Pretenţii. Decizia nr. 447/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 447/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 447/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 447A

Ședința publică de la 07 octombrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - L. E. F.

JUDECATOR - M. S. C.

GREFIER - G. C. A.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă . SA cu sediul în București, ., sector 2 și sediul ales la SCA B. din București ..1-5, . - Clădirea Opera Center - împotriva sentinței civile nr.336 din 18.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat a pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - APIA cu sediul în București, .. 17, sector 2, intimații chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, M. A. și Dezvoltării Rurale cu sediul în București, .. 2-4, sector 3, M. F. Europene prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, .. 15-17, ..

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 23 septembrie 2015, la 30 septembrie 2015, apoi la 07 octombrie 2015.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, SCAF, sub nr._ la data de 15.09.2010 reclamanta . SRL București a chemat-o în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata sumei 715.365 EURO reprezentând parte din contravaloarea produselor aflate in proprietatea sa si a serviciilor de care a beneficiat in baza Contractului nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, precum si la majorările de întârziere aferente acestei sume; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 30.11.2006 între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare (în continuare denumit OPCP), in calitate de Autoritate cu competente in gestionarea fondurilor comunitare si Q"N. I. S.R.L. s-a încheiat Contractul de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA".

Contractul a fost finanțat în proporție de 75% din fonduri PHARE de către OPCP si in proporție de 25% cofinanțare asigurata de M. A. si Dezvoltării Rurale - autoritatea de implementare a contractului.

Prețul contractului a fost de 4.391.122 Euro iar perioada de execuție a fost de 2 luni si 3 săptămâni.

Executarea contractului a fost finalizata prin livrarea, instalarea, darea in exploatare si asigurarea instrucțiunilor de utilizare si documentației tehnice a produselor solicitate de autoritatea contractanta către parata din prezenta cauza, pentru toate cele 281 de locații stabilite în contract.

Reclamanta a arătat că în executarea contractului nu au fost constatate nereguli, bunurile si serviciile menționate în contract fiind recepționate de către beneficiarul finanțării.

Aceasta situație de fapt este confirmata prin emiterea la data de 02.04.2007 a Certificatului de acceptanță provizorie de către M. A. si Dezvoltării Rurale - Agenția de Plați si a Certificatului de acceptanță finală, la data de 26.11.2008.

In urma controlului efectuat de către Oficiul de Plați si Contractare Phare (in continuare „OPCP") in perioada 07-08 iulie 2008 si 17 iulie 2008, la sesizarea Curții de Conturi, a fost întocmit Procesul verbal de constatare din data de 24.07.2008 in baza căruia societatea reclamantă a fost obligata sa restituie integral suma de 4.391.122 Euro reprezentând prețul încasat in baza contractului EA/_/D/SUP/RO.

Curtea de Conturi a întocmit un raport de audit în care se menționează ca procedura de licitație in urma căreia a fost încheiat Contractul de finanțare, a fost afectata de conflicte de interese, așa cum sunt definite la art. 2.4.15 Cap. „Clauze etice" din Prag, întrucât între firma câștigătoare (reclamanta) care a participat in nume propriu la licitație si un alt ofertant ., declarat neeligibil conform raportului de evaluare, a intervenit pe parcursul procesului de licitație si implementare a contractului, o înțelegere privind livrarea bunurilor ce fac obiectul finanțării si ca încheierea contractului de furnizare nu a fost aprobata de către OPCP.

Împotriva procesului-verbal din data de 24.07.2008, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsa prin Decizia nr. 52/10.11.2008. In motivarea contestației a arătat ca nu sunt incidente in cauza prevederile art. 2.4.15 din Clauze Etice iar toate contractele de furnizare au fost aduse la cunoștința OPCP înainte de a începe executarea acestora, OPCP fiind de acord cu aceste contracte, astfel cum rezulta din adresa nr._/28.12.2006, transmisa Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, în care . este menționata ca furnizor.

Decizia nr. 52/10.11.2008 a fost contestata ulterior la Curtea de Apel București. Prin Sentința nr. 1477 din 6 aprilie 2009 instanța de fond a respins ca neîntemeiata contestația.

Prin Decizia nr. 923 18 februarie 2010, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul declarat de societatea reclamantă si a reținut că suma pe care Ministerul Finanțelor Publice trebuie sa o primească înapoi, ca urmare a declarării unei cheltuieli neeligibile este de 715.365 Euro si nu de 4.391.122 Euro așa cum se stabilise în actul de impunere.

Reclamanta arată că în pofida lipsei oricărei culpe din partea Q"N. Internațional SRL București, prin Decizia nr. 923/18.02.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de C. Administrativ in dosarul nr._, instanța a anulat doar in parte Decizia nr. 52/10.11.2008 si Procesul verbal de constatare din 24.07.2008 încheiate de Oficiul de Plați si Contractare Phare.

Prin emiterea acestei decizii irevocabile, Q"N. I. S.R.L. a fost obligată să restituie suma de 715.365 Euro din prețul încasat.

Suma de 715.365 Euro, reprezintă contravaloarea parțială a produselor livrate si serviciilor prestate de către Q"N. în baza Contractului nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006 încheiat între Ministerul Finanțelor Publice si reclamantă.

Astfel, instanța a constatat ca neregula constatată prin actul de control, vizează în exclusivitate subcontractul încheiat de contractorul principal . S.R.L. cu subcontractorul . si adus la îndeplinire (executat), având valoarea de 715.365 Euro.

Prin urmare, conform deciziei sus-mentionate, reclamanta arată că „este neeligibila si trebuie în consecință recuperată, în calitate de creanță bugetară, cheltuiala constând în suma plătită subcontractantului ., intrucât numai aceasta a fost utilizata necorespunzător din fondurile comunitare si din sumele de cofinanțare aferente, nu si din celelalte sume stabilite prin contract, în sumă totală de 3.675.757 Euro.

Reclamanta arată că la data de 05.05.2010 Q"N. internațional S.R.L. a achitat suma de 715.365 Euro către Oficiul de Plați si Contractare Phare.

În ceea ce privește interesul Q"N. de a cere restituirea sumei de 715.365 EURO de la pârâtă, reclamanta a apreciat că rezida din faptul ca actul bilateral (Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din data de 30.11.2006), reprezintă convenția dintre stipulant (Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare) si promitent (Q"N.) ca acesta din urma să livreze bunurile si să presteze serviciile aferente contractului în favoarea terțului beneficiar (A.P.I.A.).

Arată că stipulația pentru altul presupune existenta unui contract prin care o persoana, numita promitent, se obliga față de o altă persoană, numita stipulant, sa execute o anumita prestație in folosul unei terțe persoane, numita tert beneficiar, care nu participa si nici nu este reprezentata la încheierea contractului.

Se creează astfel, prin voința ., stipulant si promitent, un drept direct in folosul terțului beneficiar. In cazul de față A.P.I.A. desi nu a fost parte la contractul nr. EA/_/D/SUP/RO incheiat intre Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare si Q"N., a beneficiat de bunurile si serviciile aferente acestui contract.

Contractul in folosul unei terțe persoane este o veritabila excepție de la principiul relativității efectelor contractului conform căreia o persoană poate să beneficieze, in mod direct, de drepturi ce-i sunt conferite printr-un contract, la care nu are calitatea de parte si față de care își menține calitatea de terț.

In consecința, conform regulilor generale in materie, deși terțul beneficiar - A.P.I.A. in prezenta speța, nu a fost parte in Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO, aceasta a dobândit direct si nemijlocit drepturile aferente contractului anterior menționat si create in favoarea sa.

Cum dreptul terțului beneficiar are ca izvor contractul încheiat între stipulant si promitent (Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO), rezulta ca promitentul va putea invoca fata de terțul beneficiar plata unor sume de bani, contravaloarea parțiala a produselor livrate si a serviciilor prestate in baza contractului sus-mentionat.

Având in vedere ca beneficiarul finanțării a fost A.P.I.A, bunurile si serviciile contractului nr. EA/_/D/SUP/RO fiind livrate si executate in favoarea acesteia, societatea reclamantă consideră just și întemeiat ca obligația de plată a sumei de 715.365 EURO si a majorărilor de întârziere aferente să revină pârâtei A.P.I.A., în calitatea sa de terț beneficiar.

Astfel, reclamanta arată că după 3 ani de la executarea contractului si după recepția bunurilor, printr-o interpretare abuzivă si arbitrară a unor texte de lege s-a stabilit de către instanța de judecată obligația acesteia de a plati suma de 715.365 Euro către Oficiul de Plați si Contractare Phare.

