Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 34/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 34-A
Ședința publică de la 30.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți, S. A., S. M., S. Ș., S. C., S. D., împotriva sentinței civile nr.842/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, M. FINANȚELOR PUBLICE - REPREZENTANT AL STATULUI ROMÂN.
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, P. A. L., în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți, S. A., S. M., S. Ș., S. C., S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, eliberată de Baroul București, lipsind intimatul-pârât, Ministerul Finanțelor Publice - Reprezentant Al Statului Român.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care,
Avocatul apelanților-reclamanți, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea ia act de precizarea reprezentantului apelanților reclamanți, în sensul că în cauză nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul, avocatul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților și obligarea pârâtului la plata prețului de piață al imobilului situat în București, .. 36.apart. 1, sector 1.
Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 1/2009, care completează Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de stat, respectiv, dispozițiile art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.
În mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a apreciat că dispoziția legală, mai sus menționată nu ar fi incidentă în cauză, întrucât, încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5515/_/20.05.1998, s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 27.11.2013, sub nr._, reclamanții S. A., S. M., S. Ș., S. C. și S. D. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la plata prețului de piață al imobilului apartament situat în București, .. 36, parter, sector 1, și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.842/24.06.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanții S. A., S. M., S. Ș., S. C. și S. D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 879/11.05.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, rămasa definitivă prin decizia nr.270/27.06.2012 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1168/06.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea formulată de foștii proprietari ai imobilului, B. Ș. și P. Ș. M., și au fost obligați reclamanții din prezenta cauză să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în București, .. 36, sector 1. În considerentele deciziei civile nr. 270/27.06.2012 s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5515/_/20.05.1998 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, întrucât acțiunea în revendicare a fost formulată în anul 1996, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În acest sens, instanța a arătat că „la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, titlul vânzătorului, respectiv al Statului Român, prin Primăria Municipiului București, era contestat în justiție și se solicita revendicarea acestuia, situație în care nu se putea înstrăina bunul până la terminarea judecății”.
Față de situația de fapt reținuta mai sus, în speță devin aplicabile disp. art. 50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 au dreptul la restituirea doar a prețului actualizat, care urmează să se facă de Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Această soluție se desprinde și din interpretarea per a contrario a art. 50 ind.1 din același act normativ care prevede dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor numai în favoarea proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții S. A., S. M., S. Ș., S. C. și S. D., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța nu a avut în vedere împrejurarea că cererea în revendicare a fost admisă în urma comparării titlurilor părților și considerentele deciziei civile nr.270/2012, pronunțată de Curtea de Apel București nu sunt de natură să desființeze titlul de proprietate al reclamanților și nici nu s-a reținut vreo culpă a acestora la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
Verificând legalitatea sentinței apelate, Curtea a constatat că apelul este fondat și în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă l-a admis, a schimbat sentința apelată, admițând cererea de chemare în judecată și obligând pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 490.355 lei, reprezentând prețul de piață al imobilului situat în București, sector 1, ..36, parter, . patru camere și dependințe, cota indiviză de 30,97% din părțile de folosință comună ale imobilului și suprafața de teren de 40,30 mp aferentă, pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.184/2001 – norma de drept specială în materia restituirii prețului, potrivit cu care – plata sumelor reprezentând prețul actualizat achitat de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare încheiate în baza prevederilor Legii nr.112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
În accepțiunea Legii nr.10/2001, desființarea unui contract de vânzare – cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 se produce fie ca urmare a admiterii unei acțiuni în anulare, fie a unei acțiuni în revendicare (art.20 alin.3 din Legea nr.10/2001). Ori, în prezenta cauză, prin sentința civilă nr.879/11.05.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă – fila 43 din dosarul de fond - a fost admisă acțiunea în revendicare împotriva reclamanților. Apelanții - reclamanți, deși posesori ai imobilului în litigiu, au pierdut proprietatea imobilului în litigiu în baza admiterii acțiunii în revendicare prin compararea titlurilor.
Prin sentința civilă nr. 879/11.05.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr.1168/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reclamanții au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr.5515/_/20.05.1998 – fila 9 din dosarul de fond.
Prin niciuna dintre hotărârile menționate, nu s-a reținut faptul că la momentul încheierii de către apelanții - reclamanți a actului de vânzare cumpărare ar fi fost încălcate dispoziții ale Legii nr. 112/1995 sau că aceștia ar fi fost de rea-credință. Dimpotrivă, în litigiul anterior, instanțele au constatat că ambele părți opun un drept de proprietate valabil, motiv pentru care acțiunea formulată împotriva chiriașilor-cumpărătorilor a fost admisă, fiind acela că actul de proprietate invocat de succesorul fostului proprietar este preferabil în raport cu titlul de proprietate al acestora.
Față de aceste considerente, constatând că apelanții – reclamanți au pierdut proprietatea apartamentului în litigiu, în urma admiterii acțiunii în revendicare, Curtea a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.501 din Legea nr.10/2001 și în consecință a admis apelul, a schimbat sentința apelată, a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 490.355 lei, reprezentând prețul de piață al imobilului situat în București, sector 1, ..36, parter, . patru camere și dependințe, cota indiviză de 30,97% din părțile de folosință comună ale imobilului și suprafața de teren de 40,30 mp aferentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți S. A., S. M., S. Ș., S. C. și S. D., toți cu domiciliul ales la C..Av.P. A., în București, ..9, ., parter, ., împotriva sentinței civile nr.842/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentant al STATULUI ROMÂN, cu sediul în București, ., sector 5.
Schimbă sentința apelată și pe fond:
Admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 490.355 lei, reprezentând prețul de piață al imobilului situat în București, sector 1, ..36, parter, . și dependințe, cota indiviză de 30,97% din părțile de folosință comună ale imobilului și suprafața de teren de 40,30 mp aferentă).
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
8 ex./25.02.2015
TB-S.5 – S.V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 719/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
