Legea 10/2001. Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 86/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 86 A
Ședința publică din data de 18.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. E. F.
JUDECĂTOR - M. S. C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 124/30.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți H. C., Ș. C. și T. P., cauza având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți H. C., Ș. C. personal și T. P. reprezentanți de avocat N. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 19 dosar, lipsind apelanții-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită ca hotărârea ce se va pronunța să fie comunicată la domiciliile intimaților și nu la domiciliul ales unde au fost citați pentru acest termen.
Curtea ia act de solicitarea reprezentantului intimaților-reclamanți și dispune rectificarea în sistemul ecris cu privire la domiciliile intimaților.
Reprezentantul intimaților-reclamanți declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Intimații-reclamanți H. C., Ș. C. și T. P. prin avocat solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește critica formulată de apelanta-pârâtă, în sensul că instanța de fond a anulat în parte, în mod greșit dispoziția primarului general, iar hotărârea a fost motivată superficial, reprezentantul intimaților-reclamanți solicită ca instanța să constate că este neîntemeiată având în vedere înscrisurile depuse la dosar și din care rezultă exact contrariul și raportul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în care se consemnează că se respinge pentru construcție, ca nedovedită, în oferta de donație fiind doar teren și există autorizație de demolare.
Reprezentantul intimaților-reclamanți arată că, acceptarea în formă autentică a ofertei de donație nu s-a mai efectuat, aceasta nefiind regăsită în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni ale fostului notariat de Stat, în acest sens fiind și referatul de carte funciară din cadrul Judecătoriei sector 4 București din data de 16.08.2001.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentantul intimaților-reclamanți apreciază că această critică nu este întemeiată nici în drept și nici în fapt, cu precizarea că, instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa acesteia astfel cum a fost constatată.
Cu privire la despăgubiri, reprezentantul intimaților-reclamanți arată că părțile pe care le reprezintă nu au încasat niciodată despăgubiri nici pentru construcții și nici pentru teren și nu există nici un act de demolare, iar demolarea a avut loc după preluarea abuzivă de către stat, la o dată necunoscută.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 09.09.2013 sub nr. unic de dosar_, reclamanții T. P., H. C. și Ș. C., în contradictoriu cu pârâtul P. G. al Municipiului București, au formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/29.07.2013 emisă de P. G. al Municipiului București, solicitând instanței anularea parțială a acestei dispoziții în ceea ce privește art. 1 alin. 3, respectiv soluția de respingere a cererii vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția situată în București, .. 120 A, sector 4, și obligarea pârâtului de a emite dispoziție de acordare a măsurilor compensatorii constând în puncte și pentru imobilul construcție.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că Prin notificările nr. 2030/10.08.2001, nr. 2031/10.08.2001, nr. 531/14.02.2002 și nr. 532/14.02.2002 au solicitat stabilirea de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensare sau alte măsuri reparatorii prin echivalent, pentru mai multe imobile situate în București printre care și imobilul situat în București, .. 120A, sector 4, compus din teren în suprafață de 220 m.p. și construcție în suprafață de 94 m.p., cu destinație de locuință, edificată cu fundație din beton, zidărie de cărămidă, compusă din trei camere, baie, bucătărie, hol, pivniță, având utilități racordate.
Menționează că sunt moștenitorii defunctului lor soț și tată, T. C., conform certificatului de moștenitor nr. S60/1960, terenul fiind dobândit de acesta din urmă în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3573/1931 și transcris sub nr. 1696/1931, de la mama sa, defuncta S. T.. Precizează că pe acest teren a fost edificată construcția cu destinația de locuință având o suprafață de 94 m.p.
Reclamanții mai arată că în anul 1974 terenul a fost preluat abuziv de stat, iar construcția a fost demolată, neprimind despăgubiri nici pentru teren și nici pentru casă.
Susțin că au fost determinați prin violență psihică să semneze oferta de donație autentificată sub nr. 3041/25.04.1974 pentru terenul de 220 m.p., iar la scurt timp după semnarea ofertei de donație, în anul 1974, a fost demolată și construcția.
În continuare, reclamanții afirmă că prin decizia civilă nr. 2978/04.12.2001 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5479/2001 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat în anul 1974.
Ulterior, precizează reclamanții, li s-au acordat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 220 situat în București, .. 120A, sector 4, prin Dispoziția nr._/29.07.2013.
Menționează că, deși la notificările formulate și la dosarul format în cadrul primăriei au depus dovezi din care rezultă că a existat și o construcție în suprafață de 94 m.p., prin dispoziția atacată s-a respins cererea de acordare a măsurilor compensatorii ca nedovedită pentru construcția situată în București, .. 120A, sector 4.
