Grăniţuire. Decizia nr. 973/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 973/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.973
Ședința publică de la 29.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții –reclamanți C. G. și D. F., împotriva deciziei civile nr.54 din 09.04.2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți J. J., J. V. și cu intimații-reclamanți P. G., P. P..
P. are ca obiect – pretenții.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 15.05.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 22.05.2013 și apoi la 29.05.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 146 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria G., s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Chitescu G., P. A., D. F. și P. A., aceasta din urmă decedată la 31 mai 2009 în locul său fiind introduși moștenitorii P. P. și P. G., în contradictoriu cu pârâții J. J. și J. V.; s-a omologat raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul P. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin Titlul de proprietate nr. 1577 din 10 august 1993 reclamanților C. G., P. A. și D. F. li s-a reconstituit în indiviziune dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 2.667 mp. teren intravilan situată în comuna Călugăreni, ., amplasată în sola 12, parcelele 1064 și 1065, având ca vecini: la Nord – J. A..; la Est – DE 1081; la Sud – C. A. și la Vest – cn. scurgere compusă din loturile de 2.029 mp. teren arabil (. mp. teren curți construcții (.> Pârâții nu au depus la dosar actul lor de proprietate dar prin adresele nr. 1103 din 16 februarie 2009 și nr. 4146 din 21 mai 2009 Primăria comunei Călugăreni a comunicat că aceștia în calitate de moștenitori ai defunctului J. A. figurează înscriși în registrul agricol Uzunu, vol. IV, fila 27, an 2009, cu imobil casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1.090 mp. conform registrului cadastral din 1979.
Prin raportul de expertiză tehnică, expertul a identificat și individualizat suprafețele de teren aparținând părților, constatând că imobilul proprietatea pârâților din ., contur delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 1 în suprafață de 2.970 mp., imobil proprietate Chitescu G., ., contur delimitat de punctele 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 și 5 în suprafața de 2.160 mp .
Pentru imobilul proprietate Chitescu G., s-a constatat o diferență în minus de 454 mp. față de suprafața prevăzută în titlul de proprietate nr. 1577/1993 (5.537 mp. – 5.083 mp.). Deoarece partea reclamantă nu deține procesul-verbal de punere în posesie, sau planul parcelar al imobilului, nu se poate preciza unde se poate regăsi diferența de 454 mp. Este posibil ca la punerea în posesie a terenului, imobilul să nu fi fost măsurat corect (având în vedere configurația deosebită a terenului, care se întinde pe două dealuri, pe o lungime de circa 350 m, cu un canal în partea centrală) și în realitate imobilul să fi avut suprafața de 5.083 mp. Pentru imobilul proprietate J. J., nu se poate preciza diferența față de actele de proprietate, deoarece partea pârâtă prezintă numai actul de vânzare-cumpărare din 05 februarie 1968 (pentru suprafața de 800 mp.) susținând că restul terenului este proprietatea unei alte persoane și nu deține titlul de proprietate a acesteia. În privința gardului despărțitor între proprietăți, s-a precizat că imobilele în litigiu sunt împrejmuite cu garduri numai în zonele de curți construcții, în rest nu există garduri despărțitoare. Astfel între pct. 5 și 6 există gard despărțitor din plasă de sârmă. Nu există alte semne de hotar între cele două părți, în afară de gardul menționat între pct. 5 și 6. În continuarea hotarului, există în pct. 7 un tarus din fier (care este recunoscut de cele două părți), de asemeni pct. 8, margine brazdă de arătură (care de asemeni este recunoscut ca hotar de părți). Referitor la precizarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, în zona în litigiu (între pct. 5 și 6), ținând cont că lățimea terenului proprietate J. J. variază între 19,94 m și 20,86 m, și este mai mică de 22 m cât era prevăzut în schița terenului cumpărat în anul 1968, s-a considerat ca linia de hotar este cea dintre punctele 5 și 6 și practic hotarul va rămâne pe amplasamentul actual.
A reținut astfel instanța că între proprietățile părților există gard împrejmuitor între pct. 5 și 6 ale liniei de hotar, în zona terenurilor curți-construcții, după care în continuare pentru terenurile arabile nu mai există gard, fiind identificate semne de hotar, respectiv un țăruș din fier (pct. 7) și marginea brazdei astfel că linia de hotar propusă, este cea delimitată existentă la acest moment pe teren.
Din aceste considerente, întrucât linia de hotar recunoscută de părți este cea actuală, instanța a reținut că nu s-a făcut în nici un fel dovada de către reclamantul C. G., care de altfel a promovat acțiunea de față, că pârâții ar fi ocupat vreo porțiune din terenul său, astfel că în baza art. 255 Cod de procedură civilă, art. 480 și 1169 – 1170 Cod civil, instanța a omologat raportul de expertiză, iar în consecință a respins acțiunea ca nefondată.
Tribunalul G. – Secția Civilă, prin decizia civilă nr. 54 din 09 aprilie 2012 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți.
Totodată, apelanții-reclamanți au fot obligați să plătească intimaților-pârâți suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Este adevărat că prin titlul de proprietate nr. 1577/1993 s-a reconstituit apelanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3 ha și 2.976 mp., între care și suprafețele de 2.029 mp. teren arabil în . și de 638 mp teren curți, construcții în ..
Însă, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar S. Stelică G., terenul deținut de apelanți are următoarele suprafețe: 801 mp. curți, construcții, 1.091 mp. arabil și 507 mp. vii, rezultând o suprafață totală de 2.399 mp. Astfel că diferența dintre suprafața înscrisă în titlul de proprietate și suprafața măsurată este de 268 mp. (2.667 mp. – 2.399 mp.).
