Succesiune. Decizia nr. 286/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 286/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.286
Ședința publică de la 18 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât P. R., împotriva deciziei civile nr.808 A din 08.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. M. și cu intimații-pârâți B. R. C. și F. S. C..
Cauza are ca obiect – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. C. și intimata-reclamantă F. M., personal și asistată de avocat V. O., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 18.02.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul pârât și intimații-pârâți B. R. C. și F. S. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul ales al pârâtului în fața instanței de apel depune la dosar chitanța CEC în sumă de 968 lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La interpelarea instanței, avocatul recurentului-pârât învederează că, la acest termen de judecată, nu este în măsură să depună dovada calității de reprezentant, însă a reprezentat partea la instanța de fond și apel.
Avocatul intimatei-reclamante F. M. arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că apărătorul recurentului-pârât nu este în măsură să depună dovada calității de reprezentant, pentru această fază procesuală și nemaifiind cereri prealabile constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei-reclamante în combaterea motivelor de recurs, recurentul nefiind reprezentat în recurs conform dispozițiilor Legii nr.51/1995 și ale Statului profesiei de avocat.
Avocatul intimatei-reclamante F. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apreciază că instanța de apel, în mod corect, a înlăturat suplimentarea probei testimoniale, având în vedere că, în cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri; pârâtului i s-a pus în vedere să depună înscrisurile în dovedirea afirmațiilor sale, dar acesta nu s-a conformat, fiind corect respinsă cererea reconvențională.
De asemenea, arată că, pârâtul nu a avut cunoștință, în mod direct, de aspectele privind cheltuielile de înmormântare, iar, pe de altă parte, declarațiile martorilor nu sunt în măsură să ateste că pârâtul a suportat în mod direct aceste cheltuieli.
Totodată, arată că instanța de apel, în mod corect, a admis cererea reclamantei cu privire la deschiderea succesiunii și ieșirea din indiviziune și a obligat pârâtul la plata sultelor către celelalte părți.
Referitor la cheltuielile de judecată apreciază că acestea, în mod corect
au fost stabilite de instanță în sarcina pârâtului, având în vedere că acesta a căzut în pretenții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 02.06.2009, reclamanta F. M. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții, B. R. C., F. S. C. și P. R.: - să se constate deschisa succesiunea după defuncta P. Constanta, decedată la 17.10.2008, cu ultim domiciliu în București, .. 103-113, ., ., sector; - să se constate că masa bunurilor partajabile se compune din cota de 1/2din imobilul situat in București, .. 103-113, ., ., cota de 1/2din bunurile mobile aflate în imobilul mai sus menționat, cota de 1/2din autoturismul marca Dacia 1310; - să se constate că de pe urma defunctei au vocație succesorala și în mod implicit calitatea de moștenitori: P. R., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 8/32; F. M., în calitate de fiică, cu o cotă de 12/32; B. R. C., în calitate de nepoată de fiu predecedat cu o cotă de 6/32; F. S. C., în calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cota de 6/32; - să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la întreaga masă succesorală, cu atribuirea în natură către reclamantă a următoarelor bunuri mobile: tavă de argint, fructieră, tablou pictura în ulei, natură statică dimensiune mare, casetieră din argint; obligarea pârâților la sulta corespunzătoare, calculată prin raportare la valoarea bunurilor ce compun masa succesorala; atribuirea în natură pârâtului Putinica R. a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, .. 103-113, ., ., sector 2, a bunurilor mobile aflate în imobilul mai sus menționat, precum și a autoturismului, cu obligarea acestuia la plata sultelor corespunzătoare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 17.10.2008 a încetat din viață mama sa, P. Constanta, reclamanta ocupându-se personal de înmormântarea mamei, ca și de parastasele de pomenire a acesteia. Încercarea de dezbatere amiabilă a succesiunii a eșuat și deși pârâtul P. R. mai deține și altă locuință, în care ar putea locui, nu solicită atribuirea în natură a apartamentului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.650 și următoarele din Cod civil.
