Legea 10/2001. Decizia nr. 336/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 336/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 336R
Ședința publică din data de 12.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. LĂMÂIȚA C. LL.M
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - L.-C. D.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii-reclamanți C. I. și C. M. L. împotriva deciziei civile nr. 1698R din data de 05.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietate Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns contestatorii-reclamanți C. I. și C. M. L., personal și asistați de avocat Z. V. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, depusă la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, pentru termenul de judecată de astăzi, contestatorii-reclamanți au citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, însă dovada îndeplinirii acestei obligații s-a realizat prin chitanța . nr._, emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 București, depusă la dosar împreună cu motivele contestației în anulare.
Curtea, în raport de chitanța aflată la fila 6 a dosarului privind achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, constată că dispoziția președintelui de achitare a acestei taxei este incorectă.
În continuare, apărătorul ales al contestatorilor-reclamanți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: nota nr. 4578/07.12.2012 emisă de Primăria M. București, nota nr. 4086/08.11.2012 emisă de Primăria M. București, adresa nr._/23.12.2010 emis de Primăria M. București, sentința civilă nr. 6676 din data de 13.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, decizia civilă nr. 752 din data de 17.03.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și planșe foto, din care rezultă că există două imobile pe .. 50 și 50B care nu sunt afectate de utilități. Terenul este împrejmuit din anul 1990, așa cum rezultă și din adresele depuse la dosar și planșele foto.
Curtea, deliberând asupra probelor solicitate, le consideră pertinente cauzei, motiv pentru care lei încuviințează.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Având cuvântul, apărătorul ales al contestatorilor-reclamanți susține că, împotriva deciziei civile nr. 1598R din data de 05.07.2012 a formulat prezenta contestație în anulare în temeiul art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece dezlegarea dată asupra cererii de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, instanța a omis să cerceteze unul dintre motivele de recurs.
Astfel, prin decizia civilă nr. 580R pronunțată la data de 17.11.2011 instanța de recurs a dispus admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare. În considerentele acestei decizii având în vedere neconcordanțele existente din înscrisuri cu privire la adresa poștală, existând mențiuni cu privire la nr. 50 și 50B, s-a apreciat că este utilă efectuarea unei expertize topografice în vederea unei identificări a terenului.
Prin decizia nr. 1698R din data de 05.07.2012, pronunțată în fond după casare, s-a dispus anularea dispoziției emisă de PMB și a fost obligată pârâta să emisă o nouă dispoziție în favoarea reclamanților prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 222,82 mp teren situat în .. 50, însă în anexele Decretului de expropriere figurează .. 50B.
Titlul executor reprezentat de decizia civilă sus-indicată nu s-a putut pune în executare de către intimata-pârâtă deoarece aceasta a motivat că la expropriere s-a avut în vedere imobilul situat în .. 50B, nu la nr. 50.
Apărătorul ales al contestatorilor-reclamanți solicită să se observe că, prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat restituirea în natură a terenului întrucât nu este afectat de utilități, iar acesta este împrejmuit cu gard.
Instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care nu poate fi pusă în aplicare deoarece, la poziția 242 din anexa la decretul de expropriere figurează imobilul situat pe .. 50B.
Față de aceste motive solicită admiterea contestației în anulare, să se constate că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale și pe cale de consecință să fie obligată intimata-pârâtă să emisă o nouă dispoziție în favoarea reclamanților pentru imobilul situat în .. 50B conform decretului de expropriere.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1698R din data de 05.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietate Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2010, în fond după casare, cu reținere spre rejudecare s-a admis în parte contestația, s-a dispus anularea Dispoziției nr._ / 21.12.2009 emisă de PMB, a fost obligată pârâta Primăria M. București să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților C. I. și C. M., prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 222,82 mp. de teren situat în ..50, ce a aparținut autorilor P. P. și P. A. și s-a respins cererea de restituire în natură, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare reclamanții C. I. și C. M. L., criticând-o pentru următoarele motive:
- dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale constând în faptul ca deși instanța recunoaște dreptul de proprietate pe terenul din .. 50 B (în baza Decretului de expropriere nr.842/1962 poziția nr.243) si se referă la acest teren de mai multe ori pe parcursul deciziei nr. 1698R/05.07.2012 (paginile 12,13,14,15) în finalul deciziei sus-amintite instanța propune în rejudecarea contestației, după casarea cu reținere, anularea Dispoziției nr._/21.12.2009 emisă de PMB și obligarea pârâtei Primăria M. București să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților C. loan și Ciobolaru M., prin care să propună acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 222,82 mp de teren situat în ..50 acest teren având un alt număr poștal;
- în mod eronat se recunoaște parțial dreptul de proprietate pe terenul din .. 50 B (în baza Decretului de expropriere nr.842/1962 poziția nr.243), deoarece în acest Decret la poziția nr.243/coloana 6 sunt înregistrate și construcții în suprafață de 54,90 mp (construcții pentru care nu s-au solicitat și nu s-au primit despăgubiri, așa cum reiese din Decizia nr. 1698R/5.07.2012 pag.8), suprafața pe care au solicitat-o încă de la începutul procesului și dintr-o eroare materială nu a fost luată în calcul.
