari ce a fost transferată în contul său personal și din același cont a rezultat că înainte cu trei zile de perfectarea tranzacției privind imobilul din .. 13, a retras suma de 13.000 dolari. Însă, beneficiile obținute, fiind fructe civile ale unor bunuri comune vor avea același caracter de bunuri comune având în vedere că societatea a fost înființată în timpul căsătoriei iar aportul la constituirea ei a fost o sumă de 200.00 lei/ron, sumă de asemenea comună fiind vorba de un mandat tacit. Mai mult, pârâta-reclamantă a avut și ea contribuție la realizarea sumelor de bani având calitatea de administrator al acelei societăți.
În ceea ce privește conturile bancare indicate de reclamantul-pârât acestea au fost constituite în timpul căsătoriei, din extrasul de cont eliberat de Unicredit Tiriac Bank a rezultat că de la data de 14 august 2000 și până la data de 30 ianuarie 2001 perioadă cuprinsă în timpul căsătoriei acesta era titularul unei sume de 20.066 dolari, însă fructele civile ale bunurilor comune sunt de asemenea comune. Aceeași situație se regăsește și în cazul contului personal folosit pentru plata cheltuielilor curente.
În ceea ce privește autoturismul marca Dacia 1310 dobândit înainte de încheierea căsătoriei și înstrăinat în timpul căsătoriei pentru suma de 1.200 dolari, bani intrați în comunitatea de bunuri, instanța a ținut cont că prețul încasat din vânzarea unui bun propriu devine un bun propriu ca urmare a subrogației legale conform art. 31 lit. f Codul familiei. Însă valoarea încasată nu a fost dovedită de reclamantul-pârât, mai mult conform declarației martorei P. G. a fost plătită o sumă de bani de către părinții săi dar cuantumul nu se cunoaște. De asemenea, conform întrebărilor nr. 1 și 2 din interogatoriul ce a fost administrat pârâtei-reclamante, a rezultat faptul că reclamantul-pârât nu a înstrăinat un autoturism marca Dacia și nici nu a intrat vreo sumă de bani în comunitatea de bunuri ca urmare a vânzării autoturismului.
Cu toate acestea, pârâta-reclamantă a avut venituri mult mai mari decât cele ale reclamantului-pârât așa cum a reieșit din compararea cărților de muncă. De asemenea, inegalitatea veniturilor a fost susținută și de martora P. G. care a arătat că pârâta-reclamantă a avut un salariu de 2,5 ori mai mare decât reclamantul-pârât în perioada în care a fost achiziționat imobilul din .>
De asemenea, la împărțirea bunurilor comune trebuie avută în vedere inclusiv munca depusă de fiecare soț la creșterea copiilor și în gospodărie. Astfel, din probele administrate a rezultat că pârâta-reclamantă este cea care s-a ocupat mai mult de creșterea și educația celor două minore, chiar reclamantul-pârât precizând la fila 57 din dosarul de fond că fosta sa soție a fost o bună perioadă de timp în concediu de creștere și îngrijire minor. De asemenea martorul H. M., propus de către reclamantul-pârât a precizat că în anii 2005 – 2006 acesta a efectuat mai multe deplasări în Bulgaria, stând în această țară în medie trei – patru zile în fiecare lună.
Din cele expuse mai sus, a rezultat că pârâta-reclamantă a avut o cotă de contribuție majora la dobândirea imobilelor supuse partajării.
În baza art. 728 cod civil raportat la art. 6735 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța a dispus partajarea bunurilor comune prin formarea a doua loturi corespunzătoare cu cotele de contribuție la dobândirea acestora. La atribuire au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 6739 Cod de procedură civilă.
Instanța a avut în vedere la modalitatea de atribuire a loturilor următoarele: pârâta-reclamantă a arătat că minorele urmează cursurile școlare la instituții de învățământ apropiate de locul situării imobilului din .. 13, situație expusă de martora P. G.. Mutarea minorelor din imobilul situat în . fost traumatizantă pentru minora P. I. conform caietului de observare a copilului întocmit de psihopedagogul școlii (fila 205 dosar fond). Instanța, nu a putut da curs solicitărilor reclamantului-pârât de a-i fi atribuit acestuia imobilul indicat mai sus având în vedere că la atribuirea loturilor instanța a ținut cont de mărimea cotei părți fiind majoritară cea a pârâtei-reclamante și de domiciliul părților, însă în acest caz, ceea ce a fost luat în calcul este interesul superior al copilului și anume domiciliul minorelor. Astfel, instanța a reținut că acest imobil a fost domiciliul conjugal, minorele fiind crescute în acea locuința conform răspunsului de la întrebarea nr. 8 a interogatoriului administrat reclamantului-pârât. Mai mult, instanța a reținut că reclamantul-pârât a fost cel care s-a interesat de cumpărarea casei situată în . a rezultat din declarația martorei M. L. C..
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a atribuit în deplină proprietate și exclusivă posesie lotul 1 format din: apartamentul nr. 76 compus din trei camere și dependințe, în suprafață utilă de 70,25 mp., situat în București, .. 13, ., în valoare de 355.169 lei/ron pârâtei-reclamante iar reclamantului-pârât lotul II format din imobilul compus din teren în suprafață de 1.253 mp., locuința aflată pe aceasta, în suprafață de 42,46 mp. și anexe construite în suprafață de 30,66 mp., situate în ., în valoare de 151.347lei/ron.
