Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1210/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1210/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 1211/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1210
Ședința publică de la 03.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-pârâți I. D. și I. L., împotriva deciziei civile nr.725 A din 09.07.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante P. L. R. și D. T. O. M..
P. are ca obiect – rezoluțiune contract.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.06.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 26.06.2013 și apoi la 3.07.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata la data de 13 aprilie 2011, pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții P. L. R. și D. T. O. M., au chemat în judecată pârâții I. D. și I. L., pentru ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună: rezoluțiunea contractului nr. 538 din 05 mai 2008, încheiat în cadrul Biroului Notarului Public „Mandoiu R.” și a actelor adiționale la acesta, autentificate cu nr. 647 din 05 iunie 2008, nr. 1168 din 25 august 2008 și nr. 1439 din 27 octombrie 2008 de către Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, respectiv actele adiționale autentificate cu nr. 4155 din 19 decembrie 2008 și cu nr. 4183 din 22 decembrie 2008 de către Biroul Notarilor Publici „N. și Asociații”, notar public „R. G. C.”; rezoluțiunea contractului nr. 539 din 05 mai 2008, încheiat în cadrul Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.” și a actelor adiționale la acesta, autentificate sub nr. 648 din 05 iunie 2008, nr. 1169 din 25 august 2008 și cu nr. 1440 din 27 octombrie 2008, de către Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, respectiv actele adiționale autentificate cu nr. 4156 din 19 decembrie 2008 și cu nr. 4182 din 22 decembrie 2008 de către Biroul Notarilor Publici „N. și Asociații”, notar public „R. G. C.”; repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâților la plata sumelor de: 47.500 euro, reprezentând ¼ din suma achitată în cadrul contractului nr. 538 din 05 mai 2008, respectiv în cadrul actelor adiționale încheiate la acest contract; 36.250 euro, reprezentând ¼ din suma achitată în cadrul contractului nr. 539 din 05 mai 2008, respectiv în cadrul actelor adiționale încheiate la acest contract cu dobânzile legale începând cu data de 30 aprilie 2009.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 05 mai 2008 au încheiat cu pârâții, antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 538 din 05 mai 2008 și nr. 539 din 05 mai 2008, la Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, respectiv actele adiționale enumerate în petitul acțiunii, capătul unu și doi de cerere, în vederea achiziționării a două terenuri situate în extravilanul orașului B., astfel cum sunt descrise în conținutul actelor mai sus indicate.
Reclamanta D. T. O. M., a arătat că, urmare divorțului de soțul său D. C. C., prin sentința civilă nr. 2185 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, i-au fost atribuite toate drepturile litigioase și creanțele ce derivă din antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 538/2008 și 539/2008 la Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, respectiv actele adiționale încheiate de fostul soț.
Ca urmare a încheierii contractului de cesiune nr. 07 din 13 octombrie 2009, atestat de Cabinet de avocat M. G., reclamantele au cesionat ½ din drepturile lor litigioase și de creanță asupra obiectului cereri de chemare în judecată.
La data de 05 mai 2008, au stabilit de comun acord ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică să se întocmească până la data de 08 iulie 2008, în caz contrar pârâții obligându-se la restituirea sumelor primite până la acea dată și achitarea către promitenții cumpărători a unor daune interese în cuantum de 25.000 euro.
La data de 05 iunie 2008, s-a încheiat actul adițional nr. 647 autentificat la Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, prin care promitenții cumpărători, au mai achitat promitenților vânzători, suma de 65.000 euro.
La data de 25 august 2008, s-a încheiat actul adițional nr. 1168 autentificat de Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, prin care promitenții –cumpărători, au mai achitat promitenților vânzători suma de 35.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 01 octombrie 2008.
La data de 27 octombrie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 1439, autentificat de Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, prin care s-a mai achitat suma de 10.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 28 noiembrie 2008.
