Obligaţie de a face. Decizia nr. 1201/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1201/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 1201/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1201
Ședința publică de la 01.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-reclamant, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.807.A. din 18.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._/299/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. L..
P. are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2013, 01.07.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.10.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București au fost respinse atât cererea principală formulată de reclamantul – pârât M. București prin Primarul General, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă C. L., ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:
În fapt, din probele administrate în cauză, a rezultat că în programul de acțiuni pe anul 2002 pentru proiectarea si execuția lucrărilor de consolidare la clădiri de locuit multietajate încadrate prin raportul de expertiză seismică în clasa I de risc seismic a fost cuprins și imobilul situat în București, ..17 sector 1, în conformitate cu prevederile OG nr.20/1994 completată și modificată prin OG nr.62/2003 și normelor metodologice de aplicare aprobate prin HGR nr.1364/2001 fiind întrunite condițiile prevăzute de aceste acte normative.
Lucrările au fost începute în martie 2002 de către . și sistate ca urmare a rezilierii contractului de execuție, fiind reluate în anul 2004 de către .. După rezilierea contractului de execuție cu ., noul constructor a transmis spre semnare contractele de execuție pentru continuarea lucrării în vederea stabilirii condițiilor legale de execuție. Din cei cinci proprietari de spații cu altă destinație existente în imobil, L. C. și G. I. au refuzat semnarea contractelor.
În consecință, la data de 10.10.2005, reclamantul M. București, prin Primarul General a solicitat obligarea pârâtei C. L. la semnarea contras. M. E. nr.17, parter, spații cu altă destinație, sector 1, București.
Ulterior, lucrările fiind finalizate, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată și a solicitat obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanțare și restituire a sumei alocate de la bugetul de stat la terminarea lucrărilor de consolidare a imobilului situat în București, ..17, sector 1.
Instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) lit. h din O.G. nr. 20/1994, astfel cum a fost modificată prin OG nr.62/2003, pentru clădirile incluse în programele anuale primarii municipiilor și orașelor, respectiv Primarul General al Municipiului București, vor lua măsurile necesare pentru încheierea contractelor pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuția lucrărilor de consolidare, iar potrivit lit. i) vor lua măsurile necesare pentru întocmirea unui proces-verbal de constatare a refuzului privind încheierea contractului prevăzut la lit. h. Prin același proces-verbal se vor stabili și cuantumul sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuția lucrărilor, precum și modalitățile de restituire.
În conformitate cu prevederile alin. (2) ale aceluiași articol, contractul și procesul-verbal prevăzute la alin. (1) lit.h) și i) au valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu.
Instanța a constatat că potrivit prevederilor legale mai sus menționate, reclamanta avea obligația stabilirii sumelor alocate de la bugetul de stat pentru execuția lucrări, sumele datorate de către pârâtă și modalitatea de restituire a acestora, toate aceste elemente urmând a fi menționate în cuprinsul unui proces-verbal care constituie titlu executoriu.
În consecință, având în vedere refuzul pârâtei de a încheia contractul pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuția lucrărilor de consolidare, instanța a constatat că reclamanta are obligația de a urma calea prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate, neexistând nici o prevedere legală care să permită obligarea pârâtei la semnarea unui astfel de contract, ci doar prevederi legale care prevăd modul în care pot fi recuperate sumele datorate și neachitate de către pârâtă pentru executarea lucrărilor.
Or, în cauză, în afara faptului că reclamanta nu a urmat procedura stabilită de lege, nu a indicat nici suma a cărei restituire o solicită și modul de calcul al acesteia, nefiind posibilă obligarea pârâtei la încheierea unui contract al cărui obiect nu este determinat, motiv pentru care a respins cererea principală ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că, contractul nr. 925/12.03.2004 încheiat între reclamant și ., având ca obiect execuția lucrărilor de consolidare aferente imobilului, a fost deja executat, aspect ce rezultă din convocarea nr.1727/27.11.2006 privind recepția la terminarea lucrărilor, în care se menționează și împrejurarea că . a comunicat terminarea lucrărilor.
Or, în aceste condiții, în care contractul a fost încheiat și executat, nu mai este posibilă la acest moment modificarea clauzelor contractuale în sensul dorit de către pârâta-reclamantă, pretinsele prejudicii suferite prin executarea acestui contract putând fi reparate eventual pe calea unei acțiuni în pretenții, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea vreunei forme de răspundere civilă.
Este adevărat că pârâta reclamantă susține că lucrările nu au fost terminate, invocând în acest sens concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către domnul expert B. A. (fila 82 dosar nr._/299/2007) în sensul că nu se poate aprecia dacă lucrările de consolidare sunt terminate, starea imobilului nefiind corespunzătoare destinației inițiale, însă aspectele învederate de către aceasta privesc în fapt modul în care a fost executat contractul, respectiv stabilirea împrejurării dacă executarea lucrărilor este sau nu corespunzătoare. Însă atât timp cât din punctul de vedere al părților contractante, executarea contractului s-a finalizat, s-a reținut că stabilirea unor alte clauze contractuale în acest moment nu mai este posibil, motiv pentru care cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
În privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă, instanța a constatat că aceasta a fost disjunsă prin încheierea din 06.02.2006, fiind format un dosar distinct, nemaifăcând astfel obiectul prezentei cauze.