Pentru egalizarea loturilor corespunzător cotei, instanța a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a unei sulte în cuantum de 51.294,4 lei/ron în termen de șase luni de la rămânerea irevocabilă a hotărâri.
În privința capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă „partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Având în vedere soluția instanței de respingere integrală a cererii principale introdusă de reclamantul-pârât, instanța a obligat reclamantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.864 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert”.
Împotriva sentinței civile nr. 6186 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a formulat apel reclamantul-pârât P. T. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în decizia din apel nr.758/A din 20 septembrie 2012 a Tribunalului București – Secția a III a Civilă:
„Apelantul reclamant-pârât a solicitat în baza art. 296 Cod de procedură civilă admiterea apelului desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se constate că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cele două imobile sus menționate precum și suma de 14.550 lei compusă din suma de 12.500 lei însușită de pârâtă urmare a efectuării unor transferuri bancare din conturile familiei într-un cont personal la care nu mai are acces și suma de 2.050 lei reprezentând pasiv partajabil si admiterea cererii de partajare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei constatând o cotă de contribuție la dobândirea acestor bunuri de 50% pentru fiecare dintre părți urmând a-i fi atribuit apelantului reclamant-pârât imobilul apartament nr. 76 situat în București, .. 130, ., ., iar pârâtei-reclamante să-i fie atribuit imobilul compus din teren și construcție situat în comuna O., ..
La stabilirea sultei ce urmează a fi datorată pârâtei-reclamante pentru egalizarea loturilor, a solicitat să se constate că în contul personal al pârâtei-reclamante a fost transferată suma de 12.500 lei din conturile familiei (la care eram împuterniciți amândoi) iar suma de 2.050 lei reprezintă pasiv partajabil, cheltuieli efectuate de către reclamantul-pârât după părăsirea domiciliului conjugal de către pârâta reclamantă (impozit, asigurare, imobile, reparații).
Cu privire la cheltuielile de judecată, apelantul reclamant-pârât a apreciat că o soluție echitabilă impune obligarea pârâtei reclamante la suportarea unei cote de ½ (7.691,75 lei) din taxa de timbru plătită de acesta pentru proces, respectiv 15.383,50 lei la fond întrucât partajarea bunurilor comune profită ambelor părți, cheltuielile cu onorariile avocaților urmând a fi compensate.
Apelantul reclamant-pârât a înțeles să critice sentința civilă apelată pentru următoarele motive:
Instanța de fond a respins cererea de introducere în masa partajabilă a sumei de 14.550 lei ignorând probele administrate în cauză, utilizând o motivație străină de natura pricinii.
Suma de 14.550 lei compusă din suma de 12.500 lei însușită de pârâtă urmare a efectuării unor transferuri bancare din conturile familiei într-un cont personal la care nu mai are acces, fapt ce a rezultat din relațiile oferite de Banca Română pentru Dezvoltare și extrasele de cont anexate dar și din răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul administrat pârâtei-reclamante și suma de 2.050 lei reprezentând pasiv partajabil, constând în cheltuielile efectuate de către el, reclamantul pârât după părăsirea domiciliului conjugal de către pârâta reclamantă (impozit, asigurare, imobile, reparații).
Apelantul reclamantul-pârât a solicitat să se constate că transferul sumei de 12.500 lei efectuat de pârâta-reclamantă s-a realizat cu aproximativ 15 zile înainte de introducerea cererii de divorț respectiv în luna octombrie a anului 2009. Situația de fapt mai sus descrisă a fost conformată atât de către pârâta-reclamantă prin răspunsul dat la întrebarea nr. 8 din interogatoriul administrat acesteia cât și prin adresa de răspuns a Băncii Române de Dezvoltare, adresă înaintată la solicitarea instanței de fond.
Procedând într-o manieră subiectivă instanța de fond deși recunoaște că sunt cheltuieli comune cheltuielile efectuate cu asigurarea imobilelor și a impozitului datora pentru acestea, nu dispune obligarea pârâtei la plata acestei sume, sub motivarea că pârâta ar fi fost alungată din domiciliul conjugal. Această motivație reprezintă o simplă afirmație a pârâtei-reclamante care fără a fi probată în vreun fel primește o eficiență nelegală din partea instanței.
Din cele mai sus arătate, a rezultat în mod evident că hotărârea este netemeinică întrucât sunt ignorate probele administrate în cauză iar motivația instanței de fond este străină de natura pricinii.
Procedând într-o manieră subiectivă instanța de fond a constatat în mod netemeinic și nelegal că pârâta reclamantă ar fi avut venituri „mult mai mari decât cele ale reclamantului-pârât așa cum reiese din compararea cărților de muncă. De asemenea, inegalitatea veniturilor este susținută și de martora P. G. care arată că pârâta reclamantă a avut un salariu de 2,5 ori mai mare decât reclamantul-pârât”.
Alegațiile instanței de fond au fost străine de natura pricinii, iar probele administrate în cauză demonstrează în mod neechivoc, că apelantul reclamant-pârât a realizat pe parcursul căsătoriei cu pârâta-reclamanta venituri net superioare celor realizate de către aceasta.
Pe întreaga durată a căsătoriei reclamantul-pârât a realizat venituri nete de peste 1.000.000 lei numai din activitatea desfășurată ca salariat iar pârâta reclamantă a realizat venituri nete de aproximativ 700.000 lei condiții în care reclamantul pârât ar fi fost îndreptățit să pretindă constatarea unei cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60%.