Reclamanta consideră că este injust si inechitabil ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 715.365 Euro, desi executarea contractului a fost finalizată si terțul beneficiar al contractului a fost A.P.I.A., iar profitul reclamantei din executarea contractului a fost de doar 178.000 Euro.

Invocă doctrina românească ce recunoaște regula echitabilă conform căreia dacă o persoana se îmbogățește fără just temei în detrimentul alteia, aceasta din urma poate cere o compensație egală cu profitul primei persoane. Astfel, in acțiunea întemeiata pe îmbogățirea fără just temei, păgubitul nu poate pretinde decât cuantumul „profitului" obținut de adversarul său, cu condiția ca patrimoniul îmbogățitului să se mărească, fără cauză legitimă, pe seama patrimoniului altei persoane

Cum prejudiciul este demonstrat prin înscrisurile atașate iar legătura de cauzalitate rezulta din chiar executarea contractului de către reclamantă, aceasta apreciază ca în prezenta cauza sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauza, parata realizând, de altfel, o îmbogățire fără justa cauza prin mărirea propriului patrimoniu pe seama micșorării patrimoniului reclamantei ca urmare a faptului ca valoarea finanțării s-a micșorat la data pronunțării irevocabile a Deciziei nr. 923 din 18 februarie 2010.

În subsidiar, reclamanta apreciază ca devin incidente regulile privind îmbogățirea fără justa cauza, având in vedere ca in prezenta cauza sunt îndeplinite condițiile (materiale si juridice) ale acestei instituții juridice:

a) există o îmbogățire a patrimoniului pârâtei prin sporirea activului patrimoniului (cu bunurile mobile deja livrate de către societatea reclamantă către pârâtă si serviciile deja prestate);

b) există o diminuare a patrimoniului reclamantei cu valoarea finanțării (in condițiile in care a dovedit livrarea bunurilor si prestarea serviciilor);

c) există legătura de cauzalitate între starea celor două patrimonii, îmbogățirea unuia făcându-se exclusiv pe seama sărăcirii celuilalt;

d) lipsa unei cauze juridice a îmbogățirii unui patrimoniu, respectiv a micșorării celuilalt.

Astfel principalul efect al îmbogățirii unui patrimoniu in dauna altuia este nașterea unui raport obligațional in care debitorul obligației de restituire este cel al cărui patrimoniu s­-a mărit (pârâta in prezenta cauza), iar creditorul aceleiași obligații este cel al cărui patrimoniu s-a diminuat (reclamanta).

Arată că anterior introducerii acțiunii, a formulat chemare la conciliere, pentru a încerca o soluționare pe cale amiabilă a prezentului litigiu, sens în care anexează dovezile privind îndeplinirea procedurii concilierii prealabile.

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenții Pentru Agricultură (A.P.I.A.) a depus întâmpinare (filele 179 – 185 din dosar), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

În susținerea acestei excepții, a arătat că trebuie să existe identitate între persoana pârâtă chemată în judecată și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății, în esență, pârâta susținând că nu există această identitate în ceea ce-o privește.

Calitatea de pârât aparține persoanei despre care se poate pretinde că a încălcat sau nu a recunoscut un drept al reclamantului, iar între pârâta de față și reclamantă nu au existat raporturi contractuale.

Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30 noiembrie 2006, invocat de către reclamantă a fost încheiat între Unitatea Centrală de Finanțare și Contractare (UCFC), actualul Oficiu de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de Autoritate contractantă și reclamanta . SRL București, în calitate de Contractor.

Contractul a fost finanțat din bugetul general al C.E. cu scopul furnizării de echipamente care să permită APIA să implementeze în mod corespunzător secțiunea „Garanție” a fondului european FEOGA, actual FEGA – Fondul European de Garantare Agricolă.

APIA a fost înființată prin Legea nr. 1/2004, este responsabilă cu derularea fondurilor comunitare în agricultură și asigură derularea operațiunilor financiare legate de gestionarea fondurilor alocate.

Pârâta arată că finanțarea contractului de către Comunitatea Economică Europeană s-a făcut în vederea dotării APIA cu echipamentele necesare, în vederea derulării fondurilor structurale, contract care ar fi trebuit să se deruleze conform reglementărilor europene și naționale în materie, iar contractorul trebuia să respecte aceste reglementări astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr._ .

Pârâta arată că nu a fost parte în acest litigiu, Oficiul de Plăți și Contractare Phare a efectuat verificări și a descoperit nereguli, încheind Procesul-verbal de constatare nr._/ 4 august 2008, iar Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României a descoperit conflictul de interese care s-a ivit pe parcursul derulării contractului.

Față de aspectele prezentate, pârâta APIA consideră că între această instituție și reclamantă nu s-au încheiat raporturi juridice, astfel că nu are calitate procesuală în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de către pârâta APIA (fila nr. 181 din dosar) și în raport de situația contractuală și de fapt prezentată mai sus, aceasta a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare, care a avut calitatea de autoritate contractantă în cadrul contractului menționat de reclamantă în acțiunea principală.

În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta APIA a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, considerând în esență, că reclamanta a efectuat plăți neeligibile și că nu poate fi antrenată în sarcina sa răspunderea civilă pentru îmbogățirea fără justă cauză.

In fapt, a arătat că prin prezenta acțiune, reclamanta solicită de la parata APIA plata sumei de 715.365 euro, invocând motivul îmbogățirii fără justă cauză.

Deși instanța supremă s-a pronunțat, hotărând prin Decizia nr. 923/18.02.2008 faptul ca pentru suma de 715.365 euro, actele administrative emise de Oficiul de Plați si Contractare PHARE sunt legale, în cauza dedusă judecații, firma Q-N. I. SRL, solicita aceste sume de la pârâta APIA, invocând „îmbogățirea fără justă cauză”.

Precizează că pentru a formula o astfel de acțiune, pe motivul îmbogățirii fără justă cauză, trebuie îndeplinite cele patru condiții expuse de reclamantă in cererea de chemare in judecata, insa mai trebuie îndeplinită o condiție esențiala pentru admiterea unei astfel de cereri, si anume aceea de a nu exista un temei legal pentru mărirea de patrimoniu si micșorarea celuilalt, adică „fara justa cauza" - fara a avea la baza un motiv" legal.

Pârâta consideră că în cazul în speță a existat Contractul RO 2004/_.02.02, RO 2005/_.02.06 SI RO 2005/_.02.2009 semnat între firma Q-N. si Oficiul de Plați si Contractare PHARE la data de 30 noiembrie 2006, în anumite condiții si termeni, condiții care nu au fost respectate, potrivit celor înscrise de Autoritatea contractantă prin Procesul-verbal încheiat la data de 24.07.2008.

În această situație, apreciază că nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză.

In fapt, APIA, la data de 26.11.2008, prin directorul general de la acel moment, a semnat certificatul de acceptanță finală a echipamentelor care au permis implementarea de fonduri FEGA, rezultate din Contractul EA/_/D/SUP/RO.

In urma controlului efectuat de Oficiul de Plați si Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, s-a constatat si consemnat in Procesul - verbal nr. 478.985/04.08.2008, încălcarea de către reclamanta a prevederilor art. 2.4.15 „Clauze etice" din PRAG si a stabilit in sarcina reclamantei un debit de 4.391.122 euro.

Prin Decizia ÎCCJ, instanța suprema a hotărât ca neregula constatata de autoritatea contractanta a existat doar cu privire la suma de 715.365 euro, suma pe care o solicită reclamanta de la pârâtă prin prezenta acțiune.

Astfel, arată că între reclamantă, câștigătoarea procedurii de achiziție publica de la acel moment si firma ASESOFT I. S.A - participantă în nume propriu la licitație si declarată neeligibilă, a intervenit pe parcursul procesului de licitație si de implementare a contractului cu executare succesivă, o înțelegere privind livrarea bunurilor care au făcut obiectul finanțării, această subcontractare intrând sub incidența prevederilor referitoare la conflictul de interese, conform art. 2.4.15 Clauze etice din PRAG.

Susține că această subcontractare s-a realizat fără a avea acordul prealabil scris al autorității contractante, fiind încălcate prevederile Practical Guide.

Însă, documentele doveditoare si întreaga documentație privitoare la această speță se regăsesc la Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind motivul solicitării de introducere în cauză a Oficiului de Plați si Contractare PHARE.

