Expropriere. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 10/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 10 A
Ședința publică de la 17.01.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – L. M. I.
JUDECĂTOR – D. M.
GREFIER – S. V.
………………
Din partea Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la SCAv. D. din București, .. 159, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1503/19.11.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. G., domiciliat în București, . nr. 22, ., sector 1, S. M., domiciliată în . și S. N., cu domiciliul în Voluntari, ., jud. I., toți cu domiciliul ales la Cav. D. G. în Cornetu, ., jud. I., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentat de avocat D. Viorelta cu împuternicire avocațială la dosar și intimații reclamanți S. G., S. M. și S. N. reprezentanți de avocat D. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar completarea la raportul de expertiză, copii de pe aceasta fiind comunicate părților, iar de către intimații reclamanți S. G., S. M. și S. N. s-a depus dovada achitării onorariului de expert în sumă de 1500 lei (chitanța nr._/1/31.10.2011).
Apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicită a se efectua o adresă către Camera Notarilor Publici pentru a se comunica prețurile de tranzacționare a terenurilor situate în ..
Apărătorul intimaților reclamanți S. G., S. M. și S. N. arată că la termenul anterior nu s-a formulat nici o cerere de probe de către partea adversă și s-a trecut la completarea raportului de expertiză. Consideră că la acest termen se discută obiecțiunile la completarea raportului de expertiză. Să se constate că la dosar este depusă o adresă emisă de Primăria comunei Gruiu privind prețul de tranzacționare al terenurilor.
Apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA arată că la termenul de formulare a probelor a solicitat emiterea unor adrese către toate instituțiile.
Reprezentantul Parchetului consideră că nu se impune efectuarea unei adrese către Camera Notarilor Publici.
După deliberare, Curtea respinge cererea formulată de apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu motivarea că la dosar au fost depuse de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară contracte de vânzare cumpărare, contracte care au fost avute în vedere de experți la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză.
Apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA formulează obiecțiuni la raportul de expertiză. Depune la dosar două expertize efectuate în alte litigii, în care experții au avut în vedere adresa emisă de Primăria Gruiu.
Curtea pune în vedere apărătorului apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA să depună la dosar copii ale înscrisurilor depuse la acest termen pentru a fi comunicate și celorlalte părți și dispune în acest sens lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentat de avocat D. Viorelta cu împuternicire avocațială la dosar și intimații reclamanți S. G., S. M. și S. N. reprezentanți de avocat D. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA comunică reprezentantului intimaților și reprezentantului Parchetului câte o copie a înscrisurilor depuse la acest termen la dosar. Solicită să se constate că completarea la raportul de expertiză nu corespunde dispozițiilor instanței și nici dispozițiilor legale. Consideră că experții și-au menținut punctul de vedere exprimat anterior. În ceea ce privește stabilirea prejudiciului acesta se stabilește prin lipsa de folosință a restului de teren rămas. Arată că nu formulează obiecțiuni cu privire la stabilirea prejudiciului. Consideră că nici una din probele administrate la dosar nu corespunde cerințelor legale.
Apărătorul intimaților reclamanți S. G., S. M. și S. N. solicită respingerea obiecțiunilor formulate de apelant la completarea raportului de expertiză, având în vedere că experții au răspuns la toate obiectivele și au analizat toate contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar. Solicită să se constate că raportul de expertiză nu a suportat obiecțiuni în faza procesuală anterioară. Comisia de experți a făcut o medie a valorilor terenurilor din contractele de vânzare cumpărare aflate la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea obiecțiunilor formulate de apelant ca neîntemeiate, având în vedere că experții au calculat valoarea atât la data efectuării primului raport de expertiză – anul 2009, cât și la data exproprierii – anul 2007.
