Legea 10/2001. Decizia nr. 267/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2012 în dosarul nr. 267/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.267 A
Ședința publică de la 25 iunie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta reclamantă R. R. A., împotriva sentinței civile nr.1279 din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI .
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 iunie 2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2009 pe rolul Tribunalului București reclamanta R. R. A. a formulat, în contradictoriu cu Agenția D. Statului contestație împotriva deciziei emisă de aceasta din urmă în procedura specială de restituire.
Prin sentința civilă nr. 1279 din 10.11.2009, Tribunalul București Secția a V a Civilă, a respins contestația ca neîntemeiată reținând următoarele considerente:
Motivul invocat de reclamantă nu poate determina nulitatea deciziei nr. 1895/10.11.2008 deoarece prin anularea parțială a contractului de privatizare, imobilul revendicat nu s-a întors în patrimoniul Agenției D. Statului, aceasta nefiind unitatea deținătoare a imobilului, ci competența de a soluționa notificarea revine S.C. Agroindustriala S.A. Mărășești, județul V., prin lichidator, conform pct. 21. 3 lit. d teza a II a din H.G. nr. 250/ 2007.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe, reclamanta a susținut că, pârâta ca reprezentant al statului a avut în patrimoniu suprafața reținută prin sentința Judecătoriei A., a vândut către Agroindustriala S.A. Mărășești suprafața menționată; activul a fost scos din patrimoniul societății agricole menționată care și-a diminuat patrimoniul ca urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare de acțiuni; terenul a reintrat în patrimoniul vânzătorului inițial, adică al statului prin ADS, astfel că această entitate este cea care trebuie să elibereze titlul de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.06.2010, intimata a susținut, în esență, că prin hotărârile la care face referire apelanta nu s-a dispus nicio obligație în sarcina ADS și în condițiile în care societatea privatizată se află în faliment, intimata a dispus, prin decizia contestată comunicarea dosarului lichidatorului societății spre competentă soluționare. Imobilul revendicat nu s-a întors în patrimoniul intimatei ci se află și în prezent în proprietatea S.C. Agroindustriala S.A. Mărășești.
La data de 22.11.2010, apelanta a precizat motivele de apel în sensul că a susținut nelegalitatea sentinței prin prisma dispozițiilor art. 21.3 lit. d teza a doua din H.G. nr. 250/2007, atunci când instanța a apreciat că lichidatorul societății în lichidare S.C. Agroindustriala Mărășești S.A. ar fi entitatea competentă să soluționeze notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele din litigiu.
Prin urmare, în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus constatarea nulității contractului de privatizare prin efectul acestei sentințe părțile au fost repuse în situația anterioară ceea ce implică revenirea imobilelor în patrimoniul statului.
Lichidatorul dispune, în temeiul dispoziției art. 118 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, doar asupra patrimoniului societății în lichidare, patrimoniu din care, în condițiile prezentate nu fac parte și imobilele din litigiu și, astfel, prin menținerea deciziei emisă de intimată se încalcă dispoziția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de fond a aplicat greșit dispoziția art. 27 din Legea nr. 10/2001 atunci când a considerat că decizia atacată este legală deși respinsese pe fond notificarea în loc să procedeze doar la redirecționarea ei către unitatea deținătoare.
La data de 06.06.2011, cauza a fost suspendată în temeiul dispoziției art. 244 pct. 1 din codul de procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului V. și a fost repusă pe rol consecință a admiterii cererii apelantei formulată la data de 27.04.2012.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de apel mai sus menționate, având în vedere dispoziția art. 295 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru considerentele care succed:
Prin decizia contestată, intimata, având în vedere și sentința civilă nr. 467 din 03.06.2008 pronunțată de Judecătoria A. (prin care s-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 30/15.04.2002 încheiat între ADS și Asociația Agroindustriala Mărășești PAS, în sensul înlăturării din valoarea capitalului social al societății în discuție a imobilului conac Pufești, compus din construcții și terenul aferent de 33.315 mp), a respins notificarea petiționarilor Barbaresso I. S., Lahovary C. și R. R. constatând că societatea Agroindustriala S.A. Mărășești este în procedura insolvenței și a transmis dosarul aferent notificării spre competentă soluționare lichidatorului judiciar.