In sensul celor susținute, si anume a faptului ca suma solicitata de reclamanta nu este datorata de APIA, pârâta înțelege să invoce chiar Decizia ÎCCJ nr. 923/18.02.2010 și solicită instanței prezente să constate că instanța supremă a reținut la pagina nr. 10 din decizie că: „Neregula (...) vizează în exclusivitate subcontractul încheiat de contractorul S.C. Asesoft I. SRL Ploiești si adus la îndeplinire (executat), având valoarea de_ euro"(...).

Mai mult, consideră că ÎCCJ a decis ca aceasta suma reprezintă creanță bugetară și trebuie recuperată.

Față de aceste aspecte, apreciază ca in cauza dedusa judecății nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, în acest caz existând un motiv legal pentru care Ministerul Finanțelor Publice a constatat neregula si a înscris suma de 715.365 euro in procesul-verbal invocat in cele de mai sus, cu titlu de debit de recuperat.

In acest sens, instanța supremă a retinut faptul ca „suma de 715.365 euro, reprezentând valoarea subcontractata de reclamanta S.C. Q-N. I. SRL in favoarea S.C ASESOFT I. SRL Ploiești" reprezintă debit de recuperat, astfel cum a fost consemnat in procesul-verbal întocmit de Ministerul Finanțelor Publice.

In concluzie, APIA a fost doar beneficiarul echipamentelor, neavând calitate procesuală pasivă în acest proces.

Mai mult decât atât, consideră că în prezenta cauză nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justa cauză în favoarea APIA, asa cum afirmă reclamanta.

Reclamanta a fost sancționată de Ministerul Finanțelor Publice, si nu de APIA, ca urmare a nerespectării obligațiilor pe care aceasta si le-a asumat odată cu încheierea Contractului de furnizare a echipamentelor.

Prin urmare, apreciază că reclamanta nu poate invoca propria culpă, pentru a-i solicita pârâtei APIA sa restituie suma de 715.365 euro, pe motivul îmbogățirii fără justă cauză.

Consideră că nu sunt îndeplinite în speță condițiile îmbogățirii fără justa cauza, in acest caz existând un motiv legal pentru care reclamanta a fost obligata sa restituie suma de 715.365 euro.

Reclamanta justifica prezenta acțiune, invocând faptul că valoarea finanțării s-a micșorat la data pronunțării irevocabile a Deciziei nr. 923/18.02.2010.

Reiterează faptul ca suma înscrisa de Ministerul Finanțelor Publice, prin Oficiul de Plați si Contractare PHARE in procesul-verbal si in Decizia de soluționare a contestației nr. 52/10.11.2008 ca fiind creanța bugetară a fost apreciata astfel si de Înalta Curte de Casație si Justiție.

Prin considerentele deciziei s-a reținut că actele administrative sunt emise de Oficiul de Plați, sunt „legale si întemeiate numai sub aspectul constatării calității de creanță bugetară a sumei de 715.365 euro, reprezentând valoarea subcontractată de reclamanta S. C. Q-N. I. SRL in favoarea Asesoft I. SRL Ploiești".

In concluzie, apreciază că în cauza de față nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză, a paratei APIA, in condițiile art. 992, 993 si urm. din Codul civil, de vreme ce culpa reclamantei la derularea contractului a fost pe deplin constatată si de ÎCCJ.

Încheierea unui sub-contract cu un agent economic - . care a fost de asemenea ofertant în cadrul aceleiași proceduri de atribuire, poate constitui un indiciu temeinic ca între cei doi ofertanți a existat o înțelegere nelegală cu privire la oferta (participarea la licitație cu oferte trucate, practică anticoncurențială sancționată de dispozițiile art. 5, alin. 1 lit. f din Legea concurenței nr. 21/1996).

Simpla informare a autorității contractante, așa cum invocă reclamanta în apărare, nu este prin ea însăși de natură să înlăture o temeinică suspiciune de fraudă, în condițiile în care Contractorul era obligat ca în prealabil încheierii unui sub-contract să obțină acordul autorității contractante - în speță a Oficiului de Plați si Contractare PHARE.

În acest context, apreciază că nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză, așa cum afirmă reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

Pârâta APIA a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă sub aspectul excepției invocate si ca neîntemeiată pe fondul cauzei.

Prin completarea la întâmpinare, pârâta APIA a invocat și excepția autorității de lucru judecat învederând faptul că prin DC nr 923/18.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă s-a pronunțat în sensul stabilirii caracterului neeligibil al contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă pentru pârâtă, nu și în sensul că pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură nu a fost beneficiara acestor servicii.

Totodată instanța supremă s-a pronunțat în sensul că Oficiul de Plăți și Contractare PHARE a întocmit corect Procesul-verbal prin care a sancționat-o pe reclamanta . pentru neregula referitoare la încheierea subcontractului cu . Ploiești, executat, în valoare de 715.365 Euro, această sumă fiind utilizată incorect din fondurile comunitare europene.

Consideră că în cauza dedusă în prezent judecății, există autoritate de lucru judecat, întrucât, chestiunea litigioasă a fost dezlegată anterior de ÎCCJ în mod irevocabil, chiar dacă în prezent reclamanta invocă principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Instanța supremă a hotărât că este o sumă care trebuie recuperată de Statul Român prin instituțiile abilitate având în vedere nerespectarea procedurilor, a clauzelor contractuale și a prevederilor Practical Guide de către reclamanta . SRL și nu a dispus plata acestei sume de către terțul beneficiar APIA către reclamantă așa cum susține prin cererea de chemare în judecată.

În esență, susține că există autoritate de lucru judecat, că acest al doilea proces are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată irevocabil de ÎCCJ fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Prin cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de către pârâta APIA și prin completarea la întâmpinare (fila nr. 216 din dosar) și în raport de situația contractuală și de fapt prezentată, aceasta a reiterat cererea de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE și a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale – Direcția Generală de Afaceri Europene și Relații Internaționale, Autoritatea de Implementare a contractului.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16¹ din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, pentru ca în măsura în care APIA va cădea în pretenții față de reclamantă, soluția să fie opozabilă față de MADR, care este ordonatorul principal de credite, în timp ce APIA este ordonator secundar de credite.

La termenul de judecată din data de 27.06.2011 instanța de contencios administrativ și fiscal a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, iar prin Sentința nr. 4472/27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, această instanță a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția civilă.

Prin raportare la prevederile art. 137 C. pr. civilă potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea fondului curtea s-a pronunțat mai întâi în privința excepției necompetenței materiale a instanței.

Astfel, a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei paratei la plata sumei 715.365 EURO reprezentând parte din contravaloarea produselor aflate in proprietatea sa si a serviciilor de care a beneficiat în baza contractului nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, precum si majorările de întârziere aferente acestei sume.

Cererea reclamantei a fost întemeiată din punctul de vedere al dreptului substanțial pe dispozițiile care art. 993 si următoarele, art. 1092 din Codul civil cu privire la plata nedatorată și regulile jurisprudențiale din materia îmbogățirii fără justă cauză.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat, instanța de contencios administrativ și fiscal a reținut că litigiul dedus judecății este de natură civilă, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. b C. pr. civilă potrivit căruia procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, sunt de competența tribunalului în primă instanță, respectiv, a secției civile, după obiectul dedus judecății.

S-a reținut că în litigiul dedus judecății, reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere care să aibă ca obiect analiza legalității și temeiniciei unui act administrativ tipic sau asimilat care să emane de la o autoritate a administrației publice centrale și care să atragă competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel potrivit art 10 din Legea 554/2004 coroborat cu art 3 punctul 1 C. pr. civilă, litigiu în cadrul căruia acordarea despăgubirilor materiale solicitate în prezenta cauză să reprezinte un capăt de cerere accesoriu care urmează din punctul de vedere al competenței materiale prevederile art 17 din C.pr. civilă.

Pe de altă parte, instant a reținut că cererea reclamantei nu are la bază un refuz administrativ al pârâtei de a-i restitui reclamantei suma de bani care formează obiectul prezentei cereri, refuz administrativ care reprezintă un act administrativ în formă atipică în accepțiunea art. 2 punctul 2 din Legea 554/2004 potrivit căruia se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat de către reclamantă, Curtea a reținut că litigiul dedus judecății este unul de natură civilă, având un caracter eminamente patrimonial, iar instanța competentă să soluționeze cauza se determină în funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, iar nu în funcție de rangul de autoritate publică centrală al pârâtei.

Din conținutul art. 19 alin (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit căruia atunci când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, rezultă că admisibilitatea acțiunii în daune este condiționată de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ.

