Legea 10/2001. Decizia nr. 126/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 126/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.126A
Ședința publică de la 24 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți . SA cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, sector 3, . cu sediul în București, ., scetor 4, . SRL cu sediul în București, ., ..1, ., sector 3, . SRL cu sediul în București, ..5, . și în București, Calea V. Pasaj Vila Cros nr.16-20, sector 3, . cu domiciliul ales la Av. M. N., în București, ., ..C, ., sector 3, . cu domiciliul ales la Av. Tală Ș. în București, .. 53, ., ., . SRL cu sediul în București, .. 50, sector 6, . SCHIMB VALUTAR SRL cu sediul în București, Calea V. Pasaj Vila Cros nr.16-20, sector 3, S. C. MEȘTEȘUGĂREASCĂ ROMARTIZANA cu sediul în București, Calea V. nr.16-20, sector 3, I. C. domiciliată în Predeal, ..7, Jud. B., apelantul pârât G. C. G. P. cu domiciliul ales la SCA C. & C. în București, ..1, sector 1și apelanta intervenientă . în Voluntari, ..38, Jud. I., împotriva sentinței civile nr. 1717/14.10.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. T. A. domiciliat în București, . nr. 13, sector 2 – la mandatar C. R. C., C. S. I. domiciliat în București, ., ., M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, intimatul intervenient C. I. domiciliat în București, .. 4, ., . și intervenienții A. T. DOMICILIAT ÎN M., .-102, Jud. I. și . cu sediul în Voluntari, . nr. 44C, L. 2, Jud. I., având ca obiect. Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 24.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 3.03.2014, la 10.03.2014, la 17.03.2014 și apoi la 24.02.2014.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
P. cererea principală, astfel cum a fost precizată și cererile conexe reclamanții . SA, . SRL, . Schimb Valutar SRL, . S. Cooperativă Meșteșugărească „Romartizana”, . S. International SRL, ., ., SC T. As G. SRL și I. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General, G. C. G. P., C. S. I., C. I. E., B. T. A. și intervenienții . SRL și C. I. anularea dispoziției nr. 4937/27.12.2005, a dispoziției nr. 2515/23.02.2004 și a dispoziției nr. 3430/2006, invocând nulitatea absolută.
În motivarea cererilor reclamanții au arătat că dispozițiile amintite mai sus au fost emise în favoarea unor persoane ce nu erau îndreptățite conf. L.10/2001 întrucât defunctul F. P. D. la data naționalizării nu mai avea calitatea de coproprietar asupra imobilului ce face obiectul dispozițiilor emise ca urmare a retransmisiunii proprietății către S. Almosino, situație ce rezultă din actul de retransmisiune încheiat sub nr._/1945.
Totodată se mai arată că pârâtul G. C. G. P. se prevalează de calitatea de moștenitor al autorilor săi Helman G., D. G. și Z. G. care erau acționari ai societății anonime Arly SA prin care s-a făcut împărțeala între moștenitorii imobilului.
În raport de această situație de fapt, dispoziția nr. 4937/27.12.2005 a fost emisă fără a se ține cont de faptul că o societate anonimă nu poate constitui obiect al unei succesiuni și că nu s-a făcut dovada că cota ½ din imobil, care a aparținut societății anonime . fi trecut în proprietatea doar a acestor asociați.
Nu s-a făcut dovada că această societate a încetat ori că a fost preluată numai de autorii pârâtului, situație în care se impunea a se face dovada în sensul nominalizării acționarilor societății anonime.
Imobilul nu a fost naționalizat pe numele societății ci pe numele A. P. și Imosina poziția 13 pag. 366 și pe numele D. P. F. la poziția nr. 52 pagina 367.
Pe de altă parte tranzacția încheiată între persoanele în favoarea cărora au fost emise dispozițiile nu îmbracă forma autentică.
Totodată se mai menționează că prin dispoziția nr. 5430/1.03.2006 prin care s-a modificat dispoziția nr. 2515/22.02.2004 s-a redus doar cota atribuită lui C. I. E. și C. S. I. de la 5/15 la 3/16 fără a se ține cont de componența reală a imobilului la data naționalizării și de asemenea nu s-a ținut cont, în continuare de lipsa calității de proprietar al defunctului F. P. D., atâta timp cât tot ce cumpărase de la moștenitorii Ignatz Roller a înstrăinat în timpul vieții sale către .> Pe de altă parte modificarea dispoziției nr. 2515/22.02.2001 nu se mai putea realiza decât printr-o hotărâre judecătorească.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și dispozițiile dreptului comun referitoare la nulitatea absolută.
P. cererile de intervenție în interes propriu, intervenienții au invocat aceeași nulitate absolută a dispozițiilor emise pentru considerentele expuse prin cererile principale.
Pârâții C. I. E., C. S. I. și C. Chiristian G. P. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererilor ca neîntemeiate, invocând anumite excepții ce au fost analizate atât de instanțele inițial sesizate, cu cererile, cât și de Tribunalul București după stabilirea competenței materiale.
Pârâtul G. C. G. P. a depus cerere reconvențională în cadrul dosarului nr._/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 București prin care a solicitat evacuarea pârâților din imobilul litigios pentru lipsă de titlu și neplata chiriei, cerere reiterată și discutată în cadrul dosarului nr._ .
După stabilirea competenței materiale în raport de valoarea obiectului cererii toate cererile au fost trimise spre competentă soluționare Tribunalului București, reținându-se în speță, calitatea de terțe persoane a reclamanților față de dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 și aplicabilitatea dispozițiilor dreptului comun.
Tribunalul București a dispus conexarea tuturor dosarelor la dosarul nr._ fiind incidente în cauză dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă.
Au fost încuviințate probele cu înscrisuri și expertiză.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost atașat dosarul administrativ ce a stat la baza dispozițiilor emise a căror nulitate absolută a fost invocată.
