Legea 10/2001. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 251/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.251
Ședința publică de la 02.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - C. B. T.
GREFIER - FĂNELADUMITRACHE
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant M. I. și de recurentul-pârât ORAȘUL B. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.2050 din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. NAȚIONALE.
Cauza are ca obiect – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-pârât M. A. Naționale, prin consilier juridic P. S., în baza delegației aflată la fila 10 din dosar, lipsind recurentul-reclamant M. I. și recurentul-pârât Orașul B. prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că la data de 13.02.2015 recurentul-reclamant și recurentul-pârât au depus întâmpinări, acte procedurale comunicate și părților adverse, potrivit dovezilor de citare anexate la dosarul cauzei.
Se mai învederează faptul că s-a depus din partea intimatului-pârât întâmpinare, în trei exemplare, precum și din partea recurentului-reclamant și a recurentului-pârât o cerere prin care solicită amânarea cauzei din motive obiective și comunicarea întâmpinării formulate de intimatul-pârât M. A. Naționale.
Curtea pune în discuție cererea formulată de recurenți privind comunicarea întâmpinării.
Reprezentantul intimatului-pârât arată că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește cererea formulată de recurenți privind comunicarea întâmpinării.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art.156 din Codul de procedură civilă, va respinge cererile de amânare formulate de recurenți, ca nefiind dovedite în accepțiunea textului de lege menționat.
De asemenea, va respinge și cererile formulate de recurenți privind comunicarea întâmpinării depusă de intimatul-pârât, ca neîntemeiate, având în vedere faptul că nu îndeplinește exigențele prevăzute de dispozițiile art.115-118 din Codul de procedură civilă, astfel că întâmpinarea poate fi calificată ca și note de ședință, față de care instanța nu are obligația comunicării acesteia, potrivit dispozițiilor art.96 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care va dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la ordine, se prezintă intimatul-pârât M. A. Naționale, prin consilier juridic P. S., lipsind recurentul-reclamant M. I. și recurentul-pârât Orașul B. prin Primar.
Reprezentantul intimatului-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului-pârât cuvântul în susținerea excepției lipsei de interes a recurentului-pârât Orașul B. prin Primar și în combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită admiterea excepției și respingerea recursului formulat de recurentul-pârât Orașul B. prin Primar, ca fiind lipsit de interes, având în vedere faptul că legitimare procesuală activă are numai partea care a pierdut procesul, iar cel care a avut câștig de cauză nu mai are interes, întrucât nu poate demonstra drepturile care i-au fost lezate prin soluția pronunțată în cauză.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursurilor formulate de recurentul-reclamant M. I. și recurentul-pârât Orașul B. prin Primar ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arată pe larg în întâmpinare.
Consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, având în vedere faptul că din probatoriul administrat în cauză reiese cu certitudine caracterul extravilan al imobilului revendicat atât la momentul efectuării schimbului, cât și la momentul notificării.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr._ la data de 27.12.2010, reclamantul M. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale, instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Ordinului nr._/22.11.2010, prin care s-a respins cererea reclamantului, dispusă în baza Legii nr. 10/2001, și restituirea suprafeței de 2,27 ha teren situat în B., . sarcini, pentru imobilele preluate abuziv, în natură, casă de locuit și anexe gospodărești demolate și pentru diferența de teren.În motivare, reclamantul a arătat că mama sa, M. I., a depus notificarea nr. 89N/2001, prin executor judecătoresc, în baza Legii 10/2001, solicitând restituirea suprafeței de 2,27 ha teren situat în orașul B., . sarcini, pentru imobilele preluate abuziv de natură casă de locuit și anexe gospodărești și pentru diferența de teren în suprafață de 40 de ari, imobile preluate abuziv de Statul Român.S-a arătat că nu se poate vorbi despre un acord de voință al antecesorilor reclamantului, așa cum în mod nelegal și netemeinic susține M. A. Naționale, deoarece contractul de schimb din 27.07.1959 s-a încheiat prin amenințare și presiune, iar, în urma arestării antecesorului său, a fost obligat să-l semneze, fără să cunoască așa-zisul conținut al actului de schimb primind o suprafață mai mică și anume cu aproximativ 40 de ari mai puțin.
