Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1099/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2012 în dosarul nr. 1099/2012
DOSAR NR._ /212
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1099
Ședința publică de la 13 iunie 2012
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți A. O.-H.-L. și A. I.-D., împotriva încheierii de ședință din data de 29.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D. D. și cu intimații-pârâți C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ..
P. are ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D., în baza procurii speciale autentificată sub nr.419/22.06.2011, emisă de UNNPR – CAMERA NOTARILOR PUBLICI BUCUREȘTI – Biroul Notarial „LIBERTAS”, aflată la fila 66 în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, lipsind intimatul-reclamant P. D. D. și intimații-pârâți C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la identificarea recurentului – pârât A. O.-H.-L., legitimat cu CI . nr._, eliberată de Secția 1 Poliție, la data de 27.11.2004, având CNP_.
Recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D. solicită citarea în cauză a recurentului-reclamant P. D., a fostului ICRAL HERSĂTRĂU și a CONSILIULUI G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, întrucât nu sunt prezenți în cauză și aveau obligația să depună întâmpinare la dosarul cauzei, în raport de dispozițiile art.308 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea dispune strigarea cauzei la ordine, având în vedere că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor la amânare fără discuție și fără ca toate părțile să fie prezente în instanță.
La reluarea pricinii, se prezintă recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D., în baza procurii speciale autentificată sub nr.419/22.06.2011, emisă de UNNPR – CAMERA NOTARILOR PUBLICI BUCUREȘTI – Biroul Notarial „LIBERTAS”, aflată la fila 66 în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, intimatul-reclamant P. D. D., personal și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamantul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă ..
Recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D. solicită în continuare acordarea unui termen pentru ca părțile adverse să depună întâmpinare al dosar.
La interpelarea instanței, intimatul-reclamant P. D., personal și reprezentantul intimatului-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având pe rând cuvântul, arată că nu depun întâmpinare la dosar.
Recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D. solicită acordarea unui termen pentru a-și structura apărare față de nedepunerea întâmpinărilor la dosar de către părțile adverse.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererii de amânare formulată de recurentul-pârât pentru a-și restructura motivele de recurs față de nedepunerea întâmpinărilor la dosar de către părțile adverse, existând posibilitatea amânării pronunțării pentru a depune note scrise.
Recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în depunerea unor încheieri de ședință (în rejudecare) pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, fiind exemplificări clare a ceea susține prin motivele de recurs.
Curtea dispune lăsarea dosarului la următoarea strigare pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să depună la dosar toate înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea recursului.
La reluarea pricinii, se prezintă recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D., în baza procurii speciale autentificată sub nr.419/22.06.2011, emisă de UNNPR – CAMERA NOTARILOR PUBLICI BUCUREȘTI – Biroul Notarial „LIBERTAS”, aflată la fila 66 în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, intimatul-reclamant P. D. D., personal și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamantul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă ..
Recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D. dorește să depună unele înscrisuri emise de P. G. și de la DNA, dar nu deține și copii ale acestora, arătând că decizia civilă nr.434/04.05.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civil, în dosarul nr.2082/2003 este netemeinică, nelegală și neconstituțională.
De asemenea, depune la dosar planșe fotografice (tată său), pentru a se stabili exact prejudiciile aduse familiei sale, o plângere formulată împotriva magistratului de la Tribunalul București și o adresă emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București, fiind o dovadă din care reiese că părinții săi sunt încă proprietari.
Reprezentantul intimatului-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având cuvântul nu cunoaște ce relevanță au aceste înscrisuri depuse la dosar de către recurent, în cauză fiind vorba de un recurs promovat împotriva unei încheieri de îndreptare eroare materială, urmând ca instanța să aprecieze asupra lor.
Intimatul – reclamant, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de recurent.
Curtea, în urma deliberării, admite proba cu înscrisuri la cererea recurentului-pârât administrate astăzi în ședință publică, dar nu va acorda un termen pentru a se depune la dosar soluția parchetului întrucât nu are relevanță în pricina de față.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât A. O.-H.-L., personal și în calitate de procurator pentru recurentul-pârât A. I.-D., având cuvântul, invocă excepția tardivității, în raport de dispozițiile art.2812 al.1 din Codul de procedură civilă, întrucât se putea solicita completarea hotărârii nr.434/04.05.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civil, în dosarul nr.2082/2003 numai în același termen în care se putea declara, după caz apel, recurs împotriva acelei hotărâri.
Arată că potrivit dispozițiilor art.2813 alin.1 din codul de procedură civilă prevăd că nu pot fi obligați la plata cheltuielilor.
Mai mult, potrivit art.303 alin.1 din Codul de procedură civilă motivarea înțelege să o prezinte și prin cerere și în cursul dezbaterilor în cazul în care instanța consideră că mai sunt necesare și alte probe.