P. sentința civilă nr. 1717/14.10.2011, Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins cererea principală, cererile conexe precum și cererile de intervenție și cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest mod s-au reținut următoarele:
Conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5231/1933 S. Arly a cumpărat cota indiviză de ½ din imobilul situat în București, Calea V. nr. 16 – 18 – 20, imobil ce a fost trecut în cartea funciară din 24.03.1940 în care s-a menționat că terenul în suprafață de 904 mp și construcția compusă din parter și 2 etaje aparținea în cote de 8/16 Societății Arly; cota de 3/16 lui D. P. F.; cota de 3/6 lui Roller F. și cota de 2/16 lui S. Almosino.
De asemenea, din cartea funciară se mai reține că imobilul din București, Calea V. nr. 16, compus din teren în suprafață de 1275 mp și construcție compusă din parter și 2 etaje aparținea în cote de 8/16 Societății Arly, de 5/16 lui D. P. F. (care a cumpărat cota de 2/16 de la S. Almosino) și de 3/16 lui Roller F..
Conform fișei CAFIN acționarii societății pentru cota de ½ ce a fost cumpărată erau H. G., Z. G. și D. G. care erau frați astfel cum rezultă din actele dosarului administrativ.
În această situație tribunalul a apreciat că persoanele menționate anterior (autorii pârâtului – reclamant G. C. G. P.) se încadrau în excepția prevăzută de art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001, întrucât erau membri ai aceleiași familii fapt pentru care măsura restituirii în natură a imobilului litigios a fost corect stabilită de către primărie, măsură ce reprezintă regula conf. art. 7 din același act normativ.
Pentru aceleași argumente susținerile reclamanților și ale intervenienților potrivit cărora trebuiau să fie aplicabile și dispozițiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, au fost înlăturate față de situația anterior menționată referitoare la persoana autorilor pârâtului – reclamant reținându-se calitatea de membrii ai aceleiași familii.
În ceea ce privește modalitatea de preluare a societății Arly s-a reținut că aceasta a fost preluată de către stat în baza Legii nr. 119/1948, anexa X, poziția 211, mențiunile referitoare la Decretul nr. 92/1950 privesc de fapt celelalte cote din imobil care aparțineau numiților A. P. și Almosino precum și lui D. P. F..
Faptul că în dispoziție s-a menționat numai cota indiviză ce urmează a fi restituită fără a se descrie componența imobilului ce vizează cota respectivă și că s-ar fi indicat în mod eronat titlul în baza căruia imobilul a fost trecut în proprietate a statului nu poate constitui motiv de nulitate absolută, nulitate care în raport de dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001 se analizează având în vedere calitatea de persoană îndreptățită, dovada titlului de proprietate. În această situație nu se poate reține nulitatea dispoziției și pe motiv că tranzacția încheiată de către persoanele menționate în dispoziție întrucât acest act nu este un act ce ar fi stat la baza analizării calității de persoană îndreptățită sau a titlului de proprietate.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispoziția nr. 4937/27.12.2005, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește dispoziția nr. 2515/22.02.2004 și dispoziția nr. 5430/1.03.2006, tribunalul a constatat următoarele:
Din actele dosarului coroborat cu expertiza efectuată în cauză nu s-a putut reține că după data naționalizării a fost adăugat sau construit un nou corp de clădire, respectiv „scara D” astfel cum este intitulată de către reclamanta . SA.
P. dispoziția nr. 2515/23.01.2004 s-a dispus restituirea în natură în proprietatea numiților B. T. A., C. I. E. și C. S. I. în cote de 5/16 imobilul situat în București, Calea V. nr. 16 – 18 – 20 format din construcție și terenul de sub construcție, cât și ½ din terenul liber, respectiv 893 mp și o cotă indiviză de 194,50 mp, în total de 1063,27 mp din totalul de 1087,50 mp.
P. dispoziția nr. 5430 din 1.03.2006 s-a dispus modificarea art. 1 din dispoziția menționată anterior în sensul că s-a menționat cota de 3/16 în loc de cota de 5/16.
Susținerile reclamantei . SA potrivit cărora un motiv al nulității ar fi acela, că modificarea dispoziției nr. 2515/2004 se putea realiza numai în baza unei hotărâri judecătorești nu au fost primite întrucât prin modificarea cotei din 5/16 în 3/16 nu a avut loc o revocare a dispoziției nr. 2515/2004 în sensul art. 25.7 din HG 923/2010, ci s-a dispus de fapt o îndreptare a cotei indivize.
Referitor la calitatea de proprietar al defunctului F. P. D. s-a reținut că, acesta a cumpărat de la moștenitorii defunctului Ignatz Roller și de la S. Almosino.
Din procesul-verbal de carte funciară nr. 845/1940, este menționat dreptul de proprietate pentru societatea Arly SA pentru cota de 8/16, Roller F. pentru cota de 3/16 și D. P. F. pentru cota de 5/16 menținându-se pentru cota de 1/16 că aceasta a fost cumpărată de la S. Almosino în baza actului autentic nr._ din 04.12.1940, prin actul autentic nr._ din 04.12.1940, de retransmisiune fiind retransmisă numai cota de 1/8.
P. dispoziția nr. 5430/1.03.2006 a fost modificată cota din 5/16 în 3/16, tribunalul apreciind că, această modificare a fost făcută în mod corect, calitatea de proprietar fiind dovedită în persoana defunctului D. P. F. conform actelor menționate anterior, cota ce a făcut obiectul retransmiterii nu a făcut obiectul acestei dispoziții situație în care dispoziția a fost emisă corespunzător dispozițiilor legale.
De asemenea, în ceea ce privește susținerile reclamanților . SA referitoare la actele depuse în dovedirea calității de persoane îndreptățite, tribunalul a reținut că această dovadă s-a realizat conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 23.1 lit. b din HG nr. 923/2010, potrivit cărora prin acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă, testament, acte ce au fost certificate fiind astfel îndeplinită cerința dispozițiilor art. 23.2 din HG nr. 923/2010.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-au reținut următoarele:
P. dispozițiile emise s-a dispus restituirea în natură numai unor cote fără individualizarea concretă a spațiilor ce s-ar regăsi în cotele menționate.