Suprafața care a fost preluată de către Statul Român este mai mare decât cea prevăzută în contractul de schimb, fiind în realitate 4 ha, în loc de suprafața despre care se vorbește în contractul de schimb din anul 1959. În ordinul atacat nu se menționează nimic despre imobilele demolate, respectiv casa de locuit și anexele gospodărești, iar caracterul abuziv al preluării este evident, având în vedere că mama sa, M. I., a fost reținută de către miliție, deoarece s-a opus demolării casei și eliberării terenului. În urma demolării casei, antecesorii săi au fost obligați să părăsească imobilele și să locuiască cu cei 4 copii minori într-o magazie pe care și-au improvizat-o.
Statul Român era obligat printr-un angajament scris anexă la contractul de schimb să reconstruiască casa și anexele gospodărești, dar acesta nu a fost respectat, motiv pentru care solicită restituirea suprafeței de 2,27 ha drept despăgubire. Pentru diferența de suprafață care a fost preluată fără just titlu nu s-au primit despăgubiri și nici pentru imobilele demolate. Cu privire la susținerile pârâtului că imobilele care fac obiectul litigiului nu intră sub incidența Legii 10/2001, sunt nefondate, având în vedere cererea Comisiei locale de fond funciar B. care a solicitat predarea acestui teren, în vederea soluționării cererii nr._/2005 depusă de către reclamant în baza legii fondului funciar; nu s-a primit niciun răspuns, la această cerere a Comisiei,de la M. A. Naționale, nerecunoscându-și deci competențele. Mai mult în temeiul art. 2 punctele g și h din Legea nr. 10/2001 republicată în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările șl completările ulterioare " și ,,orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluarea fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat", prevederi legale în care se încadrează și prezenta cerere de restituire.
Cu privire la competența teritorială de judecare a cererii, în conformitate cu art. 13 alin. l din codul de procedură civilă „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele”, în speță Tribunalului Maramureș.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, Ordinul nr. A16520/22.11.2010 emis de M. A. Naționale.
Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția de necompetentă Teritorială a Tribunalului Maramureș și solicitând, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului, fiindu-i pusă în discuție excepția de necompetentă teritorială invocată de pârât prin întâmpinare.
Prin precizarea depusă la dosar, reclamantul a învederat instanței că solicită respingerea excepției, invocând dispozițiile art. 13 alin. I din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 274/07.02.2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetentă teritorială exclusivă invocată de pârâtul M. A. Naționale și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de către reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale, în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această hotărâre, analizând excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului Maramureș - Secția Civilă, excepție invocată de pârât prin întâmpinare, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 159 indice 1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. În conformitate cu dispozițiile art. 159 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Competența teritorială exclusivă (excepțională) se întâlnește atunci când legea stabilește competența teritorială în favoarea unei anumite instanțe, în mod expres, fără a mai exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță. Instanța determinată de lege are o competentă teritorială exclusivă.Acțiunea civilă formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 republicată, lege specială care, în articolul nr. 26 alin. 3 prevede ca: ,,Decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Prin urmare, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată instituie un caz de competență teritorială exclusivă excepțională, în acest caz necompetenta fiind de ordine publică, potrivit art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă.În speță entitatea învestită cu soluționarea notificării formulate în baza Legii 10/2001 și care a emis Ordinul nr._/22.1 J.2010 atacat în prezenta cauză este M. A. Naționale, care are sediul în București.Prin urmare, este competent să soluționeze prezenta acțiune civilă Tribunalul București în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtului, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 04.03.2011, în fond, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
La data de 23.03.2012 reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul Orașul B., având în vedere că terenul pe care îl solicită face parte din domeniul public al acestui oraș și considerând că, fiind situat în intravilanul orașului, face obiectul Legii nr. 10/2001, precum și cu pârâtul M., deoarece solicită restituirea terenului în suprafață de 2,27 ha de teren drept despăgubire pentru casa de locuit și anexele gospodărești și terenul preluat abuziv de stat, în suprafață de 1,5 ha. A precizat, totodată, reclamantul că cererea depusă de acesta în temeiul disp. L. 247/2005 va fi soluționată dacă M. va pune la dispoziție terenul.