După deliberare, Curtea respinge obiecțiunile formulate la suplimentul la raportul de expertiză, față de faptul că experții au avut în vedere probele depuse la dosarul cauzei și au respectat dispozițiile instanței. Pe de altă parte, instanța nu poate avea în vedere probe administrate în alt dosar.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune la dosar concluzii scrise. Pe fond solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Consideră că nici una dintre probele furnizate de reclamanți nu pot conduce la soluționarea în mod corect a cauzei. Solicită ca la stabilirea prejudiciului să se aibă în vedere probele administrate de reclamanți, aceștia nefăcând nici o dovadă în acest sens.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, omologarea raportului de expertiză la momentul anului 2009 și să se constate că prejudiciul nu a fost dovedit. Cu privire la apelul declarat de pârât solicită admiterea acestuia.
Apărătorul intimaților reclamanți S. G., S. M. și S. N. solicită respingerea apelurilor și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică. Mai solicită omologarea raportului de expertiză întocmit în cauză. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicită admiterea apelului declarat de MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.02.2009, reclamanții S. N., S. M. si S. G. au solicitat în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA ca instanța să anuleze parțial Hotărârea nr.35/30.11.2007 de stabilire a despăgubirilor emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 in sensul modificării cuantumului despăgubirilor la valoarea totala de 95.140 euro, in echivalent lei, suma ce reprezintă atât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cât si daune privind suprafața de teren rămasă neexpropriată.
In motivare, reclamanții au arătat, in esența, ca nu sunt de acord cu suma de 21.036,19 RON stabilita cu titlu de despăgubire de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 prin Hotărârea nr.35/30.11.2007.
Totodată, reclamanții au arătat ca solicita si suma de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosința datorata imposibilității folosirii suprafeței de teren neexpropriata in suprafața de 1.980,12 mp, rămasă fără acces la calea publică și fără posibilitatea exploatării eficiente în continuare.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile Constituției, art.21-27 din Legea nr.33/1994, Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, Codul civil, Codul de procedura civila, HG nr.941/2004, art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
La cerere s-au atașat inscrisuri ( f.6-13).
La data de 23.03.2009, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și a solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
Prin Sentința civilă nr. 1060 din 20 februarie 2009 Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale si a declinat competența în favoarea Tribunalului București, conform art. 21 din Legea exproprierii pentru utilitate publică, nr. 33/1994, astfel cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 06.04.2009 sub nr._ .
Cu privire la cererea expropriaților, tribunalul reține că prin aceeași Întâmpinare, S. R. reprezentat prin Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, considerând că aceștia încearcă să realizeze o îmbogățire fără justă cauză pe seama Statului.
În esență, acesta arată că prin HG 1546/2006, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada București-B.”, pe tronsonul București-Ploiești, în Anexa nr. 2, poziția 110, a fost prevăzut și autorul reclamanților, S. T.. La 7 ianuarie 2007, reclamanții au formulat cererea de despăgubiri, iar prin Hotărârea nr.35/30.11.2007 de stabilire a despăgubirilor emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004, a fost stabilit cuantumul despăgubirilor la sume de 21.036 lei stabilită printr-o expertiză de evaluare care corespunde standardelor naționale și internaționale de evaluare.
S-a considerat că reclamanții nu au dovedit un alt prejudiciu decât valoarea despăgubirilor ce li se cuvine pentru terenul efectiv expropriat, în condițiile în care, la data evaluării s-a constatat că terenul reclamanților era necultivat și nu făcea obiectul vreunei arendări, închirieri sau de valorificare în vreun alt fel, a folosinței terenului, considerând că în mod nejustificat se solicită în plus, suma de 10.000 euro.
