Pretenţii. Decizia nr. 1449/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1449/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1449/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1449 R
Ședința publică de la 17.09.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă B. Ș., împotriva sentinței civile nr. 185/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin P. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, P. G. al Municipiului București și S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (calitate preluată de la Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor), având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurenta reclamantă B. Ș. a solicitata judecarea cauzei în lipsă, precum și că s-a depus la dosar de către intimata pârâtă S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor întâmpinare, o copie de pe aceasta fiind comunicată recurentei și o cerere prin care se solicită introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea dispune schimbarea în citativ a denumirii Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, statul român fiind reprezentat în cauză de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2011 la Tribunalul București-Secția a V-a Civilă, sub număr_, astfel cum a fost precizată și completată la termenul de judecată din data de 09.02.2012 ( fila 53), reclamanta B. Ș. a chemat în judecată pe pârâții M. București, prin P. G., S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, P. G. al mun.București și S. R., prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța:
1- Să soluționeze pe fond notificarea nr.2624/10.09.2001 ce face obiectul dosarului administrativ nr._ constituit în baza Legii nr. 10/2001, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru mobilul situat în mun.București, .-10 sector 4, compus din teren în suprafață de 350 mp și construcție în suprafață de 140 mp, în principal prin stabilirea valorii de piață a terenului și construcției, potrivit standardelor internaționale de evaluare și obligarea Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor bănești egale cu valoarea de piață a imobilului, iar în subsidiar, prin obligarea pârâtului M. București la emiterea dispoziției cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu ;
2- Obligarea pârâtului M. București la transmiterea dosarului administrativ direct către S. român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere efectuarea controlului de legalitate de către instanța de judecată.
3- Obligarea pârâtului S. român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să înregistreze dosarul transmis de M. București, prin P. G.;
4- Obligarea Municipiului București în solidar cu P. Municipiului București la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului creat din cauza refuzului nejustificat de a soluționa notificarea, despăgubire care să fie stabilită prin raportul de expertiză și care se compune din: prejudiciu efectiv, constând în diferența dintre valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea, 16.08.2009, și valoarea de piață actuală la momentul soluționării ; câștigul nerealizat, reprezentând dobânda legală aplicată ( respectiv dobânda de referință a BNR ), la suma reprezentând prejudiciul cert, calculată de la momentul soluționării prezentei cereri;
5- Obligarea pârâtului M. București la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 185 din 30.01.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea civilă precizată și completată. În consecință: a respins capetele de cerere având ca obiect soluționarea pe fond a notificării, stabilirea valorii de piață a imobilului, obligarea Municipiului București să transmită dosarul aferent notificării direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, respectiv, obligarea în solidar a Municipiului București și a Primarului G. la daune interese pentru refuzul nejustificat de soluționare a notificării, din acțiunea precizată și completată, formulate împotriva pârâtului S. R., prin Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În soluționarea notificării nr. 2624/10.09.2001, ce face obiectul dosarului nr._ întocmit în baza Legii nr. 10/2001, a constatat calitatea reclamantei B. Ș. de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul situat în mun.București, .-10 Sector 4, compus din teren în suprafață de 350 mp și construcție de 140 mp .
A obligat pârâtul M. București, prin P. G., la emiterea unei dispoziții motivate pentru soluționarea notificării nr. 2624/10.09.2001, cu privire la imobilul situat în mun.București, .-10 Sector 4 ,prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate conform art.16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 350 mp și construcție de 140 mp .
A respins în rest acțiunea, ca nefondată.
A obligat pârâtul M. București, prin P. G., să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr.10/2001 în formă actuală, cu notificarea nr. 2624/11.09.2001 comunicată prin executor judecătoresc Crafcenco M., numita C. M. a solicitat Primăriei Municipiului București restituirea în natură a imobilului situat în mun.București, .-10 sector 4, expropriat, iar pentru situația în care restituirea în natură nu ar fi posibilă, aceasta a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri( fila 78 dosar).
Notificarea susmenționată formează obiectul dosarului administrativ nr._ constituit în baza Legii nr. 10/2001, iar până în prezent nu a fost emisă nicio decizie sau dispoziție motivată, deși a fost depășit termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În acest context, potrivit deciziei nr. XX/ 2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Soluționarea pe fond a notificării presupune verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv: depunerea notificării în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG 145/2001;calitatea imobilului de a fi preluat abuziv, în sensul art. 2 și art.6 din Legea nr. 10/2001, cu raportare la art. 8 și art.11 din aceeași lege; calitatea de persoană îndreptățită, respectiv proprietarul la data preluării ori moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite, potrivit art.3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001; posibilitatea restituirii în natură, cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr.10/2001.
