Legea 10/2001. Decizia nr. 1034/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1034/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 1034/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1034 R
Ședința publică din data de 24.05.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 2212/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. M., cauza având, ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul pârât Municipiul București prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic C. V. Vivien, cu delegație la dosar, și intimata reclamantă O. M., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimata reclamantă O. M. a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar fiind comunicat recurentului.
Intimata reclamantă O. M., personal, depune la dosar o cerere prin care arată că notificarea a fost soluționată.
Curtea constată că respectiva cerere era depusă la dosar, dar comunică un exemplar al acesteia reprezentantului M. București.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentului pârât Municipiul București prin Primarul General, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În continuare, reprezentantul recurentului pârât Municipiul București susține că în mod greșit a fost obligat pârâtul, prin hotărârea instanței de fond, să indice în dispoziție cuantumul despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 247/2005, întrucât întinderea și cuantumul acestor despăgubiri sunt stabilite de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, special constituită în acest scop. În opinia reprezentantului recurentului, actele normative în vigoare dovedesc această susținere.
Intimata reclamantă O. M., personal, solicită respingerea recursului și să-i fie acordate despăgubirile cuvenite.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal și modificată la data de 06.01.2011, reclamanta O. M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria M. București, solicitând ca în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, pârâta să răspundă notificării ce formează obiectul dosarului administrativ nr._/2002 referitor la imobilul de la fosta adresă Eroii Neamului nr. 6, sector 4.
Prin încheierea de la termenul din 06.01.2011, tribunalul a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul către o secție civilă din cadrul aceleiași instanțe, pe motiv că litigiul vizează restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor preluate abuziv de către stat, se întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și se subsumează celor stabilite cu privire la competență prin Decizia nr. XX/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2212/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligat pârâtul Municipiul București, prin Primarul General să emită dispoziție motivată cu propunerea de restituire prin echivalent pe numele reclamantei a imobilului situat în București, .. 6, sector 4, compus din teren în suprafață de 812 mp, evaluat la 162.752 lei și construcție în valoare de 4071 lei.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 2003/2001, reclamanta O. M. a solicitat despăgubiri pentru imobilul de la fosta adresă din .. 6, sector 4, ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 379/1985.
Tribunalul a constatat că imobilul menționat a fost dobândit de către autorii reclamantei (I.M. I. și C. I.) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1938. Imobilul ce a făcut obiectul contractului menționat era identificat ca făcând parte din lotul 39 și având o suprafață de 787 mp, respectiv ca fiind situat în ., județul I..
În anul 1985 imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului fără acordarea de despăgubiri. Din anexa la decretul de expropriere menționat anterior, rezultă că pe numele fostului proprietar, C. I., și a moștenitoarei O. M. s-a expropriat suprafața de 812 mp de la adresa din .. 6.
Reținând că potrivit dispozițiilor art. 4 și 24 din Legea nr. 10/2001, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri și constatând că terenul expropriat este în prezent afectat de lucrări de sistematizare (conform raportului de expertiză tehnică judiciară), tribunalul a reținut că reclamantei îi pot fi acordate doar măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește construcția demolată, tribunalul a reținut că aceasta a fost evaluată ipotetic prin raportul de expertiză extrajudiciară la valoarea de 4071 lei.
Constatând faptul că pârâtul nu a soluționat notificarea în termen și reținând că reclamanta are dreptul la despăgubiri atât pentru terenul expropriat și imposibil de restituit în natură, cât și pentru construcția demolată, tribunalul a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă, în primul rând din perspectiva nemotivării, în condițiile în care în considerentele acesteia nu se arată argumentele de fapt și de drept care au justificat adoptarea soluției. Sub acest aspect, recurentul arată că instanța de fond nu a arătat de ce a stabilit în dispozitiv că propunerea trebuie să conțină cuantumul valoric al despăgubirilor, mai ales că potrivit deciziei nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii.”
Recurentul precizează că în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005 și ale OUG nr. 81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești și nici de a propune o anumită sumă, ci doar obligația de emitere a unei decizii motivate cu propunere de acordare de despăgubiri. În același sens, recurentul invocă dispozițiile art. 13 (1) Capitolul III din Legea nr. 247/2005, conform cărora, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, instituția competentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile art. 16 alin. 2 titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recurentul mai arată că nu dispune de fonduri pentru plata despăgubirilor, că procedura legală trebuie respectată, că Fondul Proprietatea este actualmente listat la bursă, că întârzierea plății efective a despăgubirilor nu poate fi imputată M. București și că doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este competentă să stabilească cuantumul acestora și să emită titlul de despăgubire.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata O. M. a formulat întâmpinare și a susținut, încă o dată, că în mod corect i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri și că, din această perspectivă, Municipiul București trebuie să emită o decizie cu propunere de restituire în echivalent pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării nr. 2003/2001, nesoluționată până la momentul sesizării instanței.
În completarea întâmpinării, intimata reiterează faptul că Municipiul București este vinovat pentru nesoluționarea în termen a notificării.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Tribunalul a procedat corect atunci când a reținut că, prin raportare la Decretul de expropriere nr. 379/1985 și la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1938, reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la obținerea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Aspectele legate de calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei nu sunt contestate de către recurent, astfel că nu se va mai insista asupra acestora, în condițiile în care la dosar se află depuse, în copie, notificarea nr. 2003 din 2001 (fila 22), contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938 (filele 23-25), Decretul de expropriere și anexa la acest decret (interesează poziția 105 din anexă, fila 30 dosar), copie carte de identitate reclamantă și certificatele de moștenitor nr. 76/2005, respectiv nr. 131/1980, alături de certificatele de naștere și căsătorie ale reclamantei (filele 31-36).
Cu toate acestea, Curtea reține că recursul pârâtului este fondat deoarece prima instanță nu trebuie să indice în dispozitiv valorile la care au fost evaluate terenul expropriat și construcția demolată, acest lucru rezultând cu certitudine din dispozițiile art. 16 și urm. ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, din dispozițiile OUG nr. 81/2005 și din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii nr. 52/2007.
Municipiul București trebuie obligat doar să emită dispoziție cu propunere motivată de acordare de despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură și pentru construcția demolată. Cuantumul despăgubirilor urmează a fi stabilit în condițiile dispozițiilor legale arătate în alineatul anterior.
În plus, prima instanță trebuia să dispună că din cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda, urmează să fie scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite la momentul exproprierii. Sub acest aspect trebuie observat că la fila 7 din dosarul Tribunalului București Secția a III-a civilă se află cererea reclamantei în care aceasta precizează că la data de 31.12.1986 a încasat despăgubiri pentru construcția preluată de stat și demolată, într-un cuantum de 29.254 lei. Dovada plății despăgubirilor arătate (la momentul exproprierii), s-a făcut inclusiv prin adresa SCAVL Berceni nr. 456/2001, aflată la fila 9 din același dosar.
Pentru motivele arătate, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în parte, în sensul că, urmare a admiterii acțiunii, va obliga pârâtul să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 812 mp și construcție (actualmente demolată), situate în București, .. 6, sector 4, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, urmând ca din cuantumul acestora să fie scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 2212/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. M..
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că urmare a admiterii acțiunii:
Obligă pe pârâtul Municipiul București să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 812 mp și construcție (actualmente demolată), situate în București, .. 6, sector 4, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, urmând ca din cuantumul acestora să fie scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. G. G. D. M. M. A.
GREFIER,
M. D.
Red. GDM
Tehnored. PS 2 ex.
05.06.2012
Jud. fond: S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1186/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 462/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