Invocă art. 26 alin. final din Legea nr. 33/1994, conform căruia: „în cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor”, considerând că sporul de valoare compensează eventualul prejudiciu pretins de reclamanți pentru restul terenului.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și cu expertiză tehnică de evaluare imobiliară, printr-o Comisie de 3 experți, compusă din experții: A. I., N. C. și P. E., constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin lucrările sale, Comisia de 3 experți, a propus inițial, valoarea terenului de 53.759 euro la data exproprierii și de 37.471 euro în prezent (filele 26-38 din dosar), ulterior completând lucrarea inițială, conform lucrărilor depuse la filele 53-57, 103-104 și 118-120 din dosar, în final, experții stabilind valoarea de circulație a terenului expropriat la suma de 182.242 lei și valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsirea de folosința terenului de 1980 mp, la suma de 65.518 lei la momentul exproprierii, menționând că este vorba despre un teren agricol fără cale de acces pentru o perioadă de cca. 3 ani, cât timp vor dura lucrările de construire.
Prin sentința civilă nr.1503/19.11.2010 Tribunalul București Secția a V a Civilă a admis cererile reclamanților expropriați S. N., S. M., S. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. ,a anulat în parte Hotărârea nr. 35/30.11.2007 emisă de Comisia pt. Aplicarea Legii 198/2004 constituită pe lângă Consiliul Local al Comunei Gruiu, jud. I., privind art. 2 referitor la despăgubirile datorate expropriaților de către expropriatorul Statul Român prin CNADNR SA.
A stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de Statul Român prin CNADNR SA către reclamanții-expropriați S. N., S. M. și S. G., la sumele de 182.242 lei reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat de 1319,88 m.p., la momentul exproprierii și de 65.518 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința terenului de 1980 m.p., calculată la momentul exproprierii, pentru toată perioada de executare a lucrării de utilitate publică; a menținut restul dispozițiilor Hotărârii; a obligat pe expropriator la 3500 lei cheltuieli de judecată către reclamanții-expropriați.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat următoarele:
Conform art. 5 alin. 5 teza finală din Legea nr. 198/2004, „eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator”, astfel că persoanele ale căror imobile se situează în „coridorul exproprierii” definit de legiuitor, nu pot contesta măsura exproprierii pentru cauză de utilitate publică, dar pot contesta cuantumul despăgubirilor stabilite fără participarea lor.
Din certificatul de moștenitor nr.278/22.12.2006, se reține că reclamanții S. N., S. M. si S. G. sunt moștenitorii defunctului S. T. și au contestat cuantumul despăgubirilor în condițiile arătate mai sus.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, care constituie dreptul comun în materia exproprierii, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.
„La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia” (art. 26 alin. 2 din lege).
Art. 26 alin. final din Legea nr. 33/1994, prevede că, „în cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor”, însă în cazul în speță, instanța nu întrevede, iar instituția expropriatoare nu a dovedit care este cuantumul eventualului spor de valoare, care ar veni să compenseze prejudiciul pretins și dovedit de către reclamanți, pentru restul terenului rămas neexpropriat, rămas în prezent fără acces și imposibil de folosit pe perioada executării lucrărilor de construire a tronsonului de autostradă.
Referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor, art. 27 din Legea nr. 33/1994, prevede că, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”, astfel încât, „despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.
Având în vedere aceste criterii stabilite de legiuitor, tribunalul constată că pentru terenul expropriat, expropriatorul a oferit suma de 21.036 lei stabilită printr-o expertiză de evaluare despre care pretinde că ar corespunde standardelor naționale și internaționale de evaluare, dar care nu a fost administrată în contradictoriu cu expropriații, astfel că nu le poate fi impus punctul de vedere al expropriatorului.
La rândul lor, reclamanții-expropriați, S. N., S. M. si S. G., moștenitori ai autorului S. T., au solicitat în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA ca instanța să anuleze parțial Hotărârea nr.35/30.11.2007 de stabilire a despăgubirilor emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 in sensul modificării cuantumului despăgubirilor la valoarea totala de 95.140 euro, echivalent în lei, suma ce reprezintă atât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cât si daune privind suprafața de teren rămasă neexpropriată.
Despăgubirile propuse de Comisia de 3 experți, în condiții de contradictorialitate, se situează între limitele prevăzute de art. 27 din Legea nr. 33/1994, corespund valorii de piață a imobilelor în zonă și standardelor internaționale de evaluare, astfel că vor fi omologate de instanță.