Prin decizia civilă nr.807 A/18.09.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant M. București, reprezentat prin Primar General, împotriva sentinței civile nr._/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. L..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum ea a fost precizată la data de 06.03.2006 (fila 152 din dosarul nr._/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București), a reținut că în fața instanței de fond s-a solicitat de către apelantul reclamant obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanțare și restituire a sumei alocate de la bugetul de stat la terminarea lucrării de consolidare a imobilului situat în București, .. 17, sector 1, temeiul de drept avut în vedere de către aceasta fiind art. 1, 2,3 și 10 alin. 1 lit. i din O.G. 20/1994, după cum se precizează chiar în cererea de apel formulată.
Examinând motivele de apel formulate, tribunalul a constatat că se invocă de către apelantul reclamant că nu a solicitat suplinirea acordului de voință al pârâtei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ci s-a avut în vedere împrejurarea că, în aplicarea dispozițiilor O.G. nr.20/1994 ar fi obstrucționată activitatea de proiectare și de execuție a lucrărilor de consolidare a clădirilor cu risc seismic de către intimata pârâtă, fiind invocate dispozițiile legale care stabilesc obligațiile proprietarilor persoane fizice din imobilele supuse lucrărilor de consolidare.
Trecând peste caracterul defectuos al motivelor de apel formulate, care pun instanța în imposibilitatea de a înțelege care sunt în fapt criticile aduse hotărârii pronunțate de către prima instanță, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod de procedură civilă, care permit instanței de apel să se pronunțe asupra cauzei în baza celor invocate în fața primei instanțe, în situația în care motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi.
Examinând cauza din această perspectivă, tribunalul a constatat că se solicită în fapt obligarea intimatei pârâte la încheierea unui contract în baza căruia aceasta să își asume obligația de a returna sumele de bani ce ar fi fost achitate de la bugetul de stat pentru consolidarea imobilului în care și aceasta deține un spațiu, temeiul de drept invocat fiind dispozițiile O.G. nr.20/1994.
Constatând că intimata pârâtă deține în imobilul situat în București, .. 17, sector 1 un spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, precum și împrejurarea că la respectivul imobil lucrările au fost finalizate, din punct de vedere al constructorului și al apelantului - reclamant, fiind întocmită convocarea nr. 1727/27.11.2006 privind recepția la terminarea lucrărilor contractate în baza contractului nr. 925/12.03.2004 încheiat cu S.C. Rotary Construcții S.R.L., tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. e, alin. 1 ¹ din O.G. nr.20/1994, ale art. 9 și 11 alin. 1 lit. h și i, precum și alin. 2 din același act normativ.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 lit. e din O.G. nr.20/1994 fondurile necesare pentru finanțarea cheltuielilor privind proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție la clădirile incluse în programele anuale se vor asigura din sursele proprii ale proprietarilor persoane fizice sau juridice ale spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință.
Potrivit al. 1¹ prin excepție, autoritățile administrației publice locale pot hotărî, în condițiile legii, finanțarea de la bugetele locale, în limita fondurilor alocate anual cu această destinație, pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare la spațiile cu altă destinație decât cea de altă locuință, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. 3 lit. a proprietatea persoanelor fizice situate în clădirile incluse în programele anuale.
În vederea recuperării sumelor care s-ar aloca în scopul proiectării și execuției lucrărilor de consolidare, actul normativ prevede în art. 9 alin. 1 că proprietarii persoane fizice ai spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință vor beneficia de fonduri de la bugetul de stat sau de la bugetul local cu condiția restituirii la terminarea lucrărilor a sumelor alocate, în rate lunare, fără dobândă, cu o durată de rambursare de până la 25 de ani de la data recepției terminării lucrărilor de consolidare, sens în care potrivit art. 11 alin. 1 lit. h și i Primarul General al Municipiului București este abilitat la încheierea contractelor pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat respectiv la încheierea unui proces - verbal de constatare a refuzului privind încheierea contractului prevăzut de litera h, prin care să se stabilească cuantumul sumelor alocate, precum și modalitatea de restituire a acestora, ambele înscrisuri având potrivit aceluiași act normativ valoare de înscris autentic și constituind titlu executoriu.
În cauza de față s-a constatat că nu s-a făcut dovada de către apelantul reclamant că ar fi virat sume de la bugetul local în vederea acoperii sumelor datorate de către intimata pârâtă pentru proiectarea și consolidarea clădirii în care deține un spațiu cu altă destinație decât cea de locuință, nu se face nici o precizare cu privire la cuantumul acestei sume sau cu privire la modalitatea de rambursare, astfel că instanța nu poate să suplinească consimțământul intimatei pârâte și să dispună obligarea acesteia la un contract al cărui obiect nu este determinat.
