Legea 10/2001. Decizia nr. 66/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 66/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 66 R
Ședința publică de la 16.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. M.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - V. A.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant S. I., împotriva sentinței civile nr.1336 din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, ce are ca obiect”Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant S. I. prin avocat R. Ș. și intimata pârâtă M. București Prin Primar General, prin consilier juridic M. E. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea recurentului reclamant S. I. depune la dosar împuternicire avocațială
Reprezentanta intimatei pârâte M. București prin Primar General, depune la dosar delegație.
Apărătoarea recurentului reclamant S. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar declarație notarială a reclamantului prin care acesta declară că nu mai solicită altă sumă de bani în compensare și o adresă de la Primăria Municipiului București și 2 file site PMB ce vizează situația celor două imobile pentru care s-a solicitat compensarea.
Se comunică în ședință publică reprezentantei intimatei pârâte M. București prin Primar General, copie de pe înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei pârâte M. București prin Primar General, pune concluzii de încuviințare a probei solicitate.
Părțile prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Apărătoarea recurentului reclamant S. I. pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost precizat, modificarea hotărârii pronunțate de Tribunalul București și obligarea pârâtului Municipiului București prin Primar General să emită o dispoziție prin care să-i acorde în compensare cele două spații, cel din . . 5 și cel din ., parter, sector 3, ca măsură reparatorie prin echivalent în compensarea imobilului imposibil de restituit în natură din ., sector 6. Instanța de fond a statuat că nu se poate restitui în natură imobilul din . sunt aplicabile prevederile art.11 alin.4 și 8 din Legea nr.10/2001. În ceea ce privește caracterul prioritar al măsurii reparatorii în echivalent sub forma compensării aplicarea unitară a Legii nr.10/2001 statuează care sunt principiile: 1-restituirea în natură. în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă se acordă măsuri reparatorii prin compensare. Curtea Supremă de Justiție a statuat ordinea priorității ce trebuie avută în vedere prin decizia nr.2253 din 14.04.2010 și decizia nr.5575 din 27.10.2010. Legea a impus obligația afișării lunare a imobilelor ce pot fi oferite în compensare. Arată că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului de acordare a celor două imobile în compensare. Disproporția de valoare este de circa 1/3. Imobilul pentru care s-a depus notificare are o valoare de 144.531 euro și prin declarația depusă la acest termen se soluționează în interesul statului pentru că se renunță la acordarea de măsuri reparatorii până la valoare. În listele aprobate prin HCGMB nr.109/2003 rezultă că cele două spații sunt supuse vânzării. Instanța de fond nu a identificat un text de lege prin care să se aplice cu prioritate această lege față de dispozițiile Legii nr.10/2001.În situația în care există imobile ce pot fi supuse compensării se aplică cu prioritate măsura compensării. În legătură cu imobilul din . . 5 sunt două dosare administrative, însă din lista anexă rezultă că persoanele respective au solicitat teren și nu spațiile respective. Prin decizia nr.20 din 19.03.2007 a ICCJ s-a statuat asupra plenitudinii de jurisdicție a instanței de judecată competente în soluționarea contestațiilor formulate în aplicarea art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001. Depune concluzii scrise și 7 file site ICCJ..
Reprezentanta intimatei pârâte M. București prin Primar General pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Consideră că instanța de fond în mod corect a obligat M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii prin echivalent și nu prin compensare.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 04.05.2011, reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restituirea prin echivalent, prin compensare cu un alt bun imobil corespunzător valorii imobilului situat în București, ., sector 6, în prezent demolat.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului să emită o ofertă de restituire prin echivalent, prin compensare cu un alt bun imobil, corespunzător valorii imobilului situat în București, ., sector 6, în prezent demolat.
În măsura în care se va trece peste Decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să soluționeze Notificarea nr. 4927/17.10.2001 formulată de reclamant.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în baza contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1463/20.04.2011 de BNP Asociați M. A. și N. M., reclamantul este cesionarul drepturilor ce fac obiectul Notificării nr. 4927/17.10.2001, notificare transmisă de Hutter I. în baza Legii nr. 10/2001, în vederea acordării drepturilor pe care aceasta lege le permite. În urma acestei notificări, pe rolul Primăriei Municipiului București a fost creat dosarul administrativ nr._/10.07.2002.