La data de 19 decembrie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 4155, autentificat de Biroul Notarilor Publici „N. și Asociații”, prin care s-a mai achitat suma de 10.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 15 februarie 2009.
La data de 22 decembrie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 4183, autentificat de Biroul Notarilor Publici „N. și Asociații”, prin care s-a mai achitat suma de 10.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 30 ianuarie 2009.
Cu această ocazie, prețul terenului a fost achitat integral, în sumă de 190.000 euro, părțile convenind ca suma de 5.000 euro ce excede prețul să se constituie în cadrul prețului pe care îl aveau de achitat pentru terenul ce face obiectul celui de-al doilea antecontract de vânzare-cumpărare precizat în capătul al doilea din cerere.
Ulterior la data de 05 mai 2009, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractulale asumate de către promitenții vânzători, au trecut la încheierea înscrisului denumit – Convenție – autentificat sub nr. 363 din 05 mai 2009 de către Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.” prin care unul dintre promitenții vânzători, respectiv D. M. B., înțelege să restituie suma de 95.000 euro, reprezentând cota de ½ din prețul achitat pentru teren până la data de 06 iulie 2009, obligație pe care de altfel și-a îndeplinit-o.
Cu privire la ceilalți vânzători, I. D. și I. L., au transmis două notificări succesive, prin care le-au solicitat să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă aceștia nu au dat curs.
La data de 05 mai 2008, au stabilit de comun acord ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică să se întocmească până la data de 08 iulie 2008, în caz contrar pârâții obligându-se la restituirea sumelor primite până la acea dată și achitarea către promitenții-cumpărători a unor daune interese în cuantum de 25.000 euro.
La data de 05 iunie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 648, autentificat de Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, prin care promitenții – cumpărători, au mai achitat promitenților – vânzători, suma de 50.000 euro.
La data de 25 august 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 1169, autentificat de Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.” prin care promitenții – cumpărători au mai achitat promitenților – vânzători suma de 30.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 01 octombrie 2008.
La data de 27 octombrie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 1440, autentificat de Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”, prin care promitenții – cumpărători au mai achitat promitenților – vânzători suma de 5.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 28 noiembrie 2008.
La data de 19 decembrie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 4156, autentificat de Biroul Notarilor Publici „N. și Asociații” prin care promitenții – cumpărători au mai achitat promitenților – vânzători suma de 8.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 30 ianuarie 2009.
La data de 22 decembrie 2008 s-a încheiat actul adițional nr. 4182 autentificat de Biroul Notarilor Publici „N. și Asociații” prin care promitenții – cumpărători au mai achitat promitenților – vânzători suma de 7.000 euro, părțile convenind asupra prelungirii termenului de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 15 februarie 2009.
Cu această ocazie, prețul terenului a fost achitat integral, în sumă de 145.000 euro, părțile convenind ca suma de 5.000 euro ce nu întregește prețul total stabilit, să se compenseze cu valoarea de 5.000 euro achitată în plus antecontractului precizat la punctul 1.
Ulterior la data de 05 mai 2009, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractului asumate de către promitenții – vânzători, au trecut la încheierea înscrisului denumit – Convenție – autentificat sub nr. 362 din 05 mai 2009 de către Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.” prin care unul dintre promitenții – vânzători, respectiv D. M. B., înțelege să restituie suma de 72.500 euro, reprezentând cota de ½ din prețul achitat pentru teren până la data de 06 iulie 2009, obligație pe care de altfel și-a îndeplinit-o.
Cu privire la ceilalți vânzători, I. D. și I. L., au transmis două notificări succesive, prin care le-a solicitat să se prezinte la Notariat în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă aceștia nu au dat curs.
În concluzie, reclamanții au precizat că au achitat în vederea dobândirii a două terenuri, sumele de 190.000 euro, respectiv 145.000 euro. J. din aceste sume le-au fost restituite de către D. B. M.. Raportat la acest aspect, pârâții ar fi datorat sumele de 95.000 euro, respectiv 72.500 euro.