Invocă prevederile art.304 pct.1,5,8 și 9 din Codul de procedură civilă, art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă, art.308 alin.2 din Codul de procedură civilă, art.312, art.317 și art.318 din Codul de procedură civilă.
Consideră că instanța nu a respectat în anul 2003 și 2004 principiul specialia generalibus derogant a comparat două titluri de proprietate fără ca reclamantul să fie nominalizat sau părinții acestuia. S-a considerat că Decretul nr.92/1950 nu a fost valabil, deși antecesoara reclamantului, proprietara respectivă avea chiriași, astfel că autoritățile comuniste au considerat că exploata un spațiu excedentar în interes propriu.
La fila 16 a dosarului există depusă adresa nr.1672/3 din care reiese că numitul R. C. este chiriaș din anul 1945, înscris aflat în dosarul nr.5933/1999.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea probei cu decizia civilă nr.434/04.05.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civil, în dosarul nr.2082/2003, să se constate că dispozitivul nu conține pronunțarea în numele legii pe nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare, ci numai abuziv obligă părinții săi (decedați) să părăsească domiciliul și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul.
Intimatul-reclamant P. D. D., personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Reprezentantul intimatului-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având cuvântul, solicită de asemenea, respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2318/11.02.1998 reclamantul P. D. D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul CGMB să se constate inaplicabilitatea dispozițiilor Decretului nr.92/1950 prin care în mod abuziv s-a trecut în proprietatea statului apartamentul situat la parterul imobilului din .. 3, sector 1, din patrimoniul bunicii materne a reclamantului și să fie obligat pârâtul să retrocedeze imobilul reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 8419/26.05.1999 Judecătoria Sectorului 1 București a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 385/02.12.1999 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. D. D. în contradictoriu cu pârâtul C. G. al Municipiului București.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apel respins prin decizia civila nr. 438/24.08.2000 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, recurs admis prin decizia civilă nr. 3549/18.10.2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă, casându-se decizia atacată și sentința nr. 385/1999 a Tribunalului București și sentința civilă nr. 8419/1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, cauza fiind trimisă spre rejudecare la această din urmă instanță, unde s-a format dosarul nr. 681/2003.
Prin sentința civilă nr. 1293/26.02.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. 681/2003 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, fiind respinsă această cerere ca inadmisibilă, și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți A., fiind respinsă cererea reconvențională formulată de aceștia ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 1641/2.09.2003, fiind anulată în parte sentința apelată respectiv în ceea ce privește soluționarea cererii principale, reținându-se cauza pentru evocarea fondului cererii principale.
Prin decizia civilă nr. 434/2.12.1999, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul P. D.-D., împotriva pârâților C. G. al Municipiului București, A. N. L. si A. Agatha A., a constatat greșita aplicare a Decretului nr.92/1950 cu privire la partea din imobilul situat în București, .. 3, sector 1, fostă proprietatea numitei G. A..
A obligat pârâții A. N. L. și A. Agatha A. să lase reclamantului în deplină proprietate apartamentul menționat și a obligat intimații-pârâți A. N. L., A. Agatha A. și C. G. al Municipiului București la 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
Pentru a pronunța această decizia Tribunalul a reținut că:
Imobilul situat în București, .. 3 a fost proprietatea numitei A. G. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1932 de Tribunalul București - Secția notariat și al construirii realizate în baza autorizației nr. 122/1932.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1945 de Tribunalul I. Secția Notariat, A. G. a vândut apartamentul de Ia etajul 1 al imobilului și 80 mp teren din totalul de 184 mp teren aferent imobilului.
Din adresa nr. MF/8232/28.05.1998 emisa de P.M.B. – D.G.A.F.I. a rezultat că apartamentul în litigiu a fost trecut la poziția nr. 2843 din anexa la Decretul nr.92/1950, fost proprietar A. G..
La data aplicării Decretului 92/1950 A. G. era pensionară.
Ca atare, înscrierea imobilului în litigiu în listele anexe ale Decretului 92/1950 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. II din același act normativ, prin care se stipula expres exceptarea de la naționalizare a pensionarilor, așa încât operațiunea înscrierii imobilului în listele anexe ale Decretului 92/1950 nu este aptă de a conferi statului un titlu valabil asupra imobilului.
Din certificatele de moștenitor nr. 117, 118 și 119/18.10.2000 eliberate de BN Fiducia și certificatul de moștenitor nr. 315/1978 eliberat de Notariatul sectorului 5 București a rezultat că reclamantul este moștenitorul lui P. E.-C., care a fost moștenitoarea lui G. A. Ș. și, alături de acesta din urmă, moștenitoarea lui G. A. și G. D..
