Pretenţii. Decizia nr. 174/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 174/2013
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 174 A
Ședința publică de la 04.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă I. D. V., împotriva sentinței civile nr. 1711 din 13.10.2011, pronunțată de Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu S.C. W. P. S.R.L. (fostă .) prin lichidator judiciar G., D. și Asociații SPRL.
P. are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 04.07.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /9.11.2009, pe rolul Tribunalului București, Secția a III a civilă, reclamanta I. D. V. a solicitat în contradictoriu cu S.C. C. M. SRL., obligarea paratei de plata de daune morale in suma de 4.000.000 patru milioane, întrucât aceasta a încălcat prevederile art.8(1) din Legea nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, făcând publice datele de identitate, fără acordul său, prin publicarea lor atât într-un videoclip publicitar difuzat pe posturile TV in data de 7 dec.2008, când s-a prezentat fotografia reclamantei având înscrisa pe ea vârsta acesteia, cat si dezvăluirea fostului său nume (I. V.) si actualului nume, atât in format tipărit, cat si electronic, în datele de: 8 dec.2008, 11 dec.2008, 9 ian.2009, 19 iunie 2009 si 22 iunie 2009, fapte prin care s-au încălcat drepturile si libertățile sale fundamentale, in special dreptul la viata intima, familiala si privata (art.1, alin 1 Legea nr.677/2001), cu producerea unor iremediabile prejudicii, atât din punct de vedere material, cat si moral.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata de daune cominatorii în cazul in care aceasta nu va pune în executare sentința, în baza art.580/3 alin 1 din Codul de procedura civila.
Reclamanta a mai solicitat obligarea paratei de a publica pe cheltuiala sa cuprinsul integral al sentinței instanței in trei publicații de mare tiraj, inclusiv in revista C., precum și obligarea paratei de a șterge cele 5 articole scrise la adresa reclamantei si publicate in formatul electronic al revistei C., articole care prezintă datele de identificare, precum si obligarea acesteia de a contacta webmasterii celorlalte websiteuri care au preluat aceste articole din C. si de face demersurile necesare în vederea ștergerii acestora, astfel încât numele său să nu mai apară pe motorul de căutare Google.
În fapt, a indicat reclamanta că urmare a unui eveniment cu caracter privat la care a participat in data de 1 dec.2008, eveniment la care au fost invitați de către organizator si patru reporteri C., in data de 2 dec.2008 a fost contactata de unul dintre aceștia care a obținut numărul său de telefon, cat si date despre aceasta de la organizatorul acelui eveniment, la care a susținut un casting si pentru care a trebuit sa completeze un contract in care și-a înscris datele personale (nume, vârsta, adrese CNP).
In cadrul discuției telefonice avute cu respectivul reporter, reclamanta l-a informat pe acesta că a fost căsătorita în tinerețe cu numitul M. N., trimițând pe adresa de email a reporterului respectiv un document (hotărârea de divorț) din care reieșea si numele pe care îl purta la acea data.
Reclamanta a indicat că fără a avea acceptul său, reporterii C. care au refuzat sa o remunereze pentru materialul jurnalistic oferit de reclamantă, in seara zilei de 7 dec.2008, parata a difuzat pe mai multe posturi de televiziune un spot publicitar in care in prim plan era fotografia sa pe care scria „Actrița XXX la 51 de ani", ocazie cu care a dezvăluit opiniei publice, vârsta sa, încălcând astfel art.8(1) din Legea nr.677/2001.
In data de 8 dec.2008, parata a publicat in revista C. un articol la adresa reclamantei in care dezvăluia cititorilor numele actual, I. D. V., fostul său nume, I. V., cat si vârsta. Articolul a apărut atât in forma tipărita, cat si in format electronic, iar ulterior parata a șters din articolul in format electronic fostul nume (lvan V.), dar aceasta informație a fost preluata de alte publicații in format electronic, si se regăsește si in formatul tipărit al Revistei C. din 8 dec.2008, cat si in videoclipul publicitar in care parata a prezentat prima pagina a revistei in care sub fotografia reclamantei în care se vedea clar mențiunea „si-a schimbat numele..."
Ulterior, parata a continuat o campanie de presa împotriva reclamantei, ocazie cu care a făcut publice datele de identificare, inclusiv fotografii ale reclamantei, si anume in articolele publicate in 11. dec.2008, 9 ian.2009, 19 iunie 2009 si 22 iunie 2009. In total, parata a publicat datele personale . si cinci articole.