- deși instanța reține cauza spre rejudecare „în vederea administrării probei cu expertiză topografică privind identificarea terenului" din ..50B, iar concluziile celor doi experți sunt identice :"pe teren nu exista amenajamente de utilitate publică și poate fi restituit în natură", instanța respinge solicitarea fără a avea în vedere constatările celor doi experți.
Față de aceste motive solicită restituirea terenului în natură având în vedere că este liber și nu există documente prin care să se demonstreze că Primăria deține în proprietate și administrează acest teren sau că este spațiul verde al blocurilor din zonă.
De asemeni nu există nici un document din care să rezulte că foștii proprietari au cedat teren pentru crearea străzii, de altfel la nord nu este nicio alee, ci este un . 50 m distanță de terenul solicitat în prezenta cauză).
În susținerea contestației în anulare invocă prevederile art. 44 din Constituția României care stipulează referitor la dreptul de proprietate privată că: Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent c|é titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. Nimeni nu poale fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
Având în vedere că în Primăria M. București nu există Comisie pentru acordarea de măsuri apărătorii prin echivalent, lunar PMB afișează o notă prin care precizează că: „în acest moment municipalitatea, nu are posibilitatea atribuirii în compensare de bunuri potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu a fost finalizată operațiunea de inventariere a acestora”.
În ceea ce privește serviciile prevăzute de art.1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 acestea exced competențelor Primarului General." - nota nr.4086/08.1 1.2012.
Contestatorii susțin că, nu s-a ținut cont nici de adresa nr._/23.12.2010 de la Primăria Sectorului 4 prin care se precizează că: „terenul din fosta ..50 și nr.50 B nu a fost afectat de lucrările de reabilitare executate pe ., respectiv de lărgirea acestei străzi".
În anul 2010 când s-a semănat iarbă pe terenul din jurul blocului, terenul era deja în litigiu (dosarul nr._/3/2010).
Continuitatea completului de judecată (la fiecare termen se schimbau 2 judecători, doar președinta completului a fost aceeași) conform principiul Continuității care este în strânsă legătură cu principiul nemijlocirii și presupune ca judecata cauzei să se facă de la început și până la sfârșit de aceeași judecători într-o singură ședință care se încheie prin deliberarea judecătorilor și pronunțarea hotărârii. Aceasta înseamnă că principiul continuității presupune respectarea cumulativă a două condiții: unicitatea completului de judecată, respectiv soluționarea întregului proces de către aceeași judecători; continuitatea ședinței de judecată, respectiv soluționarea cauzei într-o singură ședință.
Din motive obiective, în numeroase cazuri, procesul civil nu se poate finaliza cu pronunțarea unei hotărâri la primul termen de judecată, deoarece desfășurarea acestuia este condiționată de respectarea altor principii, precum principiul contradictorialității, a dreptului la apărare, principiul adevărului. De aceea, în cadrul procesului civil român, principiul continuității are o aplicare limitată, în sensul că hotărârea trebuie să fie pronunțată de aceeași judecători care au judecat cauza, sub sancțiunea nulității hotărârii.
Potrivit art. 304 pct. 2 Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Nulitatea invocată sub acest aspect privește atât minuta întocmită cu ocazia pronunțării, cât și hotărârea redactată ulterior nefiind posibil ca un complet să pronunțe hotărârea, iar altul să o redacteze și să o semneze.
