Legea 10/2001. Decizia nr. 1326/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1326/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 1326/2013
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1326
Ședința publică de la 16.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. - A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 1094 din 03.06.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - reclamante D. A. C. D. și I. A. V. .
Cauza are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenta - pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului și intimatele - reclamante D. A. C. D. și I. A. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul regsitratură, la data de 13.09.2013, recurenta - pârâtă a depus note scrise.
Se mai învederează instanței împrejurarea că, pricina a fost suspendată la data de 19.03.2012, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispoz.art.242 pct.2 Cod pr.civilă. La data de 05.06.2013, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza în vederea discutării perimării, acordând termen la 16.09.2013, cu citarea părților.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 19.03.2013, având în vedere dispozițiile art.248 Cod pr.civ. și art.252 Cod pr.civ.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data 29.04.2010 și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, reclamantele D. A. C. D. și I. A. V. în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor pe care autorii acestora le-a deținut la Societatea Anonimă Română (SAR) „Curentul” la data preluării abuzive de către stat; obligarea pârâtei la emiterea deciziei/dispoziției motivate cu propunere de acordare de despăgubiri reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor pe care autorii reclamantelor le-au deținut la Societatea Anonimă Română (SAR) „Curentul” la data preluării abuzive de către stat în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr.247/2005; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele defuncților C. și P. P.-Ș., cărora le-a fost confiscată societatea mai sus menționată de către statul român, în urma condamnării prin sentința nr.2/04.06.1945 a Tribunalului Poporului din București.
Reclamantele mai susțin că, autorii acestora dețineau 97% din acțiunile Societății Anonime Române (SAR) „Curentul”.
Reclamantele au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: notificare, actul constitutiv și statutul SAR „Curentul”, ultimul bilanț al acestei societăți, tabloul acționarilor, sentința de condamnare, proces-verbal de confiscare, Monitorul Oficial, certificat de calitate de moștenitor.
Pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicita să fie respinsă cererea ca neîntemeiată, având în vedere că la dosarul constituit în urma notificării, reclamantele nu au depus toate înscrisurile doveditoare.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate prin care s-a stabilit valoarea acțiunilor deținute de autorii reclamanților la Societatea SAR „Curentul”, aceasta fiind de 25.880.347,44 lei.
Prin sentința civilă nr.1094/3.06.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamante, ca fiind rămasă fără obiect; a admis în parte cheltuielile de judecată solicitate de reclamante și a obligat pârâta la plata sumei de 2500 lei, reprezentând onorariu expertiză și o parte din onorariu avocat.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la termenul de judecată din data de 03.06.2011 reclamantele au depus la dosarul cauzei decizia nr.83/04.05.2011 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a fost soluționată notificarea formulată de acestea și prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 12.843.268,50 lei fiecărei reclamante.
Așa fiind, tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
În temeiul art.274 C.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 2.500 lei, din care 1.500 lei reprezintă onorariul expert, iar 1.000 lei o parte din onorariul avocat, în condițiile art.274 alin.3 C.pr.civ., în raport de muncă îndeplinită de avocatul reclamantelor în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii atacate a obligației A. de plată către reclamanți a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta pârâtă susține că în mod nejustificat și nelegal a fost obligată în temeiul art.274 C.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât A. nu poate fi acuzată de rea credință sau de comportare neglijentă manifestate în desfășurarea procesului soluționat prin sentința civilă nr.1094/3.06.2011.
Deoarece acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect prin sentința recurată, ca urmare a faptului că notificarea formulată de către reclamanți a fost soluționată prin decizia nr.83/4.05.2011, înainte de prima zi de înfățișare, fără să se pună concluzii pe fondul cauzei de către părți, recurenta pârâtă consideră îndeplinite cumulativ condițiile aplicabilității dispozițiilor art.274 coroborat cu cele ale art.275 C.proc.civ., motiv pentru care acordarea acestor cheltuieli de judecată este nelegală și netemeinică.
Mai mult decât atât, A.V.A.S. și-a executat obligațiile legale, iar cheltuielile de judecată sunt arbitrar stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare ca fiind conforme în raport de costurile reale ale procesului.
De asemenea, așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul de fond, dosarul administrativ constituit în urma notificării nu a fost soluționat din culpa intimaților reclamanți, care nu au depus diligențe pentru completarea acestuia.
Având în vedere că la data formulării prezentei acțiuni, nu fusese depuse toate înscrisurile doveditoare, recurentei pârâte nu-i poate fi reținută culpa nesoluționării cererii.
La data de 19.03.2012, primul termen la care părțile au fost citate în fața acestei instanțe, Curtea a dispus, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei având în vedere că părțile, legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.
La data de 05.06.2013, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 16.09.2013, cu citarea părților, cu această mențiune.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimat recursul.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta - pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.1094 din 03.06.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - reclamante D. A. C. D. și I. A. V. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
I. A. G.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./8.10.2013
--------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – G.N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1325/2013. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 1397/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
