Expropriere. Decizia nr. 1983/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1983/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1983/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1983
Ședința publică de la 03.12.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 2306 din data de 16.09.2013, pronunțate de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. C. și A. I. și cu intimatul pârât S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice.
P. are ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa reprezentantului apelantei pârâte C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, a intimaților reclamanți N. C. și A. I. și a reprezentantului intimatul pârât S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că la acest moment părțile sunt lipsă, dispune lăsarea cauzei la a ordine, la a doua strigare.
La ordine, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat A. G., în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți N. C. și A. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de Baroul București (pe care o depune), lipsind reprezentanții apelantei pârâte C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și al intimatului pârât S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuție calificarea prezentei căi de atac.
Intimații reclamanți, prin apărător, având cuvântul, apreciază că apelul este calea legală de atac, în raport de obiectul cauzei deduse judecății.
Curtea, în urma deliberării, constată că prezenta cale legală de atac este RECURSUL, având în vedere că obiectul cererii deduse judecății este evaluabil în bani, iar valoarea acestuia este de 17.500 lei, motiv pentru care dosarul va fi înaintat președintelui secției în vederea desemnării celui de-al treilea magistrat ce va întregi completul de judecată, cauza urmând a fi reluată la ora 11,30.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. G. S.
GREFIER
S. R.
La reluarea cauzei, în complet de recurs, la ora 11.30
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
JUDECĂTOR - I. - A. H. - P.
GREFIER - S. R.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A. G., în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți N. C. și A. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de Baroul București (pe care o depune), lipsind reprezentanții apelantei pârâte C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și al intimatului pârât S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul intimaților reclamanți, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri, probe de administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimații reclamanți N. C. și A. I., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere următoarele considerente:
Cele două excepții invocate de recurenta pârâtă la instanța de fond și respinse prin încheierea din 05.03.2013 au fost soluționate în mod corect.
Față de excepția inadmisibilității, consideră că acțiunea este admisibilă, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea/retrocedarea terenului în suprafață de 28,56 m.p. situat în Orașul Otopeni, Calea București nr. 32, ., lot 23, număr cadastral 3237/1, care nu a fost utilizat scopului pentru care a fost expropriat în termen de 1 an și nu este vorba de o contestare a măsurii exproprierii; temeiul de drept este dat de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și nu de Legea nr. 198/1994, prevederi ce nu sunt aplicabile în cauză.
Consideră că și susținerea recurentei pârâte în sensul că acțiunea ar fi inadmisibilă potrivit Legii nr. 255/2010 nu este fondată, întrucât și această lege prevede că dispozițiile sale se completează cu legea cadru - Legea nr. 33/1994.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, susține că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, având în vedere că în dosarul anterior a fost contestată Hotărârea nr. 1 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/1994, precum și exproprierea și cuantumul despăgubirilor, în vreme ce prezentul dosar are un alt obiect și o altă cauză.
Pe fondul litigiului, arată că în mod corect s-a dispus retrocedarea terenului, în raport de materialul probator administrat în cauză și față de împrejurarea că lucrarea pentru fluidizarea traficului pe DN 1 s-a încheiat, stația de autobuz pentru care s-a expropriat terenul nu a mai fost realizată, s-au recepționat definitiv lucrările, iar terenul nu a fost utilizat scopului pentru care a fost expropriat.
Depune concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2012 pe rolul Tribunalului I. sub nr._, reclamantele N. C. și A. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și C.N.A.D.N.R., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la retrocedarea terenului în suprafață de 28,56 m.p., situat în Otopeni, Calea București nr. 32, ., lot 23, număr cadastral 3237/1, precum și la cheltuieli de judecată.
La data de 01.02.2012, intimata C.N.A.D.N.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. La termenul din 05.03.2013, a arătat că prin întâmpinare a formulat și o apărare vizând excepția lipsei calității procesuale active.
Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2013, au fost respinse ca neîntemeiate excepția inadmisibilității, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active.
