Legea 10/2001. Decizia nr. 1899/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2012 în dosarul nr. 1899/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1899
Ședința publică de la 1.11.2012.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții contestatori C. E., G. G., G. O., G. A. și L. M., împotriva sentinței civile nr. 1018 din 23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect contestație întemeiară pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul A. M., în calitate de reprezentant al recurenților contestatori C. E., G. G., G. O., G. A. și L. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilierul juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimate P. M. București prin Primarul General, conform delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție cererea de repunere în termenul de motivare al recursului, formulată de către recurenți prin chiar motivele de recurs.
Avocatul recurenților contestatori solicită admiterea cererii de repunere în termenul de motivare a recursului, având în vedere următoarele considerente:
Arată că prin cererea de chemare în judecată, toți contestatorii au solicitat ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul Cabinetului de avocat ”A. M.”, în București, .. 44, . 3. Întrucât până la data de 12.07.2012 sentința pronunțată de instanța de fond nu fusese redactată și comunicată la domiciliul procesual ales, recurenții au depus prin serviciul registratură o cerere prin care învederau faptul că apărătorul ales urmează să plece în concediu de odihnă în afara țării, în perioada 15.07._12, depunând în acest sens dovezile necesare. Pe cale de consecință, au solicitat ca, în eventualitatea în care, în această perioadă, hotărârea instanței de fond urmează să fie redactată, să fie comunicată după data de 05.08.2012, întrucât până la acea dată biroul de avocat nu avea activitate. Arată că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 18.07.2012, fiind primită de portarul imobilului unde apărătorul ales își desfășoară activitatea. La momentul la care avocatul A. M. și-a reînceput activitatea, 06.08.2012, dată la care a luat cunoștință de conținutul sentinței civile recurate a procedat și la motivarea recursului. Prin urmare, consideră că de la momentul respectiv actul de procedură - motivarea recursului - s-a îndeplinit în termen de 125 zile de la încetarea împiedicării.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a cererii de repunere în termenul de motivare al recursului, având în vedere faptul că hotărârea recurată le-a fost comunicată recurenților la data de 18.07.2012. Urmează a se aprecia în concret motivele invocate de către apărătorul recurenților.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă părților cuvântul și în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților contestatori solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii contestației, urmând a se avea în vedere criticile expuse pe larg prin motivele de recurs.
Depune la dosar cu titlu de jurisprudență decizia nr. 271 din 20.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III - a Civilă, la data de 24.11.2011 sub nr._ , reclamanții C. E., G. G., G. O., G. A. și L. M. au formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/17.10.2011 a Primarului General al M. București, prin care se propune acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafața de 457 mp. situat în București, ., sector 6, imposibil de restituit în natura persoanei îndreptățite C. E., precum și împotriva Dispoziției nr._/17.10.2011 a Primarului General al M. București, prin care se declină competența de soluționare a notificării nr.3552/14.08.2001 formulata de numita C. E. privind restituirea în natura a terenului în suprafața de 7.655 mp. situat în București, ., sector 6, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând să se constate calitatea de persoane îndreptățite la restituire, respectiv la masuri reparatorii, a reclamanților C. E. pentru cota de 33,33/100, G. G., persoana îndreptățită pentru cota de 33,33/100 și a reclamanților G. O. pentru cota de 11,11/100, G. A. pentru cota de 11,11/100 și L. M. pentru cota de 11,11/100, să se anuleze Dispoziția nr._/17.10.2011 a Primarului General al M. București și Dispoziția nr._/17.10.2011 a Primarului General al M. București, ca fiind date în considerarea nelegala și netemeinica a constatării ca persoana îndreptățită numai a reclamantei C. E..
În motivarea contestației se susține că, la data de 14.08.2001, reclamanta C. E. a formulat în nume propriu, precum și în numele reclamantului G. G. și a numitului G. T. (autorul reclamanților G. O., G. A. și L. M. ), prin intermediul B.E.J. „S. și N.”, notificarea nr. 3552 prin care solicita restituirea terenului în suprafața de 9.300 m.p.situat în București, ., sector 6.
În sprijinul Notificării și în dovedirea calității de persoane îndreptățite la restituire reclamanta C. E. a depus actul de vânzare-cumpărare nr.517/10.08.1929, certificate de calitate succesorala și certificatele de naștere ale persoanelor îndreptățite și indicate în notificare.
