Legea 10/2001. Decizia nr. 370/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 370/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.370
Ședința publică de la 27.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 13.02.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 20.02.2013 și apoi la 27.02.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând în fond după casare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2008, la data de 28.05.2008, reclamantul S. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR și COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001, prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului M. București să-i restituie în deplină proprietate și liniștita folosința terenul în suprafață de 420 mp situat în București, . V.) nr.61, sectorul 3 și obligarea pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 să-i acorde despăgubiri pentru construcția formata din corpul A - 5 camere, hol, bucătărie, spălătorie, două camere personal de serviciu, la mansarda, pivnița si pod si corpul B - doua încăperi mici.
Prin sentința civilă nr.848 din 03.06.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2008 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primarul General și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În considerentele sentinței se arată că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, deoarece potrivit certificatului de naștere, proprietara inițială a terenului s-a născut la 4.11.1886, purtând numele Flam Seine Hende, având ca mamă pe Flam M. și ca tată pe Flam Israil. În certificatul de moștenitor se menționează că Lotti S. a decedat la 04.11.1969, fiind născută la 01.11.1885, iar numele tatălui acesteia a fost Israel Flam cu mamă necunoscută. În certificatul de naștere al lui S. I., tatăl reclamantului, numele mamei acestuia este menționat ca fiind Lotti S.. Mențiunile în certificatul de naștere și cel de deces nu corespund. În titlul de proprietate asupra terenului – contractul de vânzare-cumpărare nr._ din 11.08.1945, în sentința civilă nr. 8892/1962, în procesul-verbal de impunere din anul 1961, în decizia de expropriere nr.836/1963 numele proprietarului este același. Tribunalul a reținut, însă, că proprietarul bunului preluat abuziv menționat abuziv nu este una și aceeași persoană cu Lotti S., persoana de pe urma căreia reclamantul pretinde drepturi succesorale, constatând că între reclamant și S. Heine Sende nu a existat o legătură, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001. Reclamantul a dovedit, însă, existența preluării abuzive a terenului ce face obiectul acțiunii, care a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951 și care a fost identificat ca fiind liber pentru o suprafață de 340,73 mp și ocupat de alei și trotuare pe suprafața de 79,27 mp conform expertizei tehnice efectuate în cauză. Pe acest teren a existat o construcție compusă din parter și etaj, la parter 5 camere, hol, baie, bucătărie, iar la etaj două camere, care a fost demolată Decretului nr. 217/1989 astfel cum rezultă din adresa nr.3170 din 27.06.2001 a ..
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel la 03.10.2009 de către reclamantul S. M., cu respectarea termenului prevăzut de art.284 Cod procedură civilă, sentința fiind comunicată apelantului la 27.10.2009, conform dovezii aflate la fila 79 dosar fond.
Prin decizia civilă nr.558A din 28 septembrie 2010 Curtea de Apel București – Secția A IV-A Civilă a admis apelul formulat, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.
În motivarea decizie s-a reținut că astfel cum rezultă din actele de stare civilă și de actele de proprietate depuse la dosar, Lotti S. este una și aceeași persoană cu Seine Hende S., bunica paternă a apelantului S. M., în certificatul de naștere al lui Seine Hende precizându-se că s-a născut la data de 04.11.1886, în Ploiești. Seine Hende s-a căsătorit cu I. S., bunicul apelantului, devenind S. Seine Hende, care în anul 1945 a cumpărat imobilul situat în București, ..61, sector 3. Înainte de a dobândi acest imobil Seine Hende l-a adus pe lume de I. S., tatăl apelantului. Din certificatul de naștere al acestuia rezultă că s-a născut în 1911 din părinții S. Lotti și I.. Pe certificatul de naștere al lui I. S. este trecută și vârsta mamei – 25 de ani.
În anul 1961, S. Seine Hende primește un certificat de călătorie în vederea emigrării în Israel pe care este trecută data nașterii – 04.11.1886 în Ploiești și domiciliul din București, .. 61. Acest certificat a fost eliberat la 23.02.1961, purtând timbrul izraelian_ și având viza de intrare în Franța pe 16 august 1961.
