Obligaţie de a face. Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 450/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.450 A
Ședința publică de la 5.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 741 din 04.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2014, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. T. M. BOURNAT FINKELS, T. F. I. R. și F. E. L. A. T. și cu intimata pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul A. L. M., în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți C. T. M. Bournat Finkels, T. F. I. R. și F. E. L. A. T., în baza împuternicirilor avocațiale nr._ din 11.09.2015 și nr._ din 15.09.2015, emise de Baroul București, aflate la filele 11 și 12 din dosar, lipsind apelanta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și intimata pârâtă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimații reclamanți la data de 21.09.2015, care a fost comunicată apelantei pârâte.
Apărătorul intimaților reclamanți arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, fără cheltuieli de judecată.
Contrar susținerilor apelantei pârâte, instanța de fond, nu a obligat-o pe aceasta la verificarea dosarului sub aspectul existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra imobilelor, ci exclusiv cu privire la modalitatea de evaluare și, a constatat incidența prevederilor art.21 din Legea nr.165/2013.
În ceea ce privește invocarea apelantei pârâte a dispozițiilor art.34 din Legea nr.165/2013, apreciază că nu este aplicabil în cauză, având în vedere Decizia nr.269 din 7.05.2014 a Curții Constituționale.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 13.12.2012, sub nr._, reclamantele C. T. M. Bournat Finkels, T. F. I. R. și F. E. L. A. T. au solicitat, în contradictoriu cu C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor:
- obligarea pârâtei să procedeze la analizarea dosarului nr._/CC aferent Dispoziției nr. 241/04.05.2010, în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului format din teren și construcție, situat în S., .. 43-45, jud. Prahova, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii;
- constatarea faptului că dosarul administrativ în cauză este complet, conform cerințelor Legii nr. 10/2001;
- la încheierea perioadei de suspendare a emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, obligarea pârâtei să desemneze evaluatorul conform procedurii prevăzute de lege și să-i predea acestuia dosarul, în vederea întocmirii raportului de evaluare;
- obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 60 zile de la data încheierii perioadei de suspendare;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că dosarul lor administrativ, întocmit în baza Dispoziției nr. 241/04.05.2010 emisă de către Primăria Orașului S., a fost înregistrat de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC.
S-a menționat că suspendarea instituită prin OUG nr. 4/13.03.2012 și prelungită până la data de 15.05.2013 prin Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea OUG nr. 4/2012 nu implică și suspendarea analizării dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Reclamantele au arătat că de 10 ani așteaptă soluționarea unei notificări depuse în anul 2001, dosarul nefiind soluționat nici până în prezent, fapt ce contravine principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În drept au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat la data de 05.02.2013 întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că dosarul de despăgubire al reclamantelor a parcurs atât etapa transmiterii și înregistrării, precum și etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, în urma verificării constatându-se că dosarul de despăgubire trebuie completat cu unele înscrisuri.
Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de completarea dosarului cu înscrisurile menționate anterior, precum și de respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire.
Pârâta a mai arătat că etapa evaluării și a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este suspendată în temeiul OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, ale Legii nr. 554/2004, ale OUG nr. 4/2012 și ale Legii nr. 117/2012.
Prin încheierea din data de 19.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București sub nr._/3/2013 la data de 06.04.2013.
Prin notele de ședință depuse la dosar de către pârâtă la data de 09.05.2014, s-a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, având în vedere că prin Legea nr. 165/2013 s-a stabilit, la art. 34 alin. 1, un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi, în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013: „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte”.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. 1 lit. a și b, precum și art. 21-26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității investite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Învederează instanței faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. 9 din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisie Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”.
Așadar, solicită a se constata că CNCI, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21-26 care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
În drept, a invocat prevederile OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, Legea 165/2013, Legea nr. 554/2004, art. 115 și următoarele din Cod de procedură civilă, Legea nr. 165/2013.
La data de 09.05.2014 C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat o cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI).
La data de 13.05.2014 reclamantele au formulat o cerere precizatoare și modificatoare, prin care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând să se constate că dosarul nr._/CC, privind imobilul din S., .. 43-45, a fost analizat și este complet, să se constate ca rămas fără obiect capătul 4 al cererii, având în vedere că, potrivit Legii nr. 165/2013, CNCI nu mai are obligația de a desemna un evaluator, modificând totodată capătul 4 al cererii, conform Legii nr. 165/2013, în sensul că solicită instanței obligarea pârâtei să emită decizia de compensare a imobilelor.
