Partaj judiciar. Decizia nr. 170/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2012 în dosarul nr. 170/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.170R
Ședința publică de la 27.01.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - G. A. G.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 796/03.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr. 1494._, în contradictoriu cu intimata- reclamantă V. E., cauza având ca obiect „ partaj judiciar- ieșire din indiviziune”.
Dosarul a a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă V. E. – reprezentată de avocat lipsind recurentul pârât Municipiul București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Curtea dispune modificarea în sistemul Ecris, în sensul că la obiecte principale se va introduce „ partaj judiciar” iar la obiecte secundare se va menționa „ ieșire din indiviziune”.
Reprezentanta intimatei- reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială. Având cuvântul, învederează că a formulat întâmpinare și solicită să fie calificată ca fiind concluzii scrise, deoarece nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea, după deliberare, ia act de calificarea întâmpinării depuse de intimata reclamantă ca fiind concluzii scrise și, în același timp luând act că, în cauză nu sunt de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra recursului declarat în prezenta cauză de recurentul pârt, având în vedere că, prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei, în lipsă în baza art. 242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Intimata reclamantă V. E., prin avocat solicită, respingerea recursului formulat de recurentul pârât, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind temeinică și legală; fără cheltuieli de judecată.
În combaterea recursului, învederează că prezenta cauză se află la a treia rejudecare și de asemenea, că toate actele administrative inclusiv decizia de restituire au fost emise de Primăria M. București din birou fără să efectueze o expertize.
Singura expertiză topo a fost efectuată în cauză de către expertul desemnat de instanța de apel.
Reprezentanta intimatei-reclamante învederează că decizia pronunțată de instanța de apel este corect și amplu motivată.
Instanța a stabilit, în mod corect, sulta la care a fost obligată Primăria M. București să o plătească pentru diferența de teren de 27,25mp, preț stabilit de către expert și necontestat prin obiecțiuni de către Primăria M. București.
Instanța de apel a dispus atribuirea în natură suprafața de 332 m.p., deși i s-ar fi cuvenit 381,5 mp.Din suprafața atribuită Primăriei M. București, respectiv suprafața de 177 m.p., reprezentând diferența până la 509 m.p., aceasta a vândut suprafața de 97,98 mp, familiei S. în baza Legii 112/1995.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7417 pronunțată la data de 8 noiembrie 2007 de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II – a Civilă în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. E. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, prin Primar General, și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul construcție situat în București . sector 5 edificat în anul 1900 (mai puțin partea de construcție aflată în proprietatea numiților S. T. și S. D. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._/1998) și a fost atribuită construcția reclamantei cu obligarea sa la plata unei sulte de 17.047 lei către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanțã a reținut cã reclamantei i-a fost restituitã o cotã de ¾ din imobil, în calitate de moștenitoare a defunctului I. St.R., în baza dispoziției nr. 6067/19.06.2006 a Primarului M. București. Pentru cota de ¼ au fost acordate despãgubiri moștenitorilor defunctei P. Guzic, prin hotãrârea nr.2551/15.06.1999 a CGMB, aceastã cotã rãmânând în proprietatea pârâtei. S-a fãcut aplicarea art. 728 C.Civ. și au fost reținute concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Prin decizia civilă nr. 383 pronunțată la data de 19 martie 2008 de Tribunalul București – Secția a III – a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Primăria Muncipiului București, fiind înlăturate susținerile apelantei privind lipsa stării de coproprietate.
În urma admiterii recursului formulat de pârâtă, prin decizia civilă nr. 415 pronunțată la data de 16 octombrie 2008 de Curtea de Apel București – Secția a IX – a, a fost casată decizia de apel, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare tribunalului unde dosarul a fost înregistrat la data de 28.10.2009 sub nr._ . S-a reținut în decizia de casare că este necesar a se stabili starea de coproprietate inclusiv în privința părții de imobil înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 către familia S. și a se întocmi un raport de expertiză pentru imobil în întregul său.
Prin decizia civilă nr. 390 pronunțată la data de 24 martie 2009 de Tribunalul București – Secția a III – a Civilă, a fost admis apelul PMB și a fost schimbată în tot sentința inițială, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, deoarece s-a constatat că nu există stare de coproprietate.
