Uzucapiune. Decizia nr. 526/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 526/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.526
Ședința publică de la 26 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți N. D. și N. E., precum și de recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 868 A din 06.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. A. NICUȘOR.
Cauza are ca obiect – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă N. E., personal și asistată de avocat D. B. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 30.09.2010, eliberată de Baroul București depusă la dosarul de fond fila 16 și recurentul-reclamant N. D. reprezentat de același avocat, lipsind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-pârât L. A. Nicușor .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Întrebat de instanță de către cine este reprezentat titlul de proprietate al promitentului vânzător, avocatul recurenților-reclamanți învederează că acest titlu este reprezentat de actul aflat la fila 41 din dosarul de apel.
Curtea, având în vedere că la dosar nu se află procesul verbal al actului autentic reține cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurenților–reclamanți să verifice acest aspect.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta-reclamantă N. E., personal și asistată de avocat D. B. M. și recurentul-reclamant N. D. reprezentat de același avocat, lipsind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-pârât L. A. Nicușor .
Avocatul recurenților-reclamanți solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar procesul verbal al actului autentic aflat la fila 41 din dosarul de apel.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei pentru a da posibilitatea recurenților-reclamanți, prin avocat să depună dovada autentificării actului aflat la fila 41 din dosar, apreciind că această probă nu este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a deciziei civile atacate, în sensul de a se constata intervenită vânzarea cumpărarea pentru terenul în suprafață de 80 mp din ..26 și uzucapiunea pentru terenul în suprafață de 29 mp din ..24, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice depune la dosar note scrise și solicită a fi respins ca lipsit de interes, având în vedere că decizia civilă din apel atacată cu recurs le este doar parțial favorabilă recurenților, iar partea favorabilă nu privește Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Menționează că pârâtul poate solicita respingerea recursului formulat de reclamanți, al cărui obiect este partea din decizia civilă din apel care îl implică, dar nu poate cere casarea parțială sau totală a deciziei din apel prin care s-au admis capetele de cerere care nu îl implica ca pârât. Accesiunea imobiliară este o acțiune de constatare ca imobilele aflate pe terenul unui proprietar, sunt tot ale proprietarului terenului, este o procedură necontencioasă care nu necesită existența unui pârât.
În ipoteza în care se consideră că este necesar pentru constatarea accesiunii existența unui pârât, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este pârât, având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare din 23.11.1981 a devenit proprietar forțat asupra terenului aferent casei pe care au cumpărat-o. Faptul că terenul a fost recuperat prin intermediul Legii nr.18/1991 prin emiterea titlului de proprietate de către Prefectura București, întărește această concluzie, deoarece prefectura este un organ de control al statului iar pe de altă parte, prevederile art.680 din Codul civil invocate chiar de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în recursul formulat, îl implică în mod automat, fără o procedură prealabilă.
Prin urmare, pentru capetele de cerere care fac obiectul recursului formulat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.08.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, reclamanții N. D. și N. E. au chemat în judecată pe pârâtul S. C., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului situat în . ..24, sector 5, prin uzucapiune și cu joncțiunea posesiilor și asupra construcției edificate pe acest teren, prin accesiune, precum și calitatea acestora de constructori de bună-credință.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că au dobândit terenul în suprafață de 286 mp de la pârât, prin act de vânzare – cumpărare, acesta, la rândul său, deținându-l în baza unui certificat de moștenitor. Pe teren reclamanții au edificat două corpuri de clădire, respectiv o construcție alcătuită din living, bucătărie, trei dormitoare și o baie și o construcție compusă din trei camere, baie și bucătărie.
În continuare au susținut că terenul a fost cumpărat de la pârât prin act autentic și solicită constatarea dobândirii de către ei a dreptului de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune și prin joncțiunea posesiei exercitată de ei cu posesia exercitată de pârât. Cu privire la construcții au solicitat să se constate că sunt constructori de bună-credință asupra construcției edificate în locul vechii construcții care a ars, iar pentru cealaltă construcție să se constate că sunt proprietari prin accesiune.
Reclamanții nu au indicat temeiul de drept al cererii lor.
Ulterior, au depus la dosar cerere modificatoare de acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților S. N. și N. R. M., în calitate de succesori testamentari ai pârâtului chemat inițial în judecată și au precizat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul constatării dreptului lor de proprietate asupra terenului menționat în acțiune și asupra construcției edificate pe acest teren în suprafață de 100 mp.
La termenul de judecată din 29.06.2009 reclamanții au depus la dosar o nouă cerere precizatoare de acțiune, prin care au arătat că solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune pentru construcțiile evaluate în raportul de expertiză întocmit în cauză, edificate pe suprafața de 313 mp, precum și constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 100 mp.