Imobilul din București, . (fost nr. 6), sector 6, compus din teren în suprafața de 600 mp și o construcție, a precizat reclamantul, a fost în proprietatea defuncților părinți ai cedentului său, Hutter loan, soții Hutter N. și T., astfel cum rezulta și din certificatul de moștenitor nr. 337/6.04.1959 emis de fostul notariat de Stat al Raionului Gh. G. D..
În urma decesului lui Hutter N. și a lui Hutter T., Hutter loan a renovat și extins casa părinteasca. În aceeași curte a mai fost construit un imobil, ce a aparținut lui Hutter M., fratele lui Hutter I.. Acest corp de clădire nu face obiectul notificării nr. 4927/17.10.2001.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri reprezentate de: hotărârii judecătorești, contract de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1463/2011, notificarea nr. 4927/17.10.2001, adrese, certificat de moștenitor nr. 337/1959.
Reclamantul a depus o precizare a capetelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței să dispună restituirea prin echivalent a imobilului ce a aparținut autorilor săi din ., sector 6, prin compensare cu un alt bun imobil, respectiv cu imobilul situat în București, ., .. parter sector 5.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să emită o ofertă de restituire prin echivalent a imobilului ce a aparținut autorilor săi din ., sector 6, prin compensare cu bunul imobil situat în București, ., ..
În drept, cererea precizatoare a fost întemeiată pe prevederile art. 132 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 14.03.2012, tribunalul a luat act de precizarea adresei imobilului solicitat în compensare de reclamant, acesta fiind situat în București, ., ..
Prin cererea înregistrată la dosar la data de 28.03.2012, reclamantul a menționat că înțelege să solicite în compensare și imobilul-spațiu comercial situat în București, ., ., în plus de cel din ., . 5.
Sub aspectul probatoriului, tribunalul a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie și proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții.
Prin sentința civilă nr. 1336/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis în parte cererea reclamantului S. I., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General; a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor pentru imobilul situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 600 mp, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert ing. N. R., raport ce a fost omologat de tribunal și a construcției edificate pe acest teren (în prezent demolată), construcție identificată prin sentința civilă nr. 5528/04.12.1987 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosar nr. 6265/1990 și s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt, la 17.10.2001 numitul Hutter I. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 4927/2001 la B.E.J. S. și N., solicitând despăgubiri bănești imobilul situat în ., fost 6, sector 6 București, imobil compus din teren în suprafață de 600 mp și construcție formată din 6 camere, bucătărie, cămară, 2 magazii, puț american, wc în curte și gard de beton, construcție care a fost demolată în 23.02.1988, susținându-se că nu s-au primit despăgubiri nici pentru construcție, nici pentru teren.
S-a constatat că, deși notificatorul a depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea acesteia, nici până în prezent nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul a apreciat, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 din Legea nr. 10/2001, că notificatorul este îndreptățit să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, urmând a se analiza notificarea formulată sub toate aspectele, în acest sens fiind și dispozițiile deciziei nr. XX/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Sub aspectul calității de persoană îndreptățită, s-a reținut că imobilul situat în București, ., sector 6, a fost dobândit de Hutter N. și soția sa, Hutter T., părinții notificatorului, prin cumpărare printr-o chitanță privată, trecută în rolurile fiscale, imobil compus din teren în suprafață de 600 mp și construcția edificată pe acesta, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 337/06.04.1959 emis de Notariatul de Stat al Raionului Gh. G. D., Regiunea București, moștenitorii lui Hutter N. fiind: Hutter T., soție, Huter A., fiică, Huter Ș., fiică, Hutter I., fiu, Huter M., fiu, Hutter C., fiică, N. Ș..
Dintre moștenitorii autorului notificatorului, numai acesta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel că devin incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora: „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.
În ceea ce privește construcția edificată pe terenul în suprafață de 600 mp, prin sentința civilă nr. 5528/04.12.1990 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 6265/1990 s-a constatat că notificatorul este constructor de bună-credință, construcție compusă din 7 camere, bucătărie, cămară, două magazii și alte dependințe.