Prin încheierea din data de 10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013 s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ și Fiscal, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către Secția Civilă spre competentă soluționare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a III-a Civilă la data de 01.07.2014, sub nr._/3/2014.
Prin sentința civilă nr. 1295/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă s-a admis excepția de necompetență materială, s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a constatat conflict negativ de competență și s-a înaintat cauza către Curtea de Apel București – Secția Civilă.
Prin sentința civilă nr. 124 F/18.11.2014 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Civile a Tribunalului București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a III-a Civilă la data de 03.02.2015, sub nr._/3/2014.
La termenul de judecată din data de 07.05.2015 instanța a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin notele de ședință depuse de către pârâtă la dosar, la data de 03.06.2015, aceasta a invocat inadmisibilitatea capetelor 1 și 2 din cererea precizatoare și modificatoare, respectiv să se constate că dosarul a fost analizat și că ar fi complet.
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, considerând că este utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Tribunalul București - secția a III-a Civilă prin sentința civilă nr.741/4.06.2015 a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și modificată formulată de reclamanții C. T. M. BOURNAT FINKELS, T. F. I. R. și F. E. L. A. T., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR ; a obligat pârâta să emită decizie de acordare de măsuri reparatorii în condițiile Capitolului III din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 2.227,08 m.p. situat în S., .. 43-45 și fdt. P., precum și pentru construcția cu destinația de locuință situată în S., fdt. P. nr. 1, jud. Prahova, în suprafață utilă totală de 130,02 m.p. și suprafață construită de 141,92 m.p, inclusiv magazia în suprafață construită de 21,96 m.p și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În considerentele sentinței s-a reținut că în fapt, prin Dispoziția nr. 241/04.05.2010 emisă de către Primarul Orașului S. s-a propus acordarea de despăgubiri notificatorilor Finkels Alexandre, în nume propriu și ca moștenitor al surorii sale Finkels E. Nicolle, F. E. L. A. T. și T. F. I. R., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 2.227,08 m.p. situat în S., .. 43-45 și fdt. P., precum și pentru construcția cu destinația de locuință situată în S., fdt. P. nr. 1, jud. Prahova, în suprafață utilă totală de 130,02 m.p. și suprafață construită de 141,92 m.p, inclusiv magazia în suprafață construită de 21,96 m.p.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 02/11.01.2012 emis de către BNP I. L. M., ca urmare a decesului numitului Finkels Alexandre, a rămas ca unică moștenitoare reclamanta C. T. M. Bournat Finkels.
Ulterior emiterii avizului de legalitate de către Instituția Prefectului – județul Prahova, dosarul a fost înaintat către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr._/CC.
În drept, tribunalul a reținut că potrivit art. 16 din Capitolul III al Legii nr. 165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7), iar potrivit art. 17, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru.
De asemenea, conform art. 21 alin. 1-3 din același act normativ, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Conform art. 21 alin. 5-9 din Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6). Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Tribunalul a reținut că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de 2.227,08 m.p. situat în S., .. 43-45 și fdt. P., precum și pentru construcția cu destinația de locuință situată în S., fdt. P. nr. 1, jud. Prahova, în suprafață utilă totală de 130,02 m.p. și suprafață construită de 141,92 m.p, inclusiv magazia în suprafață construită de 21,96 m.p.
Astfel, imobilul respectiv a fost proprietatea autorului Finkels M., în baza actelor doveditoare reprezentate de: Fișa matricolă nr. 2 a orașului S., unde la nr. matricol 1144 figurează cu proprietatea construcție din S., ., în prezent fdt. P. nr. 2 (f. 38-39, 44); autorizația de construire pentru refacerea împrejmuirii proprietății de la aceeași adresă (f. 41-43); documentele de trecere în proprietatea statului – Proces-verbal de preluare – din care rezultă că imobilul preluat se compunea din teren în suprafață de 2.612 m.p. și construcție în suprafață construită de 121 m.p. (f. 81-83).
Reclamantele își dovedesc calitatea de persoane îndreptățite prin următoarele înscrisuri: certificatele de stare civilă depuse la dosar (f. 127-130); certificatul de moștenitor nr. 104/2002 eliberat de Biroul Notarial T. C. (f. 48-49); certificatul de atestare a succesiunii numitei Finkels E. Nicolle (f. 51-52); certificatul de moștenitor nr. 19/08.06.2005 emis de către BNP I. L. M. de pe urma numitei Finkels E. Nicolle (f. 96-100); certificatul de calitate de moștenitor nr. 02/11.01.2012 emis de către BNP I. L. M. de pe urma numitului Finkels Alexandre (f. 126).
