Legea 10/2001. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 93/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.93
Ședința publică din 22.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte - S. G. P.
Judecător - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă F. S. I., împotriva sentinței civile nr.880 din13.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001
La apelul nominal se prezintă domnul avocat I. C. în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante F. S. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București și domnul consilier juridic I. M. în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. București, prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentei solicită calificarea căii de atac de față ca fiind apel și depune motivele de apel.
Susține cererea de calificare drept apel a căii de atac, arătând că în cauză a fost contestată dispoziția primarului din data de 19.11.2004, astfel că sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 în forma inițială. Ulterior, prin legea nr.202/2010 a fost suprimată calea de atac a apelului.
Faptul că s-a formulat contestația de-abia în anul 2011 nu are relevanță, legea aplicabilă, inclusiv cu privire la calea de atac fiind cea care era în vigoare la momentul emiterii dispoziției.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București, prin Primarul General susține că, pentru stabilirea căii de atac, este importantă data introducerii cererii de chemare în judecată, 8.02.2011 și momentul pronunțării hotărârii atacate, 13.04.2012, deci mult după . normelor noii legi, care este de imediată aplicare.
După deliberare, față de dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010, conform cărora prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr.10/2001 se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în prima instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a acestei legi, Curtea califică drept recurs calea de atac declarată în prezenta cauză, astfel cum a fost înregistrată.
În aceste împrejurări, Curtea invocă, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, în raport de dispozițiile art.3021 alin.1 lit.c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 C. proc. civ. și acordă cuvântul asupra excepției, punându-i în vedere avocatului recurentei că se pot invoca motive de recurs de ordine publică.
Avocatul recurentei solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar o precizare cu motive de recurs de ordine publică.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare a judecății și îi pune în vedere avocatului recurentei să formuleze precizarea și să o depună la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată.
Avocatul recurentei-reclamante F. S. I. lasă instanța să aprecieze asupra excepției nulității căii de atac.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București, prin Primarul General solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului, în raport de momentul depunerii motivelor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.880/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei de interes și a fost respinsă ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta F. S. I. împotriva pârâtului M. București prin Primarul General, având ca obiect contestație împotriva dispoziției nr.3518/19.11.2004 a Primarului General al Municipiului București emisă în baza Legii nr.10/2001 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2065 m.p. situat în București, ..24, sector 3.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că dispoziția contestată în prezenta cauză a fost emisă ca urmare a notificării formulate de Livne D. în nume propriu.
Prin probele administrate în cauză, reclamanta a înțeles să dovedească faptul că a acordat mandat persoanei care a formulat notificarea, însă s-a apreciat că intenția persoanei îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001, de a acorda un mandat de a acționa în numele său în procedura acestei legi trebuie să fie dovedit anterior momentului înregistrării notificării. Or, potrivit înscrisurilor de la filele 127, 123 – 126 și 122 se înțelege că intenția reclamantei a fost de acorda mandat avocatului Ghemes Nemetthi Ș. la 18.10.2011.
Cât privește cererile adresate în numele reclamantei și a numitei Livne D., Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, s-a observat că acestea sunt ulterioare termenului pentru depunerea notificării, dovedind intenția celor două persoane de a acționa fiecare pentru cota sa parte din drepturile dobândite prin moștenire (atât reclamanta, cât și Livne D. pretinzând calitatea de moștenitor după F. M.).
Din acest motiv s-a apreciat că declarația de la fila 33, potrivit cu care notificarea a fost depusă în numele reclamantei, este contrazisă de înscrisurile din dosarul administrativ, potrivit cu care mandatul a fost dat altei persoane și notificarea formulată de Livne D. privește drepturile pretinse de însăși notificatoare.
Apreciind că reclamanta a pierdut drepturile la măsuri reparatorii, nedovedind că în numele său a fost formulată o notificare în termen legal, s-a apreciat că prezenta contestație formulată de aceasta împotriva unei dispoziții care nu soluționează notificarea sa, este lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta.
La termenul de judecată din 22.01.2013, apelanta a depus la dosar motivele apelului declarat.
La același termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art.XII coroborat cu art.XXVI din Legea nr.202/2010, Curtea a pus în discuția părților și a calificat ca fiind recurs calea de atac exercitată împotriva hotărârii de primă instanță, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
D. consecință și în temeiul dispoz.art.3021 alin.1 lit.c coroborat cu art.303 alin.1 și 2 și art.306 alin.1 C.proc.civ., Curtea a pus în discuția părților nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Cu referire la excepția invocată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 3021 alin.1 lit.c C.proc.civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit art.303 alin.1 și 2 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Potrivit art.306 alin.1 și 2 C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția situațiilor în care în cauză există și pot fi invocate motive de ordine publică.
Cu referire la cazul concret dedus judecății, Curtea reține că hotărârea de primă instanță a fost comunicată reclamantei la domiciliul procesual ales de parte, la data de 04.09.2012. Întrucât termenul de exercitare a căii de atac a recursului este cel de drept comun, de 15 zile, se înțelege – în acord cu normele legale mai sus redate - că recurenta reclamantă putea și trebuia să motiveze recursul declarat în cauză cel mai târziu până la data de 20.09.2012, fapt care însă nu s-a întâmplat.
De asemenea, Curtea apreciază că motivele de apel depuse de parte la termenul de judecată de astăzi nu sunt în măsură să complinească neregularitatea cererii de recurs formulată de către reclamantă, decurgând din lipsa motivării acestuia, întrucât data de 22.01.2013 este situată cu mult în afara termenului legal de motivare a căii de atac a recursului mai sus determinată.
În consecință, întrucât motivele depuse de parte la termenul de astăzi se apreciază că sunt formulate în afara termenului legal și cum nici partea, dar nici instanța nu a putut identifica motive de ordine publică, de nelegalitate a hotărârii de primă instanță, spre a fi invocate din oficiu, Curtea va constata nul recursul declarat pentru nemotivarea sa în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă F. S. I., împotriva sentinței civile nr.880 din13.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S.-G. P. M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.L.D
Tehdact.B.I.
2 ex/24.01.2013
T.B.-Secția a V-a – L.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 113/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1201/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