Pârâtul Putinica R. a depus la data de 19.06.2009 întâmpinare prin care a arătat că nu a avut nimic împotriva ca defuncta să-și ajute copii și nepoții din veniturile pe care le realizau amândoi, ajutorul pe care defuncta l-a acordat fiului său și, ulterior decesului acestuia, nepoților fiind semnificativ, iar peste jumătate din veniturile soților au fost folosite exclusiv pentru fiica F. M.. Mobilarea celor doua garsoniere ale reclamantei s-a făcut pe cheltuiala soților, care i-au dat și suma necesară pentru achitarea locuinței pe care o ocupă în prezent.
Pârâtul a mai învederat că după înmormântarea defunctei, reclamanta a luat din casa sa toate hainele, încălțămintea, bijuteriile și celelalte obiecte de uz personal ce au aparținut mamei sale. În privința masei succesorale, pârâtul a menționat că nu deținea în proprietate la decesul soției nici un autoturism, iar în ceea ce privește bunurile mobile, o mare parte a fost luată din casă de reclamantă. Afirmațiile reclamantei privind faptul ca numai ea s-a ocupat de înmormântare și parastase nu corespund realității. Toate cheltuielile ocazionate de internarea, tratamentul, înmormântarea și parastasele defunctei au fost suportate de pârât din banii pe care fiul i-a lăsat, sumele în discuție fiind luate de reclamantă, care distrugea toate chitanțele și facturile.
Reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a evaluat bunurile ce fac obiectul acțiunii de partaj, astfel: tava argint și fructieră - 300 lei ; tablou pictură în ulei - natura statică - dimensiune mare - 2.000 lei; casetieră din argint - 800 lei; cota de 1/2din imobilul situat in București, .. 103-113, ., ., sector 2 împreună cu celelaltebunuri mobile aflate în imobil și cota de 1/2 din autoturism - 35.000 euro, echivalentul a 150.500 lei.
Pârâtul P. R. a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că nu are nici o obiecțiune și este de acord ca în partajarea bunurilor mobile să cedeze în natură tava de argint și fructiera, tabloul pictură în ulei - natură statică; casetiera de argint, iar autoturismul în 2005 - 2006 a fost radiat și dat nepotului P. T. pentru piese de schimb. Pârâtul a arătat că bunurile mobile sunt bunuri personale pe care le deținea din 1973, înainte de căsătoria sa cu autoarea P. C., fiind aduse de la vechea locuință în care a stat. Cu sprijinul fiului său, P. R. a adus apartamentului în care locuiește îmbunătățiri (geamuri termopan), a achiziționat un televizor și câteva electrocasnice și tot el a suportat singur toate cheltuielile de înmormântare ale soției, parastase, pomeni (50-60 milioane lei vechi în acea perioadă). Din banii lui P. R. i-a fost cumpărată reclamantei o garsonieră. În 1985, din banii lui P. R. s-a plătit terminarea cavoului din cimitirul B. (peste 10.000 lei).
Pârâtul a apreciat prin note scrise depuse la dosar că valoarea actuală a imobilului este de 35.000 euro, exceptând contravaloarea îmbunătățirilor utile pe care le-a adus personal după decesul soției (gresie, faianță, zugrăvit, geamuri termopan, interfon, etc.), solicitând ca și contravaloarea garsonierei reclamantei cumpărată de pârât să fie introdusă în cadrul masei partajabile, inclusiv cheltuielile ocazionate de nunta reclamantei, respectiv cele făcute exclusiv de P. R. cu ocazia înmormântării, a parastaselor, pomenilor, toate acestea fiind apreciate la valoarea aproximativă de 30.000 euro.
Reclamanta, personal la termenul de judecată din 29.10.2010, în ședință publică a renunțat la capătul de cerere având ca obiect partajarea bunurilor mobile aflate în imobil, instanța luând act de această manifestare de voință.
Reclamanta a formulat cerere completatoare,prin care a solicitat introducerea în cadrul masei partajabile și a sumelor de bani ce se aflau în conturile deținute de defuncta Putinica Constanta la BCR.
Pârâtul P. R. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat ca la stabilirea cotităților privind masa partajabilă să fie avut în vedere și pasivul succesoral, astfel cum a fost indicat și în punctul de vedere depus la dosar.