Între părți nu există raporturi locative, situație în care se putea discuta îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor locative, invocarea lipsei titlului în favoarea reclamanților-pârâți și a intervenienților și apărarea dreptului de proprietate al pârâților-reclamanți persoane fizice se poate analiza numai în cadrul unei acțiuni în revendicare și nu în cadrul unei acțiuni în evacuare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat apel în termen legal reclamanții . SA, S.C. I. Confecții SRL, .. S. Internațional SRL, . SRL, S.C. O. 87 SRL, ., . SRL, S.C Z. C. de Schimb Valutar SRL, . Romartizana, I. C., pârâtul G. C. G. P. și intervenientul . SRL.
Reclamanta . SA a formulat următoarele critici în ceea ce privește hotărârea apelată:
Instanța de fond nu a pus în discuția părților și nu a analizat toate excepțiile invocate și capetele de cerere cu care a fost investită.
Se susține că Dispoziția nr. 2515 emisă la 29.02.2004 este nelegală întrucât pârâții au omis a prezenta actul de retransmitere a 2/16 din imobil către . 1945. Ca urmare a sesizării acestui fapt Primăria Municipiului București a emis Dispoziția nr. 5430/01.03.2006 prin care s-a rectificat Dispoziția inițială din 2004, încălcând legea întrucât această Dispoziție inițială nu putea fi anulată decât în justiție.
Deși s-a formulat un capăt de cerere distinct – cercetarea legalității actelor ce au stat la baza emiterii dispozițiilor, invocându-se nulitatea absolută a acestor acte, această excepție nu a fost pusă în discuția părților și nici soluționată de instanța de fond.
Din copia extrasului din Decretul nr. 92/1950 rezultă că niciunul din pârâții ce au solicitat restituirea nu figurează ca fiind proprietari.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de inginer R. E., anul constituirii imobilului este anul 1930 și respectiv anul 1950 iar din istoricul de rol fiscal rezultă ca până în anul 1950, scara D a acestui imobil nu exista, iar în această scară la etajul 1 și parter există spațiul deținut de . SA.
Reclamanții . SRL, ., S. C. Meșteșugărească Romartizana, .. S. Internațional S.R.L., S.C. Z. C. de Schimb Valutar SRL au formulat următoarele motive de apel:
Se arată că din probele administrate în cauză rezultă că persoanelor cărora le-a fost atribuit imobilul în litigiu nu fac parte de persoanele îndreptățite în condițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, întrucât în anexa la Decretul nr. 92/1950 nu figurează titularul dispoziției de restituire – G. Chiristian G. P., nici autoarea sa, G. Anni, dar nici S. Anonimă Arly care este menționată în cuprinsul dispoziției de restituire ca fiind proprietara imobilului la data naționalizării.
Din actele depuse de pârâtul G. C. G. P., respectiv extrasele din procesele – verbale ale Adunării Generale a acționarilor de la 05.06.1946 și 28.06.1946, acesta nu figurează nici printre membrii fondatori și nici printre acționarii prezenți la adunările generale iar la A.G.A. din 05.06.1946 figurează numai 3 acționari din minim 7 obligatoriu, iar în A.G.A. din 28.06.1946 apar numai 2 acționari. S. Anonimă Arly nu putea însă funcționa legal decât cu minim 7 fondatori, conform Codului comercial în vigoare la acea dată.
Apelanții – reclamanți mai susțin că din simplul calcul al acțiunilor deținute de aceste persoane care nu erau singurii acționari rezultă că nu se putea restitui descendenților acestora întreg imobilul ci eventual numai cotele părți aferente capitalului deținut conform art. 4 din Legea 10/2001 și avându-se în vedere și împrejurarea că Z. G. pierduse calitatea de acționar în societate.
Se susține că în mod greșit, instanța de fond a considerat că autorii pârâtului G. C. G. P. se încadrau în excepția prevăzută de art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001, fiind membrii ai aceleiași familii, acest aspect nefiind dovedit în cauză.
Se arată că nu s-au respectat prevederile art. 23.3 din Hotărârea 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 întrucât actele de stare civilă nu respectau condiția apostilării, cuprinzând multe neconcordanțe în ceea ce privește pe G. Ani și B. T., pentru acesta din urmă nefăcându-se dovada că a fost adoptat cu efecte depline sau restrânse, regimul juridic fiind diferit iar în cazul adopției cu efecte depline, acesta nu mai putea veni la moștenirea părinților naturali Roller. De asemenea, se mai invocă și sentința civilă nr. 949/1999 pronunțată de Tribunalul București, în care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de B. T. asupra imobilului în litigiu, cu motivarea că acesta nu a probat acceptarea succesiunii părinților săi naturali, adopția efectuându-se la data de 14.06.1933, anterior naționalizării imobilului.
Instanța de fond, susțin apelanții, nu a avut în vedere actele depuse de Ministerul Finanțelor prin adresa nr._/09.06.2010 din care rezultă că imobilul nu se mai află în patrimoniul societății, fapt ce impunea aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 119/1948 menționează la art. 10 că la predarea întreprinderilor se va încheia un proces – verbal, iar la art. 11 se menționează că statul va acorda despăgubiri proprietarilor și acționarilor. De altfel, se arată de către apelanți că art. 27 din Legea nr. 10/2001 prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil se vor acorda despăgubiri prin echivalent.
Apelanții – reclamanți arată că Dispoziția nr. 5430/1.03.2006 prin care s-a rectificat dispoziția nr. 2515/23.02.2004 este lovită de nulitatea absolută întrucât orice modificare nu mai putea fi făcută pe cale administrativă, nefiind vorba de o îndreptare eroare materială așa cum a reținut instanța de fond.
