Expropriere. Decizia nr. 255/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 255/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.255 A
Ședința publică din data de 21.06.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
JUDECĂTOR: Z. D.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții reclamanți S. D. și S. M., domiciliați în București, ., nr. 10, .. A, ., împotriva sentinței civile nr.1225/20.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ..38, sector 1, cauza având, ca obiect, „expropriere”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 07.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.06.2012 și, apoi, la data de 21.06.2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 20.07.2009, sub nr._, reclamanții S. D. și S. M. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
1. anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.183/30.04.2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Moara Vlăsiei, județul I., în ceea ce privește art. 2 referitor la cuantumul despăgubirilor;
2. obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului situat în . I., .;
3. obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri ca urmare a scăderii valorii terenului rămasă în proprietatea reclamanților, lot cadastral 1872/1 în suprafață de 6425 m.p. și lot cadastral 1872/3 în suprafață de 1077 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață totală de 9.440 m.p. înscris în CF nr. 1861 Moara Vlăsiei dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 365/2007.
În urma HG nr. 1546/2006 și nr. 181/2009, o parte din teren, respectiv 1938 m.p, a fost expropriată, iar prin Hotărârea nr. 183/2009 s-a stabilit valoarea terenului supus exproprierii la prețul de 4,3 Euro/m.p.
Această valoare este incorectă întrucât, în prezent . un progres vizibil în plan economic fiind introdusă rețea de gaze și canalizare, iar zona este cunoscută drept una deosebit de pitorească, cu lacuri, păduri și obiective turistice, aspecte ce influențează în mod substanțial creșterea valorilor terenurilor din zonă.
În ceea ce privește capătul 3 de cerere, terenurile situate în partea de Est și de vest a autostrăzii, urmează să fie afecte de lucrările de construire a autostrăzii care duc la diminuarea valorii de piață a terenului.
Prin încheierea din 26.11.2009, tribunalul a încuviințat pentru reclamanți proba cu acte și proba cu expertiză specialitatea topografie, cadastru și geodezie, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul teren ce formează obiectul cauzei și preluat de la reclamanți, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, obiectivele detaliate fiind precizate în încheierea de ședință de la acea dată.
Pe parcursul administrării acestei probe a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat de către experții S. F., A. N. și M. V., obiecțiunile formulate de către reclamanți și pârât fiind admise de către instanță, la termenul din 27.05.2010.
Prin sentința civilă nr.1225/20.09.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 183/2009, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în . 121, . I., nr. cadastral 1872/2 în suprafață de 1938 m.p. aflat în proprietatea reclamanților, la suma de 88.250,71 lei, imobilul proprietatea reclamanților fiind expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes național „Construcția Autostrăzii București-B.”.
Prin cererea de chemare în judecată de față, s-a contestat de către reclamanți cuantumul despăgubirilor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, valoarea despăgubirilor propusă în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, fiind așa cum s-a arătat anterior, de 88.250,71 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, prevăzut la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de trei ani de la . hotărârii guvernului prevăzute la art. 4 alin. 1 sau în termen de 15 zile de data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire. Acțiunea s-a soluționat potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (dispoziție rămasă în vigoare și după modificările legislative ale Legii nr. 198/2004, prin Legea nr. 184/2008 și prin OUG nr. 228/2008).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experții S. F., A. N. și M. V. (comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanță și din experții desemnați de către părți), ținându-se cont de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 152.285 lei, echivalent 36.822 Euro, iar pentru lotul în suprafață de 1077 m.p. considerat neutilizabil de către reclamanți, s-au propus despăgubiri în cuantum de 84.629 lei, echivalentul a 20.463 Euro.
Împotriva acestui raport de expertiză s-au formulat obiecțiuni care au fost admise de către tribunal, iar potrivit răspunsului la obiecțiuni întocmit de doi dintre experți, se mențin concluziile din raportul de expertiză inițial .