Reclamanta arată că daunele solicitate sunt justificate, cu atât mai mult cu cat art.32 din Legea nr.677/2001 prevede sancțiuni pentru încălcarea art.8(1), iar reclamanta nu s-a adresat in acest sens, Autorității Naționale de supraveghere, pentru a solicita sancționarea paratei, si nici pentru ca Autoritatea Naționala sa-i apere interesele si sa facă demersuri privind delictul de natura penala de care aceasta se face vinovata in situația de fata. Consideră reclamanta că în lipsa acordului său dat pârâtei de a publica datele personale, aceasta a încălcat drepturile stipulate atât in Constituția României, cat si in Legea nr.677/2001.
În drept au fost invocate art.18(2) din Legea nr.677/2001, pentru încălcarea art.8 (alin.1 litera a), coroborate cu art.30(6) din Constituția României si a prevederilor art.998-999 din codul civil.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2009 la data de 9.11.2009, reclamanta I. D. V. a chemat în judecata pe pârâta revista C., aparținând de S.C. C. M. SRL solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să oblige pârâta la despăgubiri in valoare de 4.750.000 euro (patru milioane șapte sute cincizeci), dune morale aduse onoarei, demnității, reputației, prin mediatizarea sa negativa, în mod constant, în mass media (televiziune si presa scrisa). Se arată că a fost subiectul unui videoclip publicitar transmis pe mai multe posturi de televiziune, videoclip in care era defăimată prin susținerea paratei cum ca ar fi „Vedeta de filme XXX", asociindu-se totodată persoana sa cu o alta care se afla in acea perioada in cercetări penale si data in urmărire internaționala, si de asemenea, publicarea a cinci articole calomnioase la adresa sa in revista C. (format tipărit si electronic), prin aceasta încălcându-i-se drepturile constituționale prevăzute prin art.26(alin.2) si art.30 (alin.6) din Constituția României, precum si art.8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art.31(alin.4) din Constituția României cu privire la informarea corecta a opiniei publice.
Reclamanta a solicitat instanței să se constate că parata a prejudiciat imaginea familiei sale, respectiv a fostul soț și fiica sa, prin susținerea defăimătoare in articolul din data de 8 dec.2008, cum ca l-ar fi cunoscut pe acesta in Franța, unde era actor porno, si afectarea imaginii fiicei sale, care ca urmare a articolului publicat in 8 dec.2008, si preluat de presa in format electronic, cât si alte web-site-uri a fost insultata prin expresii triviale si calomniata pe un blog de către un cititor al articolului respectiv.
S-a mai solicitat obligarea paratei de a publica pe cheltuiala sa cuprinsul integral al sentinței ce se va pronunța, in trei publicații de mare tiraj, inclusiv in revista C., precum si publicarea unui articol in revista C. in care pârâta care sa isi ceara scuze si sa retracteze toate afirmațiile făcute la adresa sa in cele cinci articole și să se interzică paratei de a mai publica in viitor articole sau știri cu privire la persoana sa, însoțite sau nu de imaginea sa, fără acordul său, cu obligarea paratei la plata de daune cominatorii, in cazul in care aceasta nu s-ar pune in executare sentința ce o se va pronunța in baza art.580/3 alin 1 din Codul de procedura civila.
În motivarea în fapt a acțiunii, se arată că urmare a participării in data de la data de 1 decembrie 2008 la un eveniment privat (casting pentru filme de adulți), a aflat a doua zi de la organizatorul evenimentului ca la casting fuseseră prezenți si patru paparazzii de la C., care i-au urmărit evoluția pe perioada reprezentației sale si s-au arătat interesați in a scrie despre aceasta. Urmare a discuției avute cu unul dintre reporteri, a pus două condiții: de a scrie în articol exact ceea ce va declara urmând să verifice conținutul viitorului articol) și de a fi remunerată corespunzător pentru materialul a cărui subiect urma să fie și pe care urma să îl pună la dispoziția pârâtei.