Tribunalul a mai reținut faptul că imobilul a trecut în proprietatea statului, în mod abuziv, prin aplicarea Decretului nr. 111/1951, prin Decizia nr. 21/914/26.04.1956 (f. 79-80).
Totodată, din certificatul emis de Primarul Orașului S. (f. 40) reiese faptul că . fost denumită anterior și . adresa nr._/16.01.2002 emisă de către Primăria Orașului S. (f. 86) reiese faptul că imobilul – teren, fosta proprietate Finkels, are în prezent următoarea configurație: loturile cu ieșire la . numerele 43 și 45; cele situate pe fdt. P. - la nr. 1 se află imobilul vechi, iar la nr. 2 se află clădirea proprietate Pinta, realizată pe teren atribuit din proprietatea de mai sus.
Referitor la modalitatea de restituire, tribunalul a reținut că imobilul construcție a fost în întregime înstrăinat chiriașilor de către statul român (f. 87-92), în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Din planul de amplasament și delimitare a terenului efectuat de un expert topografic autorizat, cu ocazia soluționării parțiale a Notificării nr. 217/2001, rezultă că suprafața terenului a fost de 2.576,36 m.p., din care s-a restituit notificatorilor Finkels Alexandre și Finkels E. Nicolle terenul rămas liber, în suprafață de 349,28 m.p., restul de teren neputând fi restituit în natură, deoarece terenul de sub construcții a fost înstrăinat odată cu locuințele, parte din teren a fost atribuit prin decizii administrative în vederea construirii de locuințe anterior anului 1989, iar o altă parte a fost amenajată drept cale de acces la loturile formate, în prezent fiind proprietatea publică a orașului S..
În concluzie, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, art. 4 din lege prevăzând că dispozițiile acestui act normativ se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 165/2013, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
Instanța a mai reținut că dosarul administrativ al reclamantelor a fost completat cu înscrisurile solicitate de către pârâtă, astfel cum rezultă din adresa nr. 2796/15.03.2013 emisă de către Consiliul Județean Prahova (f. 19 – Dosar nr._/3/2013), potrivit căreia, din verificările efectuate în documentele Comisiei Județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, nu au fost identificate înscrisuri din care să reiasă că s-au stabilit sau încasat despăgubiri pentru imobilul respectiv.
Cu privire la susținerile pârâtei referitoare la diferențele existente între construcția actuală și cea veche, urmează a se ține seama de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, care reglementează inclusiv situația în care nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și modificată, și va obliga pârâta să emită decizie de acordare de măsuri reparatorii în condițiile Capitolului III din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 2.227,08 m.p. situat în S., .. 43-45 și fdt. P., precum și pentru construcția cu destinația de locuință situată în S., fdt. P. nr. 1, jud. Prahova, în suprafață utilă totală de 130,02 m.p. și suprafață construită de 141,92 m.p, inclusiv magazia în suprafață construită de 21,96 m.p. Cu privire la celelalte capete de cerere, instanța a arătat că s-a pronunțat pe aspectele solicitate în cuprinsul acestora în momentul soluționării litigiului pe fond, acestea nefiind, de fapt, capete distinct de cerere, ci argumente aduse în vederea admiterii acesteia.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere culpa pârâtei în demararea prezentului litigiu, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către reclamante a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) apreciind că acțiunea este prematură în raport cu dispozițiile Legii nr.165/2013, termenul de soluționare pentru dosarele înregistrate la SCCSD, conform art. 34 alin. 1 fiind de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legii.
După data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 dosarele se soluționează după noua procedură, cap. VII din Legea nr.247/2005 fiind abrogate, conform art. 21 alin. 5 din Legea nr.165/2013 CNCI verifică dosarele din punctul de vedere al existenței dreptului de proprietate, putând solicita părților înscrisuri pentru eventuale clarificări.
CNCI este obligată a pune în aplicare art.1,art.17 și art.21 -26 din noua reglementare.
Consideră apelanta că în cauză nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să fi fost stabilită calitatea de persoană îndreptățită potrivit Legii nr.165/2013 și că s-a reținut superficial această calitate prin sentința apelată, apreciind că se impune schimbarea sintagmei de persoană îndreptățită cu aceea de persoană care se consideră îndreptățită.
Se mai arată că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 32 din Legea nr.165/2013.