Tribunalul a apreciat că nu poate lua în considerare niciuna dintre valorile imobilului stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză, confirmate de răspunsul la obiecțiuni întocmit de doi dintre experți, (de 152.285 lei, echivalent 36.822 Euro), întrucât acestea nu reprezintă valoarea reala a imobilului, în sensul de preț la care se vând in mod obișnuit imobile de același fel situate in aceeași unitate administrativ teritoriala.
La aprecierea acestei situații, tribunalul a avut în vedere că potrivit art.26 din legea 33/1994 la care Legea 198/2004 face referire, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.
Or, în raport de aceste dispoziții legale, sumele menționate în raportul de expertiză nu pot fi luate în considerare, întrucât în opinia tribunalului, nu pot reflecta prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în respectiva unitate administrativ teritorială, fiind prețuri exagerate, cu mult peste valoarea pe care reclamanții ar putea să obțină pe piața liberă.
La aprecierea acestei situații, tribunalul a avut în vedere că disp. art.26 din Legea 33/1994 prevăd că instanța va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, ori prin sintagma imobilele de același fel nu se poate înțelege decât imobile cu aceiași suprafață și cu aceeași destinație, ca cea expropriată și nicidecum întregul imobil care s-ar afla în proprietatea celui expropriat.
Așadar, la aprecierea valorii suprafeței de 1938 m.p. trebuie luat în considerare prețul pe care reclamanți l-ar putea obține dacă ar vinde o suprafață de 1938 mp din terenul lor conform destinației pe care o are acest teren și anume de teren extravilan arabil (fila 19) or un teren extravilan arabil de 1938 mp nu se poate vinde niciodată cu un preț de circa 36.822 euro.
Mai mult decât atât, valorile menționate în raport nu țin cont nici de dispozițiile legale din art.26 din Legea 33/1994 care prevăd o scădere a prețului în situația în care lucrările executate aduc un spor de valoare proprietății celui expropriat.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că valoarea cea mai apropriată de realitate și care va fi luată în considerare este cea menționată în Hotărârea nr. 183/2009, de 88.250,71 lei, întrucât această valoare ține cont atât de suprafața efectivă a terenului expropriată, de destinația concretă a terenului, cât și de valoarea concretă la care se vând efectiv imobile în zonă.
Totodată, tribunalul a avut în vedere că reclamanții au achitat un preț pe data de 28.02.2007, pentru întreaga suprafață de 9.440 m.p. extravilan de 99.635,5 lei, iar prin raportul de expertiză efectuat în anul 2010, în condițiile în care prețuirile terenurilor au scăzut dramatic iar piața imobiliară este blocată, pentru o suprafață de 1938 m.p. adică pentru circa de 1/5 din suprafața totală, valoarea de circulație este de 152.285 lei, mult mai mare decât valoarea întregii suprafețe de 9.440 m.p. achiziționată în anul 2007, de către reclamanți.
Tribunalul a făcut precizarea că la stabilirea valorii de circulație a terenului, trebuie avută în vedere destinația concretă a terenului la data exproprierii care în speța dedusă judecății este cea de teren arabil extravilan, fiind deci cu totul absurde susținerile reclamanților de a se avea în vedere faptul că în prezent . un progres vizibil în plan economic fiind introdusă rețea de gaze și canalizare, iar zona este cunoscută drept una deosebit de pitorească, cu lacuri, păduri și obiective turistice.
În speța dedusă judecății, pentru un teren arabil de 1938 m.p., experții au stabilit o valoare de circulație de 36.822 Euro, iar pentru o suprafață de 1077 m.p., o valoare de 20.463 Euro, adică pentru circa 3.000 m.p., valoarea unui teren extravilan ar fi de circa 57.000 Euro, fapt ce este absolut imposibil, în contextul în care un teren extravilan în România se vine cu maxim câteva mii de Euro un hectar, iar în Uniunea Europeană, prețul unui teren extravilan este între 10.000-30.000 Euro și numai în cazuri excepționale de ajunge la 40.000-50.000 Euro, pentru terenuri extrem de fertile, iar acesta reprezintă prețul pentru 10.000 m.p. (un ha) și nicidecum pentru 3.000 m.p.