În dosar s-au administrat proba cu înscrisuri, cu expertiza tehnică și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr._/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă; s-a constatat deschisă succesiunea defunctei P. C. decedată la 17.10.2008, cu ultimul domiciliu în București, ..103-113, sector 2; s-a constatat că masa succesorala se compune din: cota de 1/2 din imobilul din București, ..103-113, ., ., sector 2, restul cotei de 1/2 din imobil revenind pârâtului P. R. în calitate de soț supraviețuitor; s-a constatat că părțile au calitatea de moștenitori ai defunctei P. C. după cum urmează: reclamanta F. M. în calitate de fiică cu o cotă de 3/8 din masa succesorala, pârâtul P. R. în calitate de soț supraviețuitor cu o cota de 1/4 din masa succesorala, pârâtul F. S. C. în calitate de nepot de fiu predecedat cu o cota de 3/16 din masa succesorala, pârâta B. R. C. în calitate de nepoata de fiu predecedat cu o cota de 3/16 din masa succesorala; s-a constatat că masa de împărțit se compune din imobilul din București, ..103-113, ., părțile având calitatea de coproprietari după cum urmează: -reclamanta F. M. o cotă de 6/32; - pârâtul P. R. o cotă de 20/32; - pârâta B. R. C. o cotă de 3/32; - pârâtul F. S. C. o cotă de 3/32; s-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului din București, ..103-113, ., ., sector 2, în proprietatea exclusivă a pârâtului P. R.; a fost obligat pârâtul P. R.: la plata unei sulte către reclamanta F. M. în valoare de 9.568,1 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății; la plata unei sulte către pârâta B. R. C. în valoare de 4.784 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății; la plata unei sulte către pârâtul F. S. C. în valoare de 4.784 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; s-a respins în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant P. R. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă F. M.; a fost obligat pârâtul-reclamant P. R. la plata sumei de 1.665 lei către reclamanta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în considerentele hotărârii că prin sentința civilă nr.1226/31.03.1983 defuncta P. C. a divorțat de F. C., fiindu-i încredințați spre creștere și educare copii minori F. C. și F. M.. La data de 17.04.1976, defuncta P. C. s-a căsătorit cu pârâtul-reclamant P. R., iar potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.9782/08.01.1992 defuncta P. C. a cumpărat imobilul din București, ..103-113, ., .. Din certificatul de moștenitor nr.149/17.09.1996 rezultă faptul că la data de 05.08.1996 a decedat fiul defunctei P. C., F. C., moștenitorii acestuia fiind și F. R. C., în calitate de fiică și F. S. C., în calitate de fiu. La data de 01.06.2008 a decedat P. C., potrivit certificatului de deces nr._.
În drept instanța a reținut dispozițiile art.651 Cod civil, potrivit cărora succesiunile se deschid prin moarte, constatând astfel deschisă succesiunea defunctei P. C., moștenitorii acesteia fiind reclamanta F. M., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorala, pârâtul P. R., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cota de 1/4 din masa succesorală, pârâtul F. S. C., în calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cota de 3/16 din masa succesorala, pârâta B. R. C., în calitate de nepoata de fiu predecedat, cu o cota de 3/16 din masa succesorala, raportat la prevederile art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944 coroborate cu art.669 cod civil și art.664 Cod civil. Astfel, pârâții B. R. C. și F. S. C., nepoți ai defunctei, au venit la moștenire prin reprezentare, urcând în gradul, locul și drepturile ascendentului lor, tatăl acestora și fiu al defunctei, F. C. fiind decedat la data deschiderii succesiunii. Masa succesorală de pe urma defunctei P. C. se compune din cota de ½ din imobilul din București, ..103-113, ., ., restul cotei de 1/2 din imobil revenind pârâtului P. R. în calitate de soț supraviețuitor. Instanța a avut în vedere faptul că apartamentul 100 a fost dobândit de către defunctă în timpul căsătoriei, acesta având în temeiul art. 30 Codul Familiei calitatea de bun comun și soțului supraviețuitor, revenindu-i cota de 1/2 din imobil. Susținerile reclamantei-pârâte din concluziile scrise în sensul că defuncta a contribuit in proporție de 90% la dobândirea bunurilor ce compun masa partajabila au fost înlăturate de către instanță, întrucât nu au fost probate și nu a fost formulat un capăt de cerere separat cu privire la acest aspect, însăși reclamanta solicitând prin cererea de chemare în judecată și prin cererile ulterioare, inclusiv prin concluziile scrise, ca în masa succesorală să fie inclusă cota de 1/2 din imobilul . class="BodyText"> Instanța a respins în rest cererea de chemare în judecată, întrucât conform art.1169 Cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, sarcina probei revenind reclamantului, pârâtul fiind presupus