Conducerea revistei C. nu a fost de acord cu condițiile puse de către reclamantă și fără încuviințarea acesteia a făcut public evenimentul privat la care participase, iar pentru a crea senzațional, a înțeles sa dezvăluie identitatea(nume,vârsta si fotografii), sa scrie neadevăruri, sa-i atribuie afirmații si expresii pe care nu le-a făcut, sa-l discrediteze pe cel de-al doilea soț, sa-i asocieze de fiecare data numele cu cel al primului soț, M. N., cercetat penal si dat in urmărire internaționala, începând o campanie de presa împotriva reclamantei ce s-a concretizat mai întâi printr-un videoclip difuzat pe mai multe posturi tv, la ore de maxima audienta, urmând publicarea a nu mai puțin 5 articole (in format tipărit, cat si electronic) la adresa sa.
În opinia reclamantei, în toate articolele publicate s-a intenționat prezentarea acesteia de către pârâtă opiniei publice in postura de femeie imorala si chiar si atunci când parata a adus la cunoștința opiniei publice ca a scris si a pus in vânzare o carte (. creat), a căutat sa persifleze si sa discrediteze conținutul acesteia.
Se arată că în seara zilei de 7 dec.2008, . maxima audienta, parata a difuzat pe mai multe posturi de televiziune cu transmisie la nivel național, printre care: Antena l, ProTV si OTV, un spot publicitar ce prezenta in prim plan fotografia reclamantei ., pe care era scris „Vedeta XXX la 51 de ani”, imagine însoțita de un mesaj audio indecent.
Prin prezentarea acestui spot publicitar, parata a asociat-o cu o persoana cerceta penal si urmărita internațional, anume M. N., fost director generai al Căile Ferate Romane, cercetat penal pentru delapidare si urmărit internațional in acea perioada.
În data de 8 dec.2008, parata a publicat un prim articol la adresa reclamantei cu titlul: „Vedeta porno la 51 de ani", subtitlul fiind „Prima soție a „tarului" de la C.F.R., M. N. a dat probe pentru un rol într-un film XXX", articol însoțit de 3 fotografii ale reclamantei si semnat N. V., articol însoțit de 3 fotografii in poziții compromițătoare si divulgarea datelor de identitate. In acest articol, autorul susține ca reclamanta a jucat in mai multe producții pentru adulți, realizate in Franța; că este o actrița porno cunoscuta in Franța, că pe parcursul celei de-a doua casnicii (care a durat 17 ani), a ținut permanent legătura cu primul soț, M. N.; că a divorțat in urma cu 2 ani (când în realitate am divorțat in febr.2002), când s-a si apucat de făcut filme pentru adulți, cel de-al doilea soț, denumit „arab"a jucat si el in astfel de filme.
Reclamanta a mai subliniat că autorul articolului i-a atribuit afirmații nereale.
În opinia reclamantei, comentariile la acest articol venite din partea cititorilor revistei C. online sunt injurioase si triviale.
Întrucât acest prim articol a fost preluat de majoritatea presei online, fiind comentat pe diverse bloguri sau forumuri, pe unul dintre ele, ca urmare a comentariilor făcute de către autor, s-au generat nenumărate alte comentarii ale cititorilor, unul dintre ele făcând referința la fiica sa, in acea vreme eleva, comentariu in care se regăsesc expresii jignitoare si triviale, fapt ce a atras defăimarea fără vina a fiicei sale, care mult timp a fost traumatizata de acest fapt.
Al doilea articol a fost publicat in data 11 dec.2008, sub titlul „Tine lecții de sex" si subtitlul „Vedeta porno de 51 de ani și-a deschis <>oală> de actrițe XXX", articol semnat cu inițialele D.B In acest articol, autorul care se limitează la a se semna cu inițialele D.B, susține ca reclamanta s-a transformat in consilier pentru începătorii din industria porno, recrutând fete pentru pelicule XXX si videochat.
A susținut reclamanta că și față de acest articol comentariile din partea cititorilor revistei C. online sunt injurioase și triviale.
Al treilea articol a fost publicat in data de 9 ian.2009, sub titlul „Romanul actriței porno de 51 de ani", si subtitlul „F. soție a lui N. a scris Ghidul îndrăgostitului virtual", articol insotit de una dintre fotografiile reclamanetei și semnat cu inițialele D.B. Reclamanta a arătat că se afirmă în mod nereal că oferă partide de sex virtual, în schimbul unor sume consistente, iar comentariile la acest articol venite din partea cititorilor revistei C. online sunt de asemenea injurioase și triviale.