Dacă s-a considerat corect punctul de vedere al experților, în sensul că un m.p. arabil valorează 19 Euro/m.p., ar însemna că un hectar de teren extravilan în România valorează 190.000 Euro, ceea ce este absolut absurd, o asemenea valoarea nefiind înregistrată nicăieri în lume.
S-a precizat că tribunalul a avut posibilitatea să rețină o altă valoare decât cea din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu atât mai mult cu cât potrivit art.27 din Legea 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
De altfel, chiar în absența acestor dispoziții, tribunalul a precizat că nu este legat de concluziile raportului de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă.
Însă, este necesar ca soluția instanței în situația în care se înlătură concluziile raportului de expertiză să fie motivată, motivare pe care tribunalul a făcut-o prin considerentele anterioare.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat și capătul 3 de cerere, întrucât, potrivit art.26 din legea 33/1994 la care Legea 198/2004 face referire, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În raport de aceste dispoziții, tribunalul a apreciat că valoarea de circulație a unui alt teren care rămâne în proprietatea reclamanților după expropriere nu poate reprezenta un prejudiciu cauzat proprietarului prin expropriere.
La aprecierea acestei situații tribunalul a avut în vedere că pentru terenul în suprafață de 1938 mp s-au acordat despăgubiri legale, iar diferența de teren rămâne în proprietatea reclamanților, aceștia având posibilitatea fie să o utilizeze conform destinației sale, fie să o înstrăineze.
Dacă s-ar fi admis situația contrară s-ar fi ajuns la situația absurdă ca reclamanții să rămână și proprietarii terenului de 1077 m.p. dar să obțină și contravaloarea acestuia, lucru care nu poate fi admis, neputând fi vorba de o daună efectivă cauzată prin expropriere.
Mai mult decât atât, este evident că lucrările executate aduc un spor de valoare proprietății celui expropriat (diferenței de teren de 1077 mp), datorită vecinătății autostrăzii, astfel încât nu poate fi vorba de un prejudiciu adus reclamanților.
„Daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite”, menționate de art. 26 din legea 33/1994 se refera la alte prejudicii cu caracter cert ( spre exemplu pe teren se afla construcții, sau un gard, sau utilități ce se vor desființa, plantații aparținând proprietarului terenului), însă nicidecum nu pot cuprinde contravaloarea unui teren care rămâne în proprietatea reclamanților.
Totodată, prin hotărârea nr. 1546/2006 publicată în Monitorul Oficial Nr. 923 din 14 noiembrie 2006 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național "Construcția autostrăzii București - B., tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghița, Drăgănești, Râfov, D., Berceni, Bărcănești și Ploiești", potrivit hărții topografice prevăzute în anexa nr. 1.
Reclamanții au achiziționat imobilul pe data de 28.02.2007, adică la o dată când devenise publică intenția statului roman de a construi autostrada pe respectivul amplasament, deci părțile aveau cunoștință de posibilitatea construirii autostrăzii .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanți S. D. și S. M., solicitând desființarea sentinței, iar pe fond, anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.183 din 30.04.2009, în ceea ce privește articolul 2, obligarea pârâtei la acordarea unor despăgubiri corecte, pentru exproprierea terenului în suprafață de 1938 m.p, ținându-se cont și de cursul actual leu/euro și obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru cele două suprafețe de teren rămase în proprietatea apelanților ( de 6425 m.p. și 1077 m.p).