În aceste condiții, s-a reținut că pentru a fi competentă Curtea de Apel București - SCAF să soluționeze în primă instață cererea reclamatei, este necesar ca cererea acesteia de obligare a autorităților publice centrale la plata unor despăgubiri materiale să aibă ca situație premisă, împrejurarea că anterior introducerii acestei cereri, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ competente cu o cerere de recunoaștere a dreptului pretins ori a interesului legitim.

Or, această situație de fapt și de drept nu se întâlnește în prezenta cauză, iar DC nr 923/18.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate reprezenta o situație premisă de natură să atragă competența materială de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București - SCAF.

S-a reținut că refuzul pârâtei de a-i restitui reclamantei suma de bani care formează obiectul cererii de chemare în judecată, nu reprezintă un act administrativ în forma atipică potrivit art. 2 punctul 2 din Legea 554/2004 (împrejurare care a fost avută inițial în vedere de către instanță în lipsa unei calificări explicite din partea reclamantei a obiectului cererii de chemare în judecată potrivit art. 84 Cod procedură civilă), motiv pentru care s-a reținut că în cauză instanța nu decelează niciun element de fapt și de drept de natură să atragă competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, SCAF.

În privința actelor de procedură îndeplinite de către instanța de judecată anterior dezinvestirii prin admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, s-a reținut că acestea urmează regimul juridic prevăzut de art 105 alin.1 C. pr. Civilă, potrivit căruia actele de procedură îndeplinite de către o instanță necompetentă sunt nule.

Cauza a fost astfel înregistrată la data de 21.09.2011, în fond, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._ .

Prin cererea de la fila nr. 19 din acest dosar, reclamanta . SRL București a înțeles să precizeze cererea de chemare în judecată a pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată și la plata dobânzii legale aferentă sumei 715.365 Euro, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată (15 septembrie 2010) și până la plata efectivă a întregii sume.

Cum litigiul a fost caracterizat ca fiind unul civil, în vederea îndeplinirii obligațiilor privind taxele judiciare de timbru, reclamanta a menționat că valoarea obiectului litigiului, raportat la suma de 715.365 Euro, este de 3.032.718,381 lei.

A menționat că cererea de obligare a pârâtei APIA la plata dobânzii legale, se întemeiază pe dispozițiile art. 994 C. civil, varianta în vigoare la data introducerii acțiunii, care reglementează situația relei-credințe a celui care primește o plată nedatorată, situație în care, acesta este obligat să restituie atât capitalul, cât și interesele (dobânzile) sau fructele din ziua plății.

Pentru identitate de rațiune, reclamanta consideră că dispoziția legală se aplică și în ipoteza îmbogățirii fără justă cauză ce formează obiectul dedus prezentei judecăți.

Astfel, îmbogățitul fără justă cauză, care este de rea-credință, al cărui patrimoniu s-a mărit, este obligat să plătească dobânzile de la data la care a aflat că mărirea patrimoniului său nu are o cauză legitimă.

Reclamanta a arătat că în principiu, îmbogățitul are obligația de a restitui doar valoarea cu care s-a îmbogățit, chiar dacă îmbogățirea sa este superioară, iar însărăcitul are dreptul de a cere doar restituirea valorii cu care a fost însărăcit, chiar dacă îmbogățirea depășește această limită.

Consideră că cele două limite implică faptul că îmbogățitul va trebui să restituie însărăcitului cea mai mica valoare dintre cele două: cea a îmbogățirii și cea a însărăcirii.

Această dublă limită a restituirii nu este aplicabilă în ipoteza în care îmbogățitul este de rea-credință. În această ipoteză, se vor aplica regulile răspunderii delictuale și deci principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 994 și 998 C. civil de la 1864.

Prin cererea de la fila nr. 22 din acest dosar, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, care a avut calitatea de autoritate contractantă în contractul menționat de reclamantă în acțiunea principală, reiterând motivele de fapt și de drept expuse prin întâmpinarea depusă în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, despre care s-a vorbit mai sus.

Prin întâmpinare chemata în garanție Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, a solicitat, în esență, respingerea cererii de chemare în garanție, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a răspunde conform art. 60-63 C. pr. civilă.

Referitor la circumstanțele promovării acțiunii de către reclamanta . SRL București, arată că la 30 noiembrie 2006, între Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și reclamanta . SRL București în calitate de Contractor, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect: „furnizarea de echipamente care să permită noii APIA să implementeze în mod corespunzător și eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA”.

Calitatea de parte contractantă a raportului juridic contractual a OPCP a fost determinată de împrejurarea că finanțarea contractului a fost asigurată în proporție de 75% din fonduri PHARE și în proporție de 25% cofinanțare asigurată de M. A. și Dezvoltării Rurale- autoritatea de implementare a contractului în valoare totală de 4.391.122 Euro.

Executarea contractului a fost finalizată de reclamanta . SRL București prin livrarea, instalarea, darea în funcțiune și asigurarea instrucțiunilor de utilizare și a documentației tehnice a produselor solicitate de APIA pentru toate cele 281 locații stabilite în contract.

În urma controlului efectuat în anul 2008 de Oficiul de Plăți și Contractare Phare această instituție a descoperit nereguli, încheind Procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008, care a primit nr._/ 4 august 2008, pe baza căruia reclamanta . SRL București a fost obligată să restituie către OPCP întreaga valoare a contractului de 4.391.122 Euro.

Prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, a fost anulat în parte Procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008, care a primit nr._/ 4 august 2008, fiind menținută în sarcina reclamantei . SRL București obligația de restituire a sumei de 715.365 Euro către OPCP, adică întreaga sumă pe care o pretinde în prezent de la pârâta APIA, ce reprezintă contravaloarea produselor livrate acestei instituții și care sunt folosite de aceasta în calitate de beneficiar al contractului.

Referitor la acțiunea reclamantei . SRL București privită din perspectiva „actio de in rem verso”, chemata în garanție, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, arată că îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit în detrimentul patrimoniului altei persoane, fără ca pentru această mărire să existe o bază legală.

Din această îmbogățire se naște, în mod obișnuit, obligația persoanei ce și-a mărit patrimoniul (APIA), de a restitui celui nedreptățit (reclamantei . SRL București), bunul însușit sau de a-l despăgubi pentru această acaparare.

În măsura în care îmbogățitul nu restituie bunul sau nu îl despăgubește pe proprietar, acesta din urmă își poate acoperi paguba prin acțiunea de restituire adresată instanței, pentru care trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: să existe o mărire de patrimoniu a îmbogățitului; să existe o micșorare de patrimoniu corelativă a însărăcitului; între mărirea de patrimoniu a îmbogățitului și micșorarea de patrimoniu corelativă a însărăcitului să existe o strânsă legătură; să nu existe un temei legal pentru mărirea de patrimoniu a îmbogățitului, respectiv, micșorarea de patrimoniu corelativă a însărăcitului.

Raportat la conduita pârâtei APIA, chemata în garanție, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, arată că răspunderea civilă putea fi înlăturată prin restituirea în mod voluntar a echipamentelor livrate de către reclamanta . SRL București.

Referitor la netemeinicia cererii de chemare în garanție, chemata în garanție, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, arată că potrivit art. 60-63 C. pr. civilă, chemarea în garanție reprezintă acea formă de participare a terților în proces, care permite uneia din părți să solicite introducerea în cauză a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.

Arată că în prezenta cauză, între pârâta APIA și chemata în garanție, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, nu există vreun raport juridic al cărui obiect să fie obligația de garanție din partea acestei instituții atrasă în proces, cu atât mai mult cu cât, echipamentele livrate de reclamantă au sporit exclusiv patrimoniul APIA.

Referitor la destinația sumei de 715.365 Euro pe care reclamanta . SRL București a fost obligată să o restituie Oficiului de Plăți și Contractare PHARE, chemata în garanție arată că Contractul de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, încheiat între Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și reclamanta . SRL București, a avut finanțarea asigurată din fonduri europene nerambursabile.

Cheltuielile neeligibile (cele aferente contractului încheiat de reclamanta . SRL București cu . Ploiești), suportate din fonduri comunitare, au fost restituite de către OPCP în contul PHARE.

În calitate de gestionar al contractelor încheiate în cadrul programelor PHARE, OPCP nu intră în raporturi juridice obligaționale directe cu beneficiarii contractelor, astfel că această instituție nu are obligația de garanție în cazul de față, apreciind că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.