Al patrulea articol a fost publicat in data de 19 iunie 2009, sub titlul „Milionarul N. se întoarce in România încătușat", semnat A. D. si insotit de două fotografii ale numitului M. N. si ale reclamantei. În articol, se face vorbire despre reținerea în Statele Unite a urmăritului general, iar in finalul articolului introduce subtitlul „întâlnire cu fosta porno soție".
Al cincilea articol a fost publicat in data de 22 iunie 2009, sub titlul „Mesajul fostei soții către escrocul N.: Te-au ajuns blestemele mele. M.", articol semnat cu inițialele D.B si însoțit atât de fotografia reclamantei, cat si a numitului M. N.. In acest articol, semnatarul susține ca cele redate în articol sunt declarate de către reclamantă reporterilor C., lucru neadevarat.
Ca urmare a articolului din 19 iunie 2009, în care se făcea referința la persoana reclamantei, aceasta a trimis prin email către revista C., un „drept la replica" ce a constat .", adresata numitului M. N., impreuna cu un colaj fotografic in care era aceiași fotografie a susnumitului, alături de o alta fotografie de a sa in format bust, rugând redacția sa publice acea scrisoare deschisa care sa fie insotita de aceasta fotografie, ntrucat cea publicata in articolul din 19 iunie 2009 o infatisa ..
Reclamanta a mai arătat că pârâta în loc sa informeze corect cititorii, a susținut ca cele redate sunt o consecința a unor declarații făcute reporterilor sai si pentru a putea sa o discrediteze in continuare, a publicat fotografia ce apăruse invariabil in toate articolele publicate anterior, refuzând sa publice fotografia trimisa de reclamantă.
Ca o consecința imediata a umilințelor pe care a fost supusa, i-a fost afectată onoarea, demnitatea si imaginea, ba mai mult, si membrii familiei, raporturile sale cu aceasta, în special cu copii, fiul său in vârsta de 14 ani la data când s-a difuzat videoclipul pe posturile de televiziune a suferit un soc si a început sa ceara explicații privitor la cele afirmate in videoclip.
Din punct de vedere profesional, reclamanta a fost afectată de conținutul articolelor deoarece cele doua profesii având tangenta cu publicul, o conduc la imposibilitatea de a-și face un website de prezentare pe internet, unde ar trebui sa-și decline identitatea (nume si fotografie), fiind atât terapeut de terapii complementare, cat si broker imobiliar.
Reclamanta a afirmat că a fost afectata si în planul vieții private, deoarece in acest moment majoritatea bărbaților o evită, știind ce anume s-a scris despre reclamantă.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2011, s-a dispus în baza art.164 C.pr.civ, conexarea dosarului nr._/3/2009 la dosarul nr._, instanța declarând de asemenea ședința de judecată secretă în baza art. 121 alin 2 C.pr.civ pentru restul judecății.
Prin sentința civilă nr.1711/13.10.2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 1.12.2008 între reclamantă și . s-a încheiat un acord de cedare și acordare de drepturi, prin care se arată că reclamanta a participat în data de 1.12.2008 ca actriță cu nume de scenă „Almerra” la o probă – casting la realizarea unui film erotic hard.
La art. I lit a din acest acord, reclamanta arată că „cedează ., reprezentanților legali, moștenitori săi și celor care posedă permisiunea lui ca părți autorizate dreptul exclusiv și irevocabil, fără restricții, de a crea, copia, folosi, refolosi, edita, modifica, publica, autoriza, ceda, distribui materialul video, film sau/și foto cu sau fără sunet din care face parte integral sau parțial numit „imagini publicate material exact sau distorsionat în caracter sau în formă fără restricții de schimbare sau transformare în conexiune cu numele meu, nume fictive, nume de scenă sau fără nume.”
Prin același acord, la lit b, se arată că reclamanta cedează „drepturile exclusive ce decurg din publicarea imaginilor video sau foto în orice tip de publicație, revistă sau ziar, copertă sau media pe suport analogic sau digital, transmisie televizată, satelit sau prin orice alt mijloc tehnologic existent (…), pe site-ri de internet cu sau fără plată, www, e-mail, rețea calculatoare, distribuție și reproducere digitală în scop ilustrativ, promoție, artă publicitate, comerț. De asemenea, reclamanta a cedat orice drept pe care l-ar avea pentru a examina sau aproba materialul finit, arătând că va fi de acord cu forma și aspectul imaginilor video sau foto spre a fi publicate.