La aproximativ un an de la încheierea căsătoriei, la data de 12 aprilie 2001 părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 76 situat în București, .. 130, ., sector 4, astfel cum a rezultat din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017 la Biroul Notarilor Publici „F. N.” achitând pentru acesta suma de_ lei/rol reprezentând 9.560 dolari la cursul Băncii Naționale a României din 12 aprilie 2001 – 1 dolar = 27.829 lei/rol.
În combaterea susținerilor pârâtei-reclamante care a pretins că nu ar fi avut un loc de muncă stabil și ar fi realizat venituri inferioare celor realizate de aceasta a arătat faptul că din anul 1998 și până în octombrie 2009 a avut o vechime continuă în muncă de 11 ani. În calitate de manager de proiect informatic a lucrat la diferite firme de prestigiu internațional ce activează în România printre care amintești . SRL, IBM România, Siveco Sam Omnilogic SRL astfel cum a rezultat din carnetul de muncă . nr._.
Cu rea credință, instanța de fond a ignorat în mod deliberat probe esențiale pentru soluționarea cauzei, după cum urmează:
Din extrasul de cont eliberat de Unicredit Ț. Bank – sucursala Milenium Branch a rezultat că la data de 09 martie 2000 (înainte de căsătorie) apelantul reclamant-pârât deținea în contul personal deschis la această unitate bancară suma de 3.005,27 dolari efectuând până la data încheierii căsătoriei depuneri în numerar de valută totalizând 4.047,00 dolari după cum urmează: depunere 1.300 dolari la data de 03 aprilie 2000; depunere de 1.207 dolari la data de 11 aprilie 2000; depunere de 940 dolari la data de 20 aprilie 2000; depunere de 600 dolari la data de 05 mai 2000.
Cele de mai sus demonstrează în mod indiscutabil că la momentul încheierii căsătoriei, apelantul reclamant-pârât avea în contul personal o sumă ce totaliza peste 7.000 dolari. Despre această situație de fapt, probată în mod neechivoc instanța de fond nu amintește în considerentele hotărârii atacate.
De asemenea, înainte de încheierea căsătoriei a dobândit un autoturism marca Dacia 1310 pe care l-a înstrăinat în timpul căsătoriei, în anul 2000 pentru suma de 1.2000 dolari. Banii astfel obținuți au intrat mai apoi în comunitatea de bunuri realizată cu pârâta reclamantă. Acest fapt a fost confirmat de martora propusă de pârâta-reclamantă P. G. care a arătat că autoturismul marca Dacia 1310 a fost cumpărat de părinții apelantului reclamant-pârât și care i-au făcut cadou fratelui acestuia. Nici această situație de fapt deplin probată în cauză nu a primit eficiență din partea instanței de fond, mai mult decât atât, ea a fost înlăturată printr-o motivație lapidară lipsită de pertinență.
Din extrasul de cont eliberat de Unicredit Ț. Bank – sucursala Charles de Gaulle a rezultat că la data de 14 august 2000 apelantul reclamant-pârât titularul unui depozit în sumă de 9.716 dolari, la care se adaugă depuneri în numerar efectuate la datele de 25 august 2000, 01 septembrie 2000, 14 septembrie 2000, 26 octombrie 2000, 07 noiembrie 2000, 10 noiembrie 2000, 14 noiembrie 2000, 28 noiembrie 2000, 06 decembrie 2000, 11 decembrie 2000, 11 ianuarie 2001, 25 ianuarie 2001 și 30 ianuarie 2001 totalizând până la data de 30 ianuarie 2001 suma de 7.170 dolari precum și încasări în sumă totală de 3.180 dolari.
Astfel în contul personal al acestuia la unitatea bancară mai sus citată până la data de 30 ianuarie 2001 se acumulase suma de 20.066 dolari.
Pentru desfășurarea activității ca programator, apelantul reclamant-pârât a înființat . SRL, societate în care avea calitatea de asociat unic. Potrivit extrasului de cont eliberat de B. Post SA – sucursala C. contul societății a fost creditat în perioada 13 noiembrie 2000 – 22 februarie 2001 după cum urmează: 1.940 dolari la data de 13 noiembrie_, 620 dolari la data de 19 ianuarie 2001, 1.720 dolari la data de 21 februarie 2001 în total societatea realizând venituri de 4.280 dolari.
Din contul societății, în calitate de asociat unic, apelantul reclamant-pârât a retras suma de 4.150 dolari sumă ce a fost transferată în contul personal deschis la aceeași unitate bancară astfel cum a rezultat din extrasul de cont eliberat de B. Post SA – sucursala C. unde la data de 16 februarie 2001 a constituit un depozit cu termen de trei luni în sumă de 10.000 dolari. Din același extras de cont a rezultat că la data de 09 aprilie 2001 cu trei zile înainte de perfectarea tranzacției prin care a dobândit apartamentul supus partajării a retras din contul personal suma de 13.000 dolari.