Prin decizia nr. 1132 pronunțată la data de 28 septembrie 2009 de Curtea de Apel București – Secția a IV – a Civilă, a fost admis recursul formulat de reclamantă împotriva acestei ultime decizii de apel și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținăndu-se că, deși situația de fapt a fost reținută corect, instanțele anterioare au interpretat greșit acțiunea reclamantei transformând-o dintr-o acțiune de ieșire în indiviziune într-o cerere de atribuire a cotei de ¼ deținutã de foștii proprietari întemeiatã pe art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 28.10.2009, iar, în urma constatării incompatibilității, a fost înregistrată, sub nr. 1494.._ .
S-a efectuat raportul de expertiză topografică de către exp. Ț. R..
Prin decizia civilă nr.796 A din 3.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a admis cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă Primăria M. București prin Primarul General,în contradictoriu cu intimata – reclamantă V. E., împotriva sentinței civile nr.7417 din 08.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, având ca obiect partaj judiciar; s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 7417 din 08.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în sensul că a admis cererea în parte;s-a dispus ieșirea din indiviziune;s-a atribuit reclamantei suprafața de 332 mp delimitată în anexa 1 a raportului de expertiză de linia frântă ce unește punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1;s-a atribuit Primăriei M. București prin Primarul General restul suprafeței de teren până la 509 mp. (din care 97.98 mp se află în proprietatea exclusivă a familiei S., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._/1998);a obligat pârâta Primăria M. București prin Primarul General să plătească reclamantei sultă de 20.110,5 euro în echivalent în lei la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 6067/19.06.2006 emisă de Primăria M. București, constatându-se că din imobilul situat în . sector 5, naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 de la autorul reclamantei I. St.R. – cf. actului de proprietate nr._/1949, este liber un apartament, unul fiind vândut și 3 fiind ocupate cu contract de închiriere s-a dispus restituirea în naturã reclamantei VÃCEANU E. a cotei de ¾ din construcția tip B (P, P+1) (cu excepția apartamenului nr. 1 situat în corpul A parter vândut în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul_/1998 cu cotã de teren aferent 97,98 mp.) și teren în suprafață de 479 mp.
Prin acțiunea de fațã, reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune și atribuirea imobilului integral, cu obligarea la sultã cãtre PMB conform cotei pârâtei de ¼ din imobil.
Pentru apartamentul înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, prin sentința civilă nr. 1656/12.12.2006 a Tribunalului București, a fost obligată PMB la emiterea unei dispoziții cu măsuri reparatorii prin echivalent (fila 43 – 48). Acest imobil făcea obiectul contractului nr._/1998 (fila 51) – pentru 88,85 suprafață utilă construcție și 97,98 mp. teren aflat sub construcție.
Actul inițial de proprietate din 1949 (fila 21) al autorului reclamantei I. St. R. stipula că acesta dobândise prin cumpărare în coproprietate cu P. I. Guzic dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din suprafață de cca. 479 mp. și construcții aferente.
În anul 1950, prin înscris sub semnătură privata coproprietara P. I. Guzic a vândut autorului reclamantei cota sa din imobil. Cu toate acestea, descendenților săi le-au fost stabilite despăgubiri prin hotărâre administrativă, aspect care, așa cum a reținut și prima instanță, nu face însă obiectul cauzei de față.
Din aceste acte rezultă că imobilul are o suprafață totală de 479 mp. din care:
-97,98 mp. au fost înstrăinați familiei S. în baza Legii nr.112/1995 (și pentru care reclamanta este îndreptățită să pretindă despăgubiri potrivit sentinței civile nr. 1656/2006)
-o cotã de ¾ din 479 mp. a fost restituită în natură reclamantei prin dispoziția PMB (respectiv 359,25 mp.)
-restul rezultat în urma scăderii din suprafața totală a imobilului a terenului înstrăinat familiei S. și a cotei reclamantei (479 – 97,98 – 3/4 * 479), respectiv 21,77 mp. se află în continuare în proprietatea pârâtei PMB.
Cu toate acestea expertul desemnat a stabilit că în prezent terenul are o suprafață din măsurători de 509 mp.
În consecințã, raportat la aceastã suprafațã ca rezultat al scãderii cotei reclamantei potrivit dispoziției PMB și suprafeței vândute familiei S. (509 – 97,98 – ¾ * 479), rezultã cã se aflã în proprietatea M. București o suprafață de 51,77 mp.
