Legea 10/2001. Sentința nr. 94/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 94/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-11-2012 în dosarul nr. 94/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 94F
Ședința publică de la data de 23.11.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul I. în cauza privind pe reclamanta S.C. T. A. ASTRA S.A. – cu sediul în București, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT R.A. – cu sediul în București, .-8, sector 1 și S. ROMÂN DE INFORMAȚII U.M. 0198 – cu sediul în București, ., sector 1, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Cauza s-a luat în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 22 alin. 5 C.pr.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă, sub nr._/3/2008, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâții Regia Autonomă Administrația P. Protocolului de Stat și S. Român de Informații – UM 0198, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate refuzul nejustificat de restituire a imobilului compus din teren în suprafață de 10.000 mp, situat în comuna Ciolpani, ., în natură și în echivalent, față de absența oricărui răspuns la notificarea adresată pârâților, înregistrată sub nr. 622/14.02.2002.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1615/12.11.2008 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr. 278A/29.04.2010 Curtea de apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamanta . SA, a desființat sentința civilă nr. 1615/2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, în temeiul prevederilor contractului de cesiune de drepturi litigioase.
Prin decizia nr. 2523/18.03.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursurile declarate de pârâții Regia Autonomă Administrația P. Protocolului de Stat și S. Român de Informații – UM 0198.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._/3/2008* pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Prin sentința civilă nr. 66/16.01.2012 Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului I.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a reținut că imobilul revendicat de către reclamant este situat pe raza teritorială a Tribunalului I. și s-a aflat, la data formulării notificării întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în administrarea . înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
În aceste condiții, în raport și de dispozițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 725 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul a considerat că Tribunalului I. îi aparține competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Administrația P. Protocolului de Stat împotriva acestei sentințe a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 1388R/03.09.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IV-a civilă.
Prin sentința civilă nr. 1094/23.10.2012 Tribunalul I. – Secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul I. a reținut că, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea, potrivit Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Iar, în condițiile Deciziei nr. IX/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
Prin urmare, s-a constatat că legiuitorul a reglementat în materia căreia i se circumscrie și prezenta acțiune un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
Raportând aceste dispoziții la situația de fapt dedusă judecății, s-a constatat că persoanele juridice notificate de reclamantă sunt cei doi pârâți din prezenta cauză, care au sediul în București, sector 1, iar unitatea deținătoare este pârâtul S. Român de Informații, cu sediul în București, sector 1.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C.pr.civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența conflictului negativ de competență, întrucât Tribunalul I. și Tribunalul București și-au declinat competența în legătură cu aceeași pricină; hotărârile de declinare sunt irevocabile; declinările de competență sunt reciproce și cel puțin una din cele două jurisdicții în conflict este competentă să soluționeze pricina în primă instanță.
Curtea constată că pentru determinarea competenței teritoriale instanțele au aplicat dispoziții legale diferite, Tribunalul București raportându-se la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 rep., iar Tribunalul I. la cele ale art. 26 alin.3 din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, notificarea fiind comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, asupra notificării se pronunță deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea ei, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, iar decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
Din interpretarea coroborată a celor două dispoziții legale, rezultă că prima determină din punct de vedere teritorial competența executorului judecătoresc la care se înregistrează notificarea, iar cea de-a doua stabilește competența teritorială a Tribunalului care soluționează contestația persoanei care se pretinde îndreptățită împotriva deciziei/dispoziției de respingere a notificării, respectiv soluționează pe fond notificarea, în ipoteza refuzului nejustificat de a o soluționa, din partea unității deținătoare sau a entității investite cu soluționarea notificării, conform deciziei în interesul legii nr. IX/2006.
În consecință, Tribunalul București a aplicat o normă juridică care nu era incidentă în cauză, deoarece stabilirea competenței teritoriale nu se face prin raportare la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, ci la dispozițiile art. 26 alin. 3 din lege, așa cum în mod corect a constatat Tribunalul I..
Prin acțiunea cu soluționarea căreia reclamanta a investit Tribunalul București, reclamanta a invocat refuzul nejustificat de soluționare anotificării nr. 622/14.02.2002.
Notificarea nr. 622/14.02.2002 a fost înregistrată la (fila 18 din dosarul de fond), iar prin adresa nr. 8645/02.10.2002 pârâta RAAPPS a înaintat-o către pârâtul S. Român de Informații (fila 17 din dosarul de fond).
În raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 rep,. competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află sediul entității investite cu soluționarea notificării, respectiv sediul celor doi pârâți din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 C.pr.civ. Curtea va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare în primă instanță a cauzei privind pe reclamanta S.C. T. A. ASTRA S.A. – cu sediul în București, ., sector 6 în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT R.A. – cu sediul în București, .-8, sector 1 și S. ROMÂN DE INFORMAȚII U.M.- cu sediul în București, ., sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.11.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. S. D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. PS 5 ex.
21.12.2012
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2079/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 105/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