Pârâtul Orașul B. a depus întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii cererii.
Printr-o ultimă cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 04.02.2013, reclamantul a arătat că recunoaște că antecesorii săi au primit în schimb terenul astfel cum rezultă din contractul de schimb în speță, însă nu au primit despăgubiri pentru casa de locuit, anexele gospodărești și terenul preluat fără temei de 0,40 ha, deși orașul B. avea obligația refacerii acestor construcții.
M. A. Naționale prin Direcția pentru Relația cu Parlamentul a formulat precizări referitoare la înscrisul depus de reclamant, și anume copia de pe contractul de închiriere nr. A 1719/24.05.2013, încheiat între M. A. Naționale, prin U.M._ Sibiu, în calitate de locator și R. I., în calitate de locatar.Prin încheierea Contractului de închiriere nr. A 1791 din 24.05.2013, nu a fost încălcat sub nicio formă dreptul de proprietate al reclamantului M. I..Deoarece terenul a fost înscris în C.F. veche nr._/n la A - 1-5. nr. topografice 1593/1._/1 și 1619/1, în proprietatea Statului Român, cu drept de administrare operativă în favoarea Ministerului A. Naționale, pentru Unitatea Militară_ D., județul Cluj, în baza Sentinței civile nr. 2863 din 12.12.2001, rămasă definitivă și executorie, pronunțată în dosarul civil nr. 1496/2001 de către Judecătoria V. de Sus. Reclamantul M. I. nu a fost parte în acest proces, M. prin Unitatea Militară_ D. a avut calitatea de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B..
Terenul la care se face referire în contractul de închiriere nu a fost înscris în proprietatea reclamantului M. I.. Deoarece conform schiței de dezmembrare întocmită de către tehnicianul topograf V., în dosarul civil nr. 1496/2001 acesta se afla înscris astfel:
- 9208 m.p. în C.I;. nr. 1386. nr. topografic 1594, proprietar Sfatul Popular B.;
-_ m.p. în C.I; nr. 3871. nr. topografic 1595, proprietar Sfatul Popular B.:
-_ m.p. în C.F nr. 1385. nr. topografic 1593, proprietar Sfatul Popular B.;
- teren iară suprafața în C.F. nr. 603. nr. topografice 1618 și 1619, proprietar .> Din schița de C.F. veche și cea de dezmembrare rezultă că nr. topografice 1620, 1621 și 1622 se învecinează cu imobilul cu suprafața totală de_ m.p. din. C.F nr. I0091/N, nr. topografice 1593/1, 1594, 1595, 1618/1 și 1619/1. Nu poate exista sub nicio formă o suprapunere a celor două imobile. Mai mult, în încheierea de C.I. nr. 232/1959 nr. topografice 1594 și 1595 s-au înscris inițial în proprietatea Sfatului Popular B. în baza unui Contract de schimb și ulterior în proprietatea Statului Român, cu drept de administrare operativă în favoarea Ministerului A. Naționale cu sediul în București U.M._ D., județul Cluj, în baza Sentinței civile nr. 2863 din 12.12.2001, rămasă definitivă și executorie, pronunțată în dosarul civil nr. 1496/2001 de către Judecătoria V. de Sus.
Orașul B. nu mai este, în prezent, proprietarul tabular al terenului, acesta fiind în proprietatea Statului Român și administrarea Ministerului A. Național, în C.F. nr._ B. și a fost înscris în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și administrarea Ministerului A. Naționale, aprobat prin H.G. 1705/2006, modificată și completată prin H.G. nr. 812/2009, în baza Legii nr. 213/17.11.1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În anul 2012, în baza încheierii nr. 1409 din 09.04.2012, pentru terenul cu suprafața de_ m.p. s-a alocat nr. cadastral_ și s-a înscris în C.F. nr._ B.. Această suprafață s-a identificat în C.F. veche nr. 1009l/N cu: 9790 m.p. aferentă nr. topografic 1593/1/1; 7765 m.p. aferentă nr. topografic 1594/1;_ m.p. aferentă nr. topografic 1595; 2523 m.p. aferentă nr. topografic 1618/1; 3052 m.p. aferentă nr. topografic 1619/1.