Din carnetul de muncă . nr._, a rezultat că începând cu data de 01 octombrie 2000 apelantul reclamant-pârât a fost angajat în funcția de programator la . având un salariu lunar de peste 1.200 dolari. În perioada noiembrie 2000 – februarie 2001 pe lângă salariu a obținut și venituri din diurnă întrucât si-a desfășurat activitatea în Germania. Sumele plătite de angajator cu titlu de diurnă depășeau în perioada menționată suma de 2.000 dolari sumă pe care a economisit-o efectuând depuneri în conturile deschise la bănci din România conform extraselor de cont prezentate. Economisirea diurnei a fost posibilă deoarece la momentul deplasării în Germania a avut asigurat atât transportul cât și cazarea. Ulterior acestei perioade, veniturile salariale au crescut în mod semnificativ, fiind scutite de plata impozitului potrivit reglementărilor în vigoare oferite ca facilitate pentru promovarea și susținerea sectorului IT.
În perioada 2002 – octombrie 2009 pe lângă veniturile salariale înscrise în extrasele eliberate de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a fost remunerat cu substanțiale sume ce depășesc suma de 1._ lei după cum urmează: 84.130.575 lei în decembrie 2002, 84.591.000 lei în noiembrie 2003, 1._ lei în noiembrie și decembrie 2004, 382.787,000 lei în ianuarie și februarie 2005, 15.395 lei în iunie 2006, 10.482 lei în septembrie 2006, 3.240 lei/ron în martie 2008. Aceste venituri nu au fost evidențiate în carnetul de muncă astfel că hotărârea instanței de fond întemeiată doar pe compararea carnetelor de muncă a considerat ca fiind netemeinică și nelegală. La sumele mai sus arătate se adaugă venituri realizate din diurnă, urmare a unor deplasări efectuate în Bulgaria în perioada anilor 2005 – 2006, acest fapt fiind confirmat de către martorul H. M..
Veniturile realizate de pârâta-reclamantă nu numai că nu le depășesc pe cele realizate de apelantul reclamant-pârât dar în anumite perioade acestea au fost substanțial mai mici. În acest sens a arătat faptul că în perioada decembrie 2000 – septembrie 2001, respectiv decembrie 2003 – septembrie 2004 pârâta s-a aflat în concediu medical și ulterior în concediu pentru creșterea și îngrijirea copiilor. În perioadele evocate, renumerația pentru creșterea și îngrijirea copiilor era de 6.000 lei.
În susținerea pretenției de a-i fi recunoscută o cotă de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei pârâta-reclamantă a recurs la o . alegații solicitând a fi avută în vedere și munca prestată în gospodărie pe parcursul anilor de căsnicie precum și munca depusă pentru creșterea și îngrijirea minorelor, or această pretenție a fost vădit nefondată, pentru următoarele motive:
Cu excepția perioadelor în care pârâta-reclamantă s-a aflat în concediu pentru creșterea și îngrijirea copiilor de munca prestată în gospodărie și de îngrijirea minorelor în timpul în care părțile s-au aflat la serviciu, se ocupa verișoara pârâtei-reclamante, care pentru serviciile prestate a fost remunerată, în acest scop fiind încheiat chiar contract individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 565 din 14 februarie 2005 prin intermediul . SRL societare a căror asociați sunt părțile.
Deși prin contractul de muncă mai sus citat numita R. V. era angajată în funcția de funcționar administrativ în fapt aceasta se ocupa de menajul gospodăriei precum și de activitățile necesare creșterii și îngrijirii celor două minore.
În anul 2009 pe lângă serviciile prestate de numita R. V. s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1 din 15 ianuarie 2009 cu . având ca obiect „curățenie generală și curățenie de întreținere” pentru apartamentul în care domiciliau.
De la vârsta de patru ani cele două minore au frecventat grădinițe cu program prelungit și ulterior la începerea cursurilor școlare au fost înscrise în programul after school, programul acestor instituții fiind 0800 – 1800.
Procedând la formarea și atribuirea loturilor instanța de fond a dat eficiență nejustificată doar susținerilor pârâtei-reclamante ignorând în totalitate probele și argumentele reclamantului-pârât.
Pârâta-reclamantă deținea în proprietate un alt imobil în localitatea de domiciliu respectiv a apartamentului nr. 4 situat în București, .. 4, .. 1, parter, sector 5, astfel cum a rezultat din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1568 din 18 iunie 1997 de Biroul Notarilor Publici „P. V. T.”, apartament dobândit pe numele de Pirosca nume purtat de reclamantă înainte de căsătorie, iar în prezent, aceasta domiciliază împreună cu părinții în apartamentul nr. 23 situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 104, ., sector 5, în aproprierea imobilului mai sus arătat pe care acesta îl deține în proprietate. Acest fapt rezultă din acțiunea de divorț a pârâtei-reclamante și din răspunsurile la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat pârâtei-reclamante. Reclamantul-pârât a arătat că nu are în proprietate vreun alt imobil situat în București iar părinții săi domiciliază în județul G..
Imobilul situat în comuna O., ., a fost achiziționat din dorința și la insistențele pârâtei-reclamante deoarece în această comună pârâta-reclamantă are cunoștințe și prieteni, colegi de facultate, reclamantul-pârât neavând niciun fel de cunoștințe, rude sau prieteni care să-l lege în vreun fel de acel loc.
Soluția a fost nelegală și în ceea privește obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă.
Chiar și în situația în care s-a admis în mod greșit cererea reconvențională, apelantul reclamant-pârât nu poate fi obligat a suporta decât 40% din cuantumul taxei de timbru și în niciun caz parte din onorariul expertului achitat de către pârâta-reclamantă.