Prin sentința civilă nr. 2306/16.09.2013, Tribunalul I. a admis cererea precizată și a obligatpârâții la retrocedarea către reclamante a terenului în suprafață de 28,56 m.p., situat în Otopeni, Calea Bucureștilor nr. 20A, ., lot 23, număr cadastral 3237/1, prețul imobilului fiind în cuantum de 17.500 lei conform Hotărârii nr. 1/05.09.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, precum și la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 1/05.09.2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 33/1994, s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Otopeni, Calea Bucureștilor nr. 32 (actual nr. 20A), ., lot 23, număr cadastral 3237/1, persoanele îndreptățite să primească despăgubirea fiind reclamantele din prezentul litigiu.
Cuantumul despăgubirii a fost stabilit ca fiind 17.500 lei, sumă ce a fost consemnată la dispoziția reclamantelor, aspect ce reiese din recipisa de consemnare nr._/1/13.11.2007.
Din cuprinsul hotărârii de stabilire a despăgubirii rezultă că procedura de expropriere a fost declanșată pentru realizarea lucrării „Fluidizarea traficului pe DN1 km 11+938 - km 17+165 sector Băneasa Otopeni”, respectiv amplasarea unei stații de autobuz în dreptul proprietății reclamantelor.
Din adresa nr. 7566/11.06.2010 a Primăriei Orașului Otopeni reiese că poziția stației R.A.T.B. s-a modificat în baza procesului verbal nr._/2007, de la km 13+186 la km 13+300.
Acest aspect al neamplasării stației de autobuz pe terenul expropriat de la reclamante este confirmat și de expertul F. L. prin raportul de expertiză în specialitatea topografie depus la dosar, acesta precizând că terenul expropriat nu a fost utilizat pentru obiectul propus, că în zona terenului expropriat nu s-a construit nicio stație RATB, că poziția actuală a stației RATB este cea veche la km 13+120, nefiind construită nicio altă stație nici la km 13+186, nici la km 13+300.
Expertul a mai arătat că lucrările privind obiectivul de fluidizare a traficului pe DN1 au fost finalizate la data de 25.09.2006, iar recepția finală a avut loc la data de 10.11.2008, aspect recunoscut de pârâta C.N.A.D.N.R. prin răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriul administrat.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
S-a constatat că în termenul de 1 an de la data exproprierii, 2007, imobilul teren în suprafață de 28,56 m.p. nu a fost utilizat pentru amplasarea unei stații de autobuz pe acesta, că din probele administrate nu rezultă că s-ar fi făcut o nouă declarare de utilitate publică, astfel încât reclamantele sunt îndreptățite la retrocedarea terenului.
Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local nu conține norme speciale în raport cu cele cuprinse în art. 35 din Legea nr. 33/1994 și nici nu abrogă expres sau implicit Legea nr. 33/1994, pentru a face inaplicabilă posibilitatea foștilor proprietari de a obține retrocedarea terenului supus exproprierii.
Este adevărat că potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 transferul imobilului din proprietatea privată în proprietatea publică operează de drept la data plății sau consemnării despăgubirilor, dar acest transfer poate opera și în sens invers, conform art. 35 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, s-a apreciat că nu are relevanță faptul că suma stabilită cu titlu de despăgubiri a fost consemnată pe numele și la dispoziția reclamantelor, în condițiile în care art. 36 din Legea nr. 33/1994 prevede obligația foștilor proprietari de a restitui suma primită cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește prețul imobilului, s-a constatat că acesta este în cuantum de 17.500 lei conform Hotărârii nr. 1/05.09.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Otopeni, deoarece acest cuantum nu a fost modificat prin hotărâre judecătorească, în procedura legii speciale și, în plus, reclamantele nu au încasat despăgubirile stabilite.
Împotriva acestei sentințe, la data de 31.10.2013 a declarat recurs pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 06.11.2013.
În motivarea cererii sale, recurenta pârâtă a reiterat excepțiile invocate în dosarul de fond.
1. Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantelor a fost invocată sub două aspecte:
a) Procedura în fața instanței în materie de expropriere este strict prevăzută de actele normative în vigoare la data când reclamantele au fost deposedate de teren, respectiv Legea nr. 198/2004.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi”.
În aceste condiții, prin consemnarea despăgubirilor a operat și transferul dreptului de proprietate pe numele Statului Român, prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
De la acesta dată reclamantele nu mai sunt proprietarele imobilului în suprafață de 28,56 m.p.