În plus, s-a constatat de către tribunal că legea a prevăzut o procedură și pentru situația în care proprietarul persoană fizică al unui spațiu cu altă destinație decât cea de locuință refuză încheierea contractului privind rambursarea sumelor ce au fost achitate de la bugetul local în vederea consolidării proprietății sale, respectiv întocmirea procesului verbal în care să se menționeze sumele alocate și modalitatea de restituire, precum și posibilitatea punerii acestuia în executare, față de caracterul de titlu executoriu recunoscut acestui înscris de același act normativ.
Cum legea oferă o procedură de urmat în cazul în care proprietarul nu își îndeplinește obligațiile legale stabilite în sarcina sa, procedură ce nu a fost urmată de către apelant, tribunalul a reținut că cererea apelantului pârât este neîntemeiată, apelul său fiind respins în condițiile art. 296 Cod de procedură civilă, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul M. București prin Primarul General, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța a interpretat greșit prevederile art.1 și 2 din O.G. nr.20/1994, care arată că luarea măsurilor pentru minimizarea riscului seismic este subordonată realizării unui interes de ordine publică, astfel că acțiunea promovată a avut în vedere prevederile art.10 din ordonanță, care permit acționarea în justiție a acelor proprietari care obstrucționează desfășurarea activităților de proiectare și execuție a lucrărilor de consolidare a clădirilor nominalizate în programele anuale.
Prin întâmpinarea depusă la 25.04.2013, intimata C. L. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în cel de-al treilea ciclu procesual al acestui dosar, instanța a aplicat corect legea, deoarece recurentul nu a făcut dovada că ar fi virat sume de la bugetul local în vederea acoperirii sumelor solicitate, nu a făcut dovada cuantumului acestor sume sau a modalității de rambursare, nu a făcut dovada urmării procedurii expres prevăzute de lege pentru aceste situații.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 C.proc.civ., l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat ca temei juridic al recursului declarat prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., care sancționează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, vizând esențialmente nelegalitatea deciziei recurate.
Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.1, 2, 8 alin.1 lit.e), 8 alin.11, art.9 alin.1, art.10 și art.11 lit.h) din O.G. nr.20/1994 privind măsurile pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, modificată prin O.G. nr.62/2003 și Normele metodologice pentru aplicarea ordonanței aprobate prin H.G.R. nr.1364/2001.
Tribunalul a soluționat cererea formulată de recurent, așa cum a fost ea precizată la 6.03.2006, apelul fiind analizat prin prisma prevederilor art.292 alin.2 C.proc.civ., dat fiind faptul că motivele de apel au pus instanța în imposibilitate de a înțelege care sunt criticile aduse hotărârii pronunțate de prima instanță.
În mod corect a reținut că recurentul avea obligația să facă dovada că a virat sume de la bugetul local în vederea acoperirii sumelor datorate de către intimată pentru proiectarea și consolidarea clădirii în care deține un spațiu cu altă destinație decât cea de locuință, potrivit art.8 alin.11 din O.G. nr.20/1994, recurentul deși a precizat cererea în nenumărate rânduri, nu a indicat cuantumul acestei sume sau modalitatea de rambursare, astfel că instanța s-a văzut în imposibilitate de a obliga intimata la încheierea unui contract al cărui obiect nu este determinat sau determinabil.
O.G. nr.20/1994 a prevăzut o procedură obligatorie pentru situația în care proprietarul, persoană fizică, al unui spațiu cu altă destinație decât cea de locuință refuză încheierea contractului privind rambursarea sumelor ce au fost achitate de la bugetul local în vederea consolidării proprietății sale.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.1 lit.h) din O.G. nr.20/1994, pentru clădirile incluse în programele anuale, primarii municipiilor, respectiv Primarul General al Municipiului București vor lua măsurile necesare pentru încheierea contractelor pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuția lucrărilor de consolidare, iar potrivit lit.i) vor lua măsurile necesare pentru întocmirea unui proces verbal de constatare a refuzului privind încheierea contractului prevăzut la lit.h). Prin același proces-verbal se vor stabili și cuantumul sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuția lucrărilor, precum și modalitățile de restituire.
În conformitate cu prevederile alin.2 al aceluiași articol, contractul și procesul-verbal prevăzute la alin.1 lit.h) și i) au valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu.
Recurentul nu a respectat obligațiile statornicite în normele mai sus menționate, respectiv obligația stabilirii sumelor alocate de la bugetul de stat pentru execuția lucrării, sumele datorate de către pârâtă și modalitatea de restituire a acestora, elemente ce urmau a fi cuprinse în procesul-verbal, care, conform legii, constituie titlu executoriu.
Recurentul nu a respectat cerințele legale mai sus menționate, în baza cărora să recupereze sumele datorate și neachitate de intimată pentru executarea lucrărilor, legiuitorul stabilind expres modalitatea în care aceste sume urmează a fi executate, recurentul nu a indicat suma obiect al contractului, modul de calcul al acesteia, nefiind posibilă obligarea intimatei la încheierea unui contract al cărui obiect nu este determinat.
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.807 A din 18.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. L..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L/B.I.
2 ex./29.07.2013
TB-S.5 – M.C.B.; F.L.
Jud.S.1 – O.D.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 1215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