Reclamantul a formulat cerere în baza Legii 112/1995, cerere înregistrată sub nr. 2180/23.07.1996, prin care a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 4218/_/22.04.1997 apartamentul de la parterul imobilului din .. 3 a fost vândut către pârâții A. N. L. și A. Agatha A..
Comparând titlurile de proprietate invocate de părți asupra imobilului în litigiu, tribunalul a constatat următoarele:
Titlul de proprietate invocat de reclamant și dreptul de proprietate al acestuia sunt mai caracterizate și mai eficiente din punct de vedere juridic decât titlul invocat de pârâți. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare a terenului prin care G. A. a cumpărat terenul pe care ulterior a construit imobilul este necontestat și încheiat în formă autentică. De asemenea, faptul construirii a condus la nașterea în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate asupra imobilului prin accesiune imobiliară artificială. Transmiterea dreptului de proprietate realizată prin succesiune până în patrimoniul reclamantului este legală.
In schimb, titlul invocat de pârâți a fost încheiat cu un neproprietar, care, la rândul său, a intrat în posesia imobilului prin aplicarea abuzivă a unui act normativ care conținea norme ce exceptau de la aplicarea acestui act normativ categoria de persoane din care făcea parte și proprietara de atunci a imobilului în litigiu. Mai mult, titlul invocați de pârâți este afectat de nulitate absoluta întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, care impunea, sub sancțiunea nulității absolute, forma autentică pentru toate actele între vii având ca obiect înstrăinarea de terenuri, iar la pct. 5 din contractul de vânzare-cumpărare al pârâților s-a stipulat vânzarea unei suprafețe de 34,54 mp teren situat sub construcție.
De asemenea, încheierea contractului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii 112/1995, care avea în vedere doar imobilele trecute în proprietatea statului cu titlu valabil, iar în cauză titlul statului nu era valabil, fiind obținut prin aplicarea abuzivă a unui act normativ inaplicabil proprietarului de la acel moment. Mai mult, contractul a fost încheiat înainte de soluționarea cererii formulate de reclamant în baza Legii 112/1995, deși aplicabilitatea art. 9 alin. 1 din aceasta lege nu putea fi stabilită decât după soluționarea cererii formulate de reclamant, doar prin soluționarea definitivă a cererii putându-se stabili dacă apartamentul „nu se restituie în natură", așa cum stabilea art. 9 alin. 1 drept condiție pentru a se putea proceda la vânzarea apartamentelor, iar legea abilita doar comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 și instanțele judecătorești să stabilească dacă imobilele respective fac parte din categoria celor avute în vedere de Legea 112/1995 și, în caz pozitiv, dacă ele se restituie sau nu în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
Din cererea de cumpărare depusă de pârâtul A. a rezultat că acesta a formulat cerere de cumpărare a apartamentului și în 1974, și în 1991, neaprobarea acestor cereri fiind de natură să pună pe pârât în situația de a înțelege că trebuie să verifice regimul juridic al apartamentului pe care îl ocupa.
Cu toate acestea pârâții A. nu pot invoca buna-credință întrucât nu au făcut dovada că ar fi făcut demersuri pentru a afla situația juridică a imobilului pe care doreau să îl cumpere, iar aceste demersuri erau impuse implicit în sarcina potențialilor cumpărători de dispozițiile Legii 112/1995, care impunea îndeplinirea anumitor condiții cu privire la imobil pentru a se putea realiza vânzarea în temeiul acestei legi: imobilul să intre în sfera sa de reglementare, deci să fie preluat de stat cu titlu valabil; să se fi soluționat cererile formulate în temeiul acestei legi de foștii proprietari sau moștenitorii acestora pentru a se putea stabili dacă este îndeplinită prima condiție și, în măsura în care această condiție este îndeplinită, dacă apartamentul se restituie sau nu în natură.
In consecință, tribunalul a admis acțiunea, a constatat greșită aplicare a decretului 92/1950 cu privire la partea din imobilul situat în București, ., 3, sect. 1, fosta proprietatea numitei G. A., și a obligat pârâții A. N. L. și Atansiu Agatha A. să lase reclamantului în deplină proprietate apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului sus-menționat.
Decizia civilă nr. 434/04.05.2004 a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de recurenții A. N. L. și A. Agatha A. și Municipiul București prin Primarul G. prin decizia civilă nr. 709/26.05.2005 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă.
La data de 29.07.2009 apelantul P. D. D. a formulat o cerere de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei nr.434/4.05.2004 în sensul de a se lămuri dacă sintagma „. și suprafața de teren aferentă de 34,54 mp. suprafață descrisă în contractul de vânzare cumpărare nr. 4218/_/22.04.1997, precum și cota indiviză de 28,55% din părțile de folosință comună ale imobilului.