În fața instanței nu se contestă decât despăgubirile, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004. Orice altă acțiune introdusă ce privește orice alt drept urmează procedura dreptului comun și se timbrează la valoare.
b) Față de temeiul juridic invocat în acțiune, a arătat că, deși reclamantele nu au făcut mențiunea că există hotărâre de expropriere cu privire la imobil încă din anul 2007 și pentru care s-au acordat despăgubiri confirmate de instanță, acestea au lăsat să se înțeleagă că acum, în prezent, sunt expropriate. Astfel, mergând pe raționamentul reclamantelor, incidentă în cauză ar fi noua lege, respectiv Legea nr. 255/2010.
Or, în baza acestuia act normativ reclamantele nu au fost expropriate și niciun imobil al acestora care s-ar identifica așa cum a fost descris nu a făcut obiectul exproprierii în baza Legii nr._.
Legea nr. 198/2004 și Legea nr. 255/2010 au prevăzut imperativ modul în care operează transferul dreptului de proprietate de la o persoană la stat, iar dispozițiile Legii nr. 33/1994 se aplică numai ca excepție față de legile speciale privind infrastructura terestră.
2. Excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art. 166 Cod procedură civilă a fost în mod eronat respinsă.
Pe rolul instanței de judecată s-a aflat litigiul având ca obiect contestarea Hotărârii nr. 1/05.07.2007 privind despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii suprafeței de teren situate în Otopeni, Calea București nr. 32, ., lot 23, nr. cadastral 3237/1, pe numele reclamantelor, ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat definitiv și irevocabil prin decizia nr. 4514/15.06.2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea recurentei pârâte prin respingerea cererii formulate de intimatele reclamante.
Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă a arătat că solicitarea intimatelor reclamante, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, este nefondată și neîntemeiată. Atât timp cât a operat de drept transferul de proprietate, reclamantele nu mai au motive de a solicita repunerea în situația anterioară, deoarece au fost despăgubite în acest sens. De asemenea: - reclamantele nu mai au calitate procesuală activă în a revendica vreo suprafață de teren, deoarece hotărârea de expropriere a rămas irevocabilă prin neatacarea acesteia în termenul legal; - reclamantele au atacat doar hotărârea de expropriere privind acordarea despăgubirilor, nu și hotărârea privind exproprierea însăși; - în fapt, reclamantele solicită o repunere în situația anterioară mascată a exproprierii, ceea ce, în această fază, după ce s-au stabilit despăgubirile de către instanță definitiv și irevocabil, este inadmisibil; - a operat transferul dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri, astfel că nu mai poate fi vorba de o acțiune în revendicare, reclamantele neputând uza de prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994; - temeiul juridic în prezenta cauză este dat de Legea nr. 198/2004 și de Legea
255/2010, fiind vorba de o expropriere pentru infrastructura de transport.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 din vechiul Cod procedură civilă.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. În mod temeinic a reținut prima instanță în ceea ce privește situația de fapt că, prin Hotărârea nr. 1/05.09.2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 33/1994, s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Otopeni, Calea Bucureștilor nr. 32 (actual nr. 20A), ., lot 23, număr cadastral 3237/1, persoanele îndreptățite să primească despăgubirea fiind reclamantele din prezentul litigiu. Din cuprinsul hotărârii de stabilire a despăgubirii rezultă că procedura de expropriere a fost declanșată pentru realizarea lucrării „Fluidizarea traficului pe DN1 km 11+938 - km 17+165 sector Băneasa Otopeni”, respectiv amplasarea unei stații de autobuz în dreptul proprietății reclamantelor.
Poziția stației R.A.T.B. s-a modificat în baza procesului verbal nr._/2007, de la km 13+186 la km 13+300. Lucrările privind obiectivul de fluidizare a traficului pe DN1 au fost finalizate la data de 25.09.2006, iar recepția finală a avut loc la data de 10.11.2008.
2. Prezentul demers judiciar a fost inițiat de reclamante în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994: „dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică”.