În motivarea apelului, recurenții au arătat că sentința este nelegală întrucât instanța consideră că valoarea de despăgubire stabilită prin hotărâre este cea mai aproape de realitate, dar, nu ține cont de faptul că hotărârea reflectă un preț/m.p mult mai mic (în perioada 2006 – 2008 prețurile terenurilor având o creștere spectaculoasă) și la un curs valutar de asemenea mai mic (la 30.04.2009, data emiterii hotărârii, cursul afișat de BNR pentru paritatea leu/euro era de 4,1835 și nu 3,53 lei).
Apelanții au mai arătat că deși a admis efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din trei experți conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanța a considerat în mod neîntemeiat că nu se poate lua în considerare valoarea stabilită prin expertiză (19 euro/m.p.).
Apelanții au arătat că în mod corect cei trei experți au aplicat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și au ținut cont de prețul cu care se vând imobilele similare din zona Moara Vlăsiei, stabilind și daunele provocate.
Apelanții au arătat că proba cu expertiză putea fi combătută doar printr-o altă expertiză, instanța neavând competențe în acest sens.
În ceea ce privește despăgubirile pentru suprafața de 1077 m.p. apelanții au arătat că în mod greșit acestea nu au fost acordate, având în vedere că suprafața respectivă se află în totalitate în zona de protecție, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 6 din OG nr. 43/1997. Prin urmare, arată apelanții, aceasta nu poate avea decât un regim de teren agricol, iar în plus este foarte dificil să lucrezi un teren de doar 1077 m.p. pentru care trebuie să și traverseze autostrada, ocolind până la primul drum de acces pentru a ajunge la el.
Apelanții au arătat că simpla îngrădire din punct de vedere al regimului, ar trebui să ducă la scăderea valorii terenului, iar în plus, condițiile dificile de exploatare îl fac să fie nerentabil de exploatat, în aceste condițiile prejudiciul având un caracter cert.
Apelanții au mai arătat că terenul a fost cumpărat la data de 28.02.2007, dar ca urmare a încheierii unui antecontract de vânzare – cumpărare la data de 24.05.2006, deci cu 6 luni înainte de publicarea HG nr. 1546/2006, astfel că în mod greșit a reținut instanța că acesta ar fi fost cumpărat din considerente speculative. Mai mult, prețul stabilit în antecontract a fost majorat prin acte adiționale, convenindu-se prelungirea termenului de încheiere a contractului, până la data de 31.03.2007.
În drept, au fost invocate disp. art. 282 și urm. C.p.c art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994.
Curtea a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a dispus efectuarea unor adrese către Camera Notarilor Publici pentru a se comunica date cu privire la valorile orientative pentru terenuri similare celui expropriat, potrivit expertizelor pe care le dețin, începând cu anul 2010 până în prezent, precum și la Primăria comunei Moara Vlăsiei Direcția de Impozite și Taxe Locale și Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară I., pentru a se comunica, în măsura în care dețin, copii de pe contracte de vânzare – cumpărare încheiate începând cu anul 2010, până în prezent, și la INS pentru a se comunica nivelul inflației începând cu luna mai 2006, până în prezent, relațiile fiind depuse la filele 24 – 319, 323 – 344.
Având în vedere răspunsul la relațiile solicitate, Curtea din oficiu, a pus în discuția părților și a încuviințat efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului supus exproprierii, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiective stabilirea valorii terenului în litigiu în raport cu prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel cu cel supus exproprierii, din aceeași unitate administrativ teritorială, atât la data exproprierii, cât și la data efectuării raportului de expertiză, stabilirea valorii daunelor aduse proprietății ca urmare a exproprierii, urmând să se precizeze și dacă partea din teren rămasă neexpropriată a dobândit un spor de valoare și să se propună, în acest caz, o eventuală reducere numai a daunelor.
Raportul de expertiză întocmit de experții D. H., S. F. și D. M. a fost depus la dosar la data de 28.11.2011(filele 383-397), expertul S. F. formulând opinie separată depusă la data de 9.12.2011( filele 414- 422).