O ultimă critică vizează împrejurarea că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că imobilul în actuala sa configurație este același cu cel din momentul naționalizării deși din expertiza efectuată în cauză nu rezultă acest aspect, suprafețele stabilite prin măsurătorile efectuate de expert fiind diferite de cele prevăzute în dispozițiile a căror nulitate se solicită.
Reclamanta . a susținut prin motivele de apel că cele două dispoziții contestate sunt nule absolut, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art. 18 pct. a din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009 ce prevăd că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și activelor, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite erau membrii ai aceleiași familii.
Or, din probele administrate în cauză, respectiv fișa C.A.F.I.N. în care sunt menționați acționarii societății Arly, acțiunile persoanelor care nu făceau parte din familia G. reprezintă 1,5 % din acțiunile societății, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanța de fond.
Reclamantele . și S.C. E. P. . prin motivele de apel că sentința atacată este nelegală întrucât în mod formal explică calitatea de moștenitor conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 fără a răspunde criticilor reclamanților ce arată că actele eliberate în alte țări trebuie să îndeplinească formalitățile necesare pentru a fi valabile și de asemenea, stabilește calitatea de moștenitor a lui G. Chirstian G. P., arătând că este moștenitor a trei autori fără a face vorbire de ceilalți acționari ai societății Arly.
Se susține că sentința este nelegală deoarece imobilul nu a fost naționalizat pe numele societății . pe numele A. P. și Imosina și pe numele D. P. F., așa încât nu putea face obiectul Legii nr. 10/2001, societatea fiind naționalizată în baza Legii nr. 119/1948.
Se arată că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că o societate anonimă nu poate face obiectul unei succesiuni.
Se critică și faptul că instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de reclamantă ce vizau identificarea clădirilor ce urmează a fi restituite pentru a se stabili dacă dispozițiile contestate sunt valabile, dat fiind faptul că s-a dispus restituirea unei cote de ½ din imobil.
Reclamanta N&M C. SRL a susținut următoarele prin motivele de apel:
Instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, ignorând împrejurarea expusă chiar de către expert că acesta nu a putut identifica întregul imobil, iar între susținerile și constatările expertului și actele depuse la dosarul cauzei există contradicții în ceea ce privește faptul că imobilul nu a suferit modificări sau împrejurarea că s-a dispus restituirea a 94,52 % din cota de ½ care li se cuvenea moștenitorilor societății Arly.
O altă critică vizează încălcarea dispozițiilor art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001, critică ce a fost formulată și de apelanta-reclamantă ..
Prima instanță reține în mod netemeinic și nelegal că în ceea ce privește modalitatea de preluare a societății Arly, aceasta a fost preluată în baza Legii nr. 119/1948, anexa X, poziția 211, mențiunile referitoare la Decretul nr. 92/1950 privesc, de fapt, celelalte cote din imobil ce aparțineau numiților A. P. și Imosina, precum și lui D. P. F., ignorându-se că în Dispoziția nr. 4937/27.12.2005 nu se face nici o referire la Legea nr. 119/1948.
Apelanta – reclamantă mai susține că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că menționarea numai a cotei indivize ce urma a fi restituită fără a se descrie componența imobilului nu poate constitui motiv de nulitate absolută deși potrivit pct. 23. 4 din Normele metodologice din 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 (în vigoare la data emiterii Dispoziției), se stipulează clar că dispoziția de aprobare a restituirii în natură constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară. Or, în cuprinsul Dispoziției nr. 4937/27.12.2005 nu este identificată construcția care a făcut obiectul restituirii.
Se susține că sentința atacată este nemotivată din perspectiva dispozițiilor art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă, întrucât nu au fost analizate criticile formulate de reclamantă cu privire la dispozițiile contestate și anume:
Conform art. 20.2. din Normele metodologice din 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001: „Decizia/dispoziția va cuprinde detaliat motivele care au stat la baza fundamentării deciziei….”.
Dispoziția nu cuprinde nici măcar pe scurt motivele care au stat la baza fundamentării ei, cu atât mai mult nu le cuprinde detaliat, așa cum prevede legea.
Astfel, în cuprinsul Dispoziției se menționează doar că „notificatorul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire” în baza a trei certificate de calitate de moștenitor și unei încheieri de rectificare, iar imobilul la data preluării abuzive a fost proprietatea Societății anonime Arly”.
În cuprinsul Dispoziției se menționează ca paratul G. C. G. P. are calitatea de moștenitor al notificatoarei G. Anni, decedata ulterior depunerii notificării, însă în dosarul administrativ trimis de Primărie ca urmare a adresei dispuse de instanța de judecata exista insa neconcordante flagrante in ceea ce o privește pe notificatoarea G. Anni.
Față de toate aceste neconcordante grave in ce privește starea civila a
notificatoarei G. Anni, la solicitarea apelantei, prima instanța i-a pus in vedere paratului G. C. G. P. in repetate rânduri sa prezinte originalele actelor la care aceasta a făcut referire mai sus. Paratul nu s-a conformat acestei obligații puse in sarcina sa de instanța de judecata, astfel ca instanța avea obligația legala de a aplica sancțiunea prevăzuta de art. 139 Cod procedură civilă.
Nu au fost analizate nici susținerile reclamantei privind nelegala emitere a certificatelor de calitate de moștenitor nr. 68/2003 emis de pe urma defunctului G. Z., nr. 33/2003 emis de pe urma defunctului G. Hermann și nr. 100/2003 emis de pe urma defunctei și Nachmann Anni, nerezultând existența unor bunuri în patrimoniul defuncților sau dacă succesorii au acceptat succesiunea în termen legal.
Pârâtul G. Chistian G. P. a formulat critici în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale formulată de acesta.
Se susține că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că prin dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 s-a dispus restituirea numai a unor cote fără individualizarea concretă a spațiilor întrucât prin tranzacția încheiată la data de 10.03.2003 între acesta și C. I. E., C. S. I. și B. T. A. s-a convenit partajarea imobilului, individualizându-se spațiile corespunzătoare cotei de ½.