În concluzie, se poate afirma cu certitudine că terenul solicitat de reclamantul M. loan identificat cu nr. topografice 1620, 1621 și 1622 din C.F. nr. 1394, 4243 și 1392 B. se învecinează cu terenul având suprafața de_ m.p. cu nr. cadastral_ înscris în C.F. nr._ B.. care a fost înscris inițial în C.F. nr._/N. nr. topografice 1593/1. 1594, 1595. 1618/1 și 161.9/1 în proprietatea Statului Român, cu drept de administrare operativă în favoarea Ministerului A. Naționale.
Totodată, s-a subliniat și faptul că, în contractul de închiriere nr. A 1791 din 24.05.2013, încheiat între M. A. Naționale prin Unitatea Militară_ Sibiu și R. I., la art. 30 lit. a) este prevăzută clauza conform căreia contractul încetează prin denunțare unilaterala, cu respectarea unui termen de preaviz de 30 de zile calendaristice, iar la lit. c) la desființarea titlului de proprietate al Ministerului A. Naționale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2050/09.12.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea precizată formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții M. A. Naționale și Orașul B. prin Primar, ca neîntemeiată.
Analizând cererea, în raport de probele administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarele: Prin Ordinul nr. A_/22.11.2010, emis de M. A. Naționale, a fost respinsă notificarea înregistrată la data de 30.08.2001, formulată de autoarea reclamantului și, în continuare, de către acesta, după decesul lui M. I., privind restituirea unui teren în suprafață de 2,27 ha, situat în locul numit „Z.” din localitatea B., județul Maramureș, cu motivarea că terenurile nu intră sub incidența Lg. nr. 10/2001, art. 8, alin. 1, regimul juridic fiind reglementat de legislația funciară, precum și față de împrejurarea că terenul solicitat a făcut obiectul contractului de schimb încheiat la data de 27.07.1959, între Sfatul Popular al comunei B. și autorul notificatorului, astfel cum rezultă și din încheierea nr. 232/1959 a Secției Cărții Funciare a Tribunalului Popular al Raionului V..
Prin cererea astfel cum a fost în repetate rânduri precizată de către reclamant, acesta contestă ordinul emis, solicitând anularea actului și restituirea suprafeței în speță, arătând că suprafața preluată de stat de la autorul său este mai mare decât cea cuprinsă în contractul de schimb menționat, precum și față de împrejurarea că actul în discuție nu face vorbire despre casa de locuit și anexele gospodărești care au fost demolate și pentru care nu s-au primit despăgubiri.
În speță, s-a constatat așadar că se contestă soluția pronunțată prin ordinul nr. A_/22.11.2010, sub aspectele menționate, în condițiile în care din înscrisurile atașate la dosar rezultă, pe de o parte, că la data de 27.07.1959 a fost încheiat contractul de schimb între tatăl reclamantului și Sfatul Popular, potrivit căruia, în schimbul suprafeței de teren în discuție, s-a primit alt teren, iar terenul solicitat prin notificare reprezintă, în aprecierea reclamantului, despăgubirea pentru casa de locuit și anexele gospodărești demolate și pe care fostul Sfat Popular se obliga, prin anexa la contract, să le refacă pe terenul primit în schimb, obligație pe care, susține reclamantului, nu și-a îndeplinit-o. În această ordine de idei, se reține că se recunoaște de către reclamant primirea de către autorul său a unui alt teren pentru cel dat în schimb, iar cât privește neîndeplinirea obligației invocate de către reclamant, de reconstruire a casei de locuit, respectiv a anexelor gospodărești demolate, temeiul răspunderii este unul contractual, în considerarea contractului menționat.
În raport de situația expusă, Tribunalul a reținut că, în conformitate cu disp. art. 8 din Legea nr. 10/2001, act normativ pe care reclamantul și-a întemeiat cererea „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.”, iar în conformitate cu art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007: „În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.”