Se menționează faptul ca intenția reclamanților C. E., G. G. și a autorului lor, G. T., de a solicita împreuna restituirea în natura a terenului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost neechivoca, reclamanta C. E. neurmărind în nici un moment sa profite de una singura de dispozițiile Legii nr.10/2001.
De altfel, reclamantul G. G. și numitul G. T. alături de reclamanta C. E., în mod direct sau prin avocat, au completat dosarul nr._/21.08.2001, format ca urmare a notificării, potrivit cererilor Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, din cadrul Primăriei M. București.
Calitatea de persoane îndreptățite la soluționarea notificării nr. 3552/14.08.2001 a fost constatata de altfel în mod irevocabil de către Judecătoria Sector 5 București, care, prin sentința civila nr. 1132/01.03.2005 data în dosarul nr. 321/2005, sentința rămasa definitiva și irevocabila prin respingerea apelului și a recursului, sentință prin care s-a dispus: „Admite acțiunea în parte formulata de reclamanții C. E., G. G. și G. T., împotriva paratei Municipiul București prin Primar General. A obligat paratul sa emită o decizie motivata prin care sa soluționeze Notificarea reclamanților nr. 3552/14.08.2001, cu privire la imobilul din ., sector 6, București.”.
În aceste condiții dispozițiile Primarului General al M. București trebuiau sa vizeze toate persoanele îndreptățite, stabilind totodată cotele la care acestea aveau dreptul acestea.
Se mai susține că toți reclamanții sunt de acord cu privire la cotele descrise în prezenta acțiune.
În drept, reclamanții și-au întemeiat contestația pe Legea nr. 10/2001 republicata.
Prin sentința civilă nr.1018/23.05.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin notificarea formulată de reclamanta C. E., înregistrată sub nr.3552/2001 la B.E.J.A. S. și N. și sub nr. de dosar_/2001 la P. M. București, aceasta a solicitat să-i fie restituit în natură terenul în suprafață de 9.300 mp. situat în București, ., sector 6 (fila 18 dosar),
Așa cum este precizat în notificarea menționată anterior, reclamanta C. E. a mandatat-o pe numita F. C. M. pentru depunerea notificării, conform procurii autentificate sub nr.1250/03.08.2001 la BNP D. G., procură prin care numai această parte (C. E.) a împuternicit-o pe numita F. C. M. să o reprezinte la autoritățile competente, potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, pentru a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent privind terenul situat în București, ., sector 6 ( fila 74 dosar).
De asemenea, tribunalul a constatat că notificarea formulată de reclamanta C. E. prin mandatar F. C. M. poartă doar semnătura acestei mandatare dată numai pentru reclamanta C. E..
Faptul că, în cuprinsul notificării, se folosește pronumele de reverență la persoana I-a plural nu înseamnă că prin aceasta, este complinită lipsa notificării ce trebuia formulată în mod expres de către ceilalți reclamanți, în sensul statuat de prevederile art.22 și următoarele din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, tribunalul constată că, prin cererea reclamanților ce a format obiectul dosarului nr. 321/2005 și soluționată prin sentința civilă nr. 1132/01.03.2005 de Judecătoria sectorului 5 București, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța l-a obligat pe pârâtul Municipiul București doar la emiterea unei decizii motivate prin care să soluționeze notificarea nr. 3552/14.08.2001 cu privire la imobilul din ., sector 6, fără a statua nimic cu privire la calitatea reclamanților din prezenta cauză de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 și de persoane care au formulat notificarea în termen. Instanța a constatat doar că, la notificarea înregistrată sub nr.3552/14.08.2001, unitatea deținătoare nu a pronunțat o decizie motivată (de admitere sau de respingere) în termenul legal de 60 de zile prevăzut de art.23 alin.1 din legea nr.10/2001, pronunțându-se conform principiului disponibilității numai asupra cererii formulate de reclamanți de a fi obligat pârâtul să soluționeze notificarea.
Calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 în sensul de persoane notificatoare ale pârâtului în termenul și condițiile impuse de legea de reparație (Legea nr.10/2001) nu poate fi verificată decât în cadrul prezentului dosar.
Or, din acest punct de vedere, tribunalul a constatat că numai reclamanta C. E. a înțeles să formuleze notificare în termenul stabilit de Legea nr.10/2001, nu și ceilalți reclamanți, situație față de care tribunalul apreciază că cele două dispoziții contestate în prezenta cauză sunt legale, fiind date cu respectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.10/2001.