În privința acordării cheltuielilor de judecată a apreciat că o soluție echitabilă impune obligarea pârâtei-reclamante la suportarea unei cote de ½ (7.691,75 lei) din taxa de timbru achitată de reclamantul-pârât pentru proces, respectiv 15.383,05 lei întrucât partajarea bunurilor comune profită ambelor părți, cheltuielile cu onorariile avocaților au fost compensate.
În același timp există și o culpă procesuală a pârâtei-reclamante care a pretins o cotă de contribuție la bunurile realizate în timpul căsătoriei, superioară celei propuse de apelantul reclamant-pârât și prezumată de dispozițiile Codului familiei”.
Prin decizia civilă nr. 758/A din 20 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă s-a admis apelul formulat de către apelantul reclamant-pârât P. T. B. în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă P. C., împotriva sentinței civile nr. 6186 din 20 septembrie 2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ având ca obiect partaj bunuri comune; s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei suma de 12.500 lei și au datorii în sumă de 2050 lei; s-a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 519.016 lei; s-a atribuit pârâtei-reclamante suma de 12.500 lei; a fost obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 56.259,4 lei cu titlu de sultă către reclamantul-pârât; a fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 820 lei pasiv corespunzător cotei de contribuție a aceștia la pasivul total de 2.050 lei achitat integral de către pârâtul-reclamant; s-a compensat cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar efectuate de către părți și a fost obligată pârâta-reclamantă în urma compensării la plata sumei de 7691,75 lei către reclamantul-pârât reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar; s-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate; a fost obligată intimata pârâtă-reclamantă la plata sumei de 1.436 lei cheltuieli de judecată în apel către stat în baza art. 18 din OG nr. 51/2008.
În considerentele deciziei din apel susmenționată s-au reținut următoarele:
„În ceea ce privește critica vizând reținerea unei cote majoritare de 60% în favoarea pârâtei-reclamante la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a apreciat că aceasta a fost nefondată.
Astfel, suma de 7.000 dolari pretinsă de apelantul reclamant-pârât ca făcând obiectul unui depozit în valută la Unicredit Ț. Bank SA, anterior căsătoriei, apărare invocată și în fața instanței de fond și cu privire la care nu se amintește nimic în considerentele sentinței apelate, tribunalul a constatat pe baza extrasului de cont depus la fila 83 dosar fond, că la data de 12 mai 2000 din totalul depunerilor în cont de 8.052 dolari a fost constituit depozit pe numele ambelor părți în valoare de 5.000 dolari.
În același cont, depunerile care au urmat au avut loc în timpul căsătoriei și depozitul în sumă de 9.716 dolari la data de 14 august 2000 are prin urmare același caracter de bun comun, ca și depunerile ulterioare acestei date în perioada 25 august 2000 – 30 ianuarie 2001.
Așadar, susținerile apelantului reclamant-pârât cât privește acumularea sumei de 20.066 dolari la data de 30 ianuarie 2001 în contul său personal, nu sunt conforme extrasului de cont depus la dosar din care a rezultat că depozitul în valoare de 5.000 dolari a fost constituit anterior căsătoriei pe numele ambilor părți și ulterior toate depunerile au avut loc în timpul căsătoriei contul fiind pe numele P. (Pirosca) până la data de 14 septembrie 2000 când a fost schimbat pe numele P. C. și T..
De asemenea suma de 4.150 dolari pretins a fi fost retrasă de apelantul reclamant-pârât din contul societății . SRL al cărui asociat unic era acesta reprezintă tot bun comun în condițiile în care respectiva societate comercială a fost înființată în timpul căsătoriei cu aport bani comuni în sumă de 200 lei.
De altfel, susținerile apelantului reclamant-pârât cât privește transferul sumei de 4.150 dolari retrasă din societatea comercială . SRL într-un cont la Bancpost SA unde la data de 16 februarie 2001 a constituit un depozit cu termen de trei luni în sumă de 10.000 dolari sunt inexacte
Un cont deschis pe numele apelantului reclamant-pârât la susmenționata unitate bancară, acesta a depus în realitate suma de 1.100 dolari în data de 13 februarie 2001, suma de 9.000 dolari împreună cu care s-a constituit depozitul de 10.000 dolari fiind depusă la data de 15 februarie 2001 de numitul Piroscă Eugeniu tatăl intimatei pârâte-reclamante.
În concluzie, sumele anterior menționate ce au format obiectul depunerilor bancare la Unicredit Ț. Bank SA ca și suma de 4.150 dolari au rezultat în timpul căsătoriei din venituri salariale plus diurna de care a beneficiat apelantul reclamant-pârât ca urmare a activității desfășurate în Germania în perioada noiembrie 2000 – februarie 2001 și respectiv venituri salariale obținute de intimata pârâtă-reclamantă.
Apelantul reclamant-pârât nu poate așadar invoca respectivele sume în afara veniturilor salariale și din diurnă pentru a justifica o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Cât privește încasarea de către apelantul reclamant-pârât a sumei de 1.200 dolari din vânzarea unui autoturism Dacia 1310 în mod corect a reținut instanța de fond că încasarea respectivei valori nu a fost dovedită de reclamantul-pârât prin probele administrate în cauză, iar în apel nu au fost aduse probe noi pe acest aspect.