În raport de textele legale expuse, se apreciază că în mod corect a fost emis ordinul contestat, în condițiile formulării unei notificări în temeiul disp. L. 10/2001, cu conținutul menționat. De altfel, reclamantul a înțeles să formuleze pentru aceeași suprafață de teren cerere în temeiul L. 247/2005, respectiv L. 18/1991 și 1/2000, înregistrată sub nr._/2005, astfel cum rezultă din adresa nr. 4258/16.03.2012 – fila 57 din dosarul nr._, precum și din cererea depusă la fila 21 din dosarul nr._, cu menționarea că suprafața de teren este teren agricol.
În consecință, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții M.A.N. și Orașul B. prin Primar.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamantul M. I. și pârâtul Orașul B. prin Primar.
Recurentul – reclamant critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare; în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei să soluționeze dosarul depus în baza Legii nr.10/2001 și anularea Ordinului nr._/2010; cu cheltuieli de judecată.Menționează că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea introductiva reclamantul a solicitat anularea Ordinului pârâtei M. nr._/22.11.2010 prin care s-a respins notificarea nr. 89/N/2001 depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea suprafeței de 2,27 ha teren situat înB., . de natură casa de locuit, anexe gospodărești și diferența de 0,40 ha teren preluat abuziv de către pârâtul orașul Borța, instanța de fond nu a analizat toate înscrisurile pe care reclamatul le-a depus în dosarul cauzei că terenul pe care-l solicită se află în administrarea pârâtei este situat în intravilanul localității și a fost tot în intravilan la data preluării abuzive de către fostul sfat popular B., intrând sub incidența Legii nr. 10/2001.
Antecesoarea recurentului – reclamant, M. I., a depus la Primăria orașului B. notificarea nr. 89/N/2001 prin care a solicitat conform prevederilor Legii nr. 10/2001 restituirea suprafeței de teren de 2,27 ha liber de sarcini pentru imobilele de natura teren și casa de locuit și anexe gospodărești, imobile ce au fost preluate în mod abuziv de către fostul sfat popular pentru amenajarea a doua bazine de apa la Sanatoriul TBC .
Pârâtul orașul B. este proprietarul tabular al terenului care face obiectul prezentului litigiu, care este cuprins în inventarul domeniului public, fiind de acord cu acțiunea, iar pârâtul M. A. Naționale are doar un drept de administrare.
Precizează recurentul - reclamant faptul că pârâtul M. nu mai desfășoară nicio activitate în orașul B., iar parte din teren este ocupat de alte persoane, sunt edificate case de locuit, iar pe o parte în suprafața de 15 ari și-a înscris dreptul de proprietate d-na T. S., amenajându-și un teren de tenis, pârâtul nu a luat nici o măsură împotriva acestora ci numai cu privire la terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin contractul de schimb din iulie 1959 fostul Stat Popular B. a avut obligația să-i refacă casa de locuit și anexele gospodărești, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, iar pârâtul M. A. Naționale în ordinul atacat nu se refera la aceste aspecte și nici la terenul preluat fără just temei, în suprafața de 0,40 ha. Recurentul – reclamant precizează faptul ca pe terenul solicitat nu exista nici o construcție este liber de sarcini și nici de elemente de sistematizare așa cum arată pârâții și orașul B.. Ba mai mult pârâtul M. încheie un contract de închiriere nr. A 1791/24.05.2013 cu o persoana fizica respectiv R. I. din B., ., deși terenul ce face obiectul acestui contract este cel din prezentul litigiu, încălcând încă o dată drepturile reclamantului și normele legale. Din actele doveditoare pe care reclamantul Ie-a depus în dosarul cauzei, respectiv extrasele de carte funciara, contractul de schimb din iulie 1959, anexa la acest contract, contractele de vânzare - cumpărare adeverințele din registrul agricol, încheierea nr. 232/1959, tabelul cu cetățenii de la care în mod abuziv li s-a preluat terenurile și demolate casele și anexele gospodărești, schița cu terenul din litigiu și alte înscrisuri rezultă evident că antecesorii reclamantului au deținut o suprafață de 5,22 ha teren în zona Z., casa de locuit în suprafața de 60 mp și un grajd de 36 mp. Instanța de fond nu a analizat aceste înscrisuri. Sentința atacată este ilegală și neîntemeiată deoarece nu vizează aceste aspecte cuprinse în notificarea depusă la Legea nr. 10/2001 privind imobilele de natura construcții casa de locuit și grajd, precum și terenul în suprafața de 40 ari preluate abuziv de fostul sfat popular al orașului B. pentru care recurentul – reclamant nu a primit nici o despăgubire.