În art. II din acord, reclamanta arată în mod expres că nu va învinovăți reprezentanții legali ai . și nici părțile autorizate în cazul în care va fi pusă într-o situație jenantă/penibilă care îi aduce prejudicii morale, etice și îi poate afecta viața particulară și/sau cariera, declarând că nu se simte dezonorată, nu i-a fost lezată imaginea, onorarea și nu consideră că este contrar și ofensiv principiilor sale etice și morale.
Se arată în finalul acestui acord că reclamanta a fost informată cu privire la comercializarea, vânzarea, publicarea, difuzarea materialului în România, cât și în străinătate.
Între . și . fusese anterior încheiat anterior la data de 17.10.2008 un „Protocol M.” care avea ca obiect schimbul reciproc de imagine, . autorizând . să publice informații despre vedete, materiale video, filme, fotografii asupra cărora prima deține un drept de autor, cu asigurarea beneficiarului . că are acordul vedetelor care apar în aceste materiale de a li se reproduce imaginea în media.
În temeiul acestui protocol, astfel cum rezultă din declarația martorului audiat V. D. N., în calitate de angajat al pârâtei, . a primit o . imagini foto și video de la ., inclusiv cele realizate cu reclamanta la data de 1.12.2008. În urma unei convorbiri telefonice între martor și reclamantă, a urmat o corespondență electronică în data de 2.123.2008 (fila 161), precum și ulterior la 5.12.2008 în care reclamanta la data de 5.12.2008 îi indică reporterului C. că este fosta soție a numitului M. N., atașând la acest e-mail, copie după hotărârea de divorț nr. 3539/28.1.1977 din dosarul nr. 2191/1977, precum și copia certificatului de naștere.
În data de 8.12.2008, ziarul C. publică un articol cu titlul „Vedetă porno la 51 ani” în care alături de fotografii ale reclamantei se menționează vârsta acesteia și numele.
Articolul a fost urmat de alte materiale, astfel: în data de 11.12.2008, articolul sub titlul „Tine lecții de sex"; la data de 9.01.2009, un articol cu numele „Romanul actriței porno de 51 de ani”, la data de 19.06.2009, în cuprinsul articolului „Milionarul N. se întoarce în România încătușat”, la data de 22.06.2009 un articol cu titlul „Te-au ajuns blestemele mele, M.”.
Prin cele două cereri conexe care fac obiectul prezentului litigiu, reclamanta susține, pe de o parte, că publicarea de către pârâtă a datelor sale cu caracter personal fără acordul reclamantei (date de identificare, imagine) încalcă prevederile Legii nr. 677/2001, iar pe de altă că fapta aceleiași pârâte constând în publicarea unor date nereale prin cele 5 articole atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtei în temeiul art. 998 – 999 C civ pentru prejudicii aduse onoarei, demnității, reputației, dreptului la imagine, viață privată și de familie, sănătate.
Tribunalul a analizat distinct cele două cereri conexe având în vedere temeiul juridic distinct pe care reclamanta a înțeles să îl invoce.
1.În ceea ce privește cauza care face obiectul dosarului nr._ prin care se invocă încălcarea de către pârâtă a Legii nr. 677/2001.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 677/2001, prin „date cu caracter personal” se înțelege orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.
Sub acest aspect este evident că datele făcute publice de către pârâtă cu privire la numele, vârsta, identitatea și imaginea reclamantei intră în câmpul de aplicare a Legii nr. 677/2001.
Cu toate acestea, s-a constatat că una din condițiile esențiale pentru a atrage răspunderea celui care a utilizat fără drept datele cu caracter personal ale unei alte persoane, astfel cum se prevede în art.18 din Legea nr.677/2001 este aceea ca titularul să nu își fi dat consimțământul sau ca prelucrarea datelor sale să fi fost ilegală.
Analizând prevederile legale ale Legii nr. 677/2001 sub aspectul condiției consimțământului titularului la prelucrarea datelor personal s-a constatat următoarele: art. 5 lit a dispune că nu este cerut consimțământul persoanei vizate când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte; art. 7 alin 2 lit a prevede ca o excepție de la alin 1 care interzice prelucrarea unor categorii speciale de date, inclusiv cele relative la viața sexuală ipoteza în care persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul pentru o astfel de prelucrare; art. 7 alin 2 lit e instituie de asemenea ca excepție de la alin 1 ipoteza în care consimțământul la prelucrarea datelor relative la viața sexuală nu este necesar dacă prelucrarea se referă la date făcute publice în mod manifest de către persoana vizată; art. 11 dispune că prevederile art. 5, 6, 7 și 10 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor se face exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, dacă prelucrarea privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată.