În mod greșit a reținut instanța, că neexistând raporturi locative între părțile din prezentul dosar, lipsa titlului putea fi analizată numai în cadrul unei acțiuni în revendicare și nu în cazul unei acțiuni în evacuare.
În materia acțiunii în evacuare nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia, folosință încălcată de către societățile reclamante urmare a ocupării fără titlu a imobilului. Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
În speța de față societățile reclamante nu au opus nici un titlu de proprietate valabil, deci nu poate fi vorba de o acțiune în revendicare căreia i se opune un titlu de proprietate, iar cauza acțiunii în evacuare o constituie ocuparea fără titlu a locuinței de către apelanți și voința de a face ca această ocupare să înceteze și, astfel să i se predea imobilul în materialitatea lui.
Se mai precizează de către apelant că spațiile folosite de către reclamante și interveniente ca puncte de lucru și sedii sociale se află plasate pe lotul ce i-a revenit apelantului – pârât și între acesta și reclamante și interveniente nu există nici un raport juridic.
Apelanta . a formulat întâmpinare față de apelul formulat de pârâtul G. Chirstian G. P., arătând că cererea reconvențională a fost în mod corect respinsă de către instanța de fond, tranzacția de partajare a imobilului fiind încheiată în anul 2003, fără să existe la acel moment nici un fel de dispoziție de restituire în natură.
De asemenea, s-a susținut că neexistând raporturi locative între părțile din litigiu, lipsa titlului putea fi analizată numai în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Pârâtul G. Chistian G. P. a formulat întâmpinare față de apelurile formulate de reclamanți și intervenient.
Se arată că susținerile apelantelor în ceea ce privește nemotivarea hotărârii judecătorești pronunțată în cauză sunt nefondate, motivele care au format convingerea instanței fiind expuse în considerentele sentinței și constituind examinări ale problemelor esențiale supuse judecății.
În ceea ce privește criticile fundamentate pe încălcarea dispozițiilor art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001, se susține că acționarii societății care sunt și autorii pârâtului au deținut 98,5 din acțiuni ceea ce s-a și restituit prin dispoziția nr. 4937/2005 întrucât procentul de 5,48 % a fost vândut în baza Legii nr. 4 /1973 și Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește modul de emitere a certificatelor de calitate de moștenitor, pârâtul susține că acestea atestă numai calitatea sa de moștenitor al autorilor iar în cauză nu s-a făcut o dovadă contrară.
Conform art. 4 alin. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 notificarea are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
La data de 31.05.2012 A. T. a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând a se constata că este singurul proprietar al imobilului situat în Calea V. nr. 30 (actual nr. 16, 18 și 20) precum și anularea ordinii de înscriere în cartea funciară a imobilului.
De asemenea, A. T. a formulat și cerere de chemare în garanție a pârâtului intimat Primarul General al Municipiului București având același solicitări, respectiv constatarea calității de proprietar asupra imobilului în litigiu precum și anularea ordinii de înscriere în cartea funciară.
La data de 08.06.2012 pârâtul Celibadachi S. I. a formulat întâmpinare susținând, în esență, că apelanții – reclamanți nu și-au justificat calitatea procesuală activă și interesul în formularea cererii de chemare în judecată întrucât nu au făcut dovada unui titlu valabil în baza căruia ocupă spațiile comerciale în imobilul în litigiu, aceștia fiind terți în raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor legii nr. 10/2001.
La data de 21.09.2012 reclamanta I. C. a depus motivele de apel invocând dispozițiile art. 292 pct. 2 și art. 293 Cod procedură civilă și susținând că atât cererea principală cât și cererile conexe trebuiau admise de către prima instanța în raport de totalitatea probelor administrate în cauză.
La termenul de judecată de la 28.01.2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. T. în considerarea dispozițiilor art. 50 alin. 3 Cod procedură civilă, dată fiind opoziția părților prezente.
De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă și cererea de chemare în garanție formulată de A. T. în baza art. 61 alin. 1 Cod procedură civilă.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru toate părțile la termenul de judecată de la 11.03.2013.
La termenul de judecată de la 25.04.2013 A. T. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei Primăria Municipiului București prin Primar General arătând că în urma încheierii contractului de cesiune de drepturi succesorale nr. 1513/2008 a preluat drepturile succesorale ce i-ar reveni lui G. E. în calitate de moștenitoare a autorilor M. Macca prin colonel P. Macca și ca urmare este singurul proprietar al imobilului în litigiu.
La termenul de judecată de la 10.06.2013, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A. T. în baza dispozițiilor art. 51 Cod procedură civilă.
În cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantului G. C. G. P. în cererea reconvențională formulată, excepție ce a fost invocată de către apelanții – reclamanți ., .. S. Internațional SRL, .>G. SRL, . Schimb Valutar SRL și S. C. Meșteșugărească Romartizana. Excepție a fost unită cu fondul cererii reconvenționale în baza art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată de la 09.09.2013, intervenientul A. T. a invocat excepția puterii lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 744/5 mai 1982 irevocabilă și executorie prin sentința civilă nr. 1001/24.06.1892.
La termenul de judecată de la 21.10.2013 . SRL a formulat cerere de intervenție în interesul apelanților reclamanți, arătând că folosește o parte din spațiul în litigiu, în calitate de chiriașă, având inițial încheiat contract de închiriere cu G. C. G. P. pe o perioadă cuprinsă între 01.01.2008 – 08.02.2011, ulterior încheind contract de închiriere cu G. D. și Otero A..
Se precizează că până în prezent nu a avut cunoștință de existența litigiului cu privire la legalitatea titlului de proprietate asupra spațiului.
Cererea de intervenție a fost admisă la data de 02.12.2013 în conformitate cu dispozițiile art. 51 și 52 alin. (1) Cod procedură civilă.