Prin cererea de la fila nr. 43 din acest dosar, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat chemarea în garanție și a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale, reiterând motivele de fapt și de drept expuse prin întâmpinarea depusă în fața instanței de contencios administrativ și fiscal la 27 iunie 2011 expusă mai sus.

În esență, arată că APIA a fost doar beneficiarul echipamentelor furnizate, în timp ce Contractul de finanțare externă a fost implementat pentru APIA de MADR prin Direcția Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale.

Invocă situația sa de ordonator secundar de credite, ordonatorul principal fiind MADR, poziție care atrage obligația de garanție.

Prin întâmpinarea de la fila 46 din dosar, M. A. și Dezvoltării Rurale a solicitat, în esență, respingerea cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva sa, ca inadmisibilă, întrucât în cauză este vorba despre un contract de furnizare pentru acțiuni comunitare externe – furnizare de echipamente care să permită APIA să implementeze corespunzător secțiunea Garanție a fondului de la bugetul UE – FEOGA, actual FEGA.

Arată că APIA este instituție cu personalitate juridică, care își desfășoară activitatea în subordinea acestui minister, dar care poate sta în judecată în nume propriu, astfel că M. A. și Dezvoltării Rurale nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

M. A. și Dezvoltării Rurale nu este titularul unei obligații ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.

M. A. și Dezvoltării Rurale nu este nici semnatar al Contractului de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, încheiat între Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și reclamanta . SRL București în calitate de Contractor, privind finanțarea asigurată din fonduri europene nerambursabile și nici nu s-a subrogat în drepturi față de semnatarii acestui contract.

Invocă, de asemenea, dispozițiile OG 22/2002, care înlătură necesitatea pronunțării unei hotărâri în contradictoriu și cu M. A. și Dezvoltării Rurale pentru opozabilitate, întrucât, potrivit acestor acte normative, ordonatorii principali de credite au obligația de a alimenta conturile instituțiilor din subordine, în ipoteza existenței unui titlu executoriu.

Astfel, consideră că admiterea cererii de chemare în garanție împotriva Ministerului A. și Dezvoltării Rurale nu are nicio justificare, cât timp există o normă legală care-i stabilește obligația invocată de către pârâtă.

Prin cererea de la filele 72-73 din dosar, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat scoaterea acestei instituții din cauză și introducerea în cauză a Ministerului F. Europene, care i se substituie în drepturi și obligații.

Arată că potrivit art. II alin. 1 din OUG nr. 6/13.02.2013, pentru modificarea și completarea OUG nr. 96/2012, în urma unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, a intrat în subordinea acestei instituții, fiind preluat cu întreaga activitate, drepturi și obligații de la Ministerul Finanțelor Publice.

La dosar a fost anexată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2013.

Pe fondul cauzei, în raport de solicitările instanței, Ministerul Finanțelor Publice arată că prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1412 din 23.09.2005, a fost aprobata publicarea Memorandum-ului de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeana referitor la Programul Național PHARE 2004 pentru România, semnat la București la 21 decembrie 2004, cuprins în anexa care face parte integranta din acest ordin.

Ordinul menționat anterior a fost publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 940 din 21.10.2005, în timp ce anexa (Memorandum-ul de Finanțare) a fost publicata în Monitorul Oficial al României, nr. 940 bis, din aceeași dată.

Așa după cum rezultă din fila 23 a Memorandum-ului de Finanțare, PHARE/2004/_, Sectorul Agricultura reprezintă Programul sectorial pentru agricultura, parte componenta a Sub-Programului 3 îndeplinirea obligațiilor referitoare la Acquis-2004/016-772.03.

În vederea stabilirii responsabilităților în cauza de față, Ministerul Finanțelor Publice a depus în copie conformă cu originalul aflat în evidențele instituției, Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1412 din 23.09.2005 și Memorandum-ul de Finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeana referitor la Programul Național PHARE 2004 pentru România, semnat la București la 21 decembrie 2004 (filele 79 – 135 din dosar).

Aceeași instituție chemată în garanție - Ministerul Finanțelor Publice – arată că prin Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 282 din 30.05.2007, a fost aprobata publicarea Acordului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2005, cuprins în anexa care face parte integranta din acest ordin (depuse la filele 136 – 196 din dosar), acte care, de asemenea, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 458 din 06.07.2007.

La fila 23 a Acordului de Finanțare, PHARE/2005/01 7-553.03.02, este prevăzut Sectorul Agricultură, care reprezintă Programul sectorial pentru agricultura, parte componenta a Sub-Programului 3 îndeplinirea obligațiilor referitoare la Acquis-2005/01 7-553.03 și care ar avea relevanță în soluționarea cauzei de față.

Fiind citat în cauză, M. F. Europene, prin cererea de la filele 197-199 din dosar, a solicitat scoaterea acestei instituții din cauză și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta APIA, invocând practic, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.

M. F. Europene arată că potrivit art. II alin. 1 din OUG nr. 6/13.02.2013, pentru modificarea și completarea OUG nr. 96/2012, în urma unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, Ministerul Finanțelor Publice este înlocuit de Ministerului F. Europene iar Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, care a intrat în subordinea acestei instituții, fiind preluat cu întreaga activitate, drepturi și obligații de la Ministerul Finanțelor Publice, este înlocuit de Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile.

Consideră că între APIA și M. F. Europene - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, nu există vreun raport juridic care să aibă ca obiect obligația de garanție din partea Ministerului F. Europene.

În prezenta cauză, reclamanta . SRL București invocă în mod direct împrejurarea că solicită contravaloarea echipamentelor livrate pârâtei APIA.

Invocând raporturile contractuale relevate și de antecesoarea sa Ministerul Finanțelor Publice, consideră că revine eventual responsabilitatea APIA privind plata contravalorii echipamentelor livrate.

Arată că Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, a restituit în contul PHARE cheltuielile neeligibile suportate din fondurile comunitare.

Oficiul de Plăți și Contractare PHARE este și a fost responsabil cu aspectele procedurale și administrative privind bugetul proiectelor, organizarea și supervizarea licitațiilor, încheierea și administrarea contractelor, executarea plăților, raportarea financiară legată de achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări în cadrul programelor PHARE, fără să aibă raporturi juridice obligaționale directe cu beneficiarii contractelor, pe baza cărora să se nască obligații de garanție în sarcina OPCP.

Consideră astfel, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 60 – 63 C. pr. civilă, pentru admiterea cererii de chemare în garanție formulată de APIA.

În condițiile în care cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă sub nr._, ca instanță competentă să soluționeze cauza principală și cererile incidente, tribunalul a apreciat că se impune reanalizarea excepțiilor invocate de pârâta APIA prin Întâmpinare și expuse mai sus, chiar dacă prin Încheierea din 2 mai 2011 (fila nr. 220 din dosar), instanța de contencios a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.

Astfel, prin Încheierea din 11 iunie 2013 (filele 202-209 din dosar), tribunalul a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta APIA și M. F. Europene(O.P.C Phare).

A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de APIA împotriva MADR, excepție invocată de MADR.

A respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta APIA, în raport cu Decizia nr. 923/18.02.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ .

Conform art 63 C.pr.civilă, a dispus ca cererile de chemare în garanție să fie judecate odată cu cererea principală.

A admis cererea de la filele 72-73 din dosar, a dispus scoaterea din cauză a chematei în garanție Ministerul Finanțelor Publice și a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemată în garanție, a Ministerului F. Europene pentru Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, actual instituția “Direcția Instrumente Financiare Nerambursabile”.

Analizând cu precădere, conform art. 137 alin. 1 C. pr. civilă, excepțiile de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea fondului, tribunalul s-a pronunțat mai întâi în privința excepțiilor: lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de APIA împotriva MADR și autorității de lucru judecat invocată de către pârâta APIA, în raport cu Decizia nr. 923/18.02.2010 pronunțată de ÎCCJ, astfel cum au fost invocate prin întâmpinările expuse pe larg mai sus.

Tribunalul a unit cu fondul cauzei, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta APIA și de chemata în garanție M. F. Europene (O.P.C Phare), constatând că rezolvarea acestor excepții presupune verificări de fond privind îmbogățirea fără justă cauză invocată de către reclamantă, aspect în legătură cu care, urmează să fie avută în vedere și poziția exprimată de Ministerul Finanțelor Publice, continuată de M. F. Europene - O.P.C Phare (filele 37 și 197 din actualul dosar), prin care aceste instituții invocă eventuala responsabilitate din partea APIA.

Tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de APIA împotriva MADR, excepție invocată de MADR, ca neîntemeiată.