În acest context, în noua procedură administrativă instituită de Legea din 165/2013 modificată și completată prin Legea nr.361/2013, legiuitorul, la cap.IV intitulat „Măsuri privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare", a instituit un termen de 120 de zile în care persoanele îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele de despăgubire (art. 32 alin.1). Termenul prevăzut la art.32 alin.1 nu este un termen stabilit în favoarea CNCI, acesta reprezintă de fapt un termen care curge în favoarea notificatorilor de a-și proba dreptul de a li se acorda beneficiu legilor de reparație.
În procesul de soluționare a notificărilor, sarcina probei dreptului de proprietate, a deținerii legale a proprietății la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În acest sens, învederăm că potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, în care persoanele ce se consideră îndreptățite, pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Acest termen începe să curgă de la data la care i se comunică în scris persoanei îndreptățite solicitarea privind completarea dosarului său.
Pe cale de consecință, în situația în care documentele solicitate nu sunt depuse înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a dispoziției al cărei beneficiar este reclamantul.
Termenul de decădere prevăzut de art. 32 al Legii nr. 165/2013 poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Cererea de prelungire a termenului se va formula in interiorul termenului de 120 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.
În procesul de soluționare a notificărilor, sarcina probei dreptului de proprietate, a deținerii legale a proprietății la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Prin urmare, executarea hotărârilor judecătorești nu poate fi făcută în termenul general de 30 de zile, decât în condițiile în care termenele prevăzute la art. 32 din Legea nr.165/2013 ar fi înlăturate.
În ce privește dosarul de despăgubire nr._/CC, apelanta pârâtă învederează onoratei instanțe că acesta va fi soluționat în condițiile Legii nr.165/2013 și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14,11.2013.
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, în cuprinsul art. 2 din decizia amintita, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art.2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD), precum și modalitatea de soluționare a acestora, cu precizarea suplimentară că pct. 2.2. a fost abrogat în ședința CNCI din data de 27.02.2013 (a se vedea în acest sens prevederile pct 2,1- 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări, prin Legea nr. 368/2013.
Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către CCSD având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (si la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Astfel, având în vedere principiile ce au stat la baza emiterii acestei decizii, învederam onoratei instanțe, că dosarul de despăgubire al reclamantei, înregistrat sub nr._/CC. dată fiind tipologia acestuia - "în așteptare" ,va fi analizat de către SCNC1 cu respectarea ordinii înregistrării dosare/or existente in propria categorie.
Cu privire la cuantumul ce va fi stabilit In cuprinsul deciziei de compensare, facem următoarele precizări:
Așa cum mai sus am menționat, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către SCNCI și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
Prin urmare, obligarea subscrisei la soluționarea acestui dosar de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare ar însemna o discriminare pozitivă în ceea ce îl privește pe reclamant și nu ar conduce decât la încălcarea unui principiu prevăzut la art. 16 din Constituția României, respectiv încălcarea egalității de șanse și tratament, astfel, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.
Astfel, aplicarea principiilor constituționale nu trebuie făcuta discreționar și doar în favoarea acelor persoane care recurg la promovarea unor acțiuni in instanță.
Imixtiunea puterii judecătorești în procedura administrativa, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care CNCI este obligată la soluționarea unui dosar de despăgubire fără a lua în considerare faptul că înaintea acestuia există alte persoane îndreptățite care așteaptă soluționarea dosarelor lor cu respectarea ordinii de înregistrare al acestora, nu face altceva decât să încurajeze astfel de demersuri în instanță, consecința fireasca fiind nu numai creșterea volumului de cereri de chemare în judecata dar și soluționarea cu prioritate de către CNCI a dosarelor de despăgubire ce au făcut obiectul acestor litigii.
Ceea ce trebuie subliniat în acest context, este faptul că nu este suficient să promovezi o acțiune în instanță pentru a ți se recunoaște dreptul la soluționarea dosarului, necontestat de altfel de subscrisa, ci trebuie și demonstrat dreptul la soluționarea acestuia cu prioritate.
În concret, apelanta apreciază că dreptul reclamanților se întinde până acolo unde începe dreptul celorlalte persoane implicate (persoane ce se consideră îndreptățite, astfel cum este definit de Legea nr.165/2013 in procesul de retrocedare, iar singura soluție legală și temeinică este doar aceea de respingere a unei astfel de acțiuni, ca neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, apelanta pârâtă face referire la Decizia nr. 861din 28 noiembrie 2006. publicată in Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 45 din 22 ianuarie 200, prin care Curtea a reținut că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări".