beneficiarul unei situații legale, el nefiind obligat să se apere, iar reclamanta-pârâtă nu a probat în cauză existența automobilului în legătură cu care a solicitat includerea în masa succesorală și nici existența casetierei de argint a cărei contravaloare a solicitat-o prin precizarea făcută cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, sub aspectul bunurilor mobile. Astfel, nici din declarațiile martorilor încuviințați și nici din înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta-pârâtă nu reiese existența acestor bunuri. Celelalte bunuri mobile individualizate în cerere au fost predate reclamantei de către pârâtul P. R., potrivit susținerilor părților, acestea nemaiformând obiect al cererii principale. În aceeași ordine de idei, potrivit adresei BCR din 01.02.2011, defuncta nu a deținut conturi deschise la această bancă. Totodată, deși reclamanta-pârâtă a făcut referire în concluziile pe fond și la bunurile mobile aflate în imobil, instanța nu a avut în vedere aceste susțineri, reclamanta-pârâtă prin actul său de voință unilateral, deci irevocabil renunțând la capătul de cerere având ca obiect partajarea bunurilor mobile aflate în imobil.
Referitor la partaj, ca operațiune juridică prin care sistează starea de coproprietate, instanța a constatat că masa de împărțit se compune din: imobilul din București, ..103-113, ., ., sector 2, părțile având calitatea de coproprietari astfel: reclamanta F. M. o cotă de 6/32; pârâtul P. R. o cotă de 20/32; pârâta B. R. C. o cotă de 3/32; pârâtul F. S. C. o cotă de 3/32. În privința valorii imobilului instanța a reținut concluziile finale ale raportului de expertiză din răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de părți și încuviințate de instanțe, respectiv suma de 51.030 euro. Astfel, în momentul deschiderii succesiunii blocul în care se găsește . reabilitat termic, reabilitarea realizându-se ulterior, potrivit susținerilor părților. Tocmai din acest motiv bunul s-a transmis din patrimoniul defunctei în patrimoniul succesorilor, astfel cum acesta era la momentul decesului, nimeni neputând transmite mai mult decât ceea ce are, reclamanta fiind beneficiara unui drept de creanță cu privire la cheltuielile de reabilitare termică suportate de primăria de sector, conform cotei sale succesorale.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus ieșirea din indiviziune și având în vedere dispozițiile art.6739 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.67310 alin.3 Cod procedură civilă, a atribuit imobilul în discuție în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant P. R., având în vedere acordul părților în acest sens, iar în temeiul art.67310 alin.4 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul P. R. la plata unei sulte către reclamanta F. M. în valoare de 9.568,1 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății, la plata unei sulte către pârâta B. R. C. în valoare de 4.784 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății, la plata unei sulte către pârâtul F. S. C. în valoare de 4.784 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. Intervalul de 6 luni a fost apreciat de instanță ca un termen rezonabil, cu respectarea dreptului creditoarei de a obține la rândul său executarea hotărârii într-un termen rezonabil.
Cererea pârâtului-reclamant privind includerea în masa partajabilă a contravalorii garsonierei reclamantei-pârâte cumpărată de pârâtul-reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât această sumă de bani nu face parte din masa succesorală a defunctei, din moment ce i-a fost dată reclamantei de către pârât și nu de către defunctă. Prin urmare, suma de bani, în cazul în care a fost plătită de pârât nu ar putea reprezenta o eventuală donație supusă raportului donațiilor pentru că nu a fost făcută de către defunctă. De asemenea, nici cheltuielile ocazionate de nunta reclamantei la care face referire pârâtul nu pot fi incluse în masa succesorală, potrivit art.759 Cod civil, acestea fiind scutite de raportul donațiilor.
Cu privire la cererea de suportare a pasivului succesoral, respectiv a cheltuielilor făcute cu ocazia înmormântării, a parastaselor, a pomenilor, instanța a constatat că, deși i s-a pus în vedere la mai multe termene de judecată pârâtul-reclamant nu a depus nici un înscris concludent în susținerea acesteia, iar declarațiile martorilor ascultați nu sunt în măsură să ateste faptul că pârâtul-reclamant a suportat aceste cheltuieli. În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă și având în vedere că partajul profită deopotrivă părților, ținând cont de și de modul de soluționare a cauzei, instanța a obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 1.665 lei către reclamanta-pârâtă reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar de 28 lei, onorariu expert de 437 lei și onorariu avocat de 1.200 lei, potrivit chitanțelor nr.194 și nr.187.