Se mai reține că S. M. a primit în același an, 1961, certificatul de călătorie eliberat la 23 februarie, care conține data nașterii sale și domiciliul din București, ..61, având timbrul izraelian_ și purtând viza de intrare în Franța pe 16 august 1961.
Adeverința din anul 1961 emisă de Fondul Plastic precizează că S. I. locuiește în București, .. 61, același domiciliu cu M. și Seine Hende.
Certificatul de deces al lui Lotti S. a conținut o eroare materială privind anul nașterii, respectiv 01.11.1885, în loc de 04.11.1886, care a fost îndreptată printr-un înscris emis de Departamentul de Sănătate și Servicii Vârstnici Statul New Jersey.
Astfel, Lotti S. rezultă că este una și aceeași persoană cu Seine Hende, mama lui I. S. și bunica apelantului.
Instanța de apel a constatat că aspectele reținute de instanța de fond, în sensul că reclamantul nu este persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, deoarece nu a făcut dovada legăturii de rudenie dintre el și persoana din patrimoniul căreia a fost preluat abuziv imobilul din București, . V.) nr. 61, sector 3, au fost înlăturate prin probele administrate în apel.
Instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru a admite acțiunea, reținând, în esență, că reclamantul nu este persoană îndreptățită deoarece nu a dovedit calitatea de succesor a fostului proprietar menționat în decizia de expropriere nr. 836/1963 – S. Seine Hende. Acest aspect a fost probat prin înscrisurile depuse în apel și, având în vedere că tribunalul nu a intrat în cercetarea pe fond a acțiunii formulată de S. M., prin care s-a solicitat restituirea în deplină proprietate a terenului de 420 mp din . și a despăgubirilor pentru construcția demolată, Curtea va trimite cauza spre rejudecare pe fond la același tribunal. Soluția instanței de fond echivalează cu o soluționare în baza excepției lipsei calității procesuale active.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va avea în vedere aspectele dezlegate în apel privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, precum și probele administrate în sensul identificării imobilului revendicat prin expertiza întocmită de expert F. R. și preluat abuziv în baza Decretului nr. 111/1951.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția A IV-A Civilă la data de 26.01.2011, iar prin încheierea din 21.02.2011 a fost admisă excepția de incompatibilitate, cauza fiind înaintată Registraturii Secția a IV-a în vederea repartizării aleatorii, cauza fiind repartizată prezentului complet de judecată.
Prin sentința civilă nr.2233/14.12.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul stabiliri și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul care a fost situat în București ., sector 3, compus teren în suprafață de 420 m.p. și construcția demolată compusă din parter (5 camere, hol, baie, bucătărie), etaj ( 2 camere) și pivniță și a respins cererea privind restituirea în natură a terenului, precum și cererea referitoare la acordarea de despăgubiri pentru corpul B, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.558A din 28 septembrie 2010 Curtea de Apel București – Secția A IV-A Civilă, cu putere de lucru judecat a fost dezlegate problema calității de persoană îndreptățită a reclamantului, precum și faptul că imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 111/1951.
Totodată prin raportul de expertiza întocmită de expert F. R. a fost identificat imobilul – teren, în discuție fiind posibilitatea de restituire în natură a acestuia precum și întinderea dreptului la măsuri reparatorii asupra construcțiilor demolate.
În ceea ce privește posibilitatea de restituire în natură, tribunalul a reținut că, deși în raportul de expertiză efectuat în cauză se menționează că acesta ar fi liber de construcții, totuși din planul de situație, din fotografiile cât și din adresa nr._/2008 emisă de PMB Serviciul cadastru depuse la dosar rezultă că acesta este afectat de elemente de sistematizare, respectiv, alee, acces garaj pentru imobilul învecinat cât și parcare amenajată.