A mai constatat expertul că diferența în minus de 462 mp. pe care o revendică reclamanții nu se confirmă prin măsurători. Individualizarea cu precizie a suprafeței de 462 mp. nu se poate face întrucât din măsurătoare a reieșit o diferență de 268 mp., iar această suprafață nu poate fi individualizată pe terenul aflat în posesia pârâților, întrucât lățimea acestui teren nu corespunde în nici un punct cu distanța de 22 m cât este prevăzut în schița terenului pentru autorizarea construcției casei de locuit, fiind posibil ca diferența de suprafață să fie generată de instrumentarul folosit de comisia care a măsurat terenul.
A reținut tribunalul că, față de obiectul cauzei, raportul de expertiză a răspuns exact obiectivelor fixate, deoarece îndatorirea expertului a fost de a stabili terenul ocupat de părți, prin determinări tehnice exacte, iar nu să propună, în mod arbitrar, variante de natură să compenseze deficitul de suprafață de teren al unuia dintre proprietari.
Regula înscrisă în art. 1169 cod civil se aplică și în materia dovedirii proprietății. Adică reclamantul trebuie să facă dovada că el este proprietarul lucrului. După ce reclamantul și-a făcut proba, pârâtul se vede obligat a trece la contra dovadă.
În speță, pârâții nu au depus la dosar nici un titlu de proprietate.
Din adresa nr. 4146/2009 a Primăriei comunei Călugăreni, rezultă însă că J. J. și J. V., moștenitori ai defunctului J. A., figurează înscriși în evidențe cu suprafața de 1.090 mp., conform registrului cadastral din anul 1979.
Prin sistemul de cadastru se realizează identificarea, descrierea și înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor, precum și identificarea și înregistrarea proprietarilor, a altor deținători legali de imobile și a posesorilor.
Astfel că acest registru face dovada, în ce privește persoanele înscrise, până la proba contrară.
În speță, chiar și dacă s-a luat în considerare că numai reclamanții-apelanți au produs titlu privind proprietatea lucrului revendicat, pentru ca aceștia să aibă câștig de cauză, trebuie să îndeplinească o condiție, și anume data titlului să fie anterioară posesiei pârâtului.
Cum prin probele administrate (înscrisuri, martori) s-a dovedit că posesia pârâților este anterioară titlului reclamanților, având în vedere și raportul de expertiză efectuat în cauză (ale cărei concluzii sunt asemănătoare cu cele ale expertizei efectuate la fond), din care a rezultat că diferența în minus revendicată de apelanții-reclamanți nu se confirmă prin măsurători, fiind posibil să fie generată de instrumentarul folosit de comisia care a măsurat terenul și care nu răspunde întocmai configurației terenului, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs apelanții-reclamanți.
Prin motivele de recurs se arată că decizia este nelegală și netemeinică întrucât, instanța nu a avut în vedere că intimații nu au nici un act de proprietate pentru terenul pe care îl ocupă, iar în registrul cadastral figurează înscriși atât recurenții cât și intimații, astfel încât în mod greșit instanța a reținut că numai intimații figurează în registrul cadastral din 1979.
Mai arată recurenții că deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea nu au fost admise deși ar fi dus la soluționarea corectă a cauzei.
Pentru aceste, motive se solicită admiterea recursului,modificarea deciziei și admiterea acțiunii.
La termenul din data de 15 mai 2013 s-a invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că motivele de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 – 9 Cod de procedură civilă.
Curtea urmează să se pronunțe cu prioritate cu privire la această excepție, conform art. 137 Cod de procedură civilă.
Excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât motivele de recurs astfel cum au fost formulate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Pe fondul cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu două capete de cerere respectiv: grănițuirea (să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăți) și revendicarea (pârâții să fie obligați să respecte reclamanților dreptul de proprietate și posesie asupra terenului în suprafață de 462 mp.).
Acțiunea în revendicare, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel, este acea acțiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar. Această acțiune presupune însă compararea titlurilor de proprietate în situația în care ambele părți invocă existența unor titluri de proprietate, iar dacă doar reclamantul are titlu este necesar să se administreze probatorii clare din care să rezulte dacă terenul este ocupat de pârât sau nu.
Instanța de apel la pronunțarea deciziei a avut în vedere numai raportul de expertiză întocmit de expert S. Stelică G., care identifică terenul deținut de pârâți pe baza unor acte care nu au fost depuse la dosar.
Cum prin cererea de chemare în judecată instanța a fost investită și cu revendicarea unei suprafețe de teren, nu numai cu grănițuirea, Curtea constată că situația de fapt nu a fost lămurită pe deplin fiind necesară administrarea de probe noi, care nu pot fi realizate în recurs.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului G., urmând ca instanța de trimitere să suplimenteze probatoriul cu înscrisuri și expertiză tehnică.
La întocmirea noului raport de expertiză se vor avea în vedere și înscrisurile noi depuse la instanța de recurs, precum și obiecțiunile formulate de recurenții-apelanți la raportul de expertiză efectuat de expert S. Stelică G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de recurenții – reclamanți C. G. și D. F., împotriva deciziei civile nr. 54 din 09 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. G. și P. P. și intimații – pârâți J. J., J. V..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. V. A. D. T. I. A. H. P.
Grefier,
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./04.07.2013
T.G.-M.Z.U.;C.P.
Jud.G.-M.P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1095/2013. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 415/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