Prin decizia civilă nr.808 A/08.10.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului împotriva sentinței civile de mai sus pentru următoarele argumente:
Referitor la solicitarea reclamantei din cauză privind deschiderea succesiunii după defuncta P. C., aceasta a divorțat în 1972 de F. C., fiindu-i încredințați spre creștere și educare copii minori F. C. și F. M., iar la data de 17.04.1976 defuncta P. C. s-a căsătorit cu pârâtul-reclamant P. R.. În baza contractului de vânzare-cumpărare nr.9782/08.01.1992 defuncta P. C. a cumpărat imobilul din București, ..103-113, ., .. Din certificatul de moștenitor nr.149/17.09.1996 rezultă faptul că la data de 05.08.1996 a decedat fiul defunctei P. C., F. C., moștenitorii acestuia fiind și F. R. C., în calitate de fiică și F. S. C., în calitate de fiu. La data de 01.06.2008 a decedat P. C., potrivit certificatului de deces nr._.
Prin cererea formulată la fondul cauzei, reclamanta fiica defunctei a solicitat stabilirea masei succesorale, a moștenitorilor de pe urma defunctei, a cotelor ce se cuvin acestora și ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului și bunurilor mobile menționate prin acțiune către pârâtul P. R., în calitate de soț supraviețuitor, cu obligarea acestuia la plata sultelor corespunzătoare către ceilalți moștenitori, respectiv reclamanta F. M., fiica defunctei și nepoții de fiu predecedat ai defunctei. Instanța de fond a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere având ca obiect partajarea bunurilor mobile aflate în imobil, completând totodată cererea de chemare în judecată, prin solicitarea de a introduce în cadrul masei partajabile și a sumelor de bani ce se aflau în conturile deținute de defuncta Putinica C. la BCR, iar pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat ca la stabilirea cotităților privind masa partajabilă să fie avut în vedere și pasivul succesoral.
Referitor la prima critică a apelantului pârât în sensul că instanța nu a stăruit în clarificarea aspectelor legate de actele depuse la dosar și nu a încuviințat suplimentul de probă testimonială, tribunalul constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt din cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind succesiunea legală din Codul civil precum și cu privire la ieșirea din indiviziune. Astfel, în mod corect s-a stabilit că moștenitorii defunctei P. C. sunt, conform dispozițiilor art.651 Cod civil, reclamanta F. M., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorala, pârâtul P. R., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cota de 1/4 din masa succesorală, pârâtul F. S. C., în calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cota de 3/16 din masa succesorala și pârâta B. R. C., în calitate de nepoata de fiu predecedat, cu o cota de 3/16 din masa succesorala, raportat la prevederile art. 1 lit. a din Legea nr.319/1944 coroborate cu art.669 Cod civil și art.664 Cod civil, pârâții B. R. C. și F. S. C., nepoți ai defunctei, venind la moștenire prin reprezentare, urcând în gradul, locul și drepturile ascendentului lor, tatăl acestora și fiu al defunctei, F. C., decedat la data deschiderii succesiunii. Instanța de fond a stabilit în mod corect masa succesorală de pe urma defunctei P. C., compusă din cota de 1/2 din imobilul din București, ..103-113, ., ., sector 2, restul cotei de 1/2 din imobil revenind pârâtului P. R. în calitate de soț supraviețuitor, imobil dobândit de către defunctă în timpul căsătoriei și având calitatea de bun comun în temeiul art.30 Codul Familiei. Cu privire la partaj, care reprezintă operațiunea juridică prin care se sistează starea de coproprietate, bunul sau bunurile deținute în proprietate comună pe cote-părți fiind împărțite la modul concret între copărtași, în conformitate cu art.6735 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a stabilit că părțile au calitatea copărtași asupra a ½ din imobil, astfel: reclamanta F. M. o cotă de 6/32; pârâtul P. R. o cotă de 20/32; pârâta B. R. C. o cotă de 3/32; pârâtul F. S. C. o cotă de 3/32, fiind reținută valoarea imobilului conform concluziilor raportului de expertiză și din răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de părți și încuviințate de instanțe, respectiv suma de 51.030 euro. Tribunalul constată că în mod corect s-a admis cererea reclamantei cu privire la deschiderea succesiunii ș ieșirea din indiviziune, instanța aplicând disp. art.6739 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.67310 alin.3 Cod procedură civilă și atribuind imobilul în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant P. R., iar în temeiul art.67310 alin.4 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata sultelor către celelalte părți. În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu declarații de martori, nemaifiind necesară suplimentarea acestei probe, așa cum susține apelantul, pentru a dovedi cererea reconvențională, cu privire la aceasta instanța apreciind în mod corect că s-a pus în vedere pârâtului reclamant la mai multe termene să depună probe în dovedirea afirmațiilor sale, dar acesta nu s-a conformat, fiind în mod just respinsă cererea reconvențională.