La termenul de judecată din 26.10.2009 au depus o nouă cerere modificatoare a cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților L. Nicușor A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și învederând că înțeleg să renunțe la judecata cererii în contradictoriu cu pârâții S. N. și N. R. M..
Prezent în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 23.11.2009 pârâtul L. Nicușor A. a învederat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.7593/23.11.2009, Judecătoria Sectorului 5 București a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată și a luat act de renunțarea reclamanților la judecata capătului de cerere privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 100 mp situat în București, ..24, sector 5, renunțare făcută expres la termenul de judecată din data de 23.11.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.8721/23.11.1981 de notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București, reclamanții au dobândit de la S. C. dreptul de proprietate asupra locuinței situate în București, . prezent . cum rezultă din adresa nr._/_/16.07.2008 emisă de P.M.B.) nr.24, sector 5, compusă din cameră, antreu, marchiză, bucătărie, magazie și wc exterior. Terenul aferent locuinței în suprafață indiviză de 100 mp a urmat regimul prevăzut de art.47 din Legea nr.4/1973, iar terenul aferent construcției în suprafață de 286 mp a trecut în proprietatea statului potrivit art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974.
În raport de acest act autentic de vânzare – cumpărare, instanța de fond a reținut că reclamanții au dobândit în proprietate numai construcția, dreptul de proprietate asupra terenului aparținând statului, reclamanții dobândind doar dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției în suprafață de 100 mp.
Simpla împrejurare potrivit căreia reclamanții au folosit terenul după data încheierii contractului de vânzare – cumpărare s-a considerat de tribunal că nu conferă acestora un drept de proprietate, cu atât mai mult cu cât aceștia au avut calitatea evidentă de detentori precari.
Ulterior, reclamanții au încheiat cu pârâtul L. Nicușor A. un înscris sub semnătură privată pentru terenul în suprafață de 80 mp situat în ..26, dar acest înscris a fost considerat de instanța de fond ca fiind lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea formei autentice a actului, impusă la acel moment de dispozițiile Legii nr.18/1991.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză și din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară, instanța a mai reținut că în anul 1993, clădirea care exista pe teren a ars într-un incendiu, iar reclamanții au construit pe teren un corp nou de clădire compus din trei camere și un hol, la care în anul 2004 au mai adăugat o bucătărie și un hol, iar în anii 2005 – 2008 au edificat o a doua construcție alcătuită din bucătărie, baie, hol și podest.
S-a reținut că dispozițiile art.492 Cod civil, care instituie prezumția dreptului de proprietate al proprietarului terenului și asupra construcțiilor edificate pe teren, invocate în acțiune, nu pot fi aplicate în favoarea reclamanților, deoarece aceștia nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra terenului pe care au edificat construcția.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul constatării dobândirii de către apelanții – reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 315 mp situat în București, ..24, sector 5 și a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 80 mp situat în București, ..26, sector 5, prin uzucapiune, constatării dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe aceste terenuri.
În motivare, apelanții au susținut, în esență, că, potrivit concluziilor expertizei întocmită în cauză, terenul situat în București, ..24, sector 5, pe care aceștia l-au posedat continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar are în realitate 315 mp și nu 286 mp, cât li s-a acordat prin titlul de proprietate nr.2737/5/08.06.2011, la care se adaugă cei 80 mp situați în imediata vecinătate, în ..26, sector 5. Au susținut, totodată, că instanța de fond a reținut greșit faptul că ar fi renunțat la judecata cererii completatoare formulată în contradictoriu cu pârâtul L. A. Nicușor.
Prin decizia civilă nr.868 A/06.10.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul constatării dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor edificate pe terenul din București, ..24, sector 5, pe calea accesiunii imobiliare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin titlul de proprietate nr.2737/5/08.06.2011 eliberat de Prefectura Municipiului București, în temeiul art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, apelanții – reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 286 mp situat în București, ..24, sector 5, situație în care invocarea posesiei de lungă durată ca mod de dobândire a proprietății asupra aceluiași teren este nefondată.
Cu privire la suprafața de 29 mp teren, despre care apelanții –reclamanți susțin că s-ar afla la aceeași adresă și ar fi posedat-o împreună cu cei 286 mp, fiind împrejmuite împreună, tribunalul a reținut că susținerile acestora nu se fundamentează în plan probator, din concluziile raportului de expertiză întocmit la judecata în fond a pricinii, rezultând că nu se poate stabili cu exactitate suprafața terenului, aceasta putând fi determinată doar în urma măsurării cu teodolitul în cadrul măsurătorilor cadastrale.
