Legea 10/2001. Decizia nr. 1453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1453/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1453/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1453 R

Ședința publică de la 18.09.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE:- P. F.

JUDECĂTOR:- M. A.

JUDECĂTOR:- D. Y.

GREFIER:- F. J.

----------------

Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți C. E. F., D. G., N. L. ȘI S. C. I. și recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva Sentinței civile nr. 2261/13.12.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți C. E. F., D. G., N. L. și S. C. I. prin apărător, avocat P. L., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 16 dosar, lipsă fiind recurentul-pârât M. București prin Primarul General.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurenților-reclamanți C. E. F., D. G., N. L. și S. C. I., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri.

Apărătorul recurenților-reclamanți C. E. F., D. G., N. L. și S. C. I. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Recurenții-reclamanți C. E. F., D. G., N. L. ȘI S. C. I. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

Precizează că terenul îl litigiu are o suprafață de 904 mp, iar instanța trebuia să acorde 407 mp, aceștia fiind identificați în raportul de expertiză, astfel cum au fost de altfel și preluați de către stat.

Menționează că reclamanții au efectuat o cerere de complinire a suprafeței de teren până la suprafața de 904 mp.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.2261/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamantele C. E. F., D. G., N. L. și S. C. I. toate în contradictoriu cu pârâtul M. București; a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București, .. 56, sector 2 compus din teren în suprafață de 200 m.p. și construcție din 3 camere și dependințe pe numele reclamantelor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă sub nr._, reclamantele C. E. F., D. G., N. L. Și S. C. I. au chemat în judecată Primăria Municipiului București solicitând restituirea în natură a imobilului – compus din teren în suprafață de 200 mp și construcție, situat în București, .. 56, sector 2,

În motivare au arătat că imobilul este proprietatea autoarei lor I. F., ale cărei moștenitoare sunt si devenita proprietate a statului în baza sentinței civile nr. 648/22 februarie 1961, din dosarul nr. 269/1961 al Tribunalului Popular al Raionului 23 August București, si a Deciziei Nr.210 din 10.11. 1962 a Sfatului Popular al Raionului 23 August - Comitetul Executiv.

In prezent imobilul situat in București, .. 56 este administrat de S.C. F. S.A.

Reclamantele au notificat Primăria Mun. București la data de 09.07.2001 prin actul cu nr. 1189 comunicat de executor judecătoresc A. P., dar pârâta Primăria Mun. București, nici până în prezent nu a soluționat cauza, deși la dosar au fost atașate toate actele doveditoare. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În dovedirea acțiunii au fost administrate probe cu înscrisuri fiind atașat dosarul administrativ constituit în baza notificarii nr.1189/9.07.2001, procura judiciară nr.20.01.2010, procura aut.nr.44 C 26/26.01.2010, procura aut. 2518/15.11.2011 la BNP S. C., sent. civ. nr.648/22 febr.1961 pronunțata de Trib. P.. 23 Aug. în dosarul nr.269/1961, certificate de moștenitor nr.192 și 193 din 3 noiembrie 1998 întocmite de BNP O. I. M., sent. civ. nr. 3802/17 aprilie 1995 pronunțata de Judecătoria Sector 1 București, testament aut.nr._/1942, act de vânzare cumpărare transcris la Tribunalul I., sub nr. 2234/14 februarie 1930, proces verbal de înscriere în cartea funciară nr._/1940, testament aut. nr. 120/23.01.2001 întocmit de B.N.P.D. G., adresă D.I.T.L. sector 2, acte de stare civilă, expertiză tehnică extrajudiciară

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie concluziile expertului fiind în sensul că o porțiune în suprafață de 430 mp din terenul aparținând fortului imobil de la nr. 56 din . regăsește la nr. 58; restul terenului este ocupat de o construcție în suprafață desfășurată de 93 mp.

Analizând probele administrate în cauză tribunalul a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare nr.4656/1930 numiții F. I. și M. I. au cumpărat părțile indivize din moștenirea defunctului I. F., respectiv din imobilul situat în București ..56 fostă ., vânzători fiind A. D. și N. D.. Acest act se coroborează cu contractul de vânzare cumpărare nr._/ 3 oct 1930 prin care moștenitorii A. D., S. P., C. V., M. M., T. V. și T. I. au înstrăinat către cumpărătorii sus arătați cota parte indiviză din imobilul menționat. Acest imobil era compus teren în suprafață de 904 mp și casă cu parter având trei camere, un antreu și o bucătărie.

Ulterior imobilul din București, ..56 a făcut obiectul Decretului 111/1951.

Astfel prin sent.civ. nr.648/22.02.1961 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului 23 august din București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sfatul Popular al Raionului 23 August împotriva moștenitorilor defunctei I. F., respectiv J. I., Rusescu A. și I. Florilena și s-a dispus trecerea în patrimoniul Statului a imobilului din București ..56 în temeiul Decretului 111/1951.

Tribunalul reține caracterul abuziv al hotărârii judecătorești prin care a fost trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu în conformitate cu art.2 lit.e.) din Legea 10/2001, republicată.

Tribunalul a constatat că imobilul preluat abuziv face obiectul contractului de închiriere nr._/1999, astfel cum rezultă din adresa nr.316/03.02.2006 emisă de S.C. F. S.A.