Sub aspectul procedural al formulării acestei cereri, tribunalul a constatat că nu există niciun “fine de neprimire a cererii”, iar stabilirea existenței sau nu, a raportului obligațional dintre părți, ține de fondul cauzei, ceea ce nu poate conduce la concluzia că este inadmisibilă formularea unei astfel de cereri, astfel că s-a stabilit ca cererea de chemare în garanție să fie soluționată odată cu cererea principală.

Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta APIA, în raport cu Decizia nr. 923/18.02.2010 pronunțată de ÎCCJ, reținând că nu este îndeplinită condiția triplei identități de: obiect, cauză și părți, cerută de art. 1201 C. civil de la 1864, aplicabil în cauză.

Conform Deciziei nr. 923/18.02.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._, s-a reținut că părțile acestui litigiu au fost reclamanta . SRL București și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, obiectul constând în anularea Deciziei nr. 52 din 10 noiembrie 2008 și a Procesului-verbal de constatare din 24 iulie 2008, întocmite de către instituția pârâtă în cadrul procesului de verificare a derulării Contractului de finanțare din fonduri nerambursabile.

Cauza juridică a acestei acțiuni a constat în nelegalitatea și netemeinicia întocmirii actelor administrative de sancționare a reclamantei . SRL București cu restituirea fondurilor.

În prezenta cauză, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, SCAF, sub nr._ la data de 15.09.2010, precizată prin cererea de la fila nr. 19 din actualul dosar, reclamanta . SRL București a chemat-o în judecată pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea paratei la plata sumei 715.365 Euro reprezentând parte din contravaloarea produselor aflate in proprietatea sa si a serviciilor de care a beneficiat in baza Contractului nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, precum si majorările de întârziere aferente acestei sume și dobânzile legale, începând cu data cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă și integrală a despăgubirilor solicitate.

Cauza juridică a prezentei acțiuni constă în îmbogățirea fără justă cauză, pe care, reclamanta pretinde că o realizează pârâta APIA în detrimentul însărăcirii patrimoniului său.

Astfel, s-a reținut că chiar dacă între statuările aduse prin Decizia nr. 923/18.02.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ și prezenta cauză, se poate susține că există o strânsă legătură, s-a apreciat că nu se poate reține tripla identitate cerută de lege pentru existența autorității de lucru judecat, astfel că excepția a fost respinsă.

Prin cererea de la fila 215 din dosar, M. F. Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile - DGMIFN – fost Oficiul de Plăți și Contractare PHARE), a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice în vederea apărării și reprezentării intereselor Ministerului F. Europene de către Direcția Generală Juridică - M.F.P, până la soluționarea definitivă a acesteia.

Această chemată în garanție arată că potrivit dispozițiilor art. II alin. (3) din OUG nr. 6/2013, M. F. Europene se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile în care Ministerul Finanțelor Publice, prin Autoritatea de management Ex-I. și Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, este parte, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora.

Începând cu data de 01.07.2013, odată cu . Legii nr. 195/2013 de aprobare a OUG nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 01.07.2013, precizează că în prezenta cauză, conform art. II alin. (3) se introduc 3 noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:

“(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care Ministerul Finanțelor Publice a asigurat reprezentarea, în legătură cu activitățile aferente structurilor prevăzute la alin. (3), până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, apărarea va fi continuată de către Ministerul Finanțelor Publice până la finalizarea definitivă a cauzelor respective”.

Astfel, M. F. EUROPENE - Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile - DGMIFN – fost OFICIUL DE PLĂȚI ȘI CONTRACTARE PHARE), arată că începând cu data de 01.07.2013, sub efectul Legii nr. 195/2013, interesele în prezenta cauză vor fi apărate și reprezentate de către Direcția Generală Juridică din cadrul Ministerului Finanțeior Publice până la soluționarea definitivă a acesteia.

Având în vedere actul normativ citat, Tribunalul a apreciat că cererea Ministerului F. Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile - DGMIFN – fostul Oficiu de Plăți și Contractare PHARE este întemeiată, astfel că prin Încheierea din 1 octombrie 2013 a dispus reintroducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice pentru a realiza apărarea drepturilor și intereselor legitime ale instituției chemată în garanție.

Atât pentru rezolvarea excepțiilor unite cu fondul cauzei, cât și pentru rezolvarea fondului acțiunii principale și a cererilor de chemare în garanție, tribunalul apreciază că este necesară o expunere prealabilă a probelor administrate în cauză referitoare la relațiile contractuale directe sau indirecte în care a intrat reclamanta cu instituția pârâtă sau cu instituțiile chemate în garanție, la cadrul legislativ intern sau comunitar în care trebuia să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, la normele etice comunitare pe care trebuia să le respecte, raporturi din care s-a născut creanța de 715.365 Euro pe care o pretinde în prezent de la pârâta APIA pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

Astfel, a fost depus la dosar (filele 9-54) Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru un proiect finanțat din fonduri PHARE și Q"N. I. S.R.L., în calitate de Contractor, având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze in mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA" România, precum și Actul adițional nr. 1 la Contractul nr. RO2004/_.02; RO 2005/017 –_; RO 2005/017 –_, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru un proiect finanțat din fonduri PHARE și Q"N. I. S.R.L., în calitate de Contractor la data de 28 martie 2007 (filele 55-56 din dosar), respective, Anexa nr. 1 la Contractul încheiat între părți, privind Condițiile Generale de Furnizare de echipamente pentru a permite noii Agenții Plătitoare sa implementeze secțiunea de Garanții a fondului EAGGF (filele 61 – 112 din dosar).

Din acest contract, precum și din Actul additional, se reține că potrivit art. 1.1, obiectul său a fost: „livrarea, instalarea, darea în exploatare și asigurarea instrucțiunilor de utilizare și a documentației tehnice de către Contractor”, a produselor enumerate pe cod, articol, cantitate și sediul central sau local care urma să fie dotat cu echipamentele respective.

Din Contractul de Furnizare pentru Acțiuni Comunitare Externe, finanțat din Bugetul General al C.E., în baza Contractului de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA" încheiat între Autoritatea Contractantă - Unitatea Centrală de Finanțare și Contracte (UCFC) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Contractorul Q’N. Internațional SRL București, tribunalul reține că Actul juridic încheiat între părți conform Articolului 4 din „Acordul Contractului”, a fost alcătuit din următoarele documente, în ordinea priorității: Acordul contractului; Condițiile Speciale și Condițiile Generale (Anexa I).

Articolul 1 a prevăzut în detaliu, echipamentele care urmau să fie furnizate de către Contractor, cu toate detaliile tehnice necesare utilizării lor (obiectul contractului fiind: livrarea, instalarea și darea în exploatare și asigurarea instrucțiunilor de utilizare și documentației tehnice) și locațiile concrete (sediul central al APIA din București, sediile județene și sediile locale ale APIA).

Articolul 2 din Acordul Contractului, referitor la originea echipamentelor a prevăzut că „Echipamentele furnizate trebuie sa provină din Comunitatea Europeana sau dintr-o țară acoperita de Regulamentele privind accesul la ajutor comunitar extern.

Contractorul trebuie sa furnizeze un certificat de origine pentru echipamentele furnizate cel mai târziu in momentul in care solicita recepția provizorie a echipamentelor furnizate. Nerespectarea acestei condiții poate cauza rezilierea contractului.

Originea mărfurilor va fi determinata conform Codului Vamal Comunitar sau convențiilor internaționale la care tara in cauza este semnatară”.

Articolul 3 referitoare la „Preț”, a prevăzut că:

3.1. Prețul echipamentelor furnizate va fi cel indicat în oferta financiara (specimen in Anexa IV). Prețul total maxim al contractului este de 4.391.122,00 EURO.

3.2. Prețul la care se face referire in Articolul 3.1 de mai sus reprezintă unica remunerație datorata de către Autoritatea Contractanta Contractorului conform contractului. Aceasta este fixa, nefiind supusa revizuirii.

3.3. Plățile vor fi efectuate in conformitate cu Condițiile Generale si/sau Speciale (Articolele 26 pana la 28)”.

Referitor la „condițiile speciale” (fila 43 din dosar) s-a prevăzut că „Aceste condiții amplifica si suplimentează, daca este necesar, Condițiile Generale care guvernează contractul. Daca Condițiile Speciale nu prevăd altfel, Condițiile Generale rămân aplicabile pe deplin. Numerotarea Articolelor Condițiilor Speciale nu este consecutiva insa urmează numerotarea Articolelor Condițiilor Generale. In cazuri excepționale, si cu autorizarea departamentelor competente ale Comisiei, alte clauze pot fi introduse pentru a acoperi situații specifice.