Având în vedere că raportul de expertiză a fost efectuat înainte de depunerea la dosar a relațiilor de la Primăria comunei Moara Vlăsiei și de la OCPI I., deși efectuarea expertizei fusese prorogată după depunerea acestora, prin încheierea din 16.02.2012, Curtea a dispus refacerea acestuia, urmând ca experții să țină seama și de datele comunicate de instituțiile menționate.
Raportul de expertiză refăcut a fost depus de comisia de experți la data de 15.05.2012( filele 461- 481).
Părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.
Examinând senținta apelată, prin prisma criticilor expuse mai sus, având în vedere disp. art. 295 alin. 1 C.pr. civ., Curtea constată ca apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente :
În privința situației de fapt existente în speță, Curtea reține că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 183/2009 emisă de CNADR- Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004, s-a dispus, în baza Legii 198/2004, exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de de 1938 m.p situat în . 121, . I., nr. cadastral 1872/2, proprietatea apelanților reclamanți.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 88.250,71 lei, fiind consemnată la dispoziția persoanelor expropriate, conform art. 5, și 8 din lege.
Nemulțumiți de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, reclamanții au formulat prezenta contestație împotriva hotărârii sus menționate, în temeiul art. 9 din Legea 198/2004, solicitând acordarea unor despăgubiri corecte pentru suprafața de teren expropriată, precum și pentru prejudiciul cauzat ca urmare a scăderii valorii terenului rămas în proprietatea apelanților reclamanți( suprafețele de 1077 mp și 6425 mp) .
Expertiza efectuată în fața primei instanțe a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 152.285 lei, echivalent 36.822 Euro, iar pentru lotul în suprafață de 1077 m.p. s-au propus despăgubiri în cuantum de 84.629 lei, echivalentul a 20.463 Euro.
Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată, apreciind că suma stabilită prin expertiză pentru terenul expropriat este mult prea mare și nu reflectă valoarea reală cu care s-ar putea vinde în mod obișnuit un teren de același fel din aceeași unitate administrativ teritorială.
În privința despăgubirilor pretinse, prima instanță a considerat că valoarea de circulație a unui alt teren care rămâne în proprietatea reclamanților după expropriere nu poate reprezenta un prejudiciu cauzat proprietarului prin expropriere, aceștia având posibilitatea să îl folosească în continuare, potrivit destinației sale, sau să îl înstrăineze.
În drept, potrivit art. 26 din Legea 33/1994, la care se face trimitere art. 9 din OUG 198/2004, (1) despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum si instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, in mod obișnuit, imobile de același fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare si dovezile prezentate de aceștia.
Articolul 27 din Legea 33/1994 prevede că primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
În ceea ce privește valoarea terenului supus exproprierii, aprecierea primei instanțe este confirmată prin raportul de expertiză efectuat în apel, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea 33/1994.
Sub acest aspect, este de menționat faptul că expertiza efectuată în fața primei instanțe nu respectă criteriile prevăzute de textul legal evocat, deoarece stabilirea despăgubirii propuse pentru terenul expropriat s-a realizat prin metoda comparației vânzărilor, având la bază oferte de vânzare extrase din anunțurile de publicitate imobiliară de pe internet.
Or, sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială” la care face referireart. 26 alin. 2 din Legea 33/1994 are semnificația, unanim acceptată, de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare cumpărare, și nu oferte de preț extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
În apel, în urma efectuării de către Curte a unor adrese către Primăria comunei Moara Vlăsiei și OCPI I., au fost depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare din care rezultă prețuri de tranzacționare efectivă a unor terenuri similare, iar raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală a avut în vedere la stabilirea despăgubirii, prețurile menționate în contractele respective.
Comisia de experți formată din experții D. H., S. F. și D. M. stabilit o valoare a terenului supus exproprierii la data întocmirii raportului de expertiză, astfel cum prevăd disp. art. 26 din Legea 33/1994, în sumă de 84.474 lei (19.380 euro), respectiv 10 euro/mp (filele 461-481 dosar apel), sumă mai mică decât cea oferită de expropriator prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor ( 88.250,71 lei).