Conform Actului de vânzare-cumpărare din data de 22.10.1945, autentificat cu proces-verbal_/1945 de Tribunalul I. - Secția notariat ( fila 6 ), numiții D. C. și M. B., ambii domiciliați în . ..24 fost nr.10, au cumpărat terenul în suprafață de 130 mp, teren de casă, situat în ..
Potrivit declarației de notorietate autentificată sub număr 174/03.03.2009 de N. public D. M., cumpărătorul C. D. ,mai era cunoscut în societate și în unele acte oficiale și sub numele de C. D. sau C. D.( fila 103 ).
La data de 23 iulie 1949, cumpărătorii M. B. și C. D. s-au căsătorit( fila, 106), iar din căsătoria acestora a rezultat reclamanta C. Ș., căsătorită B.( filele 104, 17).
Ulterior, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat din data de 30 iunie 1959, soții C. M. și C. D. au cumpărat suprafața de 240 mp situată în mun.București, ., raionul N. B. ( fila 7), învecinată la miazăzi cu proprietatea cumpărătorilor în suprafață de 130 mp.
Potrivit adresei nr._/9051/28.06.1007 emisă de Primăria Municipiului București- Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană, artera de circulație din mun.București, sector 4, care poartă denumirea . următoarele denumiri: . nivelul anului 1948, . nivelul anului 1958 și ..Movilelor și . anul 1958.
Din fișa tehnică a imobilului ( fila 90), rezultă că în anul 1948, pe terenul în suprafață de 350 mp din .-10 sector 4, a fost edificată o construcție în suprafață desfășurată de 140 mp. Pentru această construcție nu s-a făcut dovada autorizației de construcție.
Ulterior, în baza Decretului nr.50/18 martie 1981 al Consiliului de Stat al RSR ( fila 94), imobilul compus din teren în suprafață de 350 mp și construcția în suprafață de 140 mp din mun.București, .-10 Sector 4, a fost expropriat din proprietatea soților C. D. și C. M., care figurează la poziția nr. 114 în Anexa la Decret( fila 101).
Potrivit adeverinței nr. 163/12.02.2008 emisă de . BERCENI SA( fila 15), imobilul expropriat de la proprietarii C. D. și C. M. avea un teren de 350 mp, din care construit 140 mp, iar C. D. a primit despăgubiri de 41,556 lei, la data de 16.02.1982, de la . BERCENI SA( fost ICRAL Berceni), din care pentru teren 875 lei.
Proprietarul C. D. a decedat la data de 09.12.1994, iar moștenitoare de pe urma acestuia sunt notificatoarea C. M., în calitate de soție, și reclamanta B. Ș., în calitate de fiică, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 18/11.02.2003 emis de BNP” F. N.”( fila12).Notificatoarea proprietară C. M. a decedat la data de 15 iulie 2007, iar moștenitoare de pe urma acesteia este reclamanta B. Șefana, în calitate de fiică, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 25/ 04.03.2009 emis de BNP” F. N.”( fila13).
Potrivit adresei nr. 4068/indDU/ 23.01.2003 emisă de Primăria Municipiului București –Direcția Generală Urbanism și Amenajarea Teritoriului (fila 16) și a Notei de reconstituire din dosarul administrativ, nr. 2234/ 31.10.2010 emisă de Primăria Municipiului București-Direcția Patrimoniu, Serviciul cadastru ( fila 79), terenul imobilului astfel expropriat este în prezent afectat de elemente de sistematizare –construcție tip A, P+4 . verde, trotuar pietonal, parcaj amenajat.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a apreciat că, în baza unei notificări formulate cu respectarea condițiilor art.22 din Legea nr. 10/2001, se solicită măsuri reparatorii, respectiv restituire în natură sau despăgubiri, pentru un imobil care intră în domeniul de aplicare al acestei legi, respectiv art.2 lit.h), de către o persoană care este moștenitoarea proprietarilor la data preluării abuzive a acestui imobil, prin expropriere.