În consecință tribunalul a constatat, că nici măcar parțial acest teren nu poate fi restituit în natură, ceea ce îndreptățește reclamantul doar la măsuri reparatorii în echivalent.
În ceea ce privește construcțiile demolate, tribunalul a reținut că în contractul de vânzare - cumpărare din data de 4 august 1945, transcris sub nr._ din 4 august 1945 la grefa Tribunalului I. se menționează două corpuri de clădire, dar în procesul verbal de impunere din 1961 ( fila 13) nu mai apare menționat corpul din spatele curții, ceea ce face ca mențiunea din decizia de preluare în care era trecut un singur corp de clădire să corespundă realității.
Având în vedere considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art.26 alin.3 din Legea 10/2001 astfel cum au fost interpretate prin decizia XX/2007 a ICCJ, tribunalul a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul stabiliri și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul care a fost situat în București ., sector 3 compus teren în suprafață de 420 m.p. și construcția demolată compusă din parter (5 camere, hol, baie, bucătărie), etaj (2 camere) și pivniță.
Totodată, tribunalul a respins cererea privind restituirea în natură a terenului precum și cererea referitoare la acordarea de despăgubiri pentru corpul B, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. M., solicitând modificarea în parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, restituirea în natură a terenului situat în București, ., sector 3.
În motivare, recurentul a arătat că, în mod netemeinic și nelegal, Tribunalul București, a respins cererea sa de restituire, în natură a imobilului - teren, situat în București, ., sector 3, motivând că terenul este afectat de "elemente de sistematizare, respectiv alee, acces garaj pentru imobilul învecinat, cât și parcare amenajată”.
In primul ciclu procesual, s-a efectuat un raport de expertiza topo, din care rezulta ca 340,73 mp din terenul solicitat de reclamant este liber" nu există pe teren nici un fel de construcții, nu este afectat de amenajări urbane sau detalii de sistematizare, fiind liber, se încadrează în dimensiunile existente în actul de vânzare-cumpărare având latura dinspre M. V. (Vest) de 10,10 ml, iar dinspre terenul de sport (est) de 6,20 ml." Mai mult decât atât, completarea la raportul de expertiză este însoțită si de o schiță pe care este precizat în mod expres anul 1995 și situația terenului - în curs de amenajare -.
Este foarte clar că terenul - cei 340,73 mp - era liber la momentul efectuării expertizei. Poate ulterior s-a amenajat o parcare pentru proprietarii imobilelor învecinate și o cale de acces către un garaj, dar pârâta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte dacă aceste lucrări sunt autorizate și când au fost ele autorizate.
Conform art.10 din Legea 10/2001 "în situația imobilelor preluate în mod abuziv si demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, .... ".
Din analiza art.10 Legea nr.10/2001rezultă că: "în privința terenurilor restituirea se face în natura în următoarele situații:
a) construcția preluată abuziv, o dată cu terenul nu a fost demolată (art.10 alin.1 prima parte)
b) construcția preluată abuziv o dată cu terenul a fost demolată în tot sau în parte, dar pe teren nu s-au ridicat nici un fel de construcții (art.10 alin.1)
c) construcția preluată o dată cu terenul a fost distrusă ca urmare a unor calamități naturale sau, în cazul imobilelor rechiziționate în baza Legii nr.139/1940au pierit în timpul războiului fără ca proprietarii să primească vreo despăgubire, dar condiționat în ambele cazuri, de împrejurarea că terenul a rămas liber în tot sau în parte (art.10 alin.4-5).
d) terenul este ocupat de construcții neautorizate în condițiile legii, edificate după 1 ianuarie 1990, sau construcții ușoare sau demontabile (art.10 alin.3)
e) terenul a fost preluat fără construcții ori construcțiile vechi au fost demolate și, ulterior au fost edificate noi construcții, restituirea în natură putându-se obține, în această ipoteză, numai pentru partea de teren rămasă liberă." (F. Baias, B. D., M. aNicolae - Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv Legea 10/2001 comentată și adnotată VolI Ed Rosetti B. 2001)
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că ne aflăm în ipoteza instituită de alin.3 al art.10 din Legea nr.10/2001, situație în care solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la restituirea terenului în natură.