Întreg imobilul din București, ., a fost demolat și expropriat în baza H.G. nr. 556/1990, astfel cum rezultă din adresa nr. 509/07.05.2012 emisă de . terenul în suprafață de 600 mp exista construcția ce a aparținut părinților notificatorului, construcție, iar fratelui acestuia, Hutter M. i s-a recunoscut calitatea de constructor de bună-credință asupra corpului de clădire de la nr. 5A, imobil ce a fost expropriat, astfel cum rezultă din adresa nr. 490/16.05.2007 emisă de . pentru care acesta a solicitat despăgubiri, astfel cum rezultă din cererea depusă în acest sens la 16.07.1990. Din adresa menționată mai sus și din Borderoul nr. 93/12.06.1991 emis de I.C.R.A.L. Giulești rezultă că numitul Hutter M. a primit despăgubiri doar pentru construcția din București, ., construcție preluată prin procesul-verbal din 23.02.198 emis de ICRAL Giulești.
Din procesul-verbal întocmit de I.C.R.AL. Giulești rezultă că imobilul construcție din . a fost preluat prin expropriere de la Hutter I. la data de 23.02.1988, iar din adresa nr._/09.10.2001 emisă de Primăria Sectorului 6 București, rezultă că acest imobil a fost demolat pe numele lui Hutter I., iar din actele depuse la dosar nu rezultă că acesta ar fi primit vreo despăgubire pentru imobilul expropriat, proprietatea părinților săi.
Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1463/20.04.2011 de B.N.P. M. A. și N. M. Hutter I. a cesionat reclamantului S. I. integral, definitiv și irevocabil toate drepturile sale ce fac obiectul notificării nr. 4927/17.10.2001, astfel că acesta este îndreptățit la promovarea prezentei acțiuni.
Reclamantul a solicitat ca măsură reparatorie prin echivalent acordarea în compensarea a unui alt bun imobil, respectiv imobilul situat în București, ., . sector 5, iar prin cererea precizatoare depusă la data de 28.03.2012 reclamantul a menționat că înțelege să solicite în compensare și imobilul-spațiu comercial situat în București, ., ., în plus de cel din ., . 5.
Din raportul de expertiză imobiliară efectuat în cauză de expert ing. I. L. C. rezultă că valoarea imobilului teren și construcție expropriat, situat în București, . este de 637.093 lei sau 144.531 Euro, iar valoarea imobilelor solicitate în compensare este: 157.758 lei sau 35.720 Euro pentru cel situat în București, ., ., sector 5 și 67.433 lei sau 15.268 Euro pentru cel situat în ., parter, sector 3.
Dincolo de faptul că cele două imobile solicitate în compensare nu sunt echivalente valoric imobilului pentru care s-a formulat notificarea, din adresa nr._/11.06.2012 emisă de Administrația Fondului Imobiliar rezultă că aceste spații figurează în listele aprobate prin H.C.G.M.B. nr. 109/2003 spre vânzare conform Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau consiliilor locale, precum și a acelor din patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Mai mult, prin adresa nr._/07.06.2012 emisă de Primăria Municipiului București rezultă că pentru imobilului din . dosarele administrative nr._ și_, nesoluționate până în prezent, iar pentru cel din . dosarul administrativ nr._ soluționat prin DPG nr. 1489/18.09.2003 de respingere.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că cele două imobile solicitate de reclamant în compensare nu i se pot atribui, ci singura modalitate de soluționare a notificării este aceea de acordarea unor măsuri prin echivalent, sub forma despăgubirilor.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul, care a criticat hotărârea tribunalului ca nelegală, arătând că a chemat în judecată pe pârâtul M. București, prin Primarul General, solicitând instanței de fond ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se soluționeze notificarea nr. 4927 din 17.10.2001, dispunând însăși restituirea prin echivalent a imobilului din București, ., sector 6, prin compensare cu imobilul situat în București, ., . 5 și cu imobilul situat în București, ., parter, sector 3.
Instanța de fond a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârât să emită o dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești nu prin compensare cu bunurile pe care le-a solicitat.
Recurentul a arătat că i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită dar nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, neacordându-se în compensare cele două imobile pe care le-a solicitat.
Prima instanță nu a făcut aplicarea art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, deoarece spațiile solicitate figurează în listele aprobate prin hotărârea Consiliul General al Municipiului București nr. 109/2003 pentru vânzare conform Legii nr. 550/2002.
Recurentul a învederat faptul că Legea nr. 550/2002 nu face altceva decât să stabilească cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale nefiind o sarcină pentru imobilele respective care ar punea împiedica restituirea prin echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.