În ceea ce privește susținerile pârâtului C. S. I. vizând calitatea procesuală activă a apelanților-reclamanți prin prisma lipsei interesului în formularea cererilor de chemare în judecată și a cererilor de intervenție, Curtea reține că reclamanții și intervenienții și-au justificat interesul, condiție în exercitarea acțiunii civile, prin aceea că ocupă în calitate de chiriași imobilul în litigiu, aspect dovedit atât cu contractele de închiriere depuse la dosarul cauzei cât și cu constatările rezultate de expertiza tehnico-științifică administrată în fața instanței de fond.
În condițiile în care aceștia au calitate de terți față de raportul juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și justifică un interes născut, actual și legitim în constatarea nulității absolute a dispozițiilor de restituire în natură a imobilului pe care îl ocupă în prezent, calitatea procesuală activă este dovedită.
De altfel, aceste aspecte sunt dovedite inclusiv prin formularea cererii reconvenționale în cauză, având ca obiect evacuarea reclamanților și intervenienților din imobilul în litigiu.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile și apărările formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că apelurile formulate de reclamanți și intervenienți sunt fondate, iar apelul formulat de către pârâtul G. C. G. P. este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile nr. 4937/27.11.2005, nr. 2515/23.02.2004 și nr. 5430/2006 emise de M. București prin Primarul General sunt afectate de nulitate absolută în sensul că pârâții G. G. C. G. P., B. T. A. și C. I. E. (în prezent decedată) și C. S. I. nu sunt persoane îndreptățite în conformitate cu dispozițiile art. 3 raportat la dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, în cuprinsul Dispoziției de restituire nr. 4937/27.12.2005 pentru cota de ½ din imobilul susmenționat se precizează: "Privind soluționarea dosarului privind imobilul situat in București, Calea V. nr.16-18-20, sector, trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1050...", ori în anexa la Decretul 92/1950 nu figurează titularul dispoziției de restituire – G. C. G. P., nici autoarea sa G. Ani, dar nici S. Anonima ARLY, despre care se menționează tot in cuprinsul acestei dispoziții ca era proprietara imobilului la momentul naționalizării.
În aceste condiții dispoziția de restituire nu întrunește condițiile formale în ceea ce privește valabilitatea sa.
De asemenea, in actul de înființare a Societății Anonime Arly publicat in Monitorul Oficial Nr. 139/1931 sunt prevăzuți 7 membrii fondatori (D. G., lacob G., Nicolas Valyi, F. Blumberg, Loncescu, L. Brunu, H. G.) număr minim prevăzut de art.121 din codul comercial in vigoare la acea data, numărul de 7 membri constituind o condiție de drept pentru înființarea si funcționarea unei astfel de societăți de capital.
Or, din actele depuse de pârâtul G. C. G. P., respectiv extrasele din procesele verbale ale Adunării Generale a acționarilor ..06.1946 și 28.06.1946, acte avute în vedere de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru dovedirea calității de persoana îndreptățita, Z. G. nu figurează nici printre membrii fondatori nici printre acționari prezenți Ia adunările generale din 1946, iar la A. din 05.06.1946 figurează NUMAI 3 acționari din minim 7 obligatoriu, respectiv. H. G. – 1100 acțiuni, D. G. – 650 acțiuni și Z. G. – 100 acțiuni, acesta din urma nefiind printre membrii fondatori) în A. din 28.06.1946 apar numai 2 acționari, respectiv H. G. – 1100 acțiuni și D. G. – 650 acțiuni, astfel ca la mai puțin de o luna de precedenta adunare generala a acționarilor Z. G. nu mai figura printre acționari.
S. Anonima ARLY, societate de capital nu putea insa funcționa legal decât cu minim 7 fondatori, conform codului comercial in vigoare la acea data, condiție de drept pentru existenta acestei societății, iar însumarea acțiunilor deținute de cele 2 persoane H. G. si D. G. nu conduc la totalul de acțiuni de 2100.
De altfel, reiese din simplul calcul al acțiunilor deținute de aceste persoane ca nu erau singurii acționari, fapt dovedit si prin înscrisurile noi depuse in fata instanței de apel. Astfel, din actele înaintate de Ministerul Finanțelor rezulta ca in lista acționarilor la momentul naționalizării figurau si alte 4 persoane in afara lui G. H., G. D., G. lacob si G. Z., respectiv Văii N., Blumber F., B. I. si B. L. despre care nu s-a făcut dovada ca aparțineau aceleiași familii, situație in care in mod greșit instanța a fond a considerat ca autorii paratului G. C. G. P. se încadrau în excepția prevăzută de art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001 și erau membrii aceleiași familii, întrucât acest aspect nu este dovedit prin niciun înscris aflat în dosarul cauzei, situație în care se puteau acorda eventual numai despăgubiri prin echivalent nu în natura.
Nu s-au respectat nici prevederile art. 23.3 din Hotărârea nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 întrucât toate actele de stare civila depuse în dosar sunt acte eliberate de autorități străine și acestea nu respectă condițiile de legalitate în ceea ce privește apostilarea acestora, nefiind eliberate numai în Franța, ci și în alte state pentru care nu operează recunoașterea actelor civile fără a fi nevoie de aplicarea apostilei.
De altfel, pe actele de stare civila depuse la dosarul administrativ notarul a autentificat semnătura traducătorului și nu a eliberat o copie legalizata de pe un act emis in străinătate, întrucât legea nu îi permite să elibereze copii legalizate ale acestora fiind necesara apostilarea lor.
Acesta este motivul pentru care instanța de fond a solicitat pârâților să prezinte originalele tuturor actelor de stare civila aflate la dosar, pentru verificare, dar aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței, situație în care trebuia să se facă aplicarea art. 139 Cod procedură civilă având în vedere că instanța de judecată este investita și cu verificarea legalității actelor ce au stat la baza emiterii unui dispoziții pe cale administrativă.
Astfel în actele de stare civila ale numitei G. Ani se menționează la prenume: „Ani", „Anny", „Anie", ceea ce nu poate dovedi ca este una si aceeași persoana cu văduva lui G. H., coroborat cu faptul ca datele de stare civila sunt diferite, deși se susține că este aceeași persoana.
Se are în vedere în primul rând certificatul de deces de fila 72 (102) – exista doua numerotări pe aceasta fila – a dosarului administrativ și extrasul din Registrul de căsătorie de la fila 117 (57) – exista doua numerotări pe aceasta fila – a dosarului administrativ.
Daca în certificatul de deces sus-amintit se menționează ca notificatoarea G. Anni s-a născut în București, în extrasul din Registrul de căsătorie se menționează ca s-a născut în localitatea P. T. - Raion T..
În certificatul de deces sunt menționați drept părinți ai lui G. Anni: Ghedale Nachmann și M. Aelfrom, iar în extrasul din Registrul de căsătorie sunt menționați drept părinți Nachmann Adolf și Nachmann M..
Daca în certificatul de deces este indicata drept data a nașterii data de 4 noiembrie 1908, în extrasul din Registrul de căsătorie se menționează ca la data căsătoriei cu G. H. – 23 iulie 1929, Nachmann Annie avea 22 de ani. P. urmare, conform extrasului din Registrul de căsătorie, G. Anni ar fi trebuit să se fi născut în anul 1907, or, în certificatul de deces se menționează că s-a născut la 4 noiembrie 1908.
În memoriul explicativ" al Soc. Arly din 23.11.1948 la Capitolul "situație" apare menționat "Imobil fabrica". Coroborând acest înscris cu cel înregistrat sub nr._ din 13.01.1949 în care apare în antet menționat "ARLY -Fabrica de ciorapi – . nr.109-111 dar si din bilanțul fabricii din 1947 rezultă că acest imobil din Calea V. 16-18-20 nu se mai afla în patrimoniul acestei societății.
Mai mult, prin Legea nr. 119/1948 – legea naționalizării întreprinderilor, la art. 10 se menționează ca Ia predarea întreprinderilor se va încheia un proces-verbal la care se vor alătura copii de pe inventar și bilanț, iar în art. 11 din același act normativ se prevede ca statul va acorda despăgubiri proprietarilor și acționarilor întreprinderilor naționalizate.
Or, în cauza nu s-a făcut dovada ca acest imobil la momentul naționalizării se mai afla în patrimoniul Societății ARLY, actele depuse de notificatori pentru a dovedi dreptul de proprietate fiind cu mult anterioare anilor 1950, respectiv 1933, 1945, 1946.
Conform dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 – în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor de mai sus și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus, sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Prezumția instituită prin aceste dispoziții legale nu a fost dovedită cu înscrisurile depuse de către reclamanți și intevenienți ce arată că la data preluării imobilului din Calea V. nr. 16 – 20, autorii pârâților G. C. G. P., C. S. I., C. I. E. și B. T. A. nu mai erau proprietari ai cotelor părți din imobil, astfel cum au fost menționate în dispozițiile de restituire.
În ceea ce privește dispoziția de restituire nr. 2515/23.02.2004 rectificată prin dispoziția 5430/1.03.2006 Curtea apreciază că este lovita de nulitate absolută, pentru următoarele considerente:
P. dispoziția nr. 2515/23.02.2004 s-a restituit cota de 3/16 din imobilul sus-menționat numitului B. T. A. și cota de 5/16 d-nului C. S. loan și d-nei C. I. E., iar prin act de vânzare-cumpărare autentificat B. T. A. și-a vândut cota de 3/16 către C. S. loan.
Ulterior, Primăria Municipiului București, urmare a unei sesizări formulate de . si a unui act de retransmisie depus de aceasta societate, modifica dispoziția nr. 2515/23.02.2004 si emite dispoziția nr. 5430/1.03.2006 in care este modificata cota atribuita, organele administrative depășindu-si astfel atribuțiile, întrucât prin actul de vânzare-cumpărare s-a transferat o parte din dreptul de proprietate prevăzut in dispoziția nr. 2515/23.02.2004. Orice modificare a acestor titluri nu se mai puteau opera pe cale administrativa ci numai pe cale judecătorească, întrucât actul administrativ jurisdicțional intrase deja în circuitul civil.
De asemenea, având in vedere actul de retransmisie autentificat sub nr._/1945 prin care F. P. D. retransmite cota de 1/8 din imobil către S. Almosnino se atestă faptul ca actele depuse de aceștia, toate cu mult anterior anilor 1948 și 1950 nu pot face dovada dreptului de proprietate la momentul preluării de către stat, așa cum obligatoriu s-a instituit prin Legea nr. 10/2001.
De asemenea, nu s-a făcut dovada ca numitul B. T. a fost adoptat cu efecte depline sau restrânse, întrucât in cazul adopției cu efecte depline nu mai putea avea calitatea de moștenitor al părinților săi naturali Roller. Coroborat si cu faptul că prin sentința civilă nr. 949/7.09.1999 pronunțata în dosar nr. 2693/1999 de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă ce a avut ca obiect revendicarea formulată de B. T. pentru imobilul din București, .-18-20, sector 3, cererea a fost respinsă tocmai pentru faptul ca nu a probat acceptarea succesiunii părinților naturali, adopția efectuându-se la data de 14.06.1933, anterior naționalizării imobilului, Curtea reține că B. T. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Critica formulată de apelanta reclamantă N&M C. SRL vizând incidența dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă în ceea ce privește nemotivarea hotărârii instanței de fond nu este întemeiată.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde în mod sintetic motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate, fiind examinate problemele esențiale care au fost deduse judecății.
În ceea ce privește critica formulată de reclamanta . SA în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat pe un capăt de cerere distinct – cercetarea legalității actelor ce au stat la baza emiterii dispozițiilor, Curtea reține că acest petit a fost analizat în cadrul cenzurării cauzelor de nulitate absolută, așa încât nu se impunea a fi analizat separat.
De altfel, dispozițiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 constituie dreptul comun în raport de dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001.
Apelul formulat de către pârâtul G. C. G. P. este nefondat pentru următoarele:
Față de constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 4937/27.11.2005 ce constituie titlul de proprietate pentru pârât, cererea reconvențională este neîntemeiată, întrucât apelantul pârât, în prezent nu mai deține un titlu de proprietate valabil.
Nu se poate reține că pârâtul G. C. G. P. nu are calitate procesuală activă în cadrul cererii reconvenționale, întrucât între acesta și G. D. A. și Otero A. a intervenit Tranzacția încheiată la data de 12.03.2008 sub nr. 674 prin care aceștia au dobândit o parte din imobil.
Conform Actului Adițional nr. 2 autentificat sub nr. 653/11.05.2011 și Actului Adițional nr. 3 autentificat sub nr. 1893/18.11.2011 la Tranzacție, părțile au hotărât ca procedura de evacuare a persoanelor ce ocupă imobilul să se facă exclusiv de către G. C. G. P., având acordul celorlalți proprietari conform art. 641 Cod civil.
Așadar, Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului reclamant în cererea reconvențională nu este întemeiată.
Față de soluția adoptată în privința admiterii apelurilor reclamanților și intervenienților, Curtea, în baza dispozițiilor art. 50-52 Cod procedură civilă urmează a admite și cererea de intervenție accesorie formulată de ..
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A. T., Curtea în baza dispozițiilor art. 50-52 Cod procedură civilă urmează a o respinge.
Cererea de intervenție a fost formulată, formal, în interesul pârâtului M. București, însă, conform susținerilor formulate de intervenient acesta tinde să dovedească că imobilul ce face obiectul celor trei dispoziții de restituire este proprietatea sa.
Or, din toate probele administrate în cauză, înscrisuri și lucrare științifică de specialitate, imobilul din Calea V. nr. 126-18-20 aferent pasajului Villacrosse nu se identifică cu cel din Calea V. nr. 22-24 aferent Pasajului Macca pentru care intervenientul susține că deține acte de proprietate.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenient, Curtea reține că această excepție este neîntemeiată.
Astfel, la baza pronunțării sentințelor nr. 744/1892 și nr. 1001/1892 au stat spatiile comerciale din pasajul construit in curtea lui M. Macca închiriate către terți prin contracte, cerere introdusa de colonel P. Macca fiul lui M. Macca.
Obiectul dosarului de față îl constituie anularea Dispoziției nr. 4937/27.11.2005, nr. 2515/23.02.2004 și nr. 3430/2006 emise de Primarul General al Municipiului București prin care s-a restituit în natură imobilul din Calea V. nr. 16 – 20 – Pasajul Villacrosse si evacuarea societăților comerciale din imobilul proprietatea mea, pentru lipsa titlului si neplata chiriei.
Din cele de mai sus, rezulta cu claritate ca intre cele doua cauze nu exista aceleași părți, același obiect și aceeași cauza, pentru a fi îndeplinite condițiile stipulate în art. 1201 Cod civil.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelurile formulate de reclamanții . SA, ., . SRL, . SRL, ., ., SC T. AS G. SRL, . Schimb Valutar SRL, . Romartizana și intervenientele . SRL și I. C. și va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul G. C. G. P.. Va schimba în parte sentința apelată în sensul admiterii cererilor principale și conexe și a cererilor de intervenție și se va constata nulitatea absolută a dispoziției nr. 4937/27.12.2005, nr. 2515/23.02.2004 și nr. 5430/01.03.2006 emise de Primarul General.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor privind respingerea cererii reconvenționale.
Va fi admisă cererea de intervenție accesorie (în interesul apelanților reclamanți) formulată de . SRL.
Va fi respinsă cererea de intervenție accesorie (în interesul pârâtului M. București) formulată de intervenientul A. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului G. C. G. P. în cererea reconvențională.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenientul A. T..
Admite apelurile formulate de apelanții-reclamanți . SA, cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, sector 3, . cu sediul în București, ., sector 4, . SRL, cu sediul în București, ., .. 1, ., sector 3, . SRL, cu sediul în București, .. 5, ., ., sector 2 și în București, Calea V. Pasaj Vila Cros nr.16-20, sector 3, ., cu domiciliul ales la Av. M. N., în București, ., .. C, ., sector 3, ., cu domiciliul ales la Av. Tală Ș. în București, .. 53, ., . SRL, cu sediul în București, .. 50, sector 6, . Schimb Valutar SRL, cu sediul în București, Calea V. Pasaj Vila Cros nr. 16-20, sector 3, S. C. Meșteșugărească Romartizana, cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, sector 3 și I. C., domiciliată în Predeal, .. 7, Județul B. și de apelanta-intervenientă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 1717 din 14.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul-pârât G. C. G. P., cu domiciliul ales la SCA C. & C. în București, .. 1, sector 1, cu intimații-pârâți B. T. A., domiciliat în București, . nr. 13, sector 2 – la mandatar C. R. C., C. S. I., domiciliat în București, ., ., M. București prin Primarul General, cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, intimatul-intervenient C. I., domiciliat în București, .. 4, ., ., sector 4 și intervenienții A. T., domiciliat în M., .-102, Județul I. și ., cu sediul în Voluntari, . nr. 44C, L. 2, Județul I..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite cererile principale, cererea conexă și cererile de intervenție.
Constată nulitatea absolută a dispozițiilor nr. 4937/2005, nr. 2515/2004 și nr. 5430/2006 emise de Primarul General al Municipiului București.
Păstrează dispoziția privind respingerea cererii reconvenționale.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul G. C. G. P. împotriva aceleiași sentințe civile.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de ..
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A. T..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. S. I. P.
GREFIER,
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I./GC/PS 21 ex.
26.03.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 627/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