Arată că actele prin care au dovedit existența construcției sunt următoarele: autorizația de construire a casei nr. 8007/1931, dovada de demolare a construcției nr. 2947/45E/24.04.1974, fișa tehnică a imobilului emisă de Institutul Proiect București 1973, certificat nr._/30.05.1962 eliberat de Sfatul Popular N. B. – Secțiunea financiară, din care rezultă valoarea imobilului clădire de 45.028 lei, cererea nr. 2947/24.04.1974 pentru dovada de demolare, adresa nr. 2596/1996 eliberată de S.C.A.V.L. Berceni S.A. din care rezultă că imobilul din .. 120A, format din construcție în suprafață de 94 m.p. și teren în suprafață de 220 m.p. a fost expropriat în baza Decretului nr. 50/23.02.1974, adresa nr. 380/01.06.2001 eliberată de S.C.A.V.L. Berceni S.A. din care rezultă că imobilul din .. 120A, format din construcție de 94 m.p. și teren în suprafață de 220 m.p. a fost expropriat în baza Decretului nr. 50/23.02.1974, anexa 40, poziția 66, conform fișei ITI întocmită de Proiect București în octombrie 1973, istoricul de rol fiscal eliberat sub nr. J1/_/24.07.2011 emis de CLS4 din care rezultă că pe rol a figurat defunctul lor tată și soț, cu teren în suprafață de 220 m.p. și construcție, ulterior moștenitorii acestuia, adresa nr._/07.07.2003 și nr._/07.07.2003 emisă de CLS4 din care rezultă cp pe rol a figurat defunctul lor tată și soț cu teren în suprafață de 220 m.p. și construcție, ulterior moștenitorii acestuia., Decizia nr. 499/22.04.1974 a Consiliului Popular al Municipiului București –Comitet Executiv, Decretul nr. 50/1974, Decizia nr. 1009/12.08.1974, Decretul Prezidențial nr. 139/1974, procesul-verbal nr. 8422/17.02.1950.
Prin urmare, consideră că dispoziția atacată este netemeinică deoarece au dovedit existența construcției, dar actele depuse ori au fost pierdute, sustrase, ori nu au fost lecturate.
Mai arată că dispoziția este nelegală deoarece cererea s-a respins și cu privire la petenții T. C., Prutu M., S. I., Prutu D.-M., care sunt moștenitorii defunctei V. T. care a avut teren tot la această adresă, dar acești petenți nu au niciun drept asupra construcției. Mai mult, divizarea proprietății situate în .. 120A, unde terenul era în suprafață totală de 220 m.p. și 649 m.p., este consemnată în Completarea planului controlul autorizației nr. 8007/31.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, modificată și actualizată, art. 6 CEDO.
La solicitarea instanței, a fost înaintat de către Primăria Municipiului București - Direcția Juridic dosarul administrativ nr._+_+_+_+_+_ soluționat prin emiterea Dispoziției contestate nr._/29.07.2013.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 14.11.2013 instanța a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv, în sensul că reclamanții au înțeles să se judece în contradictoriu și cu pârâtul M. București prin P. G..
La data de 12.12.2013, reclamanții au depus la dosar înscrisuri și au formulat concluzii scrise (f. 453-454), prin care au arătat că la sfârșitul lunii aprilie 1974 au fost convocați de secretarul Sfatului Popular al Sectorului V București, prilej cu care au fost anunțați că imobilul va fi demolat în vederea construirii de blocuri. La data de 25.04.1974 au fost nevoiți să semneze oferta de donație autentificată sub nr. 3041, iar la data de 06.05.1974 au fost determinați să semneze contractul de donație pentru terenul situat în București, .. 120A, sector 4. Prin decizia civilă nr. 2987/04.1.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5479/2001, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație din 06.05.1974 pentru acest teren.
Menționează că la data de 23.02.1974, anterior obligării lor prin constrângere la donație, au fost expropriați prin Decretul nr. 50 pentru terenuri și construcțiile edificate pe acestea și prin Decizia nr. 499/22.04.1974, unde autorii lor figurau la punctele 4, 6 și 7, bunurile au trecut în administrarea ICRAL Berceni.
Precizează că din adresa nr. 2596/1996 eliberată de SCAVL Berceni S.A. rezultă că imobilul din .. 120A, compus din construcție în suprafață de 94 m.p. și teren în suprafață de 220 m.p., a fost expropriat în baza Decretului nr. 50/23.02.1974 și nu s-au acordat despăgubiri pentru casă și teren.