S-a reținut de asemenea că la decesul fostului proprietar M. I. au rămas ca moștenitoare în calitate de legatar universal I. F., conform certificatului de moștenitor nr.100/13.10.2009 eliberat de B.N.P.M. G. O., A. A. Jean și Asociații.

La decesul acesteia moștenirea sa a fost transmisă în cote egale fiicelor I. Florilena, J. I. și Rusescu A., conform C.M.192/1998. Toate cele trei moștenitoare legale au decedat fiind la rândul lor moștenite astfel:

La decesul lui J. I. au rămas ca moștenitoare S. C. I. și N. L. conform sent.civ. nr.3803/1995 pronunțate de Judecătoria sect.1 București.

La decesul numitei Ruseescu A. au rămas ca moștenitoare legale, conform C.M. 193/1998 reclamantele D. G. și C. E. F., iar la decesul numitei I. Florilena au rămas ca legatare cu titlu universal, conform CM 39/28.03.2007 întocmit de B.N.P. Ghe.C. D. G. și C. E. F..

Având în vedere că reclamantele au formulat în termen legal notificarea nr. 1189/2001 și au dovedit transmiterea succesivă a dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv, tribunalul constată, în conformitate cu art.4 alin 1, că au calitatea de persoane îndreptățite la restituire.

Tribunalul a reținut că în favoarea reclamantelor operează și prezumția de proprietate reglementată la art.24 din Lg.10/ 2001.

Pârâtul M. București nu a soluționat notificarea în termenul de 6 luni, prevăzut la art.22 din Legea 10/2001 cu toate că la dosarul administrativ au fost anexate toate înscrisurile din care rezultă calitatea de persoană îndreptățită la restituire, dar și preluarea abuzivă a imobilului pe numele autoarei reclamantelor.

Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării reprezintă refuz nejustificat de restituire a imobilului, fiind aplicabilă Decizia 20/2007 prin care Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și a statuat asupra competenței instanței de judecată de a soluționa pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a soluționa notificarea.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii potrivit art.329 alin.3 C.proc.civ. tribunalul, în temeiul art.7 alin.1/1 rap. la art. 26 alin.3 din Legea 10/2001 republicată, va admite acțiunea și va obliga pârâtul M. București să emită decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilul din București, ..56, sect.5, compus din teren în suprafață de 200 mp și construcție formată din trei camere și dependințe pe numele reclamantelor.

Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta D. G., în nume personal și ca mandatară a numiților C. E. F., N. L., S. C. I. și M. București .

În motivarea cererii de recurs, după o expunere a situației de fapt în sinteză reclamanții au susținut următoarele: sentința instanței de fond este greșită pentru că față de suprafața de teren solicitată de 407 mp s-a reținut doar 200 mp. Recurenta arată că inițial a pretins 200 mp și că după efectuarea expertizei a cerut 407 mp cât s-a reținut în expertiză,

Se mai arată că în mod greșit a concluzionat expertul că o suprafață de teren de 93 mp din cei 407 ar fi ocupați de construcție.

În final se arată de recurente că sunt îndreptățite conform art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001 și solicită să li se restituie 407 mp, teren cât și rezultat din măsurători.

În motivarea cererii de recurs în sinteză, M. București a susținut următoarele:

Instanța de judecată a dispus restituirea în natură a imobilului fără a clarifica situația juridică a acestuia, în raport de concluziile raportului de expertiză. Motivarea restituirii în natură este superficială în condițiile în care din adresele Administrației Fondului Imobiliar sau a . rezultă cu claritate situația juridică a imobilului.

Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele argumente:

În ce privește recursul declarat de reclamanți. Critica este nefondată. Faptul că din măsurători ar rezulta o suprafață mai mare decât suprafața de 200 mp ce a fost trecută în proprietatea statului, conform adresei nr._ din 08.02.2006 a Consiliului Local Sector 2 – Direcția Venituri Buget Local Sector 2 (fila 71 dosar fond) și decizia nr.210/10.02.1962 a Sfatului Popular al Raionului 23 August; nu le îndreptățește pe reclamantă la o suprafață mai mare de teren decât cea de 200 mp care a fost preluată de la autoarea recurentelor.

În ce privește stabilirea cotelor ideale ale fiecărui reclamant referitor la imobilul solicitat, un asemenea lucru urmează a fi stabilit de către M. București sau de către părți în instanță, în condițiile în care nu s-a formulat expres un asemenea capăt de cerere.

Pentru toate aceste considerente, nefiind întrunite dispozițiile art.304(1) Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.

În ce privește recursul M. București și acesta este nefondat, deoarece din adresa nr._ din 05.06.2013 a Administrației Fondului Imobiliar rezultă că imobilul este deținut în prezent cu contract de închiriere de către familia M. G. L.. Nefiind deci incidente dispozițiile art.304 (1) și 304 pct.9 în baza art.312 Cod procedură civilă și acest recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de recurenții-reclamanți C. E. F., D. G., N. L. și S. C. I. și recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva Sentinței civile nr. 2261/13.12.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

P. F. M. A. D. Y.

GREFIER

F. J.

RED.PF

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

11.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 1453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI