Anulare act. Decizia nr. 508/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 508/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 508
Ședința publică de la 25.03.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - G. S.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta – pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari ., SCARA 3 prin președinte, împotriva deciziei civile nr.445 A din data de 23.04.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanții Z. A..
P. are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat I. Sevastița, în calitate de reprezentant al recurentei – pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., SCARA 3 prin președinte, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (fila 25) și avocat D. C. D., în calitate de reprezentant al intimatei – reclamante Z. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul București (fila 24).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință că prin serviciul registratură s-a depus, la data de 19.03.2014, întâmpinare din partea intimatei Z. A., ce a fost comunicată, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul cauzei, la fila 23.
Curtea acordă cuvântul în probațiune.
Recurenta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, învederează că atașat motivelor de recurs a depus două înscrisuri din care rezultă calitatea de membru al asociației de proprietari a d-nei F. R..
Intimații – reclamanți, prin apărător, având cuvântul, susțin că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de partea adversă și, la rândul său, arată că nu solicită administrarea de noi acte.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează recurentei – pârâte, proba cu înscrisuri, administrată la acest termen, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta – pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., SCARA 3 , prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, respingerea apelului declarat de pârâta Z. A., ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, având în vedere următoarele argumente:
În opinia sa, au fost încălcate normele de procedură, întrucât tribunalul a dat eficiență unei cereri, prima dată formulată în calea de atac a apelului, respectiv să se constate lipsa calității de membru a d-nei F. R..
La fondul cauzei, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, prin care a învederat că toți proprietarii sunt membrii ai asociației de proprietari, sens în care a fost depus actul adițional, iar d-na F. R. a devenit membru a asociației, ulterior încheierii actului de constituire a asociației.
În fața Judecătoriei Sectorului 3 București s-au purtat discuții în ceea ce privește constituirea cvorumului raportat la 8 sau 10 membrii ai asociației și, în apel, tribunalul a exclus din calculul acestui cvorumului pe d-na F. R., apreciind că aceasta nu are calitatea de membru. Față de legalitatea cvorumului, tribunalul a apreciat că 8 membri și nu 9 membri (precum a susținut reclamanta) este numărul de membri ce trebuie să constituie cvorumul. Față de Adunarea Generală de la 19.06.2010, prin excluderea d-nei F. R., cu un număr de 7 membri, instanța a apreciat că nu este îndeplinit cvorumul pentru luarea unor hotărâri legal statutare.
Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimații – reclamanții Z. V. – G., Z. A., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, față de următoarele considerente:
Susține că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale din data de 19.06.2010, Hotărârii Adunării Generale din data de 19.06.2010, iar printre motivele invocate a fost și lipsa cvorumului. Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, motiv pentru care a formulat apel, solicitând admiterea acestei căi de atac și modificarea sentinței de fond în sensul admiterii cererii principale, cu consecința anulării Hotărârii Adunării Generale din data de 19.06.2010; în motivare a invocat lipsa cvorumului membrilor prezenți cu ocazia adunării generale a asociației de proprietari.
Consideră că, în condițiile în care asociația de proprietari ar fi fost constituită din15 membri, cvorumul adunării generale se impune a fi format din 9 membri, iar pe dea altă parte d-na F. R. nu era membru al asociației, întrucât nu a îndeplinit condițiile cerute de lege, respectiv nu a încheiat un act adițional la acordul de asociere. Instanța de apel, a considerat că aceasta nu are calitatea de membru a asociației de proprietari și a reținut că, asociația este constituită din 14 membri și chiar dacă au fost 8 membri prezenți, nefiind prezentă d-na F. R., numărul membrilor a fost de 7 și, din acest motiv a considerat că hotărârea adunării generale nu este legală.
Astfel, chiar dacă d-na F. R. este sau nu membru al asociației de proprietari, Hotărârea Adunării Generale din data de 19.06.2010 a fost luată cu lipsa cvorumului.
Concluzionând, solicită a se reține că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și în raport de înscrisul depus de către recurentă, acest act este pro cauza și nu este datat (acordul de asociere), și nu se poate determina dacă era sau nu semnat la momentul adoptării hotărârii sau a fost ulterior semnat.
Mai susține că, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a cererii privind cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de partea adversă.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 04.08.2010 sub nr._, reclamantele Z. A. și Z. V. G. au solicitat în contradictoriu cu parata Asociația de Proprietari . 3, ca prin hotărârea ce va pronunța sa constate nulitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociației de Locatari a scării 3, . de 19.06.2010, iar în subsidiar sa se dispună anularea acesteia; suspendarea executării hotărârii, care produce grave prejudicii membrilor asociației de proprietari; cu cheltuieli de judecata.
În ședința publică din data de 24.11.2011 instanța a respins excepția lipsei de obiect și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Z. V. G. cu motivarea reținuta în considerentele încheierii de ședința.
Prin sentința civilă nr.4491/08.03.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea formulata de reclamanta Z. V. G. ca fiind introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa; a respins cererea formulata de reclamanta Z. A., ca neîntemeiata și a obligat reclamantele să plătească paratei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19.06.2010 a avut loc Adunarea Generală Extraordinara a Asociației de P. . 3 din . nr. 9 fiind ales un nou președinte al asociației respectiv numita F. R., potrivit celor menționate în hotărârea depusa la fila 83.
Reclamantele au solicitat anularea hotărârii din 19.06.2010 invocând următoarele motive de nulitate: nu au fost întrunite condițiile de cvorum impuse de art.24 alin. 1 din legea nr.230/2007; s-au încălcat dispozițiile art. 23 alin. 4 și 5 din Legea nr. 230/2007 ; s-au încălcat dispozițiilor art. 16,18 din HG 1588/2007, art. 30,33 pct. k și art.40 din Statutul asociației de proprietari și anume președintele trebuia ales dintre membrii comitetului executiv iar comitetul executiv trebuia sa fie format din trei membri (nr. impar).
În ceea ce privește cererea formulata de reclamanta Z. A. prima instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.23 alin.5 din Legea nr.230/2007 proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra oricărei adunări generale a asociației de proprietari, cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilită, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale. De asemenea, potrivit art.23 alin.4 din Legea nr. 230/2007 pentru situații speciale sau de maxima urgenta, adunările generale extraordinare ale asociației pot fi convocate oricând de către comitetul executiv sau de către cel puțin 20% din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari.
În speța, Adunarea Generală Extraordinar a fost convocată de Comitetul Executiv în temeiul art.23 alin.4 din Legea nr.230/2007 ca urmare a demisiei președintelui Asociației, iar convocatorul a fost întocmit la data de 10.06.2010.
În cazul convocării adunării generale extraordinare a asociației în condițiile art.23 alin.4 din Legea nr.230/2007 nu se aplica termenul de 7 zile prevăzut alin.5 al aceluiași text de lege.
Prin urmare, în mod legal adunarea generala extraordinara a fost convocata de comitetul executiv, data fiind situația speciala generata de demisia președintelui asociației.
Referitor la motivul de nulitate privind neîntrunirea cvorumului necesar, instanța a reținut ca potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.230/2007 adunarea generala poate adopta hotărâri daca majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal.
Potrivit statutului, acordului de asociere, actului constitutiv precum și potrivit actului adițional de aderare ulterioara, Asociația de Proprietari . 3 are 15 membri (aspect necontestat de niciuna dintre parți).
La adunarea generala extraordinara din data de 19.06.2010 au fost prezenți un număr de 8 membri ai asociației, fiind întrunita astfel majoritatea ceruta de lege (jumătatea lui 15 este 7,5, jumătate plus 1 este 8,5, prin urmare cvorumul legal este de 8 membri (7+1); în cazul în care s-ar aprecia ca pentru întrunirea cvorumului legal ar fi fost necesara prezenta a 9 membri (8+1) s-ar ajunge la situația în care întregul ar depăși numărul de apartamente ce formează condominiul).
Prin urmare hotărârea din data de a fost adoptata cu cvorumul prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.230/2007.
Referitor la motivul de nulitate privind încălcarea dispozițiilor art.16, 18 din HG nr.1588/2007, art.30, 33 pct.k și art.40 din Statutul asociației de proprietari și anume președintele trebuia ales dintre membrii comitetului executiv iar comitetul executiv trebuia sa fie format din trei membri (nr.impar), instanța a reținut ca pe ordinea de zi a Adunării Generale din data de 19.06.2010 a fost doar alegerea unui președinte-ca urmare a demisiei fostului președinte care deținea și funcția de președinte al comitetului executiv. Prin urmare, comitetul executiv este format din trei membri, unul dintre aceștia fiind președintele Asociației de P..
Mai mult decât atât, potrivit art.27 din Legea nr.230/2007 și art.15 din HG nr.1588/2007 Adunarea generala a asociației de proprietari alege și revoca din funcție președintele, membrii comitetului executiv și cenzorul sau membrii comisiei de cenzori.
Celelalte aspecte invocate în cererea de chemare în judecata reprezintă simple nemulțumiri ale reclamantei Z. A. în legătură cu activitatea Asociației de P. fără a influența validitatea Hotărârii din data de 19.06.2010, nemulțumiri cu privire la care acestea nu au formulat nicio cerere, rezumându-se doar la a le expune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Z. A..
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că în cazul convocării adunării generale extraordinare ale asociației în condițiile art.23 alin.4 din Legea nr.230/2007, nu se aplica termenul de 7 zile prevăzut de alin.5 al aceluiași text de lege.
Instanța confunda dreptul de a convoca adunarea generala extraordinara/situațiile în care se poate convoca adunarea generala extraordinara cu procedura de convocare a adunării generale extraordinare.
Potrivit dispozițiilor art.23 alin.5 din Legea nr.230/2007 precum și dispozițiilor art.14 alin.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 „Proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe baza de tabel nominal convocator, asupra oricărei adunări generale a asociației de proprietari, cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilita, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale.
La o simpla interpretare a textului de lege menționat, se poate observa ca legiuitorul nu a făcut distincție între adunarea generala ordinara și adunarea generala extraordinara privind stabilirea termenului de cel puțin 7 zile, astfel cum sunt individualizate în concret, în dispozițiile alin.3 și alin.4 ale aceluiași articol din Legea nr.230/2007. În concluzie, înaintea oricărei adunări generale (fie ea ordinara sau extraordinara), membrii asociației de proprietari trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe baza de tabel nominal convocator cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilita.
Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, pentru situații speciale sau de maxima urgenta, adunările generale extraordinare ale asociației de proprietari pot fi convocate oricând de comitetul executiv sau de cel puțin 20% din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari. Astfel, instanța de fond a interpretat în mod greșit aceste dispozițiile legale, adunările generale extraordinare ale asociației de proprietari putând fi convocate oricând pentru situații speciale sau de maxima urgenta, cu raportare la adunarea generala ordinara, care are loc cel puțin o data pe an, ambele însă cu respectarea termenului de cel puțin 7 zile privind înștiințarea membrilor asociației de proprietari.
Prin depunerea în față instanței a convocatorului datat 10.06.2010, nu se face dovada faptului ca acesta a și fost afișat/adus la cunoștința proprietarilor în data de 10.06.2010, în realitate adunarea generala extraordinara a fost adusa la cunoștința numai către proprietarii care doreau numirea în funcție a actualului președinte al asociației de proprietari.
De asemenea, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca hotărârea atacata a fost adoptata cu cvorumul prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, „Hotărârile adunărilor generale vor fi luate cu votul majorității membrilor asociației de proprietari prezenți la adunarea generala convocata sau reconvocată, după caz. În statutul propriu al asociației de proprietari pot fi prevăzute și alte condiții, dar nu mai puțin de jumătate plus unu din voturile celor prezenți la adunarea generala convocata sau reconvocată, iar potrivit dispozițiilor art. 36 din Statutului Asociației de P. .. 3 Asociația ... poate adopta hotărâri daca cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor sunt prezenți personal sau prin reprezentanți.
Prin urmare, Hotărârea din data de 19.06.2010 este contrara dispozițiilor art. 24 și art. 25 alin. din Legea nr. 230/2007 și dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Statutul Asociației, întrucât condițiile de cvorum impuse de acestea nu sunt respectate. În concret, Adunarea Generala putea adopta hotărârea atacata daca cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor sunt prezenți personal sau prin reprezentant.
În speța, la adunarea generala din data de 19.06.2010 au fost prezente doar 8 persoane, iar nu 9 așa cum dispozițiile legale menționate mai sus impun. Având în vedere ca numărul total de membrii ai asociației este de 15 proprietari, jumătate plus unu din acest număr înseamnă 9 și nu 8 astfel cum instanța de fond retine în cauza.
Având în vedere aceste aspecte, hotărârea atacata este contrara dispozițiilor legale impuse atât de Legea nr. 230/2007 cat și de Statutul Asociație și nu reprezintă voința reală a tuturor proprietarilor membri ai asociației, vătămând astfel interesele acestora. De altfel, a și depus la dosar poziția celorlalți membri ai asociației de proprietari după ce au aflat de existenta hotărârii adunării generale atacate.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond apreciază ca, în prezent, comitetul executiv este format din trei membri, unul din aceștia fiind președintele Asociația de P., critica apelantei vizând faptul ca președintele asociației de proprietari trebuie ales dintre membrii comitetului executiv.
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 230/2007 coroborate cu dispozițiile art. 40 din Statutul asociației, comitetul executiv al Asociației de P. ., cel împuternicit de lege sa convoace adunarea generala, nu este constituit, în număr legal. Astfel, în prezent, asociația are un președinte și un comitet executiv format din doi membri ai asociației de proprietari (astfel cum rezulta și din Convocatorul din data de 10.06.2010), fapt contrar dispozițiilor legale menționate, întrucât Comitetul Executiv trebuia sa fie alcătuit dîntr-un număr impar de membri.
De asemenea, apelanta a menționată că din data de 19.06.2010 și până în prezent, Asociația de Proprietari Z10A, . un comitet format din doua persoane.
Mai mult, astfel cum se poate observa și din Statutul asociației de proprietari (și actele anexate acestuia), dl. I. A., cel ce e considerat de către asociație a face parte din comitetul executiv și cel ce a semnat convocatorul datat 10.06.2010. nu are calitatea de membru al asociației de proprietari pentru a putea fi ales în comitetul executiv.
Apelanta menționează ca nici actualul președinte al asociației de proprietari ce a fost ales prin hotărârea atacată (dna F. R.), nu poate avea calitatea de membru al comitetului executiv și implicit președinte al asociației de proprietari, întrucât astfel cum rezulta din Statutul asociației de proprietari, acesta nu este membru al asociației.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 2 din Legea nr. 230/2007 Statutul și acordul de asociere se întocmesc în baza prezentei legi, iar potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 3 din aceiași act normativ, Acordul de asociere trebuie sa conțină: a) adresa și individualizarea proprietății individuale, potrivit actului de proprietate; b) numele și prenumele tuturor proprietarilor; .... Astfel, conform procesului verbal al adunării de constituire al asociației de proprietari ., anexat la Statut și la dosarul cauzei, asociația are un număr de 14 membri, neexistând semnătura actualei președinte F. R.. Semnătura acesteia lipsește atât din acest proces verbal de constituire, cat și în Statut și Actul Constitutiv al asociației. Prin urmare, aceasta nu este membra a asociație de proprietari.
Ulterior, daca unul din proprietarii din condominiu solicita sa devină membru al asociației de proprietari, Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007 vin în sprijinul acestuia, menționând astfel ca, „înscrierea ulterioara în asociația de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenți la adunarea generala de constituire și care nu și-au dat consimțământul în condițiile prevăzute la art. 7 se face la cererea scrisa a acestora, făra alte formalități. Proprietarul din condominiu solicita sa devină membru al asociației de proprietari prin semnarea unui act adițional la acordul de asociere, fora alte formalități”, iar potrivit art. 12 pct. b lit. g din normele metodologice menționata, „Proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și următoarele drepturi și obligații: (…) g) la dobândirea proprietății, sa depună în copie, la asociație, actul de proprietate; " Față de aceste dispozițiile legale, menționează ca dna Formite R., ulterior numirii în funcția de președinte al asociației, a depus actul adițional semnat de aceasta atât în calitate de proprietar cat și în calitate de președinte al asociației, fără a depune și o copie după actul de proprietate. Prin urmare, nici față de aceasta situație de fapt, aceasta nu poate fi considerata membra a asociației de proprietari.
Cu privire la susținerile instanței de fond prin care apreciază ca Adunarea Generala alege și revoca din funcție președintele, membrii comitetului executiv și cenzorul sau membrii comisiei de cenzori, invocând în drept dispozițiile art. 27 din Legea nr. 230/2007 și art. 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Adunarea Generala are aceasta atribuție, însă trebuie exercitata în conformitate cu prevederile Statutului, Acordului și prevederilor, legale ale Legii nr. 230/2007. Astfel, în consecința, față de toate aspectele menționate am arătat ca hotărârea atacata este contrara dispozițiilor legale impuse atât de Legea nr. 230/2007 cat și de Statutul Asociație și nu reprezintă voința reala a tuturor proprietarilor membri ai asociației, vătămând astfel interesele acestora.
Cu privire la susținerile instanței de fond prin care apreciază ca celelalte aspecte invocate în cererea de chemare în judecata reprezintă simple nemulțumiri, cu privire la care nu au formulat nicio cerere, rezumându-se doar la a le expune.
În fața instanței de fond, apelanta a susținut ca o dovada a vătămării intereselor membrilor asociației de proprietari o reprezintă și poziția adoptata de cenzorul asociației de proprietari, din data de 21.06.2010, în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. 1 lit. a din Legea nr. 230/2007, prin raportul de invalidare a hotărârii atacate. La acest demers, au aderat și ceilalți 7 proprietari care nu au fost prezenți la adunarea generala a asociației din data de 19.06.2010. Aceștia au formulat o contestație scrisa, adresata asociației, prin care își expun punctul de vedere, contrar celor adoptate în hotărârea atacata. Atât raportul de invalidare cat și contestația menționata sunt atașate la dosarul cauzei.
De asemenea, noua conducere a asociației de proprietari a făcut demersuri contrare legii și abuzive împotriva unora din membrii asociației de proprietari, sesizând instanța de judecata cu cereri de chemare în judecata având ca obiect pretenții pentru plata cotelor de întreținere. Acești membri ai asociației sunt: Z. A., Vlangar C., T. V., B. G.. Aceștia deși își plăteau cotele de contribuție către asociația de proprietari la zi, erau înregistrați lunar ca restanțieri. Asociația de proprietari, în fiecare din cele patru dosare, a înregistrat o cerere de renunțare la judecata, fiind astfel sancționată cu plata cheltuielilor de judecata de către instanța de judecata conform art. 246 din Codul de procedura civila.
Mai mult, Asociația de proprietari a modificat Hotărârea Adunării Generale din data de 19.06.2010 ulterior adoptării acesteia, în sensul „La punctul 1 de pe ordinea de zi dl. P. A. a propus-o (…) S-a votat propunerea eu 8 voturi pentru, niciun vot împotriva, nicio abținere”, astfel cum denota înscrisul de la fila 83 din dosarul cauzei. Acest aspect este în contradictoriu cu Hotărârea Adunării Generale din data de 19.06.2010 depusă de apelantă, unde se vede clar ca propunerea respectiva a fost votata cu 7 voturi pentru, așa cum rezulta din fila 10 de la dosarul cauzei și nu 8 voturi.
Intimata Asociația de Proprietari ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.445A/23.04.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Z. A., a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta Z. V., a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale din 19.06.2010 a Asociației de proprietari . obligația reclamantelor de plată a cheltuielilor de judecată și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei Z. A. 567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Printr-un prim motiv de apel, hotărârea primei instanțe este criticată cu privire la greșita apreciere asupra faptului că pentru adunarea generală extraordinară a unei asociații de proprietari, nu este necesar ca termenul de convocare al membrilor asociației să fie cel de 7 zile, prevăzut de art. 23 alin.5 din legea nr.230/2007.
Analizând cauzele de nulitate a hotărârii adunării generale ale asociației de proprietari din 19.06.2010, tribunalul a constatat că în fața primei instanțe nu a fost invocată această cauză de nulitate. Așa fiind, chiar dacă prima instanță a analizat și acest motiv, tribunalul nu va proceda la analiza lui, având în vedere că instanțele sunt ținute să soluționeze procesul cu care au fost învestite cu respectarea principiului disponibilității, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 129 alin.6 Cod procedură civilă.
Cât privește motivul de apel referitor la cvorumul cu care a fost adoptată hotărârea contestată, tribunalul reține aplicabilitatea dispozițiilor art.25 alin.2 din legea nr.230/2007 coroborat cu dispozițiile art. 36 din statutul asociației pârâte, potrivit cu care, pe de o parte, condițiile de cvorum sunt de jumătate plus unu din numărul membrilor asociației de proprietari, iar hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți la adunarea generală. În cazul reconvocării, hotărârile vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenți.
Ca situație de fapt, este necontestat că la adunarea generală au participat 8 persoane, printre care și d-na F. R.. Potrivit procesului verbal privind acordul proprietarilor la constituirea asociației de proprietari, se constată că au devenit membri ai asociației de la momentul constituirii asociației, un număr de 14 proprietari din 15.
În plus, la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că d-na F. R. avea calitatea de membru al asociației de proprietari la data adoptării hotărârii din 19.06.2010, contestată în cauză.
Din situația de fapt expusă, raportată la dispozițiile legale aplicabile tribunalul reține că pentru valabilitatea hotărârii din 19.06.2010 cvorumul necesar era de 7 plus1, respectiv 8 persoane. Or, la data adunării generale, numărul membrilor prezenți a fost de 7, adică mai puțin de cvorumul convenit prin dispozițiile statutare. Pentru considerentele expuse anterior, prezența d-nei F. nu a fost avută în vedere la stabilirea cvorumului, în condițiile în care, la acel moment, nu avea calitatea de membru al asociației de proprietari.
În lipsa cvorumului, era necesară reconvocarea adunării generale, ocazie cu care deciziile s-ar fi putut lua și cu majoritatea membrilor prezenți.
Referitor la numărul membrilor asociației la data de 19.06.2010, tribunalul a remarcat și susținerile contradictoriii ale apelantei, care arată pe de o parte că d-na F. R. nu era membru al asociației, iar pe de altă parte, indică faptul că numărul membrilor asociației la acel moment era de 15, în condițiile în care pe scara respectivă sunt numai 15 apartamente, unul fiind proprietatea d-nei F..
Având în vedere cele expuse, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit greșit situația de fapt, ceea ce a condus la o concluzie greșită asupra valabilității hotărârii din 19.06.2010, prin raportarea la dispozițiile art. 25 alin.2 din legea nr.230/2007 coroborat cu dispozițiile art. 36 din statutul asociației pârâte.
Chiar dacă față de găsirea ca fondat a primului motiv de apel, nu s-ar impune și analiza celorlalte motive de apel, ce prin ipoteză sunt subsecvente problemei cvorumului adunării generale, totuși, pentru a răspunde tuturor criticilor, tribunalul a analizat și celelalte motive de apel.
Cât privește susținerea potrivit cu care președintele asociației nu poate fi ales decât dintre membrii ce compun comitetul executiv, tribunalul a avut în vedere faptul că, mai înainte de analiza problemei dacă cel ales președinte trebuia să fie membru al comitetului executiv, trebuia stabilit dacă cel ales președinte avea calitatea de membru al asociației.
Or, față de cele anterior expuse, tribunalul reține că o astfel de dovadă nu a fost făcută în privința d-nei F. R., prin raportare la data alegerii sale, astfel încât, și din acest punct de vedere, hotărârea adoptată este lovită de nulitate cu privire la decizia de alegere a președintelui asociației.
Susținerile referitoare la situația d-nului I. A., semnatarul convocatorului pentru adunarea generală din 19.06.2010, sunt nefondate.
Pentru a reține această concluzie, tribunalul a avut în vedere faptul că acesta a fost ales membru al comitetului executiv prîntr-o adunare generală anterioară ce nu a fost contestată. Prin urmare, convocarea s-a realizat de unul din membrii comitetului executiv, în funcție la acel moment, fiind respectate astfel dispozițiile art. 23 alin.3 din legea nr.230/2007.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 296 c.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat de Z. A., a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul constatării nulității absolute a hotărârii adunării generale din 19.06.2010 a Asociației de proprietari .> Față de soluția adoptată asupra cererii principale, tribunalul a reținut culpa procesuală a pârâtei, astfel încât, având în vedere dispozițiile art.274 c.pr.civ., a înlăturat obligația reclamantelor de a plăti cheltuielile de judecată pretinse de pârâtă și o a obligat pe aceasta din urmă să plătească pârâtei Z. A. suma de 567 lei, cu acest titlu, reprezentate de onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.
Întrucât soluția adoptată asupra cererii formulate de reclamanta Z. V. G. nu a făcut obiectul analizei în prezentul apel, tribunalul a menținut sentința cu privire la respingerea cererii formulată de această reclamantă.
Împotriva acestei decizii, la data de 09.12.2013 a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari . care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 08.01.2014.
În motivarea recursului, recurenta – pârâtă a arătat că hotărârea instanței de apel se întemeiază pe dispozițiile art.25 alin.2 din legea nr. 230/2007 coroborat cu dispozițiile art.36 din Statutul paratei.
Instanța de apel a reținut ca "potrivit procesului verbal privind acordul proprietarilor la constituirea Asociației de proprietari, se constata ca un număr de 14 proprietari au devenit membri ai asociației, din totalul de 15 proprietari. În plus, la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care sa rezulte că d-na F. R. avea calitatea de membru al Asociației de proprietari la data adoptării hotărârii din 19.06.2010, contestata în cauza."
De asemenea, deși Tribunalul a remarcat faptul ca reclamanta s-a contrazis, în sensul ca deși afirma ca Asociația are 15 membri, d-na F. nu este membru al Asociației, nu a cenzurat în nici-un fel aceasta contradicție, astfel ca hotărârea nu este motivata sub acest aspect.
Hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală pentru armatoarele motive:
1. a) În temeiul dispozițiilor art.304 pct. 5 Cod procedură civilă, raportat la disp. art. 105 alin.2 cpc, înțelege sa invoce NULITATEA DECIZIEI CIVILE nr.445A/23.04.2013 pronunțata de Tribunalul București Secția a IV-a civila în dosarul nr._ 12010, având în vedere ca instanța de apel a încălcat normele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității.
2. Totodată, prin hotărârea recurata instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a pronunțat pe o cerere care nu a fost formulata la fondul cauzei (art. 304 pct. 6 cpc), în speța, asupra calității de membru al asociației de proprietari.
3. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ).
Cele 3 motive de recurs au aceeași finalitate, astfel încât motivarea în fapt este . tratate în mod unitar.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta Z. A. nu a solicitat sa se constate lipsa calității de membru al Asociației, nici a d-nei F. R. și nici a d-Iui I. A..
În ceea ce privește cauza acțiunii, aceasta era lipsa cvorumului în raport de "jumătatea" prevăzuta de dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.230/2007 în conformitate cu cei 15 membri ai Asociației (pagina 3, alin. 2 din cererea de chemare în judecata) ȘI NU ÎN RAPORT DE CALITATEA DE MEMBRU a d-nei Forminta R. și a d-Iui I. A..
Discuțiile au avut în vedere stabilirea „jumătății" la 7 sau la 8, dat fiind ca Asociația are un număr de 15 membri, acest aspect NEFIIND CONTESTAT DE NICIUNA DINTRE PARTI.
a) Prin urmare, pe de o parte, cererea formulata direct în motivele de apel, prin care se solicita sa se constate lipsa calității de membru al asociației a d-nei R. F., este o cerere noua care nu a fost formulata în față primei instanțe.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă, în apel nu se pot face cereri noi, astfel încât cererea prin care se solicita sa se constate lipsa calității de membru a d-nei F. R., ESTE INADMISIBILA.
b) Totodată, prin hotărârea recurata instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a pronunțat pe o cerere care nu a fost formulata la fondul cauzei (art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă), în speța, asupra calității de membru al asociației de proprietari.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, instanța de apel a încălcat PRINCIPIUL DISPONIBILITATII.
c) Pe de alta parte, daca instanța va aprecia ca nu este vorba de o cerere noua, ci de cauza cererii de chemare în judecata, recurenta solicită să se observe ca la fondul cauzei, lipsa calității de membru a d-nei F. R. nu a fost invocata ca și cauza a cererii de chemare în judecata, aceasta fiind formulata abia prin motivele de apel.
Or, în conformitate cu aceleași dispoziții ale art.294 alin.1 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba CAUZA cererii de chemare în judecata.
Soluționând apelul fără sa aibă în vedere dispozițiile art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel a încălcat normele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel încât hotărârea recurata este nelegala.
Hotărârea instanței de fond este nemotivata și totodată contradictorie în raport de susținerea apelantei ca Asociație de proprietari este formata din 15 membri (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
De asemenea, hotărârea atacata încălca principiul bunei credințe prevăzut de art.723 Cod procedură civilă (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Susținerea motivelor de recurs de la pct. 4 și 5 este .:
La pagina 3, alin. 2 din cererea de chemare în judecata reclamanta afirma ca "Asociația de proprie ari are 15 membri".
Condominiul are în compunere un număr de 15 apartamente, astfel încât T. proprietarii sunt membri ai Asociației de proprietari.
Reclamanta NU A REVENIT ASUPRA ACESTEI AFRMATII NICIODATA până în prezent, chiar daca prin motivele de apel a înțeles sa formuleze o cerere noua prin care sa se constate ca d-na F. R. nu are calitatea de membru al Asociației.
În conformitate cu dispozițiile art.9 din HG nr.1588/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, înscrierea în Asociație a proprietarului care nu a participat la adunarea de constituire a asociației, se face la cererea scrisă a proprietarului respectiv, fără alte formalități.
Proprietarul din condominiu solicita să devină membru al asociației de proprietari prin semnarea unui act adițional la acordul de asociere, fără alte formalități.
La fondul cauzei, reclamanta însăși a depus acordul de asociere și ACTUL ADITIONAL de aderare ulterioara la asociația de proprietari (pag.3 alin.2 din cererea de chemare în judecată), astfel că instanța de apel a analizat trunchiat actele depuse la dosar.
Formularea cererii prin care sa se constate ca d-na F. R. nu are calitatea de membru al asociației, fără ca reclamanta sa precizeze ca s-a modificat numărul membrilor asociației, face dovada RELEI CREDINTE a reclamantei, astfel ca se încălca PRINCIPIUL BUNEI CREDINTE.
Or, principiul ocrotirii bunei-credințe exprimă cerința ca interesele celor ce participă cu bună-credință la raporturile juridice civile, să fie temeinic proteguite față de cele ale participanților de rea-credință, care vor fi sancționați pentru conduita lor necorespunzătoare.
Prezumția de bună-credință a apelantei reclamante cu privire la formularea cererii de chemare în judecata a fost răsturnată, având în vedere contradicțiile sesizate și de instanța de apel, dar nesancționate în nici un fel.
Totodată, instanța de apel nu a motivat în nici un fel decizia de a nu sancționa apelanta în raport de conduita sa necorespunzătoare, astfel ca hotărârea recurata este netemeinică și nelegală.
6. Nu în ultimul rând, instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecații, schimbându-le înțelesul lămurit (art.304 pct.8 Cod procedură civilă).
Astfel, analizând D. procesul verbal privind acordul proprietarilor la constituirea asociației de proprietari, Tribunalul a apreciat ca asociația are un număr de 14 membri din totalul de 15 proprietari cat are condominiul, concluzionând ca d-na F. nu este membru al Asociației de proprietari, deoarece nu au fost depuse înscrisuri din care sa rezulte calitatea d-nei F. de membru al Asociației (pag.7 alin.4 din hotărârea recurata).
Or, o astfel de abordare este rezultatul UNEI GRAVE E. MATERIALE, deoarece chiar reclamanta a susținut ca, la actul constitutiv inițial, a fost întocmit un act adițional de aderare ulterioara la asociația de proprietari (pag.3 alin.2 din cererea de chemare în judecata).
Existenta actului adițional de aderare ulterioara la asociația de proprietari, nu a fost contestat de niciuna dintre parți, însă instanța de apel NU A ANALIZAT și actul adițional la actul constitutiv și nu a avut în vedere acest înscris.
Or, cererea de înscriere ca membru al Asociației de către d-na F. R. a fost formulata la data de 18.10.2008, astfel încât, la data adoptării hotărârii Adunării Generale din data de 19.06.2010, toți proprietarii celor 15 apartamentele din condominiu erau membri ai Asociației de proprietari iar instanța de apel a interpretat greșit actul constitutiv de constituire al Asociației, schimbându-i înțelesul lămurit.
În plus, aceasta situație este confirmată de faptul că anterior datei de 19.06.2010, d-na F. R. a participat la ședințele Adunării Generale ca și membru al Asociației, fiind chiar membru al comitetului executiv, FĂRĂ SA I SE CONTESTE ACEASTA CALITATE.
Astfel, la data de 21.02.2010, d-na Formite R. apare ca membru al Asociației de P., alături de ceilalți 14 membri, când președinte era dl. Vlangar C., procesul verbal fiind semnat de d-na F. R. și în calitate de membru al Comitetului.
Nu au fost contestate nici hotărârile ulterioare ale Adunării Generale prin care d-na F. R. a fost realeasa ca președinte, astfel încât nu se poate retine lipsa calități de membru a d-nei F..
Motivul pentru care reclamanta Z. A. a contestat hotărârea Adunării Generale din data de 19.06.2010 este acela sa nora sa, Z. G. V., care ocupa funcția de administrator, a fost concediata ca urmare a constatării unor abaterii disciplinare. În plus, împotriva norei reclamantei Asociația a formulat plângere penala pentru delapidarea sumei de 9000 de lei, așa cum rezulta din expertiza contabila efectuata de organele de cercetare penala și aflata la dosarul cauzei.
Împotriva deciziei de concediere, Z. G. V. a formulat contestație, dosarul nr._/_ (7067/2011 ) aflat în recurs la Curtea de Apel București secția a VII-a civila, fiind suspendat până la soluționarea irevocabila a prezentei cauze.
Pentru aceste motive solicitam admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea apelului formulat de reclamanta apelanta Z. A. ca nefondat, cu menținerea ca temeinica și legala a sentinței instanței de fond, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata pentru toate cele trei faze procesuale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.5, 6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
La data de 19.03.2014 intimata – reclamantă Z. A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, intimata – reclamantă a arătat că prin cererea de chemare în judecata, a solicitat instanței de fond constatarea nulității Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociației de Locatari Sc.3, . de 19.06.2010, întrucât este contrara legii, pe de o parte și vatămă interesele proprietarilor, pe de alta parte, deoarece convocarea nu s-a realizat cu 7 zile înainte de data stabilita pentru adunarea generală extraordinară, potrivit dispozițiilor art.23 alin 5 din legea nr.230/2007, nu au fost respectate condițiile de cvorum stabilite de lege, respectiv art.24 alin.1 din legea nr.230/2007; invocă nelegala convocare din prisma numărului membrilor care au convocat
adunarea generala extraordinara, a urgenței și a situațiilor special invocate de aceștia a prezentat vătămările aduse proprietarilor prin hotărârea luata cu încălcarea legii.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei. A formulat apel prin care a criticat soluția pronunțata de instanța de fond, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, în sensul anularii hotărârii adunării generale. Prin urmare, nu a formulat o cerere noua în apel.
Apelul a fost admis de Tribunalul București, Secția a IV-a Civila.
Instanța de apel a arătat ca în ce privește cvorumul, apelul său este întemeiat.
Instanța a arătat ca din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca d-na F. ar fi și membru al asociației de proprietari.
Prin urmare, reține instanța de apel, membri ai asociației de proprietari sunt 14 persoane, iar pentru ca adunarea generala a să fie întrunita cu respectarea condițiilor de cvorum, se impunea prezenta a 8 membri ai asociației, iar nu prezenta a 7 membri, în condițiile în care d-na F. R. nu era membru al asociației de proprietari.
Nu ne aflam în ipoteza în care instanța nu a dat ceea ce nu s-a cerut și nici nu a încălcat principiul disponibilității, ci, apreciind probatoriul administrat, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, a admis capătul de cerere privind anularea/constatarea nulității hotărârii adunării generale pentru lipsa cvorumului, motiv invocat o data cu cererea de chemare în judecata.
Hotărârea adunării generale din 19.06.2010 a fost luata cu nerespectarea condițiilor de cvorum indiferent daca D-na F. R. era sau nu membru al asociației de proprietari.
Daca D-na F. R. era membru al asociației de proprietari, așa cum încearcă sa demonstreze recurenta, atunci Asociația ar fi avut 15 membri, iar cvorumul cerut de lege pentru valabilitatea hotărârii ar fi fost de 9 membri.
Daca d-na F. R. nu era membru al asociației de proprietari, astfel cum a reținut instanța de apel, atunci Asociația avea 14 membri, iar cvorumul cerut de lege pentru valabilitatea hotărârii era de 8 membri.
Prin urmare, indiferent de calitatea de membru al asociației de proprietari al D-nei F., hotărârea adunării generale extraordinare din data de 19.06.2010 ar fi fost luată. cu lipsa cvorumului cerut de art 24 alin 1 din legea_.
Consideră ca hotărârea atacată este temeinică și legală și a solicitat sa nu fie luate considerare înscrisurile depuse de recurenta pentru prima data în față instanței de recurs, înscrisul intitulat Act adițional la acordul de asociere fiind un act pro causa, care, de altfel, nu are nicio data.
Învederează ca nu este pentru prima data când Asociația întocmește acte pro causa. Astfel, noii reprezentanți ai asociației au modificat chiar conținutul hotărârii atacate, între hotărârea depusă de intimată și copiata de la Avizier și hotărârea depusa de pârâți fiind diferențe în ce privește numărul persoanelor care au votat, recurenții modificând ulterior, cu pixul, mențiunile cuprinse în hotărâre.
Prin urmare, solicită respingerea recursului. Astfel cum a arătat, indiferent de numărul membrilor asociației de proprietari, hotărârea este luata fără îndeplinirea condițiilor de cvorum, motiv invocat de noi în cererea de chemare în judecata.
_ 301 2010.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Recurenta și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 5, 6, 7, 8 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
În ceea ce privește primul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art 304 pct 5 cod procedură civilă, instanța de recurs poate proceda la reformarea hotărârii în cazul în care instanța inferioară a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod procedură civilă, care stabilesc că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Totodată, legiuitorul precizează că în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Având în vedere că prevederile legale anterior enunțate constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, rezultă că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art 304 pct 5 cod procedură civilă include toate neregularitățile procedurale ce atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4 la art 304 cod procedură civilă, precum și nerespectarea unor principii a căror nerespectarea nu se poate încadra în alte motive de recurs. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi valorificată inclusiv nerespectarea unor norme legale de natură procedurală, cu respectarea condițiilor de invocare a sancțiunii nulității( în funcție de caracterul absolut sau relativ al nulității), precum și a dispozițiilor art 162 coroborate cu cele ale art 305 și art 306 cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din cererea de recurs, pârâta a invocat faptul că instanța de apel ar fi comis o neregularitate procedurală, sancționabilă cu nulitatea datorită faptului că a soluționat calea de atac cu care a fost sesizată fără observarea dispozițiilor art 294 cod procedură civilă, în condițiile în care s-a formulat o cerere nouă constând în constatarea lipsei calității de membru al Asociației a d-nei F. R.. Analizând cererea de chemare în judecată, Curtea constată că obiectul prezentului dosar îl constituie constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale a Asociației pârâte din data de 19 06 2010, invocând drept motive de nevalabilitate neregularități legate de modalitate de convocare a adunării respective, de cvorumul cu care s-a adoptat hotărârea, adoptarea unor decizii contrare intereselor Asociației. Așa cum au reținut și instanțele de fond, prin acțiunea introductivă s-au invocat și alte aspecte care nu au caracter și conținut juridic, reprezentând simple nemulțumiri ale reclamantei față de maniera în care se realizează gestionarea intereselor colective ale membrilor asociației. Examinând cererea de apel, curtea reține că reclamanta a formulat critici față de sentința pronunțată de prima instanță, structurate pe motivele de nulitate invocate în fața instanței de fond, vizând modul în care judecătoria a apreciat asupra regularității procedurii de convocare a membrilor asociației pentru adunarea generală din data de 19 06 2010, asupra condițiilor de respectare a cvorumului necesare pentru legala constituire a adunării generale, precum și asupra calității președintelui asociației de membru al comitetului executiv, în sensul de a fi ales dintre membrii acestui comitet.