Prin urmare, în raport cu proba cu expertiză efectuată în apel Curtea constată că în mod corect a considerat prima instanță că cererea de acordare a unei despăgubiri mai mari, reprezentând valoarea terenului expropriat, este nefondată.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin expropriere, apelanții reclamanți au susținut că acesta se compune din valoarea terenurilor neexpropriate, rămase în proprietatea lor, dar aflate în zona de protecție a autostrăzii.
Prin expertiza efectuată în apel s-a menționat că în urma exproprierii suprafeței de 1.938 mp. au rămas în proprietatea apelanților reclamanți două suprafețe de teren, una de 1.077 mp situată în partea de est, aflată în totalitate în zona de protecție, deci terenul nu poate fi utilizat și cealaltă, de 6.425 mp aflată în partea de vest, din care doar suprafața de 1.000,92 mp este afectată de zona de protecție, restul terenului putând avea funcțiuni conform PUG din localitate.
Experții au stabilit valoarea despăgubirilor pentru terenurile neexpropriate rămase în proprietatea apelanților reclamanți și aflate în zona de protecție ( suprafețele de 1.007 mp și 1.000,92 mp), la suma de 35,969 euro (150.475 lei), la data exproprierii – sumă pretinsă de apelanții reclamanți – respectiv suma de 20.779,20 euro( 90.572 lei), la data efectuării expertizei, sumele menționate, reprezentând valoarea de circulație a terenurilor respective.
Potrivit art. 17 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor,
(1) Zonele de protecție sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin:
a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător;
b)executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;
c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață;
d) practicarea comerțului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.
Prin urmare, potrivit textului legal enunțat mai sus, zonele de protecție rămân în proprietatea și în gospodărireapersoanelor expropriate, cărora le incumbă obligațiile menționate mai sus.
Având în vedere că terenul aflat în zona de protecție rămâne în proprietatea apelanților reclamanți, nu se justifică acordarea pentru acesta a unei despăgubiri reprezentând valoarea terenului însuși, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Apelanții reclamanți nu au depus în cauză dovezi în sensul folosirii terenului prin realizarea unor anumite activități corespunzătoare destinației sale, care să fi fost afectate prin situarea terenului în zona de protecție.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că nici dificultățile de exploatare a terenurilor respective invocate de apelanții reclamanți nu justifică acordarea de despăgubiri egale cu valoarea de circulație a terenurilor, câtă vreme acestea rămân în proprietatea lor.
Or, în cauză, apelanții reclamanți au pretins cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, exclusiv suma reprezentând valoarea de circulație a terenului aflat în zona de protecție a autostrăzii, acțiunea urmând a fi soluționată în limitele formulate, cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță caracterul neîntemeiat și al capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C.pr. civ., Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 1 pct. 3 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți S. D. și S. M., domiciliați în București, ., nr. 10, .. A, ., împotriva sentinței civile nr.1225/20.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ..38, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. Z. D.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored.MA
Tehnored.MȘ/ 26.06.2012
6 ex./Jud fond: I. Târțău
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 07.06.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
JUDECĂTOR: Z. D.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți S. D. și S. M. împotriva sentinței civile nr.1225/20.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având, ca obiect, „expropriere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: apelanta reclamantă S. D., personal și asistată de avocat M. C., cu împuternicire avocațială la fila 326 dosar, apelantul reclamant S. M. reprezentat de același apărător, și intimatul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, reprezentat de avocat B. G., cu împuternicire avocațială la fila 378 dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelanților reclamanți S. D. și S. M. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.183/2009, în ceea ce privește art.2 referitor la cuantumul despăgubirilor și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri corecte, care să reprezinte valoarea reală a bunului expropriat și să acopere prejudiciile aduse prin expropriere celor două corpuri de teren rămase în proprietatea reclamanților.