Față de principiul disponibilității, tribunalul a constatat că singurul motiv de contestare a celor două dispoziții l-a reprezentat neprecizarea, alături de reclamanta C. E., și a celorlalți reclamanți, astfel că, pentru motivele mai sus expuse, va respinge contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs contestatorii, solicitând în temeiul art.103 raportat Ia art.303 Cod procedură civilă repunerea în termenul de depunere a motivelor de recurs, admiterea recursului declarat și, pe cale de consecință, examinând cauza sub toate aspectele, modificând sentința recurată, să se dispună admiterea pe fond a cererii reclamanților
În motivarea recursului, recurenții arată că prin cererea introductivă de instanța, toți au indicat ca domiciliu ales, în vederea comunicării actelor de procedura, Cabinetul de avocat" A. Morarescu" - ..44, . A, sector 3, București, apărătorul lor comun.
Întrucât până la data de 12.07.2012 sentința civila recurată nu fusese redactată și comunicată la biroul avocatului ales, a depus prin registratura o cerere prin care au arătat că apărătorul lor urmează sa plece în concediu, în afara țarii, în perioada 15.07._12, depunând în acest sens și dovada necesară și au solicitat pe cale de consecința ca în eventualitatea în care în aceasta perioada sentința civila recurată urma să fie redactată, să fie comunicată după data de 05.08.2012 întrucât până la acea dată biroul de avocat nu avea activitate. Sentința recurată a fost comunicată la data de 18.07.2012, fiind primită de către portarul imobilului unde avocatul nostru își desfășoară activitatea. Avocatul A. Morarescu și-a reînceput activitatea, revenind în țara în data de 06.08.2012, dată la care a luat cunoștința atât el cât și recurenții de conținutul sentinței civile recurate. Consideră că de la acea dată, actul de procedură respectiv motivarea recursului declarat încă din data de 12.07.2012 s-a îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Recurenții critică sentința ca netemeinică și nelegală, arătând că la data de 14.08.2001, reclamanta C. E. a formulat în nume propriu precum și în numele reclamantului G. G. și a numitului G. T. (autorul reclamanților G. O., G. A. și L. M.) prin intermediul B.E.J. „S. și N.” Notificarea nr.3552 prin care solicita restituirea terenului în suprafață de 9.300 mp. situat în București, ., sector 6.
În sprijinul Notificării și în dovedirea calității de persoane îndreptățite la restituire, reclamanta C. E. a depus actul de vânzare-cumpărare nr.517/10.08.1929, certificate de calitate succesorală și certificatele de naștere ale persoanelor îndreptățite și indicate în Notificare. Menționează faptul ca intenția reclamanților C. E., G. G. și a autorului lor G. T. de a solicita împreună restituirea în natură a terenului în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost neechivocă, reclamanta C. E. neurmărind în niciun moment să profite de una singură de Dispozițiile Legii nr.10/2001.
În condițiile în care există acte de acceptare expresă a succesiunii defuncților autori proprietari ai terenului în cauza, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, nu are relevanță dacă notificarea a fost depusă de către toți moștenitorii, regula care operează fiind cea specifica dreptului comun, atribuindu-se notificării natura unui act de conservare a bunului din patrimoniul succesoral și lăsând la dispoziția ulterioara a stării de indiviziune. În speța, chiar dacă s-ar considera ca numita C. E. a formulat numai în nume propriu notificare în baza Legii nr.10/2001, va rugam sa observați ca de exemplu la data de 27.10.2000 (înainte de . Legii nr.10/2001) a fost emis de BNP A. T., Certificatul de Calitate nr.14 în Dosarul nr.14/2000 unde se arata ca de pe urma defunctei I. C. sunt moștenitori G. G. cu o cota de ¾ din masa succesorala, C. E. căreia îi revine o cotă de 1/3 din masa succesorală și G. T. cu o cota de 1/3 din masa succesorală. Aceste persoane împreuna cu specificarea calității lor de moștenitori sunt enumerate în notificarea depusa de C. E., notificare prin care se solicita de către toți ("Solicitându-va a cărui restituire în natura o solicitam .... solicitam de asemenea ").
Rezulta astfel deci, în mod indubitabil ca C. E. a acționat în numele tuturor moștenitorilor, poziție confirmata de altfel și de participarea ulterioară în comun la justificarea demersului administrativ prin acțiuni comune în instanța (acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr.321/2005, care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5 București și prin care s-a solicitat de către toți moștenitorii sa fie obligat pârâtul Municipiul București la emiterea unei dispoziții privind cererea de restituire a imobilului, corespondenta . Administrativa deținătoare, furnizarea de documente, angajarea de avocat comun, etc.). Se poate retine în cel mai rău caz o eventuală inabilitate în formularea notificării a procuratorului, notificarea nefiind redactată personal de reclamanta C. E.. De altfel, aceasta a avut o înțelegere cu ceilalți moștenitori, înainte de depunerea notificării cum ca va iniția procedura reglementata de Legea nr.10/2001 în numele tuturor.