Totodată, faptul că în evidențele cadastrale la nivelul anului 1986 terenul figurează ca având 315 mp, s-a apreciat de tribunal că nu poate duce la concluzia potrivit căreia diferența de 29 mp ar fi fost folosită de apelanți în condițiile cerute de art.1847 Cod civil, deoarece expertul a constatat că imobilul nu este îngrădit, limitele și vecinătățile au fost indicate de apelanți, fără să existe suficiente elemente în evidențierea acestora.
Cu privire la suprafața de 80 mp teren, situat în București, ..26, sector 5, tribunalul a reținut că, deși în motivele de apel apelanții susțin că au solicitat instanței de fond pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare, în cererea completatoare aceștia solicită a se constata intervenită uzucapiunea și pentru această suprafață, în contradictoriu cu pârâtul – intimat L. A. Nicușor.
Din conținutul înscrisului sub semnătură privată, instanța a constatat că apelanții au preluat posesia acestei suprafețe de teren în 1999, astfel că până la momentul introducerii acțiunii nu se împlinise termenul cerut de lege pentru constatarea uzucapiunii.
Renunțarea la judecată, reținută de instanța de fond în practicaua și în considerentele sentinței apelate, s-a constatat de tribunal că privea o suprafață de 100 mp situată în București, ..24, sector 5, respectiv cei atribuiți în folosință ca urmare a aplicării Legii nr.58/1974, aspecte rămase fără relevanță față de emiterea titlului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991.
Cum asupra terenului din București, ..24, sector 5 apelanți – reclamanți sunt proprietari, conform acestui titlu, tribunalul a apreciat că sunt incidente în cauză, cu privire la construcțiile edificate pe acest teren, dispozițiile art.492 Cod civil, impunându-se schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul constatării dreptului de proprietate al apelanților – reclamanți asupra acestor construcții.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate de recurenții – reclamanți, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, s-a susținut că instanțele anterioare au apreciat greșit cu privire la suprafața de 80 mp teren situată în București, ..26, sector 5, în sensul că reclamanții ar fi solicitat constatarea uzucapiunii și nu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare. La dosar fusese depusă chitanța sub semnătură privată prin care reclamanții au dobândit terenul și actele autentice de proprietate ale autorilor pârâtului L. A. Nicușor, situație în care instanțele ar fi trebuit să aibă rol activ și să soluționeze cererea lor în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul în care putea fi respinsă cu ușurință.
Cu privire la diferența de teren de 29 mp situată la adresa din București, ..24, sector 5, recurenții – reclamanți au susținut că singura variantă de obținere a unui titlu de proprietate este uzucapiunea în contradictoriu cu S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, care este titularul de drept al tuturor terenurilor fără stăpân. Prin plata impozitului pentru acest teren, recurenții consideră că S. le-a recunoscut calitatea de posesori de bună-credință, iar expertiza topo a constatat existența celor 29 mp, dar a spus că nu poate stabili cu exactitate configurația terenului din spatele clădirilor.
Prin motivele de recurs formulate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, susținându-se că, prin simplul fapt al nedezbaterii succesiunii unei persoane nu se poate dovedi caracterul vacant al moștenirii.
În continuare s-a susținut că și în măsura în care nicio altă persoană nu justifică existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra unui teren aflat în raza teritorială a unei anumite unități administrative, bunul imobil prin efectul prevederilor Legii nr.18/1991 se regăsește în patrimoniul și administrarea Municipiului București, iar constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra unor astfel de terenuri nu se poate face în contradictoriu cu S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de cererile existente la dosar și de criticile formulate de părți, Curtea va reține că recursul formulat de reclamanți este nefondat, iar recursul declarat de recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la terenul în suprafață de 80 mp situat în București, ..26, instanța a reținut că, prin cererea depusă la fila 168 din dosarul instanței de fond, recurenții - reclamanți au solicitat introducerea în cauză și a pârâților L. Nicușor A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, susținând că una dintre construcțiile edificate de ei se întinde și pe o parte din terenul de la nr.26, iar în lipsa unui act autentic de vânzare - cumpărare urmează a fi introduse în cauză persoanele fizice sau instituțiile care ar putea revendica această suprafață de teren.
Ca și cererile anterioare, această cerere completatoare de acțiune, prin care se lărgea cadrul procesual pasiv, dar și obiectul acțiunii, care se referea până la această dată doar la imobilul din ..24, nu precizează clar care sunt pretențiile reclamanților cu privire la terenul situat la nr.26, instanța apreciind, în raport și de concluziile puse de reclamanți cu ocazia dezbaterilor că este o cerere de constatare a dreptului de proprietate al reclamanților și asupra acestui teren, tot ca efect al uzucapiunii.