Legea nr. 10/2001 este un act normativ care prevede norme legale reparatorii și obliga în baza actelor doveditoare entitățile care dețin imobilele solicitate sa le restituie în natura daca sunt libere de sarcini foștilor proprietari sau moștenitori ai acestora, așa cum este speța de față.Orașul B. reprezentat prin primar în calitate de parat a arătat că terenul în suprafața de 2,27 ha ce face obiectul acestui litigiu este proprietatea orașului, administrat de M., liber de sarcini, neexistând niciun element de sistematizare, a fost la data preluării abuzive și momentan în intravilanul localității este de acord cu restituirea în natura a terenului reclamantului. Un alt act normativ care reglementează măsurile pentru finalizarea restituirii imobilelor preluate abuziv de stat este Legea nr. 165/2013.Având în vedere actele din dosar și motivele pe care recurentul – reclamant le-a invocat solicită admiterea recursului, ca legal și întemeiat.
Recurentul – pârât Orașul B. solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond; în subsidiar, solicită modificarea sentinței recurate, pentru următoarele motive:
În fapt: prin sentința mai sus menționată s-a respins cererea reclamantului și s-a menținut ca legal și întemeiat Ordinului nr._ din 22.11.2010 prin care s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Comisiei Locale de fond funciar B. pe considerentul că nu intra sub incidența Legii nr.10/2001.
Sentința este criticabilă pentru următoarele aspecte:Mama petentului M. I., a depus notificarea nr. 89N/2001 prin executor judecătoresc în baza Legii nr.10/2001 la Primăria orașului B. solicitând restituirea suprafeței de 2,27 ha teren situat în orașul B. . sarcini, pentru imobilele preluate abuziv de natura casa de locuit și anexe gospodărești demolate și pentru diferența de teren preluata fără just titlu.
Aceste imobile au fost preluate de către Statul Român prin fostul Sfat Popular B. în vederea construirii a două bazine de apa potabilă pentru Sanatoriul TBC în mod abuziv de la M. V. Harceag. Prin Decizia nr. 372 din 1976 a fost transmis de Statul Român în administrarea operativă a M., așa cum pârâtul a învederat instanței în cauza dosar nr. 1496/2001 având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate pentru terenurile fostului Sanatoriu TBC.
Dovada preluării de către Statul Român rezultă din tabelul întocmit în anul 1958 cu proprietarii terenurilor din jurul Sanatoriului din B. în care este înscris și antecesorul reclamantului M. V. Harceag.
Mai mult în temeiul art. 2 punctul g și h din Legea nr.10/2001 republicată în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare" și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.", prevederi legale în care se încadrează și prezenta cerere de restituire.
De asemenea, prin contractul de schimb din iulie 1959 fostul Sfat Popular B. a menționat obligația sa reface casa de locuit și anexele gospodărești, obligație neîndeplinită, ceea ce demonstrează fără echivoc ca ne aflam în fața unei preluări abuzive a Statului Român.