Față de aspectele învederate mai sus solicită acordarea de măsuri reparatorii în loc de restituirea în natură așa cum s-a solicitat și cum este posibil, deoarece mai mult de jumătate din actuala suprafață este în posesia reclamanților și li se acordă măsuri reparatorii pentru o altă suprafață de teren decât cea cuprinsă în decretul de expropriere. Precizează că, în Decretul de expropriere nr. 842/1962 la poziția nr. 243 figurează teren în suprafață de 222,82 mp și construcție 54,90 mp, dar nu din .. 50 ci nr. 50B.
Spre a arata dovezile privind admisibilitatea solicitărilor, temeiul legal pentru care aceste solicitări devin admisibile, iar pe cale de consecință coroborate cu decizia civilă nr. 580R/17.11.2011 precizează că:
Conform art.1 și art.3 din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, ipoteza la care se încadrează autorii reclamanților și respectiv reclamanții, ca urmare a preluării drepturilor litigioase de la aceștia.
Mai mult decât atât art. 24 din Legea nr. 10/2001, arată că înscrisurile menționate sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate.
Conform Decretului de expropriere nr. 842/1962 se menționează 222,82 mp plus o construcție edificată pe aceasta de 54,9 mp, pentru .. 50 B.
Astfel în lipsa unui titlu de proprietate, în cauză sunt incidente prevederile art. 24 și art. 24.1 din normele metodologice, în sensul că prin dovedirea măsurii exproprierii din patrimoniul autorilor reclamanților, s-a născut prezumție legală privind existența și întinderea dreptului de proprietate privind suprafața trecută exact în decretul de expropriere ce a făcut obiectul actului de expropriere.
În acest sens, solicită să se țină cont și de expertiza dispusă în prezenta speță care este formată din 2 opinii (de expertul desemnat în cauza B. Emeric cât și de expertul Z. D. care a realizat o expertiză extrajudiciară, dar de care au înțeles să se folosească la proba cu înscrisuri) dar care converg către aceeași soluție: restituirea în natură a suprafeței de 222,8 mp. compusă din 123 mp împrejmuită, aflată în posesia și folosința reclamanților și 99 mp. spațiu verde, conform planurilor și schițelor depuse la dosar, teren ce nu este afectat de testele edilitare, teren ce nu încalcă prevederile disp. art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, teren ce se află pe fosta .. 50 B.
Contestația în anulare este nefondată.
Conform art.318 Cod procedură civilă „hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Prin urmare, prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
În ceea ce privește eroarea materială, legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt.
Ori, prin criticile susținute de către contestatori se invocă drept eroare materială faptul că în apel instanța recunoaște parțial dreptul de proprietate pe terenul din ..50B al reclamanților însă nu este precizată și suprafața de teren de 54,90 m2, ocupată de construcții și solicitată de aceștia prin acțiune, la instanța de fond.
Chiar dacă în sprijinul susținerilor contestatorii se referă la acte relevante precum: Decretul de expropriere nr.842/1962 (în care se menționează 222,82 m2 plus o construcție edificată pe acesta de 54,9 m2 pentru ..50B expertiza tehnică dispusă în cauză cu aceleași concluzii, adresa nr.39.152/23.12.2010 a Primăriei Sector 4 conform căreia „terenul din fosta stradă Godința A. nr.50 și nr.50B nu a fost afectat de lucrări de reabilitare…” soluționarea contestației în anulare în sensul anulării deciziei civile contestate cu reluarea judecății nu se circumscrie condițiilor cerute de art.318 Cod procedură civilă, dat fiind că în speță nu este vorba de o eroare materială ci de o examinare a cauzei pe fondul său.
Nu rezultă așadar că pretinsa eroare materială este evidentă și săvârșită de instanță din cauza omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Referitor la critica vizând nerespectarea principiului continuității completului de judecată în contextul participării în complet la fiecare termen a altor doi judecători cu excepția președintelui de complet, Curtea reține că situația evocată nu contravine principiului continuității care are o aplicare limitată, în sensul că hotărârea trebuie să fie pronunțată de aceeași judecători care au judecat cauza sub sancțiunea nulității hotărârii.
Potrivit celor enunțate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, potrivit art.320 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii-reclamanți C. I. și C. M. L. împotriva deciziei civile nr. 1698R din data de 05.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietate Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”, ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. Lămâița A. P. C. L.
C. LL.M. D.
GREFIER,
F. V.
Red..
2ex.-
Curtea de Apel București-Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind
Proprietatea Intelectuală, Conflicte de muncă și Asigurări sociale
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1529/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1317/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