În susținerea apelului, apărătorul apelanților reclamanți arată că instanța de fond a anulat un raport de expertiză care stabilea o valoare de aproape 19 euro/mp, mai mare decât cea stabilită prin raportul de evaluare întocmit de expropriator, de 12,9 euro/mp. În apel, la data de 17.02.2011, a fost de pusă la dosar – fila 31 și următoarele – metodologia de calcul și evaluare, efectuată de expert D. M., care a stabilit o valoare de 12,9 euro/mp la nivelul lunii mai 2006, însă a fost menținut cursul euro-leu valabil pentru acel moment, de 3,53 lei/euro și nu de 4,18 lei/euro valabil la data exproprierii, 30.04.2009. Sub acest aspect, apreciază că raționamentul instanței de fond, care nu a ținut cont de diferența mare de preț datorată cursului de schimb, a fost unul cu totul greșit.
Apărătorul apelanților reclamanți mai arată că potrivit legii, despăgubirea cuvenită expropriaților trebuia să fie justă și prealabilă și niciuna dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită. De asemenea, arată că în faza apelului, s-a stabilit o valoare de 17,31 euro/mp la data de 30.04.2009 – data exproprierii, valoare ce se apropie de cea stabilită la instanța de fond, iar pentru data efectuării expertizei s-a stabilit o valoare de 10 euro/mp, inferioară celei din oferta expropriatorului.
În ceea ce privește modul în care exproprierea afectează celelalte două terenuri rămase în proprietatea reclamanților, apărătorul acestora solicită să se țină cont de valoarea celor două parcele de la momentul exproprierii.
În subsidiar, apărătorul apelanților reclamanți S. D. și S. M. solicită stabilirea și pentru aceste două parcele de teren, a unui preț de 12,9 euro/mp și acordarea despăgubirilor conform art.27 din legea nr.33/1994. Cu cheltuieli de judecată, constând în onorariul de expert și în onorariul de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar atașat concluziilor scrise.
Apărătorul intimatului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, având în vedere că din raportul de expertiză efectuat în apel rezultă o valoare a despăgubirilor la momentul efectuării expertizei de 10 euro/mp, mai mică decât oferta Statului R., de 12,9 euro/mp. De asemenea, și valoarea în lei este mai mică decât cea calculată de expropriator.
În ceea ce privește prejudiciul adus terenului rămas în proprietatea reclamanților, apărătorul apelantului pârât solicită înlăturarea acestei solicitări, având în vedere că aceste terenuri pot fi folosite în continuare conform categoriei de folosință din care fac parte, aceea de terenuri arabile. De asemenea, solicită și înlăturarea susținerii că nu mai pot fi folosite întrucât se află în zona de protecție a autostrăzii, întrucât potrivit O.G. nr.43/1997, terenurile rămase în proprietatea persoanelor fizice sau juridice pot fi folosite în continuare, cu condiția de a nu împiedica desfășurarea traficului rutier.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind că la calculul despăgubirilor trebuie avută în vedere valoarea stabilită la momentul efectuării raportului de expertiză în această fază procesuală, iar aceasta, fiind mai mică decât oferta statului, se impune menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică sub acest aspect, neimpunându-se majorarea cuantumului despăgubirilor.
În ceea ce privește prejudiciul, reprezentantul Parchetului arată că nu este de acord cu punctul de vedere al experților, deoarece, potrivit O.G. nr.43/1997, terenurile aflate în zona de protecție a autostrăzii rămân în proprietatea persoanelor expropriate, cu obligația acestora de a le utiliza conform întrebuințării sale. Solicită respingerea apelului, ca nefondat, și sub acest aspect.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 14.06.2012.
Dată în ședință publică, azi, 07.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. A. Z. D. M. D.
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 14.06.2012
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 21.06.2012.
Dată în ședință publică, azi, 14.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. A. Z. D. M. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1328/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1197/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