În consecință, se va admite cererea reclamanților expropriați și se va anula în parte Hotărârea nr. 35/30.11.2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 constituită pe lângă Consiliul Local al Comunei Gruiu, jud. I., privind art. 2 referitor la despăgubirile datorate expropriaților de către expropriatorul Statul Român prin CNADNR SA.
Se va stabili cuantumul despăgubirilor datorate de Statul Român prin CNADNR SA către reclamanții-expropriați S. N., S. M. și S. G. la sumele de 182.242 lei reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat de 1319,88 m.p., la momentul exproprierii și de 65.518 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința terenului de 1980 m.p. calculată la momentul exproprierii, pentru toată perioada de executare a lucrării de utilitate publică, urmând să fie menținute restul dispozițiilor Hotărârii.
Conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, „cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii în cadrul litigiilor prevăzute la alin. (1) vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun”, iar art. 18 din aceeași lege, prevede că „dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel”.
Totodată, art. 38 din Legea nr. 33/1994, prevede că „toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator”, dispoziție legală specială, derogatorie de la dreptul comun prevăzut de art. 274 C. pr. civilă, care este aplicabilă în speță, astfel că expropriatorul are sarcina cheltuielilor de judecată referitoare la evaluare, indiferent de soluția care se pronunță privind cererea reclamanților-expropriați.
În consecință, expropriatorul va fi obligat la 3500 lei cheltuieli de judecată către reclamanții-expropriați, reprezentând onorariu pentru avocat.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, a declarat apel MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că valoarea imobilelor expropriate trebuie să reflecte prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Cuantumul stabilit în cadrul raportului de expertiză, nu a fost luat în considerare de către instanță, astfel încât nu s-a verificat prețul real de tranzacționare, iar soluția nu este susținută de probatoriu.
S-a mai arătat de către apelant că nu există un prejudiciu al proprietarilor pentru terenul rămas neexpropriat, deoarece există căi de acces la acesta, suprafața rămasă putând fi utilizată în continuare de reclamanți.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, a declarat apel și S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că suma acordată de instanța de fond încalcă dispozițiile imperative ale art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004 privind unele lucrărilor prealabile lucrărilor de construcții de autostrăzi și drumuri naționale raportat la art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a invocat faptul că suma de 182.242 lei nu reprezintă o valoare reală a despăgubirilor, deoarece experții care au întocmit rapoartele la instanța de fond nu au ținut cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel pe raza unității administrativ-teritoriale la data întocmirii raportului de expertiză.
Pe tot parcursul judecății cauzei, instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, omologând un raport care produce concluzii nereale și încalcă principiul respectării adevărului.
O altă critică vizează obligarea pârâtului la plata sumei de 65.518 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat urmare a exproprierii parțiale, cu toate că reclamanții nu au produs nici o probă din care să reiasă că au suferit prejudiciul pe care îl reclamă.
Apelurile sunt întemeiate.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că în urma probelor administrate în faza apelului, s-a conturat o valoare diferită a cuantumului despăgubirilor datorate, așa cum rezultă din expertiza depusă la dosarul cauzei.
Pentru soluționarea judicioasă a litigiului, instanța a dispus suplimentarea probatoriului, prin administrarea probei cu înscrisuri și prin efectuarea unor adrese către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I., pentru a se comunica copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare celui expropriat, respectiv pentru terenul situat în ., atât în cursul anului 2007, cât și în cursul anului 2011.
La dosarul cauzei au fost depuse o . înscrisuri, respectiv adresa nr. 888/17.02.2010 emisă de Primăria comunei Gruiu, județul I., prin care se comunică prețurile ce rezultă din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2008-2009 pentru terenuri aflate în extravilanul comunei Gruiu.