Aplicând în speță aceste prevederi legale, tribunalul a constatat că reclamanta este semnatara acordului de cedare și acordare de drepturi încheiat la data de 1.12.2008 cu ., necontestat de reclamantă în prezenta cauză, motiv pentru care se bucură, asemenea oricărui act juridic civil de prezumția de validitate. Astfel cum rezultă din clauzele contractuale prezentate mai sus, reclamanta și-a dat consimțământul ca materialul fotografic/video realizat la data de 1.12.2008 să fie publicat, comercializat, distribuit, cedat de către . altor terți, de altfel acesta fiind și scopul pentru care s-a desfășurat castingul din 1.12.2008.
Pe cale de consecință, pârâta, beneficiară la rândul ei a dreptului de a publica materialele transmise de . în baza Protocolului încheiat cu această societate, nu a prelucrat în mod ilegal imaginile foto și video care o priveau pe reclamantă, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art.18 din Legea nr.677/2001 sub aspectul absenței consimțământului reclamantei la publicarea imaginilor care o priveau pe reclamantă.
Sub aspectul numelui, stării civile, vârstei reclamantei, Tribunalul a constatat de asemenea că pârâta a avut consimțământul reclamantei pentru a prelucra aceste date în conținutul articolelor incriminate în cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile de dosar (corespondența electronică dintre reclamantă și martorul V., care se coroborează cu declarația de martor a acestuia de la dosar). Reclamanta însăși a comunicat și atașat înscrisuri din care rezultau datele sale cu caracter personal (fostul nume, vârsta, statutul marital; etc), fiind perfect conștientă care era scopul pentru care transmite aceste înscrisuri către destinatar.
Fiind îndeplinită așadar condiția consimțământului reclamantei, fie în cuprinsul Acordului de cedare și acordare de drepturi din data de 1.12.2008, fie în conținutul corespondenței electronice cu reporterul pârâtei, în sensul art. 7 alin 2 lit a, art. 7 alin 2 lit e, art. 11 din Legea nr. 677/2001, Tribunalul a constatat că această acțiune de obligare a pârâtei de obligare pârâtei la repararea prejudiciului pretins a fi suferit prin prelucrarea nelegală a datelor sale cu caracter personal în sensul art. 18 din Legea nr. 677/2001 nu este întemeiată.
2.În ceea ce privește cauza care face obiectul dosarului nr._/3/2009 formulată în baza art. 998 – 999 C civil.
Reclamanta a invocat încălcarea de către pârâtă prin publicarea articolelor incriminate a dreptului său la onoare, demnitate, reputație, viață privată, sănătate, viață de familie apreciind că modul în care pârâta și-a exercitat dreptul la liberă exprimare a adus atingere drepturilor sale fundamentale, fiind antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru aceste fapte ilicite.
Instanța a reținut că, potrivit art. 998-999 C.civ., răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este antrenată dacă sunt întrunite următoarele elemente: existența unei fapte ilicite, vinovăția, producerea unui prejudiciu și existența unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Caracterul ilicit al faptei trebuie analizat și având în vedere obligațiile statornicite în Codul deontologic al jurnalistului potrivit căruia jurnaliștii au datoria să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea dreptului publicului de a fi informat (art.1.1.), să caute, să respecte și să comunice faptele – așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile – în virtutea dreptului publicului de a fi informat (art.1.2.), să exprime opinii pe o bază factuală (art.1.3.), să semnaleze neglijența, injustiția și abuzul de orice fel (art.1.4.), în demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în ansamblul și diversitatea ei, acordând acces în presă și opiniilor minoritare și individuale, publicul având dreptul să cunoască nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență ori considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează (art.1.5) – art.1
De asemenea, trebuie luat în considerare și dreptul personal nepatrimonial, respectiv libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Constituție, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Art. 10 din Convenție prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.
Importanța dreptului ocrotit de art.10 din Convenție a fost subliniată pentru prima oară în cauza Handyside împotriva Regatului Unit, arătându-se că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și sub rezerva paragrafului 2 acoperă nu numai informațiile și ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației.