Având în vedere mențiunile univoce ale deciziei de restituire în naturã de care se prevaleazã reclamanta și, în care se menționeazã expres faptul cã obiect al restituirii îl constituie cota de ¾ din 479 mp., tribunalul nu poate concluziona în sensul cã aceastã cotã de ¾ s-ar referi la o altã suprafațã (respectiv cea determinatã de mãsurãtorile expertului – 509 mp.)
Pe baza concluziilor raportului de expertiză, față de care părțile nu au formulat obiecțiuni, tribunalul va atribui reclamantei suprafața de 332 mp. delimitată în anexa 1 a expertizei de linia frântă ce unește punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1. Ca și criterii de atribuire a fost avut în vedere și faptul că PMB a înstrăinat o parte a terenului către familia S., care și-a extins curtea fără drept, precum și faptul că nu au existat obiecțiuni la raportul de expertiză și, de asemenea, faptul că reclamantei nu i se putea atribui o suprafață de 381,75 mp. cum a determinat expertul într-una dintre variante (în condițiile în care cota sa este de ¾ din 479 mp., deci inferioarã)
Întrucât suprafața astfel atribuită este sub cea cuvenită potrivit cotei indivize (3/4 * 479 = 359,25), pentru diferență pârâta PMB va fi obligată la o sultă corespunzătoare, respectiv (359,25 – 332) * 738 euro, reprezentând 20.110,5 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății efective.
Împotriva deciziei civile nr.796 din 8.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă a declarat recurs recurenta Municipiul București prin Primarul General .
În motivarea recursului reclamantă critică decizia pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată formulata reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat in București, ., sector 5.
Cererea de partajare a unui bun în condițiile art. 728 cod civil și art. 673 ind.1 C.Pr. Civ. si urm. presupune existenta între părți a unei stări de coproprietate asupra bunului.
Existenta stării de indiviziune a fost reținuta de Curtea de Apel Secția a IV a civila prin decizia nr. 1132/28.09.2009.
Esențial pentru sistarea stării de indiviziune este ca aceasta stare să existe și să înceteze, ca urmare a aplicabilității art. 728 C.civ.
Modurile de realizare a partajului judiciar sunt: - partajarea în natura a bunului;
- atribuirea bunului in proprietatea exclusiva a unui copărtaș;
- vânzarea bunului prin licitație publica.
In cazul încetării coproprietății obișnuite și temporare prin partaj judiciar va avea prioritate primul criteriu respectiv, partajarea în natura a bunului, ceea ce are ca premisa existenta unui bun comun partajabil în natura astfel încât, fiecărui copărtaș să-i revină o parte materiala din bun proporționala cu cota sa parte din drept.
Instanța de apel ca și instanța de fond nu a avut tocmai acest prim principiu de partajare în natura fiind irelevant din punctul nostru de vedere, daca s-a solicitat sau nu de care reclamanta sistarea stării de indiviziune în acest mod. Atribuirea imobilului către reclamanta în schimbul plății unei sulte urma a se dispune doar in cazul in care se constata imposibilitatea lotizării.
S-a considerat ca imobilul în cauza putea fi lotizat prin crearea unor loturi distincte în favoarea fiecărei părți conform cotei abstracte din dreptul de proprietate al fiecăreia, astfel cum a reținut și expertul prin concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza.
Acest lucru s-ar fi impus având în vedere că părțile dețin în cote de 1/4 și ¾ imobilul în litigiu.
Insă instanța de judecata printr-un raționament greșit a acordat reclamantei o cota de 3/4 din imobil recunoscuta deja prin dispoziția emisa ca urmare a finalizării procedurii administrative, iar Municipalității îi recunoaște cota de 1/4 ,pe care o avea deja, dar pentru care obliga să se achite o suma de bani cu titlu de sulta reclamantei.
Este adevărat că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, însă nu putea fi de acord cu sulta pe care instituția a fost obligată să o plătească pentru un bun care oricum era în proprietatea lor.
Se învederează că încetării coproprietății obișnuite și temporare prin partaj judiciar va avea prioritate primul criteriu, respectiv partajarea în natura a bunului, astfel încât fiecărui copărtaș să îi revină o parte materiala din bun, proporționala cu cota sa parte din drept.
Aceasta modalitate ar fi trebuit să fie cu prioritate cercetata de instanța de judecata, celelalte moduri urmând a fi luate în considerare în subsidiar, numai daca partajarea în natura nu este posibila.