Nicio prevedere a Legii nr.10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară, iar a considera altfel, ar însemna să aducă atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în etapa administrativa de soluționare a notificării pentru ca ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o buna înfăptuire a justiției.
In ședința publică din data de 1.11.2013 Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului, ca urmare a nemotivării cererii de recurs în termenul legal.
Examinând actele dosarului prin prisma excepției procesuale ridicate din oficiu, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3021 alin.1 lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 303 alin.1 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
De asemenea, potrivit art. 303 alin. 2 Cod de procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
In speță, recurenții au declarat recurs la 12 iulie 2012, în timp ce sentința recurată le-a fost comunicată la data de 18 iulie 2012 – filele 242-246 dosar fond, iar singurele critici de nelegalitate și netemeinicie aduse hotărârii atacate au fost depuse, prin poștă, la 21 august 2012 .
Față de cele reținute anterior, Curtea apreciază că se impune a se analiza în prealabil cererea recurenților de a fi considerați repuși în termenul de motivare a acestei căi de atac.
Recurenții susțin astfel, în esență, că trebuie constatată existența unei împiedicări obiective de a depune motivarea recursului în termenul legal, având în vedere că apărătorul acestora a depus prin registratura instanței de fond o cerere, însoțită de un înscris doveditor, prin care a arătat că urmează sa plece în concediu, în afara țarii, în perioada 15.07._12, solicitând ca în eventualitatea în care în aceasta perioada sentința civila recurată urma să fie redactată, să fie comunicată după data de 05.08.2012, întrucât până la acea dată biroul de avocat nu avea activitate. Întrucât avocatul și-a reînceput activitatea, revenind în țara în data de 06.08.2012, dată la care a luat cunoștința atât el cât și recurenții de conținutul sentinței civile recurate, comunicată între timp la sediul cabinetului de avocatură ar trebui apreciat că actul de procedură, respectiv motivarea recursului, s-a îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Aceste susțineri nu pot fi primite prin raportare al dispozițiile de principiu ale art. 103 C.proc.civ., care impun părții interesate să dovedească pentru a înlătura sancțiunea decăderii că a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Or, în prezenta cauză, motivele invocate de recurenți pentru neîndeplinirea în condițiile prescrise de lege a obligației procedurale de a motiva recursul declarat nu se circumscriu forței majore la care se referă art. 103 C.proc.civ, de natură a fi împiedicat aplicarea sancțiunii decăderii.
Imposibilitatea de a cunoaște conținutul hotărârii primei instanțe, în condițiile comunicării acesteia, sub semnătura de primire a funcționarului din registratură (conform mențiunilor din dovada de comunicare aflată la dosar), se datorează exclusiv modului în care recurenții, prin apărător, au înțeles să acționeze în exercitarea drepturilor lor procesuale, indicând pentru comunicare (inclusiv prin cererea formulată după pronunțarea sentinței și declararea recursului) un anumit domiciliu ales, respectat în cadrul procedurii de comunicare de către tribunal care, pe de altă parte, nu putea fi temporizată de instanță pentru a fi în concordanță cu perioadele de concediu de care avocatul ales al părții înțelege să beneficieze, cum se susține prin cererea formulată.
Prin urmare, Curtea constată că data de la care începea să curgă termenul de 15 zile pentru motivarea căii de atac, reglementat de art. 301 Cod de procedură civilă, nu poate fi considerată decât data comunicării sentinței atacate, termenul nefiind respectat de recurenți.
Curtea reține astfel că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății și depusă în termen nu se regăsesc critici de nelegalitate la adresa sentinței pronunțate de tribunal, critici care să poată fi încadrate, în vreunul dintre cazurile de casare sau de modificare a hotărârii recurate prevăzute limitativ de art. 304 C.proc.civ.
Recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C.proc.civ. și văzând, conform art. 306 alin.1 C.proc.civ., că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va constata nulitatea recursului formulat de recurenții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenții contestatori C. E., G. G., G. O., G. A. și L. M., împotriva sentinței civile nr. 1018 din 23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER
M. C.
Red. M.A.N.G.
Tehnored. C.S.
Ex.2/ 05.02.2013
T.B.Secția a III-a Civilă – C.P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 526/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 132/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