Prin decizia civilă nr. 1019/20.08.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea de completare și lămurire dispozitiv.
Prin decizia civilă nr. 1060/03.09.2010 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant P. D. D. împotriva deciziei civile nr. 1019/2009 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București în vederea judecării pe fond a cererii de lămurire dispozitiv.
Prin încheierea din data de 29.09.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de apelantul P. D. D. privind apelul declarat în contradictoriu cu intimații A. N. L., Atansiu Agatha A., C. G. al Municipiului București, ., A. H. L. O. și A. I. D. și a lămurit dispozitivul deciziei civile nr.434/04.05.2004, în sensul că imobilul restituit cuprinde și terenul de sub construcție aferent apartamentului, în suprafață de 34,54 mp, apartament care este compus din: „vestibul, hol, două camere, baie, cameră culoar, wc, cămară, bucătărie, balcon, cameră serviciu, cameră serviciu”, în suprafață utilă de 106,29 mp și cota indiviză de 28,55% din părțile de folosință comună ale imobilului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 11.02.1998, care a format obiectul dosarului nr.2318/1998 al Judecătoriei Sector 1 București, prin care s-a solicitat revendicarea imobilului, reclamantul a descris imobilul și a menționat și suprafața de teren aferentă.
De asemenea, în considerentele deciziei civile nr. 434/04.05.2004pronunțată în dosar nr. 2082/2003de către Tribunalul București, a rezultat că autorii intimaților au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 4218/_/22.04.2007. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare se referea atât la apartamentul nr. 1, cât și la suprafața de teren aflată în cota indiviză, așa cum a rezultat din punctul 5 din contractul aflat la dosarul de apel (fila 63).
Față de cele reținute, tribunalul, în temeiul art. 281 ind.1 C.pr.civ. a admis cererea, a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 434/04.05.2004, în sensul că imobilul restituit cuprinde și terenul de sub construcție aferent apartamentului, în suprafață de 34,54 mp, apartament care este compus din: "vestibul, hol, 2 camere, baie, cameră, culoar, w.c., cămară, bucătărie, balcon, cameră serviciu, cameră serviciu" în suprafață utilă de 106,29 mp și cota indiviză de 28,55% din părțile de folosință comună ale imobilului.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs intimații pârâți A. O. H. L. și A. I. D., criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
- recurenții critică faptul că din completul de judecată care a pronunțat încheierea din data de 29.09.2011 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a făcut parte același magistrat care a pronunțat în mod nelegal și decizia civilă nr. 434/4.05.2004 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă;
- instanța a preluat modul defectuos și nelegal în care s-a pronunțat decizia nr. 434/2004 și în soluționarea cererii de lămurire dispozitiv, astfel încât la pronunțarea încheierii din 29.09.2011 s-au încălcat principiile: oralitatea dezbaterilor, contradictorialității și disponibilității;
- recurenții critică nelegalitatea deciziei nr. 434/2004 care le-au adus grave prejudicii lor și familiei lor.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 281 ind. 1 C.pr.civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că este voința legiuitorului ca cererile de lămurire dispozitiv să fie soluționate de aceeași judecători care au pronunțat hotărârea al cărei dispozitiv este neclar.
Ca atare, în mod legal cererea de lămurire dispozitiv a fost repartizată aceluiași complet de judecată din care face parte și judecătorul indicat de recurenții în motivele de recurs.
Curtea nu poate analiza în prezenta cale de atac îndreptată împotriva încheierii din data de 29.09.2011 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă criticile de nelegalitate formulate de recurenți cu privire la decizia irevocabilă nr. 434/2004 care a intrat în puterea lucrului judecat. Aceste critici trebuiau formulate de recurenți în calea de atac a recursului formulat împotriva deciziei nr. 434/2004 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Verificând încheierea din data de 8.09.2011 când instanța de apel a dat cuvântul părților pe soluționarea cererii de lămurire dispozitiv, Curtea constată că s-au respectat principiile oralității, contradictorialității și disponibilității. Astfel, recurenții - intimații prezenți personal au pus concluzii pe cererea de lămurire dispozitiv în contradictoriu cu restul părților prezente, iar instanța de apel a soluționat cererea respectând principiul disponibilității, pronunțându-se numai pe aspectele invocate în cererea de lămurire dispozitiv.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul îndreptat împotriva încheierii din 29.09.2011 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - pârâți A. O. H. L. și A. I. - D., împotriva încheierii de ședință din data de 29.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. D. D. și cu intimații - pârâți C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2012.
Președinte Judecător Judecător
E. V. A. D. I. A.
T. H. P.
GREFIER
Ș. P.
Red.HPI
Tehnodact. GIA
2 ex./8.08.2012
TB - S. a V-a civ. – O. S., S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 123/2013.... → |
|---|