Chiar dacă instanța de judecata a avut în vedere cel de al doilea mod de partajare, totuși nici el nu justifica soluția pronunțată,deoarece prin aceasta nu s-a realizat sistarea stării de indiviziune, dimpotrivă instanța nu a făcut altceva decât să acorde intimatei o suma de bani cu titlu de sultă.
De fapt, eludându-se dispozițiile Legii nr.10/2001 se acorda reclamantei un drept printr-un mod nereglementat legal anume « acordarea directa de măsuri reparatorii într-un anumit cuantum de către unitatea deținătoare «asupra unui bun ce intra sub incidenta legii speciale nr. 10/2001, și cu privire la care acestea nu se pot acorda.
In drept s-a invocat art.304 pct.9 C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a aplicat, în mod corect, dispozițiile art.728 din Codul Civil din 1864 și art.673/1 și art.673/5-8 din codul de procedură civilă cu privire la partajarea bunului în raport de cotele părți deținute de către coproprietari, la formarea și evaluarea loturilor și la atribuirea acestora.
Cu privire la prima critică referitoare la partajarea în natură a bunului, instanța de recurs constată că Tribunalul București, ca instanță a apel, a partajat terenul în suprafață totală de 479 mp, cu respectarea dispozițiilor art.673/1 și art.673/5-8 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere propunerile de lotizare realizate de către expert în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel.
Astfel, prima instanță a partajat terenul conform celei de-a doua variante propuse de expert, învederând că această modalitate de partajare este oportună, deoarece se atribuie intimatelor-reclamante o suprafață de 332 mp, care se apropie de întinderea terenului corespunzător cotei de ¾ din suprafața totală de 479 mp.
De asemenea, la stabilirea modalității de partajare s-a avut în vedere și suprafața de teren înstrăinată de către recurentă către familia S..
De asemenea, s-a avut în vedere că niciuna dintre părți, nici măcar recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat și nici nu au solicitat ca expertul să propună alte variante de lotizare.
Instanța de recurs constată că recurentul susține doar că nu s-au respectat dispozițiile privind partajarea în natură a bunului, însă nu precizează în ce constă efectiv nemulțumirea sa și nici nu indică care modalitate de partajare a bunului ar fi fost oportună pentru ambele părți.
Cu privire la sultă, instanța de recurs constată că aceasta a fost stabilită în mod corect, în funcție de raportul de expertiză efectuat de către expertul Ț. R. și că singura nemulțumire a Municipiul București prin Primarul General constă în faptul că trebuie să achite o sumă de bani cu titlul de sultă.
Instanța de recurs învederează că, în materia coproprietății, plata unei sulte de către unul dintre coproprietari către celălalt coproprietar reprezintă o situație normală în situația încetării coproprietății, ca urmare a ieșirii din indiviziune efectuată pe cale judiciară.
Atâta timp cât între recurent și intimata-reclamantă au existat raporturi de coproprietate, care nu au fost contestate de către niciuna dintre părți, este evident că, în urma partajării judiciare, era necesar să se stabilească o sultă pentru egalizarea loturilor.
În ceea ce privește ultima susținere a recurentului în sensul că se eludează dispozițiile Legii nr.10/2001 deoarece se acorda reclamantei un drept printr-un mod nereglementat legal anume « acordarea directa de măsuri reparatorii într-un anumit cuantum de către unitatea deținătoare «asupra unui bun ce intra sub incidenta Legii speciale nr. 10/2001, instanța de recurs învederează că această susținere este eronată.
Astfel, suma de 20.110,5 Euro a fost stabilită cu titlu de sultă, ca efect al ieșirii din indiviziune și atribuirii către V. E. a unei suprafețe de teren mai mică decât i s-ar fi cuvenit în raport de cota de ¾ din suprafața totală de 479 mp, și nu ca efect al dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu art.304 alin.9 din Codul de Procedură Civilă coroborat cu art.728 din Codul Civil din 1864 și art.673/1 și art.673/5-8 din Codul de Procedură Civilă, instanța de recurs constată că toate susținerile din cuprinsul motivelor de recurs sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 796/03.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr. 1494._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 796/03.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr. 1494._, în contradictoriu cu intimata- reclamantă V. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. D. C. M. S. G. A. G.
GREFIER
D. L.
RED.ZD
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
31.01.2012
| ← Expropriere. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 380/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