Prin decizia civilă nr. 694 din 18.04.2012 Curtea de Apel București secția a III a civilă a admis recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 2233 din 14.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul - pârât M. București prin Primar General, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, curtea a apreciat că probatoriul administrat în cauză este contradictoriu și nu lămurește pe deplin situația terenului în litigiu, pentru a se putea aprecia asupra restituirii în natură sau nu.
Curtea a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului, în sensul efectuării unei noi expertize care să identifice terenul și să se stabilească dacă pe teren este edificat un acces la garajul subteran al unui imobil învecinat.
În fond după casare, curtea a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert B. M..
De asemenea au fost depuse relații suplimentare cu privire la situația juridică a imobilului, relații obținute de la Primăria Municipiului București.
În fond după casare, examinând acțiunea curtea constată că este în parte întemeiată.
Astfel, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București ., sector 3, compus teren în suprafață de 420 m.p. și construcția demolată compusă din parter (5 camere, hol, baie, bucătărie), etaj ( 2 camere) și pivniță și s-a respins cererea referitoare la acordarea de despăgubiri pentru corpul B, ca neîntemeiată.
Unicul aspect rămas în litigiu, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a fost cel referitor la natura măsurii reparatorii ce i se cuvine reclamantului pentru teren, acesta apreciind că este posibilă restituirea în natură și nu în echivalent cum a dispus instanța anterioară.
Sub acest aspect, curtea reține că, în urma suplimentării probatoriului în cauză, expertul a concluzionat că pe terenul în litigiu se află edificate o parcare auto, o construcție semiîngropată, o intrare subterană spre această construcție, o scară de acces către vecinul de la nord Romtelecom, nefiind teren liber care să poată fi restituit în zonă.
Prin urmare, curtea apreciază că nu este posibilă restituirea în natură a terenului întrucât sunt aplicabil dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2 din legea 10/2001, nefiind teren liber în zonă.
Contrar susținerilor recurentului, amplasarea terenului este determinantă pentru aprecierea oportunității de retrocedare în natură. Astfel, este de remarcat că nici una din expertizele efectuate în cauză nu au concluzionat că terenul poate fi restituit în natură.
Astfel, prima expertiză efectuată în fața tribunalului a reținut exclusiv faptul că parte din teren nu are construcții și că este în curs de amenajare și parte din teren este ocupată de alei și trotuare, fără a preciza însă dacă poate fi restituit sau nu în natură.
Expertiza efectuată în urma admiterii recursului și casării cu reținere a concluzionat că nu există suprafață de teren liberă, ce poate fi restituită în natură. Ca urmare, amplasarea terenului în schița de ansamblu a locului cadastral, edificarea unei parcări auto și accesul la aceasta, dar și existența unei scări de acces către vecinul de la nord, fac imposibilă restituirea în natură fără a incomoda planul de sistematizare al zonei și utilizarea celorlalte construcții din jur.
Pentru aceste considerente, curtea, în fond, după casare, admite în parte acțiunea.
Constată că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 3, compus din teren în suprafață de 420 mp. și construcție demolată, compusă din parter (cinci camere, hol, baie, bucătărie), etaj (două camere) și pivniță, în condițiile art. 16 din titlul VII al legii 247/2005.
Respinge cererea de restituire în natură a terenului și cererea de acordare de despăgubiri pentru corpul B, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În fond, după casare, admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Constată că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 3, compus din teren în suprafață de 420 mp și construcția demolată în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Respinge cererea de restituire în natură a terenului și cererea de acordare de despăgubiri pentru corpul B, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A. D. T. I. A. H.
P.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehnored.ADT/B.I.
2 ex/02.04.2013
-------------------------------------
T.B.Secția a IV-a – C.A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 122/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 121/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