Cât privește compunerea imobilului expropriat, tribunalul a apreciat că acesta era format la data preluării din teren, pentru care există acte de proprietate, și din construcție. Deși pentru construcție nu există autorizație, tribunalul apreciază că dreptul de proprietate al soților C. D. și C. M. a fost recunoscut de autorități în primul rând prin faptul că acestea nu au solicitat demolarea construcției începând cu anul 1948, anul construirii, și până în anul 1981, anul exproprierii. În al doilea rând, se observă că și pentru construcție au fost achitate despăgubiri( 41,556 lei- 875 lei), ceea ce înseamnă că autoritățile nu au contestat prezumția de proprietate asupra construcției instituită în favoarea proprietarului terenului de art. 492 Cod civil. În plus, potrivit adresei nr._/05.02.2002 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 4( fila 14), rezultă că soții C. D. și C. M. au plătit impozit pentru construcție începând cu anul 1952.
Referitor la întinderea imobilului expropriat, tribunalul observă că, deși în actele de proprietate figurează suprafața de 370 mp( 130 mp + 240 mp), în actul de expropriere figurează suprafața de 350 mp. Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil și prevederile art.129 alin.6) Cod pr.civ., care obligă judecătorii să se pronunțe doar asupra obiectului cererii, se va reține că reclamanta este îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 doar pentru 350 mp teren și construcție în suprafață desfășurată de 140 mp.
Având în vedere dispozițiile art.10 și art.11 din Legea nr.10/2001, raportat la faptul că terenul imobilului astfel expropriat este în prezent afectat de elemente de sistematizare –construcție tip A, P+4 . verde, trotuar pietonal, parcaj amenajat, se va reține de tribunal că nu este posibilă restituirea în natură a acestui imobil.
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Practica recentă a instanței supreme( decizia 1832/02.03.2011 dată de Î.C.C.J. – Secția Civilă și de proprietate Intelectuală), este în sensul că prevederile speciale care statuează asupra despăgubirilor ce pot fi acordate sunt cele cuprinse în art.16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și constau în titluri de despăgubire stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.Stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii se face de către Comisia susmenționată, care va ține seama la determinarea întinderii acestora și de despăgubirilor primite, în sensul art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001 coroborat cu art.11.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 din 07.03.2007.
În concluzie, în temeiul art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. XX/2007 dată de Î.C.C.J. în recursul în interesul legii, tribunalul, în soluționarea notificării nr. 2624/10.09.2001, ce face obiectul dosarului nr._ întocmit în baza Legii nr. 10/2001: a constatat calitatea reclamantei B. Ș. de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul situat în mun.București, .-10 Sector 4, compus din teren în suprafață de 350 mp și construcție de 140 mp, și va obliga pârâtul M. București, prin P. G., la emiterea unei dispoziții motivate pentru soluționarea notificării nr. 2624/10.09.2001, cu privire la imobilul situat în mun.București, .-10 Sector 4 ,prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate conform art.16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 350 mp și construcție de 140 mp .
În temeiul art. 112 C.pr.civ. raportat la măsurile dispuse prin încheierea de ședință din data de 31.05.2012, tribunalul a respins capetele de cerere având ca obiect soluționarea pe fond a notificării, stabilirea valorii de piață a imobilului, obligarea Municipiului București să transmită dosarul aferent notificării direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, respectiv, obligarea în solidar a Municipiului București și a Primarului G. la daune interese pentru refuzul nejustificat de soluționare a notificării, din acțiunea precizată și completată, formulate împotriva pârâtului S. R., prin Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.21.6 din Norma Metodologică de aplicare a legii nr. 10/2001, din 07.03.2007, instituția prefectului exercită un control de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari, iar potrivit art. 16 alin.1 din Capitolul V titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile /dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau, pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, iar dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Din prevederile legii speciale nr.247/2005 rezultă că, după emiterea dispoziției motivate de către autoritatea publică locală, urmează etapa centralizării la nivel de prefect, care transmite documentația Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor .În consecință, va fi respinsă ca nefondată cererea de a obliga pârâtul M. București la transmiterea dosarului administrativ direct către S. român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Practica recentă a instanței supreme ( decizia nr. 153/13 ianuarie 2012 dată de Secția I Civilă) este în sensul că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării se finalizează prin emiterea dispoziției de către unitatea deținătoare, iar în baza acestei dispoziții, este posibilă parcurgerea fazei ulterioare, reglementată de legea nr. 247/2005, care are natură administrativă, toate nemulțumirile părții în ceea ce privește actele specifice acestei faze putând fi valorificate numai în condițiile Legii contenciosului administrativ. Raportat la această soluție, coroborată cu decizia nr. XX/2007 dată în recursul în interesul legii, tribunalul apreciază că, acceptând chiar și interpretarea prorogării de competență conform art. 17 C.pr.civ., cererea de obligare a pârâtului S. român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să înregistreze dosarul transmis de M. București, prin P. G., se impune a fi respins ca nefondată, deoarece nu s-a dovedit un refuz al îndeplinirii obligației susmenționate, de natură să atragă intervenția instanței conform deciziei date în recursul în interesul legii.