Critica relativă la contradictorialitatea deciziei, sub aspectul celor arătate mai sus ( s-a respins ca neîntemeiată notificarea deși intimata nu era competentă să o soluționeze) nu a fost invocată în fața primei instanțe; fiind o critică nouă susținută direct în apel este inadmisibilă potrivit cu dispoziția art. 294 din Codul de procedură civilă care oglindește principiul tantum devolutum quantum judicatum.
Același regim juridic este aplicabil cererii formulată la data de 10.05.2012 prin care apelanta înțelege să-și modifice, în apel, cererea de chemare în judecată în acord cu dispoziția art. 132 din Codul de procedură civilă, Curtea reținând doar modificările ce vizează strict precizarea câtimii obiectului material al cererii și detalierea motivelor de apel iar nu și pe acelea prin care se tinde la lărgirea cadrului procesual în apel.
Revenind asupra criticilor din apel, după arătarea acestor chestiuni prealabile, Curtea reține că, prin sentința civilă nr. 727 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul V., și care a temporizat judecata pendinte, instanța de fond a soluționat irevocabil contestația formulată de reclamanții Barbaresso I. S., Lahovary C. și intervenienta R. R., apelanta din cauza de față, în contradictoriu cu S.C. Agroindustriala Mărășești prin lichidator, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - A.N.R.P și a dispus restituirea către aceștia a suprafeței de_ m.p. teren intravilan și a construcțiilor conac, havuză, bazin, C3, C4, C6 cu plata valorii de piață a acestora.
S-a mai constatat dreptul reclamanților și al intervenientei la despăgubiri pentru suprafața de 11.777 m.p. teren intravilan Pufești și pentru bunurile imobile –anexe menționate în dispozitiv.
La adoptarea acestei soluții Tribunalul V. a avut în vedere sentința civilă la care face referire apelanta în motivele de apel, respectiv, sentința civilă nr. 467/2008 pronunțată de Judecătoria A. cât și efectele juridice pe care aceasta le produce față de părțile din litigiul care a format obiectul dosarului nr._ .
Considerentele decizorii ale acestei sentințe se impun cu autoritate de lucru judecat în procesul pendinte notificarea apelantei primind o rezolvare irevocabilă, în sensul arătat, față de părțile cu care aceasta, împreună cu ceilalți contestatori, au înțeles să deruleze procedura contencioasă și cărora le este opozabilă sentința.
Susținerile relative la efectele pe care produce hotărârea de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare de acțiuni, este nefondată cu atât mai mult cu cât părțile, în litigiul care a provocat suspendarea judecății apelului de față, au obținut soluționarea contestației, în contradictoriu cu societatea reprezentată prin lichidatorul judiciar, au obținut obligarea acesteia, în sensul arătat și nu au formulat recurs împotriva acelei soluții; prin sentința precitată, instanța a reținut, pe seama probatoriului administrat, și că bunurile aparțin pârâtei și se încadrează în prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 iar reclamanții nu au dovedit contrariul.
Prin urmare, Curtea constată că, în mod corect, prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 21.3 lit. d, teza a doua din H.G. nr. 250/2007 și ale art. 1 din Primul protocol adițional la C.E.D.O., astfel că, în temeiul dispoziției art. 296 din Codul de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea R. R. A. cu domiciliul ales în Onești, ./7 la Cabinet Avocat E. N., împotriva sentinței civile nr. 1279 din 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Doinița M. D. A. B. L. Chriceanu
Tehnoredactat D.M/GIA
Ex. 4/19.07.2012
Tribunalul București Secția a V-a Civilă
Jud. S. O.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