Nici faptul că intimata pârâtă-reclamantă s-a aflat în perioada decembrie 2000 – septembrie 2001, respectiv decembrie 2003 – septembrie 2004 în concediu pentru creșterea copilului încasând o remunerație de 600 lei nu este apt a conduce automat la concluzia unei contribuții mai mari a reclamantului-pârât la dobândirea bunurilor comune.
Situația contribuției soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește raportat la veniturile obținute de aceștia în întreaga perioadă a căsătoriei și măsura în care acestea au fost alocate efectiv susținerii sarcinilor și cheltuielilor căsniciei.
Or, situația veniturilor realizate de părți în timpul căsătoriei din salarii la care se adaugă sumele obținute de apelantul reclamant-pârât din diurnă pentru scurte perioade de timp, intervalul noiembrie 2000 – februarie 2001 în Germania și respectiv trei – patru zile în fiecare lună pe parcursul a doi ani în 2005 și 2006 cu ocazia deplasărilor în Bulgaria, ținând cont deopotrivă de faptul că veniturile salariale ale acestuia au fost scutite de plata impozitului ca facilitate pentru promovarea și susținerea sectorului IT în perioada (…) a fost corect apreciată de instanța de fond care prin reținerea unor venituri superioare în favoarea intimatei pârâte-reclamante, fără a mai adăuga și veniturile rezultate din închirierea garsonierei proprietatea acesteia situată în București, .. 4, ., în care părțile au locuit anterior achiziționării apartamentului din București, sector 4, potrivit declarației martorului P. G., de natură a concluziona o contribuție majoritară a acestuia de 60%.
În ceea ce privește suma de 12.500 lei, tribunalul a constatat că în mod greșit nu a fost reținută această sumă, în masa bunurilor comune având în vedere extrasul de cont aflat la filele 312 – 319 dosar de fond coroborat cu răspunsul intimatei pârâte-reclamante la interogatoriu întrebarea nr. 8 și față de împrejurarea că cererea de desfacere a căsătoriei a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03 noiembrie 2009.
De asemenea, suma pretinsă de către apelantul reclamant-pârât a fi reținută ca datorie comună în valoare de 2.050 lei, este justificată prin înscrisurile depuse la dosar (filele 40 – 43, 44 – 48 dosar fond) și reprezintă datorie comună, ca sumă cheltuită de către apelantul reclamant-pârât cu întreținerea și administrarea celor două imobile bunuri comune.
În condițiile date, valoarea masei partajabile a fost majorată la 519.016 lei, s-a constatat și existența unui pasiv comun în sumă de 2.050 lei, pasiv ce urmează a fi suportat de fiecare parte în mod corespunzător cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor comune, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6739 Cod de procedură civilă.
Este adevărat că intimata pârâtă-reclamantă mai are un imobil în proprietate situat în București, .. 4, .. 1, ., însă acesta constă într-o garsoniera care nu poate oferi condiții locative corespunzătore în condițiile în care intimatei pârâte-reclamante i-au fost încredințate spre creștere și educare cele două minore în vârstă de 11 ani și respectiv 9 ani și se află la distanță mare de unitatea școlară frecventată de cei doi copii Școala nr. 79, aflată în imediată vecinătate a apartamentului bun comun din București, .. 130, ., .
În ceea ce privește critica constând în obligarea reclamantului-pârât a suportat cheltuielile de judecată efectuate de pârâta-reclamantă la instanța de fond în condițiile în care partajarea bunurilor comune profita deopotrivă ambelor părți, tribunalul a reținut că această critică a fost întemeiată sub aspectul suportării onorariului de expert de fiecare parte în raport cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune și compensarea cheltuielilor de judecată constând în taxe judiciare de timbru și timbru judiciar cât privește cererile principale și respectiv reconvenționale formulate de părți în cauza în condițiile în care soluția corectă este cea de admitere în parte a ambelor cereri astfel formulate, în urma compensării pârâta-reclamantă datorând suma de 7.691,75 lei către reclamantul-pârât.
În concluzie în baza art. 296 Cod de procedură civilă tribunalul a admis apelul formulat de apelantul reclamant-pârât și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și suma de 12.500 lei și au datorii în sumă de 2.050 lei, valoarea masei partajabile fiind de 519.016 lei.
Suma de 12.500 lei urmând a fi atribuită pârâtei-reclamante în condițiile în care aceasta a făcut transferul respectivei sume într-un alt cont la care are singură acces cu o lună înainte de promovarea acțiunii de desfacere a căsătoriei.
Sulta datorată de către pârâta-reclamantă ca urmare a majorării activului partajabil și atribuirii sumei sus menționate în lotul acesteia este de 56.259,4 lei și de asemenea aceasta a fost obligată să suporte suma de 820 lei pasiv corespunzător cotei de contribuție a acesteia la pasivul total de 2.050 lei achitat integral de către pârâtul-reclamant.
Cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar efectuate de către părți au fost compensate, a fost obligată pârâta-reclamantă în urma compensării la plata sumei de 7.691,75 lei către reclamantul-pârât reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 18 din OG nr. 51/2008, tribunalul a obligat intimata pârâta-reclamantă la plata sumei de 1.436 lei cheltuieli de judecată în apel către stat”.