În opinia reclamanților, concluzia comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în sensul că există autorizație de demolare, este contrazisă de adresa nr. 2947/14.04.1974 din care rezultă că imobilul este situat într-o zonă prevăzută a fi demolată. Prin urmare, la data de 24.04.1974, atât terenul, cât și construcția erau expropriate din data de 23.02.1974, prin Decretul nr. 50, iar din data de 22.04.1974, prin Decizia nr. 499, imobilul a fost preluat de ICRAL Berceni și autorii reclamanților nu au solicitat autorizația de demolare, ci demolarea era prevăzută de stat ca efect al exproprierii și ca efect al aplicării Decretului nr. 139/24.07.1974, prin care se prevedea sistematizarea zonelor expropriate și construirea de blocuri.
Mai arată că la data de 25.04.1974 au fost nevoiți să plătească impozitul în cuantum de 279 lei pentru imobilul din .. 120A, compus din construcție și teren, împrejurare dovedită cu chitanța nr._, iar la data de 29.04.1974 au fost mutați la ., conform ordinelor de repartiție nr. 2148/26.04.1974 și nr. 2147/26.04.1974, aspect confirmat de procesele-verbale de predare-primire a apartamentelor cu destinație de locuință încheiate între ICRAL Berceni, pe de o parte, și H. C. și T. C., pe de altă parte.
În final, menționează că, având în vedere dispozițiile art. 2 și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată este esențialmente nelegală pentru că imobilul face parte din categoria celor preluate abuziv și legiuitorul prevede măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, la solicitarea reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 124/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, s-a admis contestația formulată de reclamanții T. P., (CNP_), H. C., (CNP_), și Ș. C., (CNP_), în contradictoriu cu pârâții P. G. al Municipiului București și M. București prin P. G., a fost anulată în parte Dispoziția Primarului G. nr._/29.07.2013 în ceea ce privește soluția de respingere a cererii vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția situată în București, .. 120 A, sector 4, s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri compensatorii constând în puncte în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul - construcție situat în București, .. 120 A, sector 4, în prezent demolat, având suprafața utilă de 94 m.p. cu caracteristicile tehnice și constructive indicate în fișa tehnică a imobilului aflată la filele 179-180 din dosar și a fost obligat pârâtul M. București prin P. G. la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, comunicată prin intermediul executorului judecătoresc P. S., și înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr._/13.08.2001, reclamanții H. C., T. P. și Ș. C. au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul – teren și construcție demolată, situat în București, .. 120A, sector 4. Ulterior, la 15.02.2002, reclamanții au formulat o nouă notificare cu privire la același imobil.
Prin Dispoziția nr._/29.07.2013 emisă de P. G. al Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru terenul în suprafață de 220 m.p. situat în București, .. 120A, sector 4, imposibil de restituit în natură, persoanelor îndreptățite H. C., T. P. și Ș. C., și s-au respins cererile acestora vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția situată în București, .. 120 A, sector 4, ca nedovedite.
În raportul Comisiei pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, avut în vedere la emiterea Dispoziției nr._/29.07.2013, se propune respingerea notificării în privința construcției demolate ca nedovedită, constatându-se că aceasta nu figurează în actele de preluare abuzivă, în oferta de donație fiind menționat doar terenul de 220 m.p., și că există autorizație de demolare.
În temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, reclamanții H. C., T. P. și Ș. C. au înțeles să conteste Dispoziția nr._/29.07.2013, considerându-se îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și pentru construcția în suprafață de 94 m.p., situată în București, .. 120A, sector 4, în prezent demolată, cu privire la care apreciază că au făcut dovada existenței la momentul preluării imobilul de către Statul român.
În ceea ce privește dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3573/11.02.1931 de Tribunalul I. – Secția Notariat, numitul T. C. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 220 m.p., situat în București, .. 120 (f. 148-149).
În cuprinsul procesului-verbal nr._/1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare București se specifică faptul că imobilul menționat anterior și casa cu parter compusă din antreu, bucătărie, două camere, dependințe, aparțin numitului T. C..
Din adresa nr. 1553/05.07.2001 emisă de Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale rezultă că în dosarul imobilului din .. 120A nu există niciun act de vânzare-cumpărare ulterior anului 1931.
Moștenitorii legali ai numitului T. C. C. sunt reclamanții, T. C. în calitate de soție supraviețuitoare, T. P. și Ș. C. în calitate de fii, potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. S.60/19.03.1960, eliberat de Notariatul de Stat al Raionului N. B..
Prin certificatul nr._/30.05.1962 eliberat de Sfatul Popular N. B. – Secțiunea Financiară – Inspecția I.T.P., se certifică că reclamanta T. C., domiciliată în .. 120A, figurează impusă cu un imobil la această adresă în valoare de 45.028 lei și teren în suprafață de 220 m.p.