Astfel, se reține că prin Condițiile Speciale, părțile au convenit asupra aspectelor esențiale ale contractului, respectiv, asupra: legislației aplicabile, condițiilor de furnizare a documentelor, a sprijinului privind regulamentele locale, originii produselor furnizate, garanțiilor de executare, asigurărilor, programului de implementare, a preturilor ofertei, asupra patentelor si licențelor, a perioadei de implementare, a calității echipamentelor furnizate, a modalităților de plată și de livrare, asupra recepției, garanțiilor, serviciilor post-vânzare, precum și asupra modului de soluționare amiabilă sau prin litigiu a conflictelor.

Articolul 2.1 privind Legislația aplicabilă, arată că, „pentru contractele atribuite de o Autoritate Contractanta decentralizata, legislația română se va aplica în toate aspectele neacoperite de prevederile contractului”.

Articolul 9.6 privind Obligațiile Contractorului, prevede că „9.6 Contractorul va lua toate masurile necesare pentru a asigura vizibilitatea finanțării sau cofinanțării Uniunii Europene.

Aceste masuri trebuie sa respecte regulile stabilite si publicate de Comisie privind vizibilitatea operațiunilor externe: http://europa.eu.int/comm/europeaid/visibility/index en.htm”.

Referitor la Origine, art. 10 prevede că ” Nu va exista nici o derogare față de regulile de origine”.

Referitor la Modalitățile de plată, Articolul 26 a prevăzut că:

26.1,. Plățile vor fi efectuate după cum urmează:

- 2.064.667 euro de la PHARE (2004) 75% si 25% fonduri cofinanțare

- 2.326.455 euro de la PHARE (2005) 75% si 25% fonduri cofinanțare.

Facturile vor fi emise in numele Autorității de Implementare - M. A., Pădurilor si Dezvoltării Rurale, .. 24. Sector 3, București, ROMÂNIA si de asemenea, trebuie sa indice in mod clar date ale Autorității Plătitoare: CFCU, .. 44, scara B, Sector 3, București, România si titlul si numărul contractului.

Facturile trebuie sa fie vizate cu „citit si aprobat de către Autoritatea de Implementare si insotite de Certificatul de Recepție Provizorie pentru mărfurile livrate si certificatul de recepție finala pentru instalarea, darea in exploatare si punerea in funcțiune si intretinerea.

Plățile vor fi autorizate de către Autoritatea de Implementare - MAFRD, M. A., Pădurilor si Dezvoltării Rurale, București si efectuate de: Ministerul Finanțelor Publice - Unitatea Centrala de Finanțare si Contracte (Autoritatea Contractantă), .. 44, scara B, Sector 3, București, România.

Pentru obținerea plaților. Contractorul trebuie sa prezinte autorității la care se face referire in paragraful 26.1 de mai sus:

a) Pentru prefinantare 60%, o factura emisa in numele Autorității de Implementare care sa indice in mod clar numele autorității plătitoare, insotita de garanția de executare si o fotocopie a contractului. In cazul in care este necesara o prefinanțare iar aceasta plata depășește 150.000 EURO, Contractorul trebuie sa prezinte o garanție financiara pentru suma integrala a plații de prefinantare.

b) Pentru restul de 40%, factura(ile) emisa(e) in numele Autorității de Implementare, care sa indice in mod clar numele Autorității Plătitoare, in 3 exemplare după recepția provizorie a echipamentelor furnizate si certificatele de origine pentru mărfurile livrate si Declarația Vamala pentru echipamentelor furnizate livrate.

Art. 26.9 a prevăzut imperativ că: „Nici-o revizuire a preturilor nu se va aplica prezentului contract”.

Potrivit art. 45, s-a prevăzut că: „Contractorul trebuie sa furnizeze in termen de 15 zile calendaristice de la data semnării contractului de către acesta, dovada documentara sau declarația necesara conform legislației tarii in care societatea (sau fiecare din societăți in cazul unui consorțiu) isi au sediul, care sa arate ca nu se incadreaza in situațiile de excludere enumerate in secțiunea 2.3.3 din Ghidul Practic la procedurile contractuale pentru acțiunile externe ale CE. http://europa.eu.int/comm/europeaid/index en.htm.

Aceasta dovada sau aceste documente sau declarații trebuie sa includă o data, care nu poate fi mai mare de 1 an inaintea datei depunerii ofertei. In plus, trebuie prezentata o declarație autentificata care sa specifice faptul ca situațiile descrise in aceste documente nu s-au schimbat de atunci.

In cazul in care ofertantul câștigător nu furnizează dovada documentara sau declarația sau dovada actuala a situației financiare si economice si capacitatea tehnica si profesionala in termen de 15 zile calendaristice de la data semnării contractului de acesta sau daca se constata ca ofertantul câștigător a furnizat informații false, atribuirea contractului va fi considerata nula si neavenită”.

Același Contract încheiat între Autoritatea Contractantă și Contractorul Q’N. Internațional SRL București, prin articolul 2.4.15 a prevăzut și o . „Clauze etice” (filele 50 -53 dosar), astfel cum vor fi prezentate în continuare.

S-a prevăzut că „orice încercare de către un candidat sau un ofertant de a obține informații confidențiale, de a incheia contracte nelegale cu concurenții sau de a influența comitetul sau Autoritatea Contractanta in timpul procesului de examinare, clarificare, evaluare si comparare a ofertelor va duce la respingerea candidaturii sau ofertei sale.

F. autorizarea prealabila si scrisă a Autorității Contractante, Antreprenorul si personalul său, sau oricare alta companie cu care Antreprenorul este asociat sau are legaturi nu poate furniza alte servicii, efectua lucrări sau furniza echipament pentru proiect nici chiar pe o baza secundara sau de subcontractare.

Aceasta interdicție se aplica de asemenea oricăror alte programe sau proiecte care, datorita naturii contractului, ar putea da curs unui conflict de interese din partea Antreprenorului.

Atunci când depune o candidatura sau o oferta, candidatul sau ofertantul va declara ca nu este afectat de niciun conflict de interese potențial si nu are nicio legătura echivalentă cu alți ofertanți sau alte parti implicate în proiect. Dacă apare o astfel de situație pe durata execuției contractului, Antreprenorul trebuie sa informeze imediat Autoritatea Contractanta.

Funcționarii civili si alți ofițeri ai administrației publice din tara beneficiara, indiferent de situația lor administrativa, nu trebuie sa fie antrenați in calitate de experți de către ofertanți cu excepția cazului in care a fost obținută aprobarea prealabila a Autorității Contractante.

Antreprenorul trebuie în orice moment sa acționeze imparțial in calitate de consilier fidel in conformitate cu codul comportamentului profesiei sale. Se va abține de la a face declarații publice care referitoare la proiect sau servicii fara aprobarea prealabila a Autorității Contractante. Nu poate sa angajeze Autoritatea Contractanta in niciun fel fara aprobarea sa prealabila si scrisă.

Pe durata de valabilitate a contractului, Antreprenorul si personalul său vor respecta drepturile omului si se vor obliga sa respecte particularitățile politice, culturale si religioase ale statului beneficiaar.

Antreprenorul poate sa nu accepte nicio plata in legătura cu contractul cu excepția celei furnizate pentru acesta. Antreprenorul si personalul sau nu trebuie sa exercite nicio activitate si sa nu primească niciun beneficiu care sa contravina obligațiilor sale fata de Autoritatea Contractanta.

Antreprenorul si personalul său vor fi obligați sa mențină secretul profesional pentru intreaga durata a contractului si după finalizarea sa. Toate rapoartele si documentele intocmite sau primite de către Antreprenor vor fi confidențiale.

Contractul va guverna folosirea de către parti a tuturor rapoartelor si documentelor intocmite, primite sau prezentate de către acestea pe durata execuției prezentului Contract.

Antreprenorul trebuie sa evite orice relație care poate compromite independența sa, sau a personalului sau. Daca Antreprenorul inceteaza a mai fi independent, Autoritatea Contractanta poate sa rezilieze contractul, indiferent de daune, fara alta notificare si fără dreptul Antreprenorului la despăgubiri.