Împotriva deciziei civile nr. 758/a din 20 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs reclamantu-pârât P. T. B., criticând-o pentru nelegalitate, fiind invocate motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, constatarea cotei de contribuție a fiecărei părți la achiziționarea bunurilor de câte 50% atribuirea recurentului, a imobilului apartamentul nr. 76 situat în Bucureșit, .. 130, ., iar pârâtei-reclamante imobilul situat în . – cu cheltuieli de judecată.
1. În motivarea recursului, s-a arătat că și instanța de apel a procedat într-o manieră subiectivă la determinarea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune supuse partajului, reținând ca urmare a comparării cărților de muncă a celor doi soți și declarațiilor martorei P. G., că pârâta-reclamantă ar fi obținut venituri mai mari față de cele ale recurentului, sfidând aritmetica elementară.
Astfel, pe durata căsătoriei, recurentul a realizat venituri, nete de peste 1.000.000 lei, numai din activitatea salarială, iar intimata de circa 700.000 lei or recurentul ar fi fost îndreptățit să pretindă o cotă de contribuție superioară în achiziționarea bunurilor și totuși a solicitat constatarea unei contribuții egale de câte 50% pentru fiecare dintre părți, asupra tuturor bunurilor și nu în raport de anumite categorii de bunuri.
În concret – s-a arătat – părțile s-au căsătorit la data de 27 mai 2000, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017 din 12 aprilie 2001, soții au achiziționat apartamentul nr. 76 susmenționat, achiziționându-se suma de_ lei echivalentul a 9.560 dolari.
Cu rea credință cele două instanțe s-au străduit să demonstreze că banii aflați în contul recurentului în perioada anterioară căsătoriei, ar fi bani comuni și chiar în acest cont ar fi depus bani și tatăl pârâtei, Pirosca Eugeniu, or recurentul era titular de cont, iar pârâta doar împuternicită să efectueze operațiuni în contul său bancar, iar pe perioada cât el a fost în Germania, pârâta a retras toți banii din contul său, iar la revenirea sa în țară, tatăl pârâtei a redepus sumele în cont, când părțile s-au împăcat.
Iar extrasele de cont bancar de la dosar sunt relevante în acest sens, din care rezultă că la data căsătoriei, recurentul avea peste 7.000 dolari în contul personal, iar după căsătorie, a constituit un depozit comun de 5.000 dolari, astfel că până la 30 ianuarie 2001 se acumulase suma de 20.066 dolari.
În timpul căsătoriei, recurentul și-a vândut autoturismul Dacia 1300 cu 1.200 dolari, sumă ce a intrat apoi în comunitatea de bunuri, astfel cum rezultă și din declarația martorei P. G..
Cele două instanțe, au ignorat faptul că veniturile sale înscrise în carnetul de muncă erau considerate și neimpozabile, comparativ cu cele două pârâte.
Totodată, în perioada 2002 – octombrie 2009, recurentul a fost remunerat cu substanțiale prime ce depășesc suma de 1._ lei/rol – evidențiate în carnetul său de muncă, afară de cele vizând diurna, urmare a unor deplasări în Bulgaria în perioada 2005 – 2006, aspect confirmat de martorul H. M..
S-au ignorat și adeverințele vizând acordarea de bonusuri, prime neevidențiate în carnetul de muncă, din toate acestea și cele menționate mai sus rezultând venituri substanțiale ale recurentului.
În schimb, veniturile brute ale pârâtei în timpul căsătoriei, prezentată chiar de către aceasta (filele 203 – 204 dosar fond), au fost în sumă de 979.076 lei, cu impozitul aferent de 278.530 lei în timp ce din acte rezultă venituri ale recurentului de peste 1.000.000 lei.
2. S-a criticat decizia din apel și sub aspectul formării și atribuirii loturilor, cu încălcarea prevederilor art. 6739 Cod de procedură civilă.
Astfel, instanța de apel reține că intimata deține în proprietate un alt imobil, în București, apartamentul nr. 4 din .. 4, ., parter, sector 5 (dobândit în 1997), iar în prezent aceasta domiciliază împreună cu părinții săi în apartamentul nr. 23, din București, Calea 13 Septembrie nr. 104, ., sector 5.
Or, recurentul nu mai are în proprietate vreun alt imobil situat în București, iar părinții săi domiciliază în județul G., iar imobilul din satul O., ., achiziționat la insistențele pârâtei, care are cunoștințe ș prieteni, colegi de facultate ce la rândul lor dețin o casă de vacanță în această localitate, aflată la 80 km de București și 20 Km de Ploiești, fără cale ferată în apropiere nu poate fi atribuit recurentului ce locuiește în București, criteriile legale fiind dimpotrivă, în sensul atribuirii lui, intimatei-pârâte.
Iar în situația în care, totuși, apartamentul nr. 76 din București, .. 130, ., ., se impune a fi atribuit intimatei-pârâte, se solicită să se dispună atribuirea către aceasta și a imobilului situat în ., recurentul nedorind sub nicio formă, atribuirea acestui imobil.
În dovedirea recursului s-a arătat că vor fi administrate probe cu înscrisuri și orice alte probe concludente, utile cauzei.
La data de 20 martie 2013, intimata-pârâtă P. C. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât decizia din apel este temeinică și legală și nu poate fi modificată, doar pentru nemulțumirea exprimată în criticile din recurs, nesusținute cu probe de către recurent, instanța de apel analizând minuțios probele administrate în cauză și făcând aplicarea corectă a prevederilor legale, dar invocând totodată nulitatea recursului, întrucât criticile formulate nu se pot subsuma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, care vizează mai ales reaprecieri de probe, motivele de la pct. 7 și 8 din art. 304 Cod de procedură civilă neregăsindu-se în susținerile recurentului.
La data de 26 martie 2013, recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost admisă prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din 26 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în temeiul art. 4 și 8 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, privind scutirea de la plata taxei de timbru aferente recursului în cuantumul de 1.324,50 lei pentru care s-au depus înscrisuri doveditoare: adeverință fiscală privind lipsa veniturilor, adeverința de încetare contract de muncă și șomaj.
În sprijinul recursului s-a încuviințat proba cu înscrisuri: adeverințe de la Casa Județeană de pensii I. privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei pentru recurent și s-a respins ca inadmisibilă expertiza contabilă privind stabilirea veniturilor realizate de recurent în perioada mai 2001 – octombrie 2009, în raport de aceste adeverințe, pentru care s-a depus „raport de expertiză contabilă extrajudiciară” efectuat de o societate Aspera Consulting (filele 41 – 54 dosar recurs) – avându-se în vedere prevederile art. 305 Cod de procedură civilă, potrivit cărora, expertiza este o probă inadmisibilă în recurs.
Examinând excepția privind nulitatea recursului, Curtea constată că ea nu poate fi primită, în condițiile în care, parte din criticile formulate permit încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., astfel cum se va arăta în analiza recursului în continuare.
Recursul nu este fondat.
Mai întâi, Curtea va constata că nu se regăsesc în criticile formulate motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 8 C.proc.civ., întrucât decizia recurată este, pe soluția pronunțată, argumentată în fapt și în drept printr-o reapreciere a întregului probatoriu administrat în cauză, iar nu nemotivată ori motivată contradictoriu, respectiv cu o motivare străină de natura pricinii – astfel cum se susține de către recurent, în speță neregăsindu-se nici cazul interpretării actului juridic dedus judecății, cu consecința schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, aprecierea și reaprecierea probelor în mod coroborat, neînscriindu-se în situația reglementată de art.304 pct.8 C.proc.civ. – astfel încât singurul motiv de nelegalitate sub care pot fi primite și analizate criticile din recursul pendinte este cel prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. – „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Din această perspectivă, se constată că cele mai multe critici vizează ansamblul probator – înscrisuri, inclusiv cele privind veniturile invocate de către recurent și calculul lor printr-o expertiză extrajudiciară, declarații de martori etc. – toate menite a conduce la stabilirea unei contribuții superioare la achiziția bunurilor comune de către recurent, în raport de intimată.
Aceste critici sunt însă de netemeinicie și nu de nelegalitate, întrucât ele privesc o nouă judecată de fond, printr-o nouă reapreciere a întregului probatoriu administrat în cauză, spre a se ajunge la stabilirea unei alte situații de fapt decât aceea stabilită la fond și la apel.
Or, în recurs nu se poate proceda la o reapreciere a probatoriului, ceea ce este specific, doar apelului care este cale de atac devolutivă, nu și recursului unde se analizează doar critici de nelegalitate.
Singurele critici de nelegalitate sunt cele care vizează generic încălcarea prevederilor art.6739 C.proc.civ., privind formarea și atribuirea loturilor.
Criticile sunt însă nefondate sub acest aspect, întrucât formarea loturilor a respectat principiul compunerii loturilor, pe cât posibil în natură, iar atribuirea loturilor s-a făcut prin utilizarea criteriilor prevăzute de textul de lege, criterii apreciate în concret de către instanța de fond și instanța de apel, cu stabilirea sultei compensatoare legală.
În recurs nu pot fi reapreciate datele concrete privind situația părților, astfel încât să conducă la reformarea soluției din apel, cu consecința schimbării modului de atribuire în natură, astfel cum solicită recurentul, o astfel de analiză ținând de aspectul de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei recurate.
Înscrisurile administrate, reordonate și recalculate cu sprijinul unei expertize extrajudiciare în recurs nu pot conduce la o reformare a deciziei recurate, pentru considerentele deja reținute, privind caracterul nedevolutiv al recursului.
Curtea observă doar, astfel cum a reținut și instanța de apel (și cea de fond), că în stabilirea contribuției părților la achiziționarea de bunuri comune, aceasta nu se conturează printr-un strict procedeu matematic, ci și printr-o evaluare – prin aprecierea instanțelor (de fond și de apel) a muncii femeii în gospodărie și la creșterea copilului – și care i-a permis astfel soțului să realizeze venituri suplimentare, inclusiv în străinătate, dar despre care nu se face nicio referire în recurs.
Această cuantificare a muncii femeii a fost avută în vedere în mod legal în aprecierea ansamblului probatoriu în cauză, care a permis concluzia că veniturile părților în litigiu s-au situat la niveluri sensibil egale.
Având în vedere considerentele reținute, va fi respinsă excepția privind nulitatea recursului, iar potrivit art.312 C.proc.civ., va fi respins recursul ca nefondat.
Potrivit art.274 C.proc.civ., va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în lipsa înscrisurilor doveditoare în acest sens, la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția invocată de intimata pârâtă-reclamantă privind nulitatea recursului, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant-pârât P. T. B. împotriva deciziei civile nr.758/A din 20.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă P. C..
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/14.11.2013
-----------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – M.G.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1584/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