Însă în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut, paragraful 2 al aceluiași articol permițând restrângerea exercitării acestuia în măsura în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori printre care și protecția reputației sau a drepturilor altora, fiind necesar să se realizeze un just echilibru între protecția dreptului la libera exprimare și dreptul la reputație al persoanei vizate, drept protejat de art. 8 din Convenție ca fiind un element al vieții private. Orice restricție adusă libertății de exprimare trebuie să fie prevăzută de legea internă, să urmărească unul din scopurile legitime enumerate de paragraful 2 din acest articol și să fie necesară, într-o societate democratică, pentru atingerea acelor scopuri.
Conform jurisprudenței Curții europene, pentru a rezolva o cauză concretă, trebuie luate în considerare și alte elemente, legate de exemplu de calitatea specifică pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezată (om politic, persoană privată), posibilitatea de a folosi alte exprimări, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul și impactul acestuia, locul unde a fost ținut discursul, precum și publicul țintă căruia îi era adresat acesta (Castells c. Spaniei, Murphy c. Irlandei, C. c. României). Aceasta pentru că libertatea de exprimare are o întindere variabilă, în funcție de conținutul mesajului transmis de titularul dreptului, precum și de valoarea legitimă pe care statul o invocă pentru a justifica necesitatea unei ingerințe.
În cauza D. împotriva României, Curtea a reținut că trebuie să se țină seama de un element important: rolul esențial al presei într-o societate democratică. Dacă presa nu trebuie să depășească anumite limite, îndeosebi în ceea ce privește reputația și drepturile celorlalți, precum și necesitatea de a împiedica divulgarea unor informații cu caracter confidențial, sarcina sa este, totuși, comunicarea, cu respectarea datoriilor și responsabilităților proprii, a informațiilor și ideilor referitoare la orice problemă de interes general. Mai mult, Curtea a accentuat că libertatea jurnalistică include, de asemenea, recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare. În aceste cazuri, marja de apreciere a autorităților naționale se circumscrie interesului unei societăți democratice de a permite presei să-și joace rolul indispensabil de „câine de pază” și să își exercite aptitudinea de a da informații cu privire la probleme de interes general.
Sub aspectul primei condiții, existența unei fapte ilicite, reclamanta apreciază că prin articolele publicate de către pârâtă i-au fost lezate o . drepturi personal nepatrimoniale, privind reputația, imaginea, viața de familie, sănătatea, viața privată.
În ceea ce privește calificarea faptei pârâtei ca fiind una ilicită tribunalul a constatat că această condiție nu este îndeplinită în cauză în măsura în care, pe de o parte, publicarea articolelor în cauză reprezintă exercitarea dreptului la liberă exprimare de care se bucură pârâta cu respectarea limitelor libertății de exprimare, iar pe de altă parte, reclamanta prin însăși faptele sale a consimțit la divulgarea către publicul larg a datelor sale personale, inclusiv a imaginii sale, astfel cum s-a arătat la punctul 1.
De altfel, una din condițiile care înlătură caracterul ilicit al unei fapte este chiar consimțământul victimei la desfășurarea unei activități care potențial ar fi de natură să-i producă un prejudiciu, prin asumarea riscului activității desfășurate de altcineva dar care ar putea-o prejudicia.
Reclamanta a acționat asumându-și riscul ca datele pe care ea însăși le-a furnizat unei publicații a cărei activitate se plasează în sfera mondenităților, cu scopul de a fi prezentate publicului larg în cuprinsul unui articol, precum și prezentarea imaginilor foto și video realizate cu ocazia castingului din 1.12.2008, pentru care a cedat orice drept de a dispune în condiții de confidențialitate.
Prezentarea numelui/imaginilor/datele de stare civilă, statut marital, etc. a fost inițial dorită și asumată în mod expres de către reclamantă contracost (așa cum rezultă din corespondența electronică din data de 2.12.0208. fila 161), astfel încât tribunalul nu a reținut o faptă ilicită în sarcina pârâtei sau vreo vinovăție sub acest aspect.
În fapt, reclamanta este nemulțumită de modul în care aceste articole i-au creat o imagine negativă în sânul opiniei publice și a propriei familii, deși astfel cum reclamanta indică în cuprinsul unei cereri adresate Procurorului General – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 125 dosar) aceasta recunoaște în mod expres faptul că „am decis ca la vârsta mea să intru în industria pornografică în semn de protest față de injustiția din România”.
Tribunalul a apreciat că în privina de față exsită un conflict între două drepturi egal protejate, dreptul reclamantei prevăzut de art. 8 din Convenție și dreptul pârâtei garantat de art. 10, iar instanța este chemată să realizeze un just echilibru între protecția dreptului la liberă exprimare și, pe de altă parte, aceea a dreptului la reputație a persoanei vizate, care, ca element al vieții private, este protejat de art. 8 al Convenției.
Se constată în concret că deși aspectele relatate în articolele incriminate, inclusiv fotografiile care au însoțit aceste materiale intră în câmpul de aplicabilitate a art. 8 din Convenție, pârâta din prezenta cauză respectând prevederile Codului deontologic care impune jurnaliștilor obligația respectării vieții private a cetățenilor (art.2 pct.2.1.2), deoarece a beneficiat de consimțământul reclamantei, a relatat aspectele legate de viața de familie a reclamantei astfel cum au fost acestea relatate și prezentate de însăți reclamanta (a se vedea răspunsul la interogatoriul administrat).
Referitor la prejudiciul produs, reclamanta a afirmat că în urma difuzării articolelor și a spotului video de către principalele televiziuni i s-a adus atingere dreptului la reputație, imagine și prestigiul, vieții sale sociale, de familie, private și stării sale de sănătate, dar fără a dovedi în mod concret prin mijloace adecvate de probă aceste prejudicii, care ar trebui să aibă un caracter cert și suficient de grav pentru a putea antrena sancționarea pârâtei. Sub aspectul degradării stării sale de sănătate se constată din actele medicale depuse la dosar că afecțiunile cardiace ale reclamantei sunt anterioare anului 2008 (filel 156 ș.u), fără a se putea reține un raport de cauzalitate direct între publicarea articolelor în cauză și pretinsa agravare a stării sale de sănătate, inclusiv sub aspectul stării sale psihice.
Cu privire la vinovăția pârâtei, s-a reținut că potrivit dreptului comun în cazul răspunderii civile delictuale, nu interesează forma de vinovăție, răspunderea autorului putând fi angajată chiar și în cazul unei culpe „minore”. Așa cum prevede art.998 C.civ., răspunde cel a cărui greșeală, „imprudență”, sau „neglijență” a ocazionat prejudiciul. Gradul de vinovăție este luat în considerare la stabilirea întinderii obligației de reparare a prejudiciului.
Aceste prevederi trebuie coroborate cu reglementările internaționale în materia protecției drepturilor omului, respectiv Convenția Europeană a Drepturilor Omului care în virtutea dispozițiilor art.11 alin. 2 coroborat cu art. 20 din Constituție, este parte integrantă a sistemului român de drept și are aplicabilitate directă în dreptul intern.
Din cauza Bladet Tromso și Stensaas c. Norvegiei rezultă în mod clar garanțiile solide pe care Curtea le acordă presei, indicând principiul conform căruia jurnaliștii nu trebuie să fie obligați să dovedească întotdeauna adevărul afirmațiilor publicate atunci când acționează cu bună credință, bazându-se pe informații credibile.
Astfel cum s-a arătat mai sus, informațiile privind numele, statutul marital al reclamantei, profesia și traseul său au fost puse la dispoziția pârâtei de însăși reclamanta, iar sub aspectul imaginii reclamantei în temeiul contractului de cesiune de drepturi în favoarea ., neputându-se reține reaua-credință a pârâtei sau depășirea nejustificată a limitelor acceptate ale libertății de exprimare.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – 999 C.civ, tribunalul a respins ca neîntemeiată și acțiunea conexă.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 28.10.2010, a formulat apel reclamanta I. D. V., fără a motiva calea de atac exercitată.
La data de 22.03.2012, Curtea a dispus, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei având în vedere că părțile, legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 16.05.2013, cu citarea părților, acordându-se termen la data de 27.06.2013, când a fost pusă în discuția părților excepția de perimare.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de perimare a cererii de apel, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de apelanta reclamantă I. D. V., domiciliată în București, ..39, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1711/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. W. P. S.R.L. (fostă S.C. C. M. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 1) prin lichidator judiciar G., D. și Asociații SPRL, cu sediul în București, ..26, ., cam.2-3, sector 2.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 04.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. D. M. I.
GREFIER
I. A. G.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I
5 ex/5.07.2013
---------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – B.Ramașcanu
| ← Succesiune. Decizia nr. 1215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