Comisia isi rezerva dreptul de a suspenda sau anula finanțarea proiectului daca sunt descoperite practici corupte de orice fel sunt descoperite in stadiul procesului de atribuire a contractului si daca Autoritatea Contractanta nu reușește sa intreprinda toata masurile de remediere a situației. In scopul acestei prevederi, „practici corupte" sunt oferirea de mita, daruri, gratuitate sau comision oricărei persoane in scopul convingerii sau recompensării acesteia pentru efectuarea sau neefectuarea vreunui act referitor la atribuirea unui contract sau implementarea unui contract deja incheiat cu Autoritatea Contractanta.

In special toate dosarele de licitație si contractele pentru lucrări, produse si servicii trebuie sa includă o clauza care stipulează ca licitațiile vor fi respinse sau contractele vor fi reziliate daca se constata ca atribuirea sau execuția contractului a dat curs unor cheltuieli comerciale neobișnuite.

Aceste cheltuieli comerciale neobișnuite sunt comisioane care nu sunt menționate in contractul principal sau care nu decurg dintr-un contract încheiat in mod adecvat si referitor la contractul principal, comisioanele care nu sunt plătite in schimb pentru orice serviciu real si legitim, comisioanele remise unui paradis fiscal, comisioanele plătite unui recipient care nu este clar identificat sau comisioanele plătite unei companii care pare in toate aspectele ca este o companie de fațada.

Antreprenorul se obliga sa furnizeze Comisiei la cerere toate documentele justificative referitoare la condițiile execuției contractului. Comisia poate sa efectueze orice verificări documentare sau pe loc pe care le considera necesare pentru găsirea de probe in cazul unor cheltuieli comerciale neobișnuite si suspecte.

Antreprenorii care au fost descoperiți ca au plătit cheltuieli comerciale neobișnuite cu privire la proiectele finanțate de către Comunitate sunt pasibili, in funcție de gravitatea faptelor constatate, sa li se rezilieze contractele sau sa fie permanent exlcusi de la primirea fondurilor Comunitare.

Nerespectarea uneia sau a mai multor clauze etice poate determina excluderea candidatului, ofertantului sau antreprenorului de la alte contracte comunitare si penalizări. Persoana sau compania respectiva trebuie sa fie informata cu privire la acest fapt in scris.

Este obligația Autorității Contractante sa se asigure ca procedura de aprovizionare este încheiata într-o manieră transparentă, în baza unui criteriu obiectiv si neluând în cosiderare nicio influență externă posibilă”.

În cadrul Anexei 1 referitoare la Condițiile Generale privind Contractul de Furnizare de echipamente pentru a permite noii Agenții Plătitoare sa implementeze secțiunea de Garanții a fondului EAGGF: RO 2004/_.02.02; 2005/_.02.09; 2005/_.02.06, EuropeAid/_/D/SUP/RO (filele 98-111), Articolul 34 referitor la Recepție finala, art. 34.1. a prevăzut că „La expirarea perioadei de garanție sau, daca exista mai multe asemenea perioade, la expirarea celei mai recente perioade, si când defectele sau stricăciunile au fost remediate, Managerul de Proiect va emite Antreprenorului un certificat de recepție finala, cu o copie catre Autoritatea Contractanta, precizând data la care Antreprenorul si-a incheiat obligațiile din baza contractului spre satisfacția Managerului de Proiect. Certificatul de recepție finala va fi emis de catre Managerul de Proiect in 30 zile de la expirarea perioadei de garanție si imediat ce reparațiile comandate in baza Articolului 32 au fost încheiate spre satisfacția Managerului de Proiect”.

Potrivit art. 34..2. „Contractul nu va fi considerat executat in totalitate pana nu va fi semnat certificatul de recepție finala nu a fost semnat sau nu e considerat ca a fost semnat de catre Managerul de Proiect”.

Art. 34..3, prevede că „In ciuda emiterii cretificatului de recepție finala, Antreprenorul si Autoritatea Contractanta vor ramane răspunzători pentru indeplinirea oricăror obligații realizate in baza contractului inainte de emiterea certificatului de recepție finala, care raman

neefectuate la momentul emiterii certificatului de recepție finala. Natura si măsura

oricăror asemenea obligații vor fi determinate prin referire la prevederile contractului”.

Părțile au prevăzut clauze referitoare la „încălcarea contractului si rezilierea” acestuia.

Articolul 35 referitor la încălcarea contractului, a prevăzut că: „35.1. O parte isi incalca contractul daca nu reușește sa-si îndeplinească oricare dintre obligațiile asumate in prezentul contract.

35.2. Când apare o incalcare a contractului, partea vătămata va avea dreptul la urmatorele remedii: a)daune interese; si/sau b)rezilierea contractului.

35.3. in plus fata de masurile menționate mai sus, pot fi acordate daune-interese. Acestea pot fi: a) daune generale; sau b) daune contractuale.

35.4. Recuperarea pagubelor, rambursărilor sau cheltuielilor care rezulta din aplicarea

masurilor prevăzute in acest Articol vor fi efectuate prin deducere din sumele datorate

Antreprenorului, din depozit, sau prin plata in baza garanției”.

Articolul 36.1 lit. d) referitor la „Rezilierea de către Autoritatea Contractanta”, a prevăzut că: „Autoritatea Contractanta poate rezilia contractul, cu notificare de șapte zile, dacă Antreprenorul cesionează contractul sau îl subcontracteaza fără acordul Autorității Contractante”.

Prin Articolul 42 al Clauzelor Generale ale Contractului, s-au prevăzut o . „Clauze etice”, pe care părțile aveau obligația să le respecte:

„42.1. Orice incercare de către un candidat sau un ofertant de a obține informații

confidențiale, de a incheia contracte nelegale cu concurenții sau de a influenta comitetul

sau Autoritatea Contractanta in timpul procesului de examinare, clarificare, evaluare si

comparare a licitațiilor, va conduce la respingerea candidaturii sau licitării sale.

42.2 F. autorizarea prealabila si in scris a Autorității Contractante, un Antreprenor si personalul sau, sau oricare alta companie cu care Antreprenorul este asociat sau conectat nu poate furniza alte servicii, efectua lucrări sau furniza echipament pentru proiect chiar si pe o baza secundara sau de subcontractare.

42.3 Aceasta interdicție se aplica deasemenea oricăror alte programe sau proiecte care, datorita naturii contractului, ar putea da curs unui conflict de interese din partea Antreprenorului.

42.4 Atunci când depune o candidatura sau o oferta, candidatul sau ofertantul va declara ca nu este afectat de niciun conflict de interese potențial si nu are nicio legătura cu alți ofertanți sau alte parti implicate in proiect. Daca apare o astfel de situație pe durata execuției contractului, Antreprenorul trebuie sa informeze imediat Autoritatea Contractanta.

42.5 Antreprenorul trebuie in orice moment sa acționeze imparțial in calitate de consilier fidel in conformitate cu codul comportamentului profesiei sale. Se va abține de la a face declarații publice care referitoare la proiect sau servicii fara aprobarea prealabila a Autorității Contractante. Nu poate sa angajeze Autoritatea Contractanta in niciun fel fara aprobarea sa prealabila si in scris.

42.6 Pe durata de valabilitate a contractului, Antreprenorul si personalul sau vor respecta drepturile omului si se vor obliga sa respecte particularitățile politice, culturale si religioase ale statului beneficiar.

42.7 Antreprenorul poate sa nu accepte nicio plata in legătura cu contractul cu excepția celei furnizate pentru acesta. Antreprenorul si personalul sau nu trebuie sa exercite nicio activitate si sa nu primească niciun beneficiu care sa contrazică obligațiile sale fata de Autoritatea Contractanta.

42.8 Antreprenorul si personalul sau vor fi obligați sa mențină secretul profesional pentru intreaga durata a contractului si după finalizarea sa. Toate rapoartele si documentele întocmite sau primite de către Antreprenor vor fi confidențiale.

42.9 Contractul va guverna folosirea de către parti a tuturor rapoartelor si documentelor intocmite, primite sau prezentate de către ele pe durata execuției prezentului Contract.

42.10. Antreprenorul se va abține de la orice relație cu probabilitate de a compromite

independenta sa, sau a personalului său. Daca Antreprenorul inceteaza sa mai fie

independent, Autoritatea Contractanta poate sa rezilieze contractul, indiferent de

vătămare, fara alta notificare si fara dreptul Antreprenorului la compensații.

42.11. Comisia isi rezerva dreptul de a suspenda sau anula finanțarea proiectului daca sunt descoperite practici corupte de orice fel sunt descoperite in stadiul procesului de atribuire a contractului si daca Autoritatea Contractanta nu reușește sa întreprindă toata măsurile de remediere a situației. