Conflict de competenţă. Sentința nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 126/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 126/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 126 F
Ședința din camera de consiliu din 19.08.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. A. N. G.
Grefier - M. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamanții D. G., D. C. I. și pe pârâta P. L..
Cauza se soluționează în condițiile art.22 alin.5 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 28.09.2012, sub nr._/302/2012, reclamanții D. C. I. și D. G. au chemat-o în judecată pe pârâta P. L., solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, .-229, sector 5.
În motivare, s-a arătat că la data de 26.08.2011, a avut loc încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, .-229, sector 5, în suprafață de 500 mp, compus din parter și mansardă. Conform acestuia, pârâta, în calitate de promitent vânzător, se obliga să vândă reclamanților imobilul menționat, în schimbul sumei de 30.000 euro.
La data semnării antecontractului, reclamanții, în calitate de promitenți cumpărători, au dat pârâtei suma de 29.000 euro, urmând ca la data perfectării actelor să-i dea diferența de 1.000 euro.
S-a mai arătat totodată că părțile nu au încheiat un act de vânzare, întrucât pârâta nu deținea cadastru, iar imobilul nu era intabulat, precum și faptul că la data încheierii actului, pârâta a solicitat un termen de 3 luni pentru a intra în posesia actelor necesare vânzării, respectiv 26.11.2011, termen la care pârâta nu deținea acele înscrisuri.
Astfel, reclamanții, având în vedere că pârâta nu a respectat înțelegerea, deși i-au mai acordat timp pentru perfectarea actelor, au notificat-o, însă fără niciun rezultat.
În drept, au fost invocate disp. art. 1073 C. civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18.03.2013, pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea reclamanților, în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată, a precizat că a primit la data semnării antecontractului, 26.08.2011, suma de 29.000 euro.
Întrucât a confirmat susținerile reclamanților până la primul termen de judecată, pârâta a solicitat să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 C..
Prin sentința civilă nr. 1345/17.02.2015 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
S-a reținut că valoarea imobilului pentru care s-a solicitat pronunțarea hotărârii era de 712.441 lei la data formulării cererii de chemare în judecată, potrivit raportului de expertiză construcții, și că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct.1 lit.b C.proc.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă sub nr._ la data de 16.04.2015.
La primul termen de judecată, acordat în data de 29.05.2015, Tribunalul, verificându-și competența, a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr.725/29.05.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Tribunalului București, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Analizând, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția necompetenței materiale, instanța a reținut că, conform art. art. 2 alin. 1 lit. b C.proc.civ., astfel cum a fost modificat la data introducerii cererii, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei se judecă în primă instanță de către tribunal. Totodată, art. 1 pct. 1 C.proc.civ. 1865, aplicabil în cauză, consacra plenitudinea de competență a judecătoriilor.
Tribunalul a reținut că obiectul cererii de față îl reprezintă pronunțarea unei hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cerere patrimonială, evaluabilă în bani. Ca atare, stabilirea competenței materiale se face după criteriul valoric.
Potrivit precizărilor reclamanților la momentul introducerii cererii, necontestate de partea adversă, valoarea obiectului cererii a fost indicată la suma de 131.457 lei.
Totodată, tribunalul a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată – 28.09.2012 – erau în vigoare art. 181 și 1591 C.proc.civ. 1865 cu următoarea redactare:
Art. 181. „Instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.”
Art. 1591. „Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.”
Sub un prim aspect, tribunalul a reținut că se determină competența materială în funcție de valoarea obiectului acțiunii la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul de față – potrivit precizărilor reclamanților – acesta fiind sub valoarea de 500.000 lei, atrăgând competența materială a judecătoriei.
De asemenea, tribunalul constată că și în ipoteza în care valoarea cererii reclamanților, la data introducerii acesteia, era peste pragul de 500.000 lei judecătoria își putea invoca necompetența chiar și materială numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar aceasta acoperindu-se, cu consecința că judecătoria rămânea competentă să judece acțiunea. În acest context, teza finală a art. 1591 se aplică în situația în care dosarul este soluționat la primul termen de judecată acordat.
În cazul de față, însă, Judecătoria Sectorului 5 București a acordat succesiv multiple termene de judecată pe parcursul a 2 ani și jumătate, administrând un probatoriu complex. În interpretarea și aplicarea art. 181 și 1591 alin. 2 C.proc.civ. 1865 (în forma redată mai sus, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) Judecătoria Sectorului 5 București era competentă să soluționeze cererea introdusă de reclamanți.
Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 5 București și, pe cale de consecință, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului - secția civilă în vederea soluționării conflictului, urmând a suspenda judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Cauza s-a înregistrat pe rolul aceste Curți la data de 2.07.2015.
Examinând, conflictul de competență ivit în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 20 și urm. din codul de procedură civilă de la 1865, incident cauzei deduse judecății, Curtea constată următoarele:
Obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanță îl reprezintă pronunțarea unei hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, .-229, sector 5.
Această cerere are un obiect evaluabil în bani, criteriul valoric urmând, așadar, a fi avut în vedere pentru stabilirea instanței competente în speță.
Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al învestirii instanței, Curtea constatând că, potrivit art. 112 pct.3 C.proc.civ., reclamantul are obligația ca prin cererea de chemare în judecată să arate obiectul cererii și valoarea lui .
Curtea reține în speță că, întrucât reclamanții nu și-au îndeplinit această obligație procesuală la momentul depunerii acțiunii, instanța le-a solicitat ca, până la primul termen de judecată, să indice o asemenea valoare, prin raportare și la ghidul notarial din anul 2012.
Prin cererea depusă la fila 33 din primul dosar al Judecătoriei Sectorului 5 București reclamanții au indicat valoarea obiectului cauzei ca fiind de 400.000 lei, cererea fiind însoțită de un extras din Ghidul valorilor orientative ale proprietăților imobiliare din mun. București pentru anul 2012.
Această evaluare nu a fost contestată de pârâtă sau de instanță din oficiu în termenul imperativ prevăzut de art. 1591 din Codul de procedură civilă de la 1865, articol introdus prin art. I pct.23 din Legea nr. 202/2010, respectiv, momentul procesual al primei zi de înfățișare până la care putea fi ridicată excepția de necompetență materială în cauza dedusă judecății.
. situație, Curtea constată că nu are nicio relevanță pentru determinarea instanței competente împrejurarea că, după încuviințarea probatoriului în cauză, printr-o expertiză tehnică judiciară (raportul refăcut și depus la data de 11.12.2014) s-a stabilit că valoarea imobilului era conform Ghidului notarilor publici din anul 2012 de 712.441 lei (această împrejurare interesând, eventual, numai sub aspectul achitării corecte a taxelor judiciare de timbru aferente cererii).
In consecință, Curtea, urmând să se raporteze în stabilirea competenței materiale exclusiv la valoarea imobilului stabilită de reclamanți și necontestată conform legii, va avea în vedere prevederile art. 2 pct.1 lit.b C.proc.civ., conform cărora tribunalul judecă doar procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, celelalte cauze rămânând în competența judecătoriei, potrivit art. 1 pct.1 C.proc.civ..
Pentru aceste considerente, competența de soluționare a prezentului litigiu va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D. G. și D. C. I., ambii cu domiciliul ales în București, sectorul 5, ., în contradictoriu cu pârâta P. L., domiciliată în sectorul 5, București,., ., . Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2015.
PREȘEDINTE,
M.-A. N.-G. GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.M./BI
5 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 113/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 845/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