Cu privire la susținerile MAI, reținute de către instanța de judecata ca terenul nu intra sub incidența Legii nr. 10/2001 deoarece în conformitate cu art. 8 din Legea nr.10/2001 „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991” sunt nefondate și eronate, deoarece aceste terenuri au făcut parte din intravilanul localității atât la data preluării cât și la data solicitării așa cum rezulta și din extrasele CF anexate la dosarul cauzei, fiind teren lângă casa, în extravilanul orașelor existând interdicția de a construi.Faptul că reclamantul a depus și cerere în baza Legii nr.247/2005, cu mențiunea ca terenul este agricol nu poate fi reținuta de către instanța de judecata ca o încadrare juridica pe un act normativ, trebuind să aibă în vedere toate aspectele mai sus menționate.Instanța considera în mod nelegal și neîntemeiat că pentru reconstruirea casei de locuit și a anexelor gospodărești, temeiul răspunderii este unul contractual, deoarece conform art. 6 alin.1 din Legea nr.10/2001 „Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest construcții”.Pârâta avea obligația să analizeze notificarea și actele înaintate de către Primăria orașului B. prin adresa nr._/30.06.2010 și sa soluționeze toate capetele de cerere nu numai cele cu privire la teren, ci și la construcții, fapt pe care prin Ordinul mai sus mentionat pârâta nu l-a îndeplinit.
Pentru motivele invocate mai sus, recurentul - pârât solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art.306 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.Curtea constată fondate recursurile urmând a le admite pentru considerentele ce urmează:
Autoarea recurentului – reclamant, M. I., a depus la Primăria orașului B. notificarea nr. 89/N/2001, așa cum a reținut prima instanță, prin care a solicitat conform prevederilor Legii nr. 10/2001 restituirea suprafeței de teren de 2,27 ha în punctul numit ,,Z.”, pentru imobilele teren și casa de locuit cu anexe demolate, imobile ce au fost preluate în mod abuziv de către fostul sfat popular pentru amenajarea a unui bazin de apa și a două puțuri(fila 15 dosar TB).
Prin Ordinul contestat de reclamant în proces, intimatul M. a respins notificarea pe motiv că terenurile solicitate au făcut obiectul unui contract de schimb și că terenurile nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 ci, conform art.8 al acestei Legi, sub incidența Legilor fondului funciar.
La prima instanță pârâtul M. s-a apărat în sensul că nu a dispus prin închiriere de terenul de 2,27 ha pretins de reclamant, a susținut existența unei învecinări și inexistența unei suprapuneri, făcând referire pârâtul în acest sens la diverse numere topografice.
După cum se observă, Ordinul contestat ignoră obiectul notificării depuse în baza Legii nr.10/2001, care include teren și construcții(casă de locuit cu anexe gospodărești), referindu-se numai la teren.
Construcțiile demolate, pentru care s-au formulat notificarea și cererea de chemare în judecată(casă de locuit cu anexe gospodărești) au fost ignorate și de prima instanță, care a considerat aplicabil art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, ce se referă la terenuri, și care a ignorat astfel obiectul judecății și cadrul procesual, în care reclamantul pretinde acordarea parțial în natură și parțial în compensare a unei suprafete de teren de 2,27 ha ce s-ar afla la pârâtul M.(pentru teren preluat și construcții preluate și demolate).
Pentru determinarea unității deținătoare, în vederea dezlegării unei asemenea cereri de chemare în judecată, instanța nu putea dezlega cauza decât realizând o expertiză topografică de individualizare, din acte și în teren, a terenului cerut în natură și celui cerut în compensare, cu dimensiuni, suprafețe, vecinătăți, schițe și numere topografice, urmând a concluziona cine le deține, pârâtul Oraș B. sau pârâtul M..
Nelegal a considerat prima instanță că soluția din Ordinul contestat, de respingere a notificării, ar respecta prevederile art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007(„În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. 1 al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. 2 din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare”), de vreme ce, nelegal, Ordinul respinge notificarea, nu o declină(înaintează Comisiilor de fond funciar) cum ar fi făcut dacă ar fi fost aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr.10/2001, către Comisia Fondului Funciar.