Cu privire la a doua critică din apel, privind includerea în masa partajabilă a contravalorii garsonierei, instanța a înlăturat în mod corect susținerile pârâtului, reținând în considerentele hotărârii că această sumă de bani nu face parte din masa succesorală a defunctei, atâta timp cât i-a fost dată reclamantei de către pârât, iar nu de către defunctă și deci în cazul în care suma de bani a fost plătită de pârât nu ar putea reprezenta o eventuală donație supusă raportului donațiilor, deoarece nu a fost făcută de către defunctă.
Referitor la pasivul succesoral, conform celei de-a treia critici din apel, pârâtul nu a probat că cheltuielile nu au fost făcute de reclamanta din cauză, susținerile din apel fiind simple supoziții (în sensul că deși este trecut numele acesteia pe facturi, nu este obligatoriu ca sumele de bani să fi fost avansate de reclamantă). De asemenea, instanța a înlăturat în mod corect declarațiile martorilor sub acest aspect, având în vedere că aceștia nu au avut cunoștință în mod direct de aspectele privind cheltuielile de înmormântare, iar pe de altă parte declarațiile martorilor nu sunt în măsură să ateste că pârâtul a suportat în mod direct aceste cheltuieli.
În fine, privitor la ultima critică din apel, conform căreia în mod greșit din masa succesorală nu a fost scăzută contravaloarea bunurilor pretinse de reclamantă a-i fi date în natură și pe care pârâtul de bună credință i le-a dat( tablou, fructieră, tavă), tribunalul constată că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind bunurile mobile, urmând a fi înlăturată această critică, precum și aceea privitor la stabilirea cotităților moștenitorilor, având în vedere că acestea au fost stabilite corect de către instanța fondului. Totodată, tribunalul constată că nu este întemeiată susținerea apelantului, conform căreia soțului supraviețuitor îi revine ¾ din masa succesorală, atâta timp cât cota legală ce se cuvine soțului supraviețuitor care vine în concurs cu descendenții defunctului este de un sfert din moștenire (1/4), conform dispozițiilor din Codul civil privind moștenirea. De asemenea, cheltuielile de judecată au fost corect stabilite de instanța de la fond, prin aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă având în vedere că a fost admisă cererea reclamantei în parte, iar cererea reconvențională a fost respinsă, deci pârâtul reclamant a căzut în pretenții cu privire la această cerere, care reprezintă o contra acțiune, prin care se urmărește valorificarea propriilor pretenții împotriva reclamantului.
Prin recursul declarat împotriva deciziei civile de mai sus, pârâtul – reclamant a susținut că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, atât printr-o apreciere greșită a probatoriului ce a fost administrat, cât și prin refuzul de a încuviința un supliment de probă testimonială absolut necesară și utilă soluționării cauzei, dat fiind împrejurarea că reclamanta i-a sustras aproape toate actele și înscrisurile personale, fiind astfel în situația de a nu-și mai putea susține cererea reconvențională.
Pe de altă parte, instanța de apel neîntemeiat nu a cenzurat această respingere de suplimentare a probei testimoniale pentru dovedirea acestei situații de fapt, deși era singura posibilitate prin care se putea dovedi că întregul pasiv succesoral a fost suportat doar de pârât. În pofida faptului că această cerere a fost reiterată și în fața instanței de apel, aceasta nu a reținut-o, ba mai mult, menționează eronat faptul că pârâtul nu a solicitat această probă, aspect ce nu concordă realității.
Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au avut un rol activ și din motive necunoscute nu au stăruit a clarifica situația de fapt respingând singura probă cu care pârâtul putea să-și susțină cererea reconvențională și prin care nu solicita decât a i se constata un drept legitim și anume acela de a se lua în calcul și pasivul succesoral.
Cotitățile stabilite sunt calculate greșit deoarece nu s-a inclus nici pasivul succesoral și nici nu s-a luat în calcul contravaloarea bunurilor mobile pretinse inițial de reclamantă, nefiind scăzută, deși aceste bunuri i-au fost remise la data de 14.07.2011.
În mod greșit, cheltuielile de judecată au fost dispuse exclusiv în sarcina pârâtului pe motiv că ar fi căzut în pretenții prin respingerea cererii reconvenționale; prin această cerere, se solicita doar luarea în calcul a întregului pasiv succesoral.
În drept recursul s-a întemeiat pe dispoziția art.304 pct.7,8 și 9 din Codul de procedură civilă.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma criticilor care se circumscriu într-adevăr în motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Situația de fapt a fost stabilită, până în această etapă procesuală, în mod definitiv, de instanțele de fond care au avut în vedere probele administrate de părți în condițiile art.129 alin.1-6 Cod procedură civilă.
Potrivit acelorași dispoziții, părțile au obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului și de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
Dovezile care nu au fost cerute în condițiile art.112 – 132 Cod procedură civilă, nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței afară de cazurile prevăzute expres de dispoziția art.138 din același cod, respectiv, atunci când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea; când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății; când dovada nu a fost cerută în condițiile legii din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.
Nici una din aceste cerințe nu au fost îndeplinite pe parcursul judecății în fața instanței de fond, relativ la suplimentarea probei cu martori solicitată de recurent împotriva unui înscris autentic ce i-a fost pretins, și nici în fața instanței de apel, cu referire la dispozițiile art.287 din Codul de procedură civilă.
Curtea constată că, în mod corect, au fost soluționate și cererile de probatorii formulate de recurentul – pârât, prin raportare la teza probatorie și la cuprinsul cererii reconvenționale pe care acesta a formulat-o pe parcursul judecății. Suplimentarea probei cu martori, solicitată în apel, are o teză probatorie distinctă de aceea invocată în primă instanță, astfel că, în mod corect, ambele instanțe de fond au procedat la respingerea cererii de suplimentare a probei cu martori prin raportare la dispozițiile art.167 din Codul de procedură civilă; pentru egalitate de tratament, cu trimitere la echitatea procedurii, pentru ambele părți s-a încuviințat proba cu martori, reținându-se, în mod corect, asupra utilității acesteia prin raportare la pretențiile exhibate atât de reclamanta – pârâtă cât și de pârâtul – reclamant.
Așa cum am arătat mai sus, modul de stabilire a situației de fapt nu mai poate fi supus analizei instanței de recurs care reține că, în mod corect, instanța de apel a respins ca neîntemeiată critica referitoare la pasivul succesoral și la modalitatea de partajare a bunurilor mobile și a stabilirii cotelor succesorale prin raportare și la cererea reclamantei prin care, la data de 29.10.2010, a renunțat la judecata privind ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mobile.
Tribunalul a interpretat corect și dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă având în vedere soluțiile pe care le-au primit atât cererea principală a reclamantei cât și cererea reconvențională formulată e pârât. Corect s-a reținut că, în contextul în care, acțiunea a fost admisă în parte, iar cererea reconvențională a fost respinsă, pârâtul a căzut în pretenții cu privire la cererea principală și, cât timp nu se poate prevala de dispozițiile art.275 din Codul de procedură civilă, va suporta cheltuielile de judecată ale părții adverse.
În temeiul dispoziției art.312 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și, față de dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât P. R., împotriva deciziei civile nr.808 A din 08.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. M. și cu intimații-pârâți B. R. C. și F. S. C..
Obligă recurentul la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata F. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red. D.M.
Tehnored. C.S.
Ex.2/20.03.2013
T.B.Secția a III-a Civilă – C.M.
- M.P.
Jud.sector 2 București – A.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