Ca urmare a contractului de cesiune încheiat de reclamante, prin care au cesionat ½ din drepturile asupra acestor creanțe, în prezent pârâții le datorează suma de 47.500 euro, respectiv 36.250 euro, în total reprezentând 83.750 euro la care urmează a se calcula dobânda legală începând cu data de 30 aprilie 2009.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar actele încheiate la care s-a făcut referire în considerentele acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 238 din 16 februarie 2011 Tribunalul București – Secția a III a Civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria B..
Pentru reclamanți s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2810 din 27 mai 2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamanții P. L. R. și D. T. O. M., în contradictoriu cu pârâții I. D. și I. L.; a dispus rezoluțiunea contractelor nr. 538 și nr. 539 din 05 mai 2008 emise de Biroul Notarilor Publici „Mandoiu R.”; a dispus rezolutiunea actelor adiționale nr. 647/2008; nr. 1168/2008; nr. 1439/2008; nr. 648/2008; nr. 1169/2008 și nr. 1440/2008, toate întocmite la același notar; a dispus repunerea părților în situația anterioară și obligă pârâții la plata sumei de 83.750 euro către reclamanți la cursul de la data plății și a luat act că reclamanții si-au rezervat dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamanți în calitate de promitenți – cumpărători și pârâți în calitate de promitenți – vânzători s-au încheiat două antecontracte de vânzare-cumpărare (nr. 538 și nr. 539 din 05 mai 2008), având ca obiect, suprafețe de teren situate pe raza comunei Mogoșoaia.
Datele scadente pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost succesiv modificate de părți, prin acte adiționale. Cu ocazia încheierii fiecărui act adițional, reclamanții au mai plătit pârâților diverse sume de bani.
La data stabilită de părți de comun acord pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, pârâții nu s-au prezentat în fața notarului, perfectarea actelor nefiind posibilă, din culpa acestora.
Suma plătită de reclamanți cu titlu de avans, se ridică la 83.750 euro (354.262,5 lei, la cursul zilei).
Față de cele reținute și în baza art. 1020, 1021, 1073 Cod civil, a fost admisă acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată și s-a luat act de faptul că, reclamanții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul București – Secția a V a Civilă, prin decizia civilă nr. 725/A din 09 iulie 2012, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-pârâți I. L. și I. D. împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că:
Motivul de apel ce vizează încălcarea dreptului la apărare al apelanților pârâți nu poate fi reținut, față de împrejurarea că pârâții au fost legal citați în cauză, atât în fața Tribunalului București, de unde cauza a fost declinată, cât și în fața Judecătoriei B.. Aveau cunoștință de proces, nu au formulat întâmpinare în cauză și, deși le-a fost încuviințat un termen în vederea pregătirii apărării prin încheierea din 28 aprilie 2011, nu au înțeles să-și angajeze apărător ori să se prezinte în fața instanței la termenul la care cauza a fost soluționată.
Or, în aceste circumstanțe, este evidentă propria culpă procesuală a acestora, în raport de dispozițiile art. 129 și 118 alin. 1 Cod de procedură civilă, deoarece nu au urmărit desfășurarea procesului, nu și-au respectat obligațiile procesuale, astfel că nu se poate susține că le-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, prezența acestora nefiind obligatorie.
S-a constatat nefondat și cel de al doilea motiv de apel, privind nemotivarea hotărârii, tribunalul a constatat că, deși succint redate, hotărârea cuprinde elementele prevăzute de art. 261 Cod de procedură civilă, în raport de susținerile reclamanților și probele administrate, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, apelanții-pârâți nu au formulat nicio apărare în fața primei instanțe.
Cu privire la motivul de apel care vizează fondul cauzei, față de probatoriul cauzei, astfel cum a fost suplimentat în apel, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat, prima instanță reținând în mod corect situația de fapt și, pe baza acesteia, culpa apelanților promitenți vânzători, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin cele două antecontracte de vânzare cumpărare.