Simplul fapt că se află pe lista imobilelor ce pot fi vândute dar încă nu s-au vândut nu le face să devină indisponibile în sensul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, dosarele administrative care privesc retrocedarea terenului din . spațiul comercial solicitat de reclamant, iar instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit legii, entitatea investită cu soluționarea notificarea nu are facultatea ci obligația de a acorda persoanei îndreptățite bunuri sau servicii.
Instanța de judecată poate dispune măsura compensării în cazul în care se probează existența unor bunuri pe care în mod nejustificat unitatea deținătoare refuză să le ofere în compensare persoanelor cărora nu le poate restitui imobilele în natură, instanța dispunând, ea însăși, acordarea acestei măsuri reparatorii în echivalent în soluționarea contestației intentate împotriva dispoziției emise sau a refuzului emiterii acesteia.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recurentul-reclamant este cesionarul drepturilor ce fac obiectul notificării nr. 4927 din 17.10.2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în ., sector 6, compus din teren și construcții.
Imobilul a fost expropriat în anul 1988 și s-au acordat despăgubiri pentru un corp de clădire, astfel cum rezultă din adresa nr. 490 din 16.05.2007 emisă de .>
Notificarea formulată în anul 2001, înregistrată sub nr. 4927 de către B. S. și N. nu a fost soluționată și s-a constatat calitatea notificatului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționarea pe fond a notificării în temeiul Deciziei nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii.
Prima instanță, soluționând notificarea, a admis cererea reclamantului în parte și a obligat pe pârâtul M. București, prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor pentru imobilul situat în București, ., sector 6, imobil compus din teren în suprafață de 600 mp, care a fost identificat potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză și a construcției care a fost demolată și identificată prin sentința civilă nr. 5528 din 04.12.1987 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Criticile de recurs se referă la faptul că nu au fost aplicate dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și nu s-au acordat în compensare cele două imobile solicitate.
Potrivit acestui text de lege, oferirea de bunuri în compensare este o măsură reparatorie prevăzută de legea specială, dar acordarea acestei măsuri nu este lăsată la aprecierea unității sesizate cu soluționarea notificării, deoarece în cazul în care se face dovada că există bunuri pe care în mod abuziv, nejustificat, unitatea deținătoare refuză să le ofere în compensare persoanelor cărora nu le poate restitui imobilele în natură, instanța de judecată poate sancționa acest abuz dispunând, ea însăși, acordarea acestei măsuri reparatorii în echivalent, în soluționarea contestației, formulată împotriva dispoziției emise sau a refuzului emiterii acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin notificarea formulată de către Hutter I. la data de 17.10.2001, s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în . (fost nr. 6, sector 6, București, și compus din suprafața de 600 mp teren și o construcție formată din 6 camere, bucătărie, cămară, două magazii, puț american, wc și gard de beton, construcție ce a fost demolată în anul 1988.
Notificarea formulată nu a fost soluționată de către Primăria Municipiului București, iar prima instanță a soluționat pe fond notificarea constatând calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantului ce a dobândit drepturile notificatorului Hutter I., prin cesiune, și a obligat M. București, prin Primarul General, să acorde măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor, astfel cum s-a și solicitat prin notificare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a schimbat solicitarea formulată prin notificare și a cerut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în sensul acordării altor bunuri în compensare.
Curtea constată că pentru imobilul din . dosarele administrate nr._ și nr._, nesoluționate până în prezent, iar pentru imobilul solicitat în compensare din . administrativ nr._ care a fost soluționat prin dispoziția Primarului General.
Astfel, solicitarea formulată prin cererea de chemare în judecată schimbă conținutul notificării formulată de către persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind o cerere nouă ce nu a fost formulată în termenul prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește fondul solicitării, Curtea constată că au fost solicitate în compensare imobile a căror situație juridică nu este pe deplin stabilită, deoarece au fost formulate notificări ale foștilor proprietari pentru adresele indicate atât din . pentru cel din .> Curtea constată că, în prezenta cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, și se pot acorda numai măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor.
În consecință, Curtea, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant S. I., împotriva sentinței civile nr. 1336 din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. București prin Primar General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. F. P. V. A.
GREFIER,
F. V.
Red. AM
Tehnored. MȘ/PS 2 ex.
08.02.2013
Jud. fond: L. I.-C.
← Pretenţii. Decizia nr. 17/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 738/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|