Faptul că s-a susținut lipsa calității d-nei F. R. de membru al Asociației de proprietari, Curtea apreciază că nu suntem în prezența unei cereri noi formulate direct în calea de atac a apelului, deoarece, această chestiune este adusă în discuție în corelare cu susținerile referitoare la nerespectarea cvorumului legal pentru constituirea în condiții de regularitate a adunării generale cât și la posibilitatea alegerii sale în calitate de președinte al asociației în condițiile în care aceasta nu ar avea calitate de membru al asociației . Așa cum reiese din motivele de nulitate formulate prin cererea de chemare în judecată și din criticile formulate prin cererea de apel, se susține că deciziile au fost adoptate cu un cvorum de 8 persoane, ceea ce nu reprezintă jumătate plus unu din numărul membrilor asociației, care totalizează 15 membrii, iar președintele trebuie ales dintre membrii comitetului executiv, fiind de fapt candidatul cu cel mai număr de voturi la alegerea acestui comitet. Chestiunea calității de membru al Asociației de proprietari a d-nei F. R., invocată în apel nu poate primi calificarea unei cereri noi, care să intre sub interdicția instituită de dispozițiile art 294 cod procedură civilă, deoarece constituie o apărare, un argument suplimentar adus de apelanta reclamantă în susținerea aspectelor de nevalabilitate a hotărârii contestate. Din această perspectivă, Curtea reține că nu se poate considera că, prin formularea acestui mijloc de apărare instanța de apel a fost investită cu soluționarea unui nou petit sau că s-ar fi produs o schimbare a obiectului sau cauzei juridice a acțiunii introductive, din moment ce calitatea de membru al Asociației de proprietari a d-nei F. interesează atât aspectele legate de cvorumul ce trebuia întrunit pentru legale funcționare a adunării generale din data de 19 06 2010, cât și posibilitatea alegerii sale în calitate de președinte al Asociației. Pe cale de consecință, Curtea apreciază nefondat această critică.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 6 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la faptul că, prin intermediul acestui motiv de reformare, se pot remedia erorile legate de limitele investirii instanței, fiind vizate situațiile de extra petita și plus petita, în sensul că organul judiciar, soluționând pretențiile cu care a fost sesizat, acordă mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut. Acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, în limitele pretențiilor formulate, scopul pentru care legiuitorul l-a inserat între motivele de recurs fiind acela de a pune la dispoziția părților un mijloc procesual adecvat pentru corectarea nelegalității rezultate din soluționarea cauzei cu nerespectarea limitelor sesizării organului judiciar.
Cu privire la prima ipoteză a acestui motiv de motiv de modificare, Curtea constată că săvârșirea unei astfel de nelegalități se reflectă în dispozitivul hotărârii, cu precizarea că nu poate fi încadrat în această categorie judecarea greșită a unei cereri formulate de parte cu nerespectarea dispozițiilor relative la termenul de exercitare, schimbarea cauzei sau punerea în discuție a unor temeiuri juridice noi, încălcarea unei excepții din oficiu( dacă norma juridică încălcată este de ordine privată), primirea unei cereri noi în apel. Toate aceste aspecte pot constitui greșeli de judecată dar nu pot fi calificate ca extra petita și, implicit, nu pot fundamenta motivul de recurs analizat.
Cu privire la cea de-a doua ipoteză, Curtea reține că situația premisă este aceea în care instanța se pronunță pe cererea formulată de parte dar acordă mai mult, cu precizarea că pe cale jurisprudențială s-a arătat că plus petita se referă la obiectul cererii, adică la pretențiile deduse judecății, iar nu la motivele de critică formulate într-o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, pentru care există cale de atac extraordinară pentru remedierea unei astfel de neregularități.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice în speța de față, Curtea reține în primul rând faptul că nu există o încălcare a dispozițiilor art 294 cod procedură civilă, potrivit celor învederate în cele ce preced, cu precizarea că, chiar în ipoteza în care s-ar fi reținut o nesocotire a acestor prevederi procedurale, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art 304 pct.6 cod procedură civilă nu ar fi incident, în condițiile în care primirea unei cereri noi în apel constituie o greșeală de judecată( o nelegalitate ce constă în interpretarea și aplicarea eronată a unor norme legale, cenzurabilă din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă) și nu un caz de plus petita sau de extra petita, așa cum greșit susține recurenta.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă, referitor la nemotivarea hotărârii atacate, Curtea constată că, aceste dispoziții consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.
Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că decizia recurată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de apel răspunzând motivelor de critică cu care a fost investită, cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale incidente. În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că, la nivel teoretic, se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale.
În ceea ce privește considerentele deciziei tribunalului, din perspectiva neclarificării susținerii apelantei referitoare la numărul de 15 membrii al Asociației de proprietari, Curtea, supunând unei analize comparative considerentele hotărârii recurate prin raportare la motivele de critică cu care a fost investită instanța de apel, constată că s-a răspuns acestei chestiuni, tribunalul reținând pe baza procesului verbal privind acordul proprietarilor la constituirea asociației de proprietari că au devenit membrii ai acesteia la momentul formării asociației un număr de 14 proprietari din 15 și că nu s-a făcut dovada calității de membru al asociației la data adunării generale în persoana d-nei F. R..