A fost depusă și adresa nr. 73/10.01.2007 emisă tot de Primăria comunei Gruiu, din care rezultă că suprafața de 3300 mp aparținând autorului S. C. T. situat în . de 01.01.1990 era teren extravilan, și că numai 100 m.l au fost introduși parțial în intravilanul satului Gruiu prin Hotărârea Consiliului Local Gruiu nr. 14/2000.
Au mai fost depuse la dosarul cauzei și un număr de trei contracte de vânzare-cumpărare inaintate de OCPI, contracte ce trebuiau avute în vedere de Comisia de Experți desemnată de instanță.
Experții au efectuat o completare la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond și s-a constatat că valoarea de circulație a terenului expropriat la momentul întocmirii raportului de expertiză este de 160.441,25 RON pentru o suprafață de 1319,88 mp.
Pe de altă parte, pentru prejudiciul suferit de intimații-reclamanți în urma exproprierii, având în vedere că 30% din teren a rămas neexpropriat, valoarea este de 54.164,20 RON. Valoarea terenului va scadea proporțional cu acest procent, și mai mult, această suprafață de teren rămasă neexpropriată, nu poate fi folosită până la o dată nedeterminată – cel putin trei ani în raport de durata executării lucrărilor, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.
La această completare a raportului de expertiză, aflată la filele 79-83 din dosarul instanței de apel, au fost formulate obiecțiuni și au fost depuse rapoarte de expertiză tehnică ce privesc alte cauze aflate pe rolul Secției a III-a Civile a Curții de Apel București.
Instanța a respins obiecțiunile formulate, în raport de faptul că experții au avut în vedere probele depuse la dosarul cauzei și au respectat dispozițiile instanței. Pe de altă parte, instanța nu poate avea în vedere probe administrate în alt dosar.
Pentru stabilirea valorilor din raportul de expertiză, au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare ce rezultau din contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri similare depuse de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I.. Prețul de tranzacționare este prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în cadrul unității administrativ-teritoriale la data întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel dispozițiile legale aplicabile in materie și jurisprudența constantă sub acest aspect.
Așa fiind, apelurile formulate de apelanții-pârâți sunt întemeiate sub aspectul cuantumului sumei ce trebuie acordată drept despăgubire, precum și a sumei ce constă în prejudiciul cauzat de expropriere, care în raport de constatările experților sunt mai mici, decât cele acordate de instanța de fond.
Sunt însă neîntemeiate criticile referitoare la faptul că intimaților-reclamanți nu li s-ar fi produs un prejudiciu prin expropriere.
Conform raportului de expertiză (fila 83 din dosarul instanței de apel) valoarea terenului neexpropriat a scăzut cu 30% și nu poate fi folosit până la o dată de aproximativ 3 ani pe durata executării lucrărilor.
Prejudiciul suferit de persoanele a căror suprafață de teren a fost expropriată, în raport de suprafața rămasă neexpropriată a fost cuantificat la suma de 54.164,20 RON la data efectuării raportului de expertiză.
Față de aceste considerente, instanța în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează să admită apelurile, să schimbe în parte sentința apelată, în sensul că va stabili cuantumul despăgubirilor datorate de S. R. prin CNANDR SA către reclamanții expropriați la sumele de 160.441,25 RON, reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat de 1.319,88 mp și 54.161,20 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosință a terenului de 1980 mp și va păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la . București, .. 159, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 1503/19.11.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. G., domiciliat în București, . nr. 22, ., sector 1, S. M. domiciliată în . și S. N., cu domiciliul în Voluntari, ., jud. I., toți cu domiciliul ales la C.Av. D. G. în Cornetu, ., jud. I..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Stabilește cuantumul despăgubirilor datorate de S. R. prin CNANDR SA către reclamanții expropriați la sumele de 160.441,25 RON, reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat de 1319,88 mp și 54.161,20 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosință a terenului de 1980 mp.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L.-M. I. D. M.
GREFIER
S. V.
Red. LMI
Tehnored.MȘ/ GC 6 ex.
14.02.2012
Jud. fond – S. V.
| ← Succesiune. Decizia nr. 286/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 170/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