Criticând această soluție, recurenții susțin că cererea avea ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenul în suprafață de 80 mp situat în ..26, pe care l-au dobândit cu chitanță sub semnătură privată de la pârâtul L. Nicușor A..
Modalitatea în care instanțele anterioare au calificat cererea recurenților reclamanți și au soluționat-o s-a datorat culpei exclusive a acestora, constând în formularea unei cereri de chemare în judecată al cărui obiect neclar a fost completat în același mod de mai multe ori, fără respectarea condițiilor impuse de art.132 Cod Procedură Civilă.
Cum nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține recunoașterea juridică a unui drept, nici recurenții - reclamanți nu pot invoca caracterul incert a cererii lor pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului.
Pe de altă parte, din probele administrate, respectiv înscrisul intitulat act de vânzare - cumpărare depus la fila 41 din dosarul instanței de apel și certificatul de moștenitor nr.187/14.12.1999 rezultă că pârâtul L. Nicușor A. a moștenit doar o cotă ideală și abstractă de 1/6 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ..26, situație în care nu putea înstrăina legal reclamanților o suprafață determinată de 80 mp din teren.
Cu privire la suprafața de 29 mp din terenul situat la nr.24 (diferența între 315 mp solicitată de reclamanți prin acțiunea precizată și cei 286 mp care le-au fost constituiți în baza Legii nr.18/1991), instanța de apel a reținut că nu poate fi primită, uzucapiunea exercitată de reclamanți asupra acestei suprafețe de teren nefiind pe deplin dovedită cu probele administrate.
Recurând această soluție, recurenții - reclamanți susțin că uzucapiunea de 30 de ani era singura soluție pentru constituirea dreptului lor de proprietate asupra acestui teren, iar cererea nu putea fi îndreptată legal decât împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind titularul de drept al tuturor bunurilor fără stăpân.
Faptul că invocarea uzucapiunii de lungă durată ar fi singura posibilitate pentru reclamanți de a obține pe cale judecătorească constatarea dreptului lor de proprietate și asupra acestui teren, nu poate constitui motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel .
Cu privire la o eventuală lipsă a calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii pentru cei 29 mp teren, Curtea constată că deși aceasta nu a fost reținută de instanțele anterioare, este invocată de recurentul pârât prin motivele de recurs și este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.1169 Cod Civil, reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii de către reclamanți, cel ce face o susținere în fața instanței de judecată trebuie să o și dovedească. În consecință, recurenții - reclamanți erau obligați să administreze probe din care să rezulte dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului, lucru care nu s-a întâmplat în cauza de față.
Neexistând dovezi care să stabilească calitatea imobilului de bun abandonat, intrat în patrimoniul Statului R., Curtea apreciază că recursul declarat de recurentul pârât este întemeiat, iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Susținerea recurenților - reclamanți privind lipsa de interes a recurentului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în declararea recursului, argumentată prin faptul că dispozițiile instanței de apel nu au legătură cu acest pârât, iar cererea de accesiune ar fi de fapt o cerere necontencioasă, pot fi reținute de Curte, în condițiile în care, constatarea dreptului de accesiune al reclamanților asupra construcțiilor s-a făcut de instanța de apel în contradictoriu cu acest pârât.
Cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe un teren este o cerere contencioasă, care se judecă în contradictoriu cu persoana ce ar putea ridica pretenții asupra construcției, indicată de reclamant în acțiune.
La instanța de fond, cererea a fost formulată de reclamanți, în urma precizărilor succesive, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost soluționată de instanță în contradictoriu cu acest pârât și nu într-o procedură necontencioasă, cum s-a susținut de apărătorul reclamanților cu ocazia dezbaterilor asupra excepției lipsei de interes.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este nelegală, Curtea va dispune, în baza art.312 Cod Procedură Civilă și pentru considerentele expuse anterior, respingerea recursului declarat de recurenții - reclamanți ca nefondat, respingerea excepției lipsei de interes a recurentului pârât în declararea recursului ca nefondată, va admite recursul formulat de recurentul pârâtul și, pe cale de consecință, va modifica în parte decizia și sentința, în sensul că va respinge cererea privind constatarea accesiunii asupra imobilului construcție situat în ..24 pentru lipsa calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - reclamanți N. D. și N. E., împotriva deciziei civile nr.868 A/06.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu recurentul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cu intimatul – pârât L. A. NICUȘOR.
Respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurentul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia civilă nr.868 A/06.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și sentința civilă nr.7593/23.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea accesiunii asupra imobilului construcție situat în ..24, pentru lipsa calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.R.L./I.B.
2 ex./02.05.2012
TB-S.5 – F.L.; G.F.
Jud.S.5 – S.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 159/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1899/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