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile ar 304 pct 8 cod procedură civilă, acesta se referă la încălcarea principiului înscris în prevederile art 969 alin 1 cod civil, potrivit căruia convențiile legale au putere de lege între părțile contractante. Pornind de la semnificația acestor dispoziții de drept de material, care consacră principiul forței obligatorii a contractului și având în vedere și prevederile procedurale invocate de recurentă drept temei pentru critica formulată, Curtea constată că trebuie distins între următoarele ipoteze: situația în care instanța este sesizată cu un diferend legat de un act juridic, indiferent că este un act juridic unilateral sau bilateral, ale cărui clauze sunt clare și precise, judecătorul, soluționând fondul, având obligația să-l aplice în litera și spiritul său, nefiind îndrituită să-i dea un alt înțeles, precum și situația în care clauzele actului juridic dedus judecății sunt neclare, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorului revenindu-i datoria de a-l interpreta, potrivit regulilor de interpretare a actelor juridice.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art 304 pct 8 cod procedură civilă se referă la situația în care actul juridic care a generat litigiul este clar sub aspectul conținutului, dar instanța, pronunțându-se asupra pretențiilor cu care fost învestită, îi schimbă natura sau înțelesul, cu precizarea că în ipoteza în care din materialul probator administrat rezultă un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic, interpretarea dată de instanțele de fond constituie o chestiune de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs.
Făcând aplicarea în cauză a acestor aspecte teoretice, Curtea constată că acest motiv de modificare a hotărârii nu este incident în cauză, în condițiile în care nu se pune problema interpretării clauzelor unui act juridic pentru calificarea naturii juridice a acestuia sau pentru clarificarea sensului acestora, ci trebuie stabilită conformitate hotărârii adunării din data de 19 06 2010 cu dispozițiile legale. Practic, prin intermediul acestui motiv de recurs, reclamanta critică modul de interpretate a probelor ( procesul verbal privind acordul proprietarilor la constituirea asociației, actul adițional de aderare ulterioară la asociația de proprietari), chestiune ce ține de situația de fapt, care scapă cenzurii instanței de recurs, în condițiile în care această cale de atac are caracter extraordinar și nu este devolutivă, permițând doar realizarea unui control de legalitate.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs formulat și întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
Din examinarea cererii de recurs, rezultă că pârâta a invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, referindu-se la prevederile art 9 din HG 1588/2007, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a legii 230/2007, prevederi care statuează în sensul că înscrierea ulterioară în asociația de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenți la adunarea generală de constituire și care nu și-au dat consimțământul în condițiile prevăzute la art. 7 se face la cererea scrisă a acestora, fără alte formalități. În a două teză a acestui text de lege, se prevede că proprietarul din condominiu solicită să devină membru al asociației de proprietari prin semnarea unui act adițional la acordul de asociere, fără alte formalități. Așa cum rezultă din simpla lectură a acestor dispoziții legale, pentru a deveni membru în asociația de proprietari, persoana, titular al dreptului de proprietate asupra unui apartament din condominium poate deveni membru al asociației prin formularea unei cereri în acest sens, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități. O astfel de cerere poate îmbracă forma unui act adițional la acordul de asociere, semnat de către solicitant, dar, Curtea apreciază că forma actului adițional nu este prevăzută imperativ de către legiuitor, în sensul că nu constituie singura modalitate de exprimare a intenției proprietarului de a deveni membru al asociației. Interpretând aceste dispoziții legale în spiritul în care s-a realizat întreaga reglementare a regimului juridic al asociațiilor de proprietari și având în vedere și faptul că crearea acestor entități juridice s-a efectuat în scopul valorificării și protejării unor interese private, Curtea reține că actul de aderare are natură consensuală, esențială fiind exprimarea voinței proprietarului de a deveni membru al asociației, indiferent de forma pe care o îmbracă această manifestare de voință. Aceste fiind și argumentul pentru care legiuitorul a menționat expres în două rânduri, faptul că nu sunt necesare alte formalități, urmărindu-se crearea unor proceduri simplificate, rapide și flexibile care să asigure buna funcționare asociației și prin urmare, buna administrare a condominiului.
Din această perspectivă, Curtea constată că, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale anterior examinate, prin raportare la înscrisurile noi depuse în probațiune în faza procesuală a recursului, nu se poate concluziona decât în sensul că d-na F. R. are calitatea de membru al asociației de proprietari, în condițiile în care a formulat o cerere de manifestare a adeziunii datată 18 10 2008, care poartă număr de înregistrare din partea asociației, precum și ștampila acesteia, actul adițional la acordul de asociere, care de asemenea poartă ștampila asociației. Din examinarea conținutului ultimului înscris, reiese că actul adițional este nedatat, astfel că, chiar în ipoteza în care s-ar considera că această omisiune ar fi natură să lipsească de forță probantă acest înscris( sub semnătură privată), Curtea apreciază că, în speță calitatea de membru al asociației a d-ei F. este dovedită de cererea de aderare formulată la data de 18 10 2008, coroborată cu cele două hotărâri ale adunărilor generale care au avut loc la datele de 06 09 2011 și respectiv 08 11 2009, prin care d-na F. a fost aleasă de două ori președintele asociației.
Or, în aceste condiții, trebuie concluzionat că asociația totalizează 15 membrii, astfel că cvorumul ce se impune a fi întrunit pentru legala constituire a adunării generale înseamnă prezența efectivă a jumătate plus unu, adică 8 membrii, cerință care a fost îndeplinită la adoptarea hotărârii contestate de reclamantă sub aspectul validității în prezenta cauză. Curtea apreciază ca pe deplin corect susținerile primei instanțe, în sensul că nu se poate considera că îndeplinirea cerințelor de cvorum ar semnifica 9 membrii prezenți, deoarece ar conduce la concluzia că asociația are în compunere 16 membrii, ceea ce nu corespunde realității, din moment ce aceasta este alcătuită doar din 15 membrii, astfel că exigența de jumătate plus unu, instituită pentru crearea cvorumului în condiții de legalitate, nu poate satisfăcută decât prin constituirea unei adunări formate din 8 membrii. Apariția unor astfel de probleme se datorează faptului că numărul total de membrii ai asociației este impar, astfel că stabilirea a ceea ce înseamnă jumătate plus unu membrii, nu se poate face decât prin aproximare, în maniera învederată anterior. Pe cale de consecință, Curtea consideră că hotărârea atacată respectă cerințele legii, sub aspectul cvorumului necesar pentru adoptarea deciziilor, fiind necorespunzător realității rezultatul la care a ajuns instanța de apel, din acest punct de vedere.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea apreciază că se impune reformarea deciziei atacate, în condițiile în care soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că se impune admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Făcând aplicarea prevederilor art 274 cod procedură civilă, Curtea va obliga reclamanta Z. A. la plata sumei de 506,15 lei( reprezentând onorariu de avocat și taxele judiciare de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .,prin președinte împotriva deciziei civile nr.445A3.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă Z. A..
Modifică în tot decizia atacată în sensul că:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă Z. A. împotriva sentinței civile nr.4491/08.03.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în contradictoriu cu intimata – pârâtă Asociația de Proprietari ..
Obligă intimata – pârâtă Z. A. la plata sumei de 506,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta –reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored.C.S.
Ex.2/28.03.2014
T.B.Secția a IV-a Civilă – A.G.Țambulea
- A.P.
Jud.sector 3 București – D.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 513/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 509/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