Având în vedere aspectele arătate mai sus și ținând seama de stadiul dosarului de despăgubire nr._/CC, apelanta apreciază că în mod greșit, instanța a obligat pârâta la soluționarea dosarului de despăgubire in condițiile Capitolului Ml din Legea nr. 165/2013.
Pentru toate aceste considerente, apelanta pârâtă solicită modificarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare in judecată, ca fiind prematur formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge apelul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
În prezenta cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată și înregistrată pe rolul instanței la data de 13.12.2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, astfel încât cererea nu poate fi considerată prematură.
Prin decizia nr.269/2014 Curtea Constituțională ”observă că se ridică problema constituționalității prevederilor de lege criticate din perspectiva situației acțiunilor introduse la instanțe înainte de . Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrării în vigoare a legii, și în care instanțele pun în discuție aplicarea termenelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din legea amintită”.
În ce privește acest tip de cauze, Curtea a constatat că art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.
Astfel, Curtea a reținut că ipoteza în care se pune în discuție constituționalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 de persoana îndreptățită, nemulțumită de nesoluționarea de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarului transmis de entitatea deținătoare (în lipsa unui termen prevăzut de lege în care aceasta să fie obligată să emită o decizie), nesoluționare asimilată - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat în fața instanței de contencios administrativ competente. Curtea constată că, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit în beneficiul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, termen cu o durată semnificativă, de 5 ani, care se adaugă la intervalul de timp deja scurs de la momentul înregistrării dosarelor până la introducerea cererii de chemare în judecată, în care autoritatea administrativă a trenat soluționarea acestora.
Aplicarea în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are ca efect, în interpretarea dată acestora de instanțele chemate să le aplice, respingerea ca "devenite premature" a acțiunilor introduse de persoanele îndreptățite la obținerea de despăgubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare întreprinse de acestea în scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementată în prezent prin dispozițiile aceluiași text de lege.
În acest context, Curtea a observat că, deși desfășurarea și finalizarea procesului fuseseră prefigurate și anticipate de reclamant, într-un anumit cadru normativ, existent la momentul inițierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifică regulile pe care ar fi trebuit să le aibă în vedere instanța în soluționarea acestuia.
Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că ar fi aplicabile și cauzelor pendinte le conferă caracter neconstituțional, întrucât determină modificarea cursului procesului chiar în timpul judecării sale, creând doar pentru una dintre părțile aflate în proces o situație mai favorabilă. Mai mult decât atât, Curtea a arătat că regimul mai avantajos, apt să conducă la o soluție favorabilă, profită unei instituții a statului, care este pârâtă într-un proces.
În ceea ce privește normele de drept substanțial aplicabile cauzei, Curtea constată că prima instanță a aplicat dispozițiile art. 4,art.1 alin. 2 și 21 din Legea nr.165/2013 obligând pârâta să emită decizia de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile cap.III din Legea nr.165/2013, analizând ea însăși pe fond cererea reclamanților sub toate aspectele, inclusiv calitatea de persoană îndreptățită, în temeiul plenitudinii de competență conferită de lege și statuată prin decizia nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din acest punct de vedere, nu există nicio contradicție în dispozițiile instanței de fond,dispozitivul fiind clar și neechivoc în sensul obligării pârâtei de a emite decizia, instanța verificând pe fond cererea sub toate aspectele.
În același sens, Curtea Constituțională a mai arătat prin decizia nr.269/2014” că deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii”.
Nici criticile referitoare la aplicarea dispozițiilor art.32 alin. 1 din Legea nr.165/2013 nu sunt fondate, tribunalul reținând că dosarul administrativ a fost completat cu înscrisurile solicitate de pârâtă, aspect care rezultă din adresa nr.2796/15.03.2013 emisă de Consiliul Județean Prahova(fila 19-dosar nr._/3/2013).
Referitor la ordinea de soluționare a dosarelor ,invocată de apelantă, Curtea apreciază că CNCI este ținută de principiul respectării și executării hotărârilor judecătorești, ca orice alt subiect de drept, deciziile luate de organele administrative referitoare la procedurile proprii neavând nicio înrâurire asupra puterii executorii a unei hotărâri judecătorești .
Astfel fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 741 din 04.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2014, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. T. M. BOURNAT FINKELS, T. F. I. R. și F. E. L. A. T., domiciliați în București, ..1, sector 1 și cu domiciliul ales în București, ., sector 1, și cu intimata pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
7 ex/28.10.2015
-------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – F.N.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1029/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 979/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