Raportat la modul de rezolvare a capătului de cere principal, anume soluționarea pe fond a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv prin admiterea petitului subsidiar, tribunalul a apreciat că se impune respingerea ca nefundat a capătului de cerere privind obligarea Municipiului București în solidar cu P. Municipiului București la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului creat din cauza refuzului nejustificat de a soluționa notificarea, deoarece nu este dovedit la acesta moment valoarea primită de reclamantă, pentru a se putea verifica existența unei diferențe între această valoare și valoarea de valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea, 16.08.2009; conform principiului accesoriul urmează soarta principalului, soluția de respingere ca nefondată se impune și în ceea ce privește cererea de obligare a celor doi pârâți la plata dobânzii legale aplicate ( respectiv dobânda de referință a BNR ), la suma reprezentând prejudiciul cert.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., pârâtul M. București, prin primarul G., aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat conform chitanțelor nr. 404/02.03.2011 și nr. 434/ 05.04.2011, nefiind justificată solicitarea de obligare a acestui pârât și la plata onorariului de expert, având în vedere modul de soluționare pe fond a notificării.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B. Ș., recurs ce vizează doar respingerea cererii de înaintare a dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că art. 16 alin. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin OUG nr. 81/2007, stabilește circuitul dosarelor aferente dispozițiilor emise de primarii unităților administrative deținătoare ale imobilelor preluate abuziv, care nu pot să fie restituite în natură, în sensul că după trecerea termenului de contestație stabilit de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile / deciziile împreună cu dosarul aferent se înaintează Instituției Prefectului, în vederea realizării controlului de legalitate, cât și faptul că prefectul, după ce verifică din punct de vedere legal dispozițiile, emite un ordin cu propuneri de acordare de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, pe care îl înaintează pe bază de proces-verbal către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilelor și emiterii titlului de despăgubiri.
În speță însă, controlul de legalitate cu privire la calitatea subsemnatei reclamante de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul preluat abuziv, cât și la dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că acesta nu poate să fie restituit în natură, s-a realizat de instanța judecătorească competentă, în urma acestui control de legalitate stabilindu-se că recurenta reclamantă persoană fizică are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, astfel că nu se impune ca Prefectul Municipiului București să efectueze un asemenea control de legalitate.
Oricum, instanța de judecată are plenitudine de competentă în ceea ce privește controlul de legalitate asupra tuturor măsurilor dispuse atât de P. G. al Municipiului București, cât și de Prefectul Municipiului București, astfel că un nou control de legalitate din partea Instituției Prefectului ar fi excesiv și ar prelungi în mod inutil termenul final de soluționare a notificării recurentei, constând în derularea procedurii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și emiterea titlului de despăgubiri de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Dispozițiile art. 16 alin. 21 din Titlul VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile doar dosarelor aferente notificărilor soluționate pe cale administrativă de primarii localităților unde sunt situate imobilele preluate abuziv, situații în care dispozițiile emise de primar, împreună cu întreaga documentație aferentă, se înaintează prefectului, pentru a se realiza controlul de legalitate al măsurilor stabilite de primar și doar în subsidiar pentru a se centraliza dosarele pe județe.
Măsura înaintării centralizate a dosarelor de către Instituția Prefectului, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a dispus, prin lege, pentru a se degreva Comisia Centrală de obligația de a efectua controlul de legalitate al măsurilor dispuse de primari, prin dispozițiile emise.
Or, în speța prezentă, atâta timp cât notificarea nu a fost soluționată de primar, iar instanța judecătorească sesizată cu soluționarea pe fond a notificării, a analizat dosarul sub toate aspectele, nu se mai impune ca acest dosar să fie înaintat prefectului, pentru ca acesta să realizeze o activitatea pur formală, constând în înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Măsura invocată de prima instanță ar fi excesivă și ar conduce la prelungirea inutilă a termenului de soluționare definitivă a notificării, prin emiterea titlului de despăgubiri de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la soluționarea cererilor adresate autorităților statului, într-un termen rezonabil.