De altfel, terenul din contractul de schimb încheiat în anul 1959 nu face parte din terenurile menționate la art. 8 din Legea nr.10/2001, dacă este cel ocupat cu construcții de locuit și anexe gospodărești, care era, evident, în intravilan, menționat în Angajamentul din 27.07.1959(fila 25 dosar TB), angajament dat de Sanatoriul TBC B., către M. V. Hîrceag( prin care Sanatoriul, prin reprezentantul său, s-a obligat ca în anul 1959 să-i mute casa și dependințele pe locul indicat de Sfat, refăcându-le așa cum existau la data angajamentului, în aceeași stare, și obligându-se a muta prima dată șura și grajdul și apoi casa), iar simplul fapt că terenul era înscris la registrul agricol nu-i schimba categoria din intravilan în extravilan. Art. 8 din Legea nr.10/2001 indică doar extravilan, nu expres forestier-extravilan, de exploatare industrială sau agricol(intravilan sau extravilan), iar adresa nr._/2012 a Primăriei Orașului B.(fila 92 dosar TB) menționează că la data preluării terenul era intravilan.
Motivarea sentinței primei instanțe este în realitate contradictorie, nepermitând dezlegarea cauzei pe fondul său în controlul judiciar, deoarece susține, contradictoriu, ba că terenului i se aplică art. 8 din Legea nr.10/2001, ba că pentru nici pentru acest teren și nici pentru construcții nu se cuvin reclamantului niciun fel de măsuri reparatorii pe motiv că a avut încheiat un contract de schimb în anul 1959, fără să se analizeze de prima instanță, nejustificat de vreo motivare, fondul cererii de chemare în judecată ce susținea că, tocmai, și acel contract de schimb s-a încheiat abuziv, sub amenințarea autorului cedent, M. V., și inechitabil cu privire la întinderea suprafețelor de teren schimbate, circumstanțele încheierii lui(de fapt și de drept) trebuind lămurite de prima instanță la rejudecare conform art. 312 alin. 5 C.proc.civ. împreună cu lămurirea drepturilor autorului reclamantului în raport cu numitul Fiș I.(menționat de asemenea în contractul de schimb, pentru care se va solicita comisiilor de Fond Funciar și de Aplicare a Legii nr.10/2001 să comunice dacă s-au acordat măsuri reparatorii pentru terenul din contractul de schimb din 27.07.1959 eventualilor moștenitori ai numitului Fiș I.) și cu individualizarea, prin expertiză topografică, a terenului cerut în natură și celui cerut în compensare, cum s-a arătat mai sus, pentru a se stabili care dintre cei doi pârâți este unitate deținătoare a terenurilor(și în ce măsură), urmând ca la rejudecare prima instanță să solicite pârâtului Minister și copia conformă cu originalul de pe sentința civilă nr.2863/12.11.2001 menționată în extrasul de carte funciară de la filele 60 și 129-130 din dosarul Tribunalului București, care indică numere topografice pentru Stat prin Minister, tocmai pentru a se stabili dacă terenurile solicitate în natură sau în compensare(în total 2,27 ha) se află sau nu în administrarea acestui Minister.
Excepția lipsei de interes invocată de intimatul Minister pentru recursul formulat de recurentul-pârât ORAȘUL B. PRIN PRIMAR se va respinge ca nefondată(art. 109 alin. 1 C.proc.civ.) reținându-se contradictorialitatea motivării sentinței primei instanțe cu privire la art. 8 din Legea nr.10/2001 și consecintele sentinței de obligativitate a soluționa cererea de fond funciar pentru pârâtul Oraș sesizat în baza Legii nr.247/2005, cum a reținut însăși prima instanță, în ciuda faptului că acest pârât a înaintat dosarul la pârâtul Minister cu adresa nr._/30.06.2010(fila 12 dosar TB) și în ciuda faptului că prima instanță nu a dezlegat dacă terenul pretins, parte în natură, parte în compensare, se regăsește la acest pârât sau la pârâtul M. A. Naționale, prin identificarea lui pe baza expertizei topografice strict necesare conform art. 201 C.proc.civ., care permitea si stabilirea cu certitudine dacă la data notificării terenul este intravilan sau extravilan, în condițiile în care Comisiile de Fond Funciar pot dispune reconstituiri pe dreptul de proprietate numai pentru terenuri aflate la dispoziția acestor Comisii, nu în administrarea altora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite recursurile formulate de recurentul-reclamant M. I. și de recurentul-pârât ORAȘUL B. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.2050 din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. NAȚIONALE.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. C. B. T.
GREFIER
F. D.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./…
TB-S.5 – M.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 250/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