II.1. Inadmisibilitatea, ca noțiune juridică neutilizată de dreptul procesual civil și apărută ca o creație jurisprudențială, circumstanțiază modalitatea de soluționare prin respingere a unei cereri cu care este sesizată instanța, în situația în care aceasta apreciază că există un impediment de ordin legal pentru exercitarea deplinei sale jurisdicții prin examinarea cauzei pe fond, atât asupra aspectelor de fapt, cât și a celor de drept puse în discuție de către reclamant. Din acest motiv, respingerea unei cereri ca inadmisibilă apare ca o ingerință în dreptul reclamantului de acces la o instanță și de aceea este contrară art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în măsura în care nu îndeplinește exigențele conturate în jurisprudența Curții de la Strasbourg.
Or, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 nu exclud analizarea prezentei cereri din perspectiva art. 35 din Legea nr. 33/1994. Din contră, existența unui bun expropriat (transferat din proprietatea privată în proprietatea publică a statului) constituie chiar situația premisă a aplicării textului de lege invocat de către intimatele reclamante.
De asemenea, prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 limitează intervenția instanței la verificarea corectei stabiliri a cuantumului despăgubirii numai în cursul procedurii de expropriere, pentru că obiectul de reglementare al acestui act normativ reiese chiar din denumirea acestuia: „privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local”. Întrucât raporturile juridice subsecvente acestei proceduri ies din câmpul său de aplicare, nu s-ar putea reține incidența art. 9 cu consecința excluderii aplicării în materia lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, a art. 35 din Legea nr. 33/1994, care constituie legea - cadru în domeniul exproprierii.
În al doilea rând, din cererea de chemare în judecată nu reiese că intimatele reclamante ar invoca o nouă expropriere a terenului, ce ar opera în temeiul Legii nr. 255/2010.
2. Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civil, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul unei administrări uniforme a justiției. Potrivit art. 166 Cod procedură civilă, pentru a ne afla în situația autorității de lucru judecat, este necesar să existe tripla identitate de elemente cu privire la părți, obiect și cauză.
Din considerentele sentinței civile nr. 888/22.06.2010 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ rezultă că prin cererea înregistrată la data de 02.10.2007 reclamantele A. I. și N. (fostă A.) C., în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și C.N.A.D.N.R. au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 1/05.09._ emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Orașului Otopeni, solicitând instanței anularea acesteia pentru motive de nelegalitate.
Identitatea de părți rezultă din compararea prezentei cereri de chemare în judecată cu cea care a stat la baza dosarului nr._ .
În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material (pretenția concretă), ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material. Prin ambele cereri, reclamantele tind la redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 28,56 m.p., situat în Otopeni, Calea București nr. 32, ., lot 23, număr cadastral 3237/1.
Cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic. În prima acțiune, reclamantele au invocat nerespectarea la adoptarea hotărârii de expropriere a dispozițiilor Legii nr. 198/2004, prin aceea că s-a decis amplasarea unei stații de autobuz pe terenul respectiv, deși autoritățile locale cunoșteau împrejurarea că pe teren se afla în curs de finalizare a investiție substanțială, și anume construcția unei clădiri având funcțiunea de spălătorie auto. În cea de-a doua acțiune, reclamantele au invocat faptul că lucrările privind proiectul „Fluidizarea traficului pe DN1 km 11+938 - km 17+165 sector Băneasa Otopeni” au fost finalizate, fără să se mai execute stația R.A.T.B.
Între cele două acțiuni, care au cauze diferite, nu există deci tripla identitate de elemente care să conducă la îngrădirea exercițiului dreptului la acțiune prin efectul excepției autorității de lucru judecat.
3. Pe fond, Curtea reține că, regăsindu-se în cauză ipoteza normativă a art. 35 din Legea nr. 33/1994 („în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat” și faptul că „nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică”), se impunea aplicarea sancțiunii respectivei norme juridice („retrocedarea terenului”).
Toate chestiunile legate de desfășurarea procedurii de expropriere nu au relevanță în cauză, pentru că regula de drept a cărei aplicare au solicitat-o intimatele reclamante nu se referă la acestea.
Față de aceste considerente, reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 2306 din data de 16.09.2013, pronunțate de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. C. și A. I. și cu intimatul pârât S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Ia act că intimatele reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. G. S. I. A. H. P.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex. 2/30.12.2013
Tribunalul I. - L. C. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1969/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 197/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