Pârâtul M. București prin P. G. va fi obligat sa pună in executare hotărârea instanței, prin care s-a soluționat pe fond notificarea si s-a stabilit dreptul reclamanților de a beneficia de masurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat, fără a mai adopta alte masuri suplimentare, care sa poată eventual sa facă obiectul controlului de legalitate din partea prefectului.
Astfel, recurenta reclamantă a apreciat întemeiată solicitarea de transmitere a dosarului administrativ însoțit de hotărârea judecătorească și raportat la faptul că odată obținută hotărârea de obligare a pârâtului de a emite dispoziție motivată, pentru valorificarea efectivă a acesteia se impune ca pârâtul să fie obligat și la transmiterea dosarului, astfel încât să-i fie continuată procedura administrativă.
Prin cererea depusă la dosar la data de 05.09.2013, intimata Comisia Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
La termenul din 17.09.2013, Curtea a dispus schimbarea denumirii reprezentantului Statului R., potrivit Legii nr. 165/2013, din Comisia Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor în Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Dispozitiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005 si ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 stabilesc cerinta de inaintare a documentatiei catre Prefect pentru emiterea avizului de legalitate.
În speță, însă, Curtea constata ca intregul control de legalitate, sub toate aspectele cauzei, a fost efectuat in mod direct de catre instanta de judecata, situatie in care controlul de legalitate din partea Prefectului nu mai poate fi efectuat, fiind asadar nu doar inutil, ci in mod legal imposibil de efectuat. Aceasta intrucat ar fi de neconceput ca acest control de legalitate din partea organului administratiei publice sa cenzureze insasi hotararea instantei de judecata, dupa cum nu exista vreo cale de atac pe care Prefectul sa o poata exercita impotriva sentintei tribunalului ( controlul de legalitate conferit de lege in atributiile Prefectului in domeniul Legii nr. 10/ 2001 fiind conceput ca un control exclusiv pentru faza administrativa a procedurii Legii nr. 10/ 2001, cand prefectul poate contesta dispozițiilor de restituire emise de primari ).
In cauza prezenta toate aspectele puse in discutie in cauza, de la dreptul la masuri reparatorii al reclamantei, calitatea acesteia de persoană indreptatită si natura masurilor reparatorii cuvenite, au fost transate de instanta de judecata, solutionarea propriu-zisa si efectiva, in mod irevocabil, a notificarii s-a facut de catre instanta de judecata competenta, prin hotarare judecatoreasca, asadar legalitatea acordarii de masuri reparatorii a fost stabilita de instanta. Asa fiind, este exclusa procedura de inaintare a documentatiei notificarii catre Prefect pentru exercitarea controlului de legalitate, acest control de legalitate exercitandu-se exclusiv asupra actelor emise de primari si fiind exclus a se concepe un control de legalitate pe care Prefectul l-ar exercita asupra hotararii judecatoresti.
Este, in mod evident, excesiv si total nejustificat in contextul cerintelor impuse de art. 6 din CEDO, sa fie inaintata documentatia catre Prefect doar ca aceasta institutie sa o inainteze in mod centralizat catre Comisia Centrala pentru Compensarea Imobilelor, centralizarea la nivelul Prefectului a documentatiilor administrative nefiind un scop in sine, o etapa delimitata ca atare – cu un anumit scop - in cadrul procedurii, ci inaintarea documentatiei catre Prefect are ca scop controlul de legalitate, centralizarea reprezentand o simpla metoda de lucru.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 C.pr.civ. va fi admis recursul si modificata in parte sentinta recurata, in sensul ca va fi admis și capătul de cerere privind înaintarea dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și va fi obligat pârâtul M. București, prin P. G., să înainteze dosarul administrativ aferent notificării nr. 2624/2001, însoțit de hotărârile judecătorești pronunțate în prezenta cauză, direct către Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Va fi respinsă cererea recurentei privind obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată, ca nefiind dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 185/30.01.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin P. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, P. G. al Municipiului București și statul român prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite și capătul de cerere privind înaintarea directă a dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligă pe pârâtul M. București să înainteze direct către această comisie dosarul administrativ aferent notificării nr. 2624/2001 însoțit de hotărârile judecătorești pronunțate în prezenta cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea recurentei privind cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. G. F. C.
GREFIER
S. V.
Red. DM
Tehnored. CG 2 ex
26.09.2013
Jud. fond C. C. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1376/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