Astfel, nu a putut fi reținută apărarea acestora în sensul că nu ar avea nicio culpă în neexecutarea antecontractelor, câtă vreme, așa cum au recunoscut la interogatoriu, aceștia aveau cunoștință de suprapunerea numerelor cadastrale sub care sunt înregistrate cele doua parcele de teren, respectiv nr. cadastral 522 și 5125 pentru suprafața de 5.692 mp. (lot 1) și 523 și 5126 pentru suprafața de 4.379 mp. (lot 2), constatată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I. la data de 15 mai 2008, cel mai târziu la momentul înscrierii în cărțile funciare ale celor doua imobile, a antecontractelor de vânzare-cumpărare.
Or, deși potrivit celor două antecontracte apelanții pârâți și-au asumat obligația de a efectua toate actele necesare efectuării formalităților în vedere încheierii vânzării celor două imobile, aceștia nu au dovedit, deși aveau sarcina probei, nici un demers întreprins pentru lămurirea situației juridice reale a terenurilor ce fac obiectul promisiunii de vânzare, cu toate că au încasat de la intimate sume echivalente cu prețul celor două imobile.
Apare ca evident, în aceste condiții, că în lipsa dovezii oricăror minime diligențe, la care apelanții erau obligați, nu numai ca proprietari ai bunurilor, ci și în mod direct conform clauzelor contractuale cuprinse în cele două promisiuni de vânzare, de a face toate formalitățile necesare încheierii actelor de vânzare în formă autentică, aceștia se află în culpă pentru neexecutarea antecontractelor. Obligația nu a fost executată, deși trebuia a fi îndeplinită cel mai târziu la termenele stabilite prin ultimele acte adiționale (aprilie 2009), în pofida punerii în întârziere prin notificarea transmisă de către intimatele reclamante (fila 59 dosar fond). Nu în ultimul rând, tribunalul a avut în vedere și faptul că cel de al doilea coproprietar co-promitent vânzător, D. B. M., a acceptat, în aceleași condiții, rezilierea convențională a antecontractelor (filele 62 – 63 dosar fond), restituind ½ din prețul total încasat.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu era suficient ca apelanții pârâți să se declare gata de executarea antecontractelor, întrucât promitenții cumpărători nu pot fi obligați să cumpere în condițiile în care cunosc o cauză de evicțiune, ci era necesar ca aceștia să dea dovadă de diligență în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate. Or, în lipsa oricărui suport probatoriu, care să ateste asemenea diligențe, culpa promitenților vânzători este evidentă, justificând admiterea acțiunii în sensul de a se dispune rezoluțiunea antecontractelor de vânzare cumpărare și a actelor adiționale și restituirea tuturor prestațiilor efectuate în temeiul acestora, conform art. 1020, 1021, 1073 din Vechiul Cod civil, după cum în mod legal și temeinic a hotărât prima instanță.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții I. D. și I. L..
Prin motivele de recurs se arată hotărârea este nelegală întrucât:
Instanța de apel în mod greșit a respins apelul, considerând că nu au făcut dovada unui minim de diligențe pentru clarificarea situației juridice a terenului cu toate că situația de fapt prezentată și probele administrate demonstrează fără dubiu că recurenții nu aveau nicio culpă pentru nefinalizarea contractelor în formă autentică, iar intimații nu au putut demonstra până acum nici cea mai mică atitudine sau comportament care ar fi putut fi caracterizat ca neglijent, culpabil și care să atragă în vreun fel răspunderea lor contractuală.
Dimpotrivă, dacă există o culpă, dacă nu chiar o vinovăție care să atragă răspunderea penală, aceasta aparține în totalitate funcționarilor Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I., care prin neglijența de care au dat dovadă, poate chiar intenție, au creat această situație, pentru care, evident, nici reclamanții, dar nici recurenții nu aveau vreo vină.
Pentru stabilirea modului în care s-au efectuat mențiunile respective în Cartea funciară, au formulat inclusiv plângere penală, existând pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București dosarul nr. 481/2010, întrucât li se pare cel puțin curios cum nu s-a observat de către funcționarii Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I. suprapunerea numerelor cadastrale anterior dobândirii terenurilor de către recurenți și intabulării dreptului de proprietate, ci doar după încheierea promisiunilor de vânzare-cumpărare.
De altfel, cel ce pretinde a avea un drept de proprietate asupra celor două parcele de teren care se suprapune la nr. cadastral cu proprietatea recurenților, numitul S. I. L., este cunoscut în lumea tranzacțiilor imobiliare ca un „falsificator notoriu” de acte de proprietate, având la activ mai multe înșelăciuni imobiliare, motiv pentru care plângerea penală a fost formulată și împotriva acestuia, pentru a se stabili dacă procura și înscrisurile în baza cărora a cumpărat, sunt false sau nu.
Pentru aceste motive arată că nu li se poate imputa că nu au respectat dispozițiile antecontractului, recurenții nefiind în culpă pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1020 Cod civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul.
De asemenea, portivit art. 1021 cod civil contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenția, când este posibil sau să ceară desființarea, cu daune interese.
Potrivit acestui articol, legea recunoaște instanței dreptul de verifica și aprecia cauzele rezoluțiunii, dar tot legea stabilește și condițiile cerute pentru admiterea rezoluțiunii judiciare, respectiv una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, fie și numai parțial; neexecutarea să-i fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligațiile; debitorul obligației neexecutate sau executate necorespunzător să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
În speță, se poate constata că toate aceste condiții sunt îndeplinite.
Astfel, instanțele de fond au reținut, din analiza materialului probator administrat în cauză, că recurenții-pârâți aveau cunoștință de suprapunerea numerelor cadastrale sub care sunt înregistrate cele două parcele de teren ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare; deși și-au asumat obligația de a efectuat toate actele necesare în vederea întocmirii formalităților de vânzare nu au efectuat demersuri în acest sens.
Se susține prin motivele de recurs că s-au formulat plângeri penale la organele competente atât împotriva funcționarilor de la Oficiul de Cadastru, cât și împotriva persoanei care este proprietarul terenului care a determinat suprapunerea, dar aceste aspecte nu înlătură culpa recurenților-pârâți în neexecutarea obligațiilor lor contractuale.
Mai mult, Curtea reține că rezoluțiunea contractului – sancțiune de drept civil – se întemeiază nu numai pe principiul forței obligatorii a contractului și pe ideea de culpă, ci și pe ideea de cauză, care creează și menține interdependența obligațiilor reciproce, născute din convenții sinalagmatice.
De aceea, executarea în natură, care nu mai prezintă interes pentru creditor, datorită culpei debitorului sau care nu mai este posibilă (cazul în speță), este înlocuită cu echivalentul ei: neexecutarea propriilor prestații pentru lipsirea de cauză a celor executate, ceea ce va permite ulterior restituirea lor.
În cauză, s-a reținut că reclamanții au plătit prețul terenului, dar contractul de vânzare-cumpărare nu s-a putut încheia la termenele stipulate succesiv pe motiv că ar exista niște suprapuneri de teren în evidențele Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I..
În condițiile în care, contractul de vânzare-cumpărare nu se poate încheia în formă autentică la acest moment din acest motiv, care în nici un caz nu le este imputabil reclamanților-cumpărători, iar aceștia au optat pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, pârâți-recurenți sunt obligați să restituie reclamanților-intimați prețul plătit.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții – pârâți I. D. și I. L., împotriva deciziei civile nr. 725/A din 09 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante P. L. R. și D. T. O. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. A. H. P. E. V. A. D. T.
Grefier,
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./23.07.2013
T.B.-S.5.-E.P.-J.;G.R.
Jud.B.-A.C.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 123/2013.... | Uzucapiune. Decizia nr. 1047/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