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că reclamanții H. (fostă T.) C., T. P. și Ș. C. au oferit terenul în suprafață de 220 m.p. cu titlu de donație Statului Român, prin oferta de donație autentificată sub nr. 3041/25.04.1974 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București
Prin decizia civilă nr. 2978/04.12.2001 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă și de C. Administrativ în dosarul nr. 5479/2001, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat la 06.05.1974 între reclamanți și Statul Român.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, sunt imobile preluate abuziv în înțelesul acestei legi cele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește construcția aflată pe acest teren, în oferta de donație se menționează că aceasta a fost demolată în baza Autorizației nr. 2947/45E din 24.04.1974.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, în categoria imobilelor preluate abuziv intră și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat”, iar conform Cap. I pct. 1 lit. e din H.G. nr. 250/2007, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se găsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element – faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt din speță, tribunalul a reținut că reclamanții fac dovada preluării abuzive a imobilului din litigiu.
Este adevărat că pentru construcție nu s-a făcut dovada formală a preluării de către stat, aceasta nefiind menționată în oferta de donație pe considerentul că fusese demolată, însă simplul fapt că terenul pe care a fost edificată construcția a trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, iar acest teren este afectat de elemente de sistematizare, demonstrează că demolarea construcției nu s-a realizat ca urmare a manifestării de voință neviciate a reclamanților, ca de altfel și în cazul donației. Mai mult, contestatorii au susținut că nu au solicitat autorizația de demolare a imobilului, aspect ce nu a fost infirmat de actele depuse la doar. Ținând cont de această împrejurare, precum și de faptul că nu există o dată certă în ceea ce privește demolarea construcției, care probabil a avut loc după ce terenul a intrat în patrimoniul statului, în opinia tribunalului, în cauză, există prezumția relativă de preluare abuzivă și a construcției de către Statul Român.
Așadar, tribunalul a apreciat că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite și pentru construcție, a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și a imposibilității de restituire în natură a acestuia.
În conformitate cu art. 10 din lege, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Pentru considerentele menționate anterior, tribunalul a admis contestația și a dispus anularea în parte a Dispoziției Primarului G. nr._/29.07.2013 în ceea ce privește soluția de respingere a cererii vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția situată în București, .. 120 A, sector 4.
În acest context, tribunalul a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri compensatorii constând în puncte în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul - construcție situat în București, .. 120 A, sector 4, în prezent demolat, având suprafața utilă de 94 m.p. cu caracteristicile tehnice și constructive indicate în fișa tehnică a imobilului aflată la filele 179-180 din dosar.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, la cererea reclamanților, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului M. București prin P. G., tribunalul l-a obligat la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cf. chitanțelor nr. 309/15.11.2013 și nr. 292/21.08.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cuantumul nejustificat al onorariului de avocat precum și greșita admitere a acțiunii și anulare a dispoziției contestate, în sensul acordării de măsuri compensatorii și pentru construcția demolată, în condițiile în care oferta de donație făcută în 1974 în favoarea statului și care constituie actul de preluare abuzivă se referă doar la teren, iar nu și la construcție, care nu a figurat în actele de preluare.
Apelul nu este fondat.
Faptul că a existat o preluare abuzivă de către stat a construcției situată pe terenul din .. 120 A, teren ce făcuse obiectul unei oferte de donație ce constituie act de preluare abuzivă conform Legii nr. 10/2001 rezultă din tabelul anexă la decizia nr. 499/22.04.1974 prin care s-a dispus trecerea în administrarea ICRAL a terenurilor și construcțiilor menționate în anexă, unde se regăsește și construcția reclamanților, la poz. 66, precum și din mențiunile ofertei de donație întocmită la 25.04.1974, din care rezultă demolarea construcției în baza unei autorizații emisă cu o zi mai devreme (24.04.1974) – vezi filele 69, 259 și 265 dosar.
În consecință, prima critică a apelantei, care consideră că nu s-ar fi făcut proba că reclamanții ar fi deținut o construcție care să fi fost preluată abuziv de stat, este nefondată.
Nefondată este și critica referitoare la cheltuielile de judecată, care trebuie a fi suportate de pârât, în virtutea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, ca urmare a culpei procesuale decurgând din greșita soluționare a notificării reclamanților, suma de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat, fiind justificată și deloc exagerată, în raport de complexitatea medie a cauzei.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va fi obligat apelantul și la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimați în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București ambele cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 124/30.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ș. C. domiciliată în București, ., sector 1, H. C. și T. P. ambii domiciliați în București, Calea Văcărești, nr. 340, ., ., sector 4.
Obligă apelantul la plata sumei de 3.000 lei către intimații-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. E. F. M. S. C.
GREFIER
F. J.
Red. L.E.F.
Tehnored. C.G. 7 ex
26.02.2015
Jud. fond A. M. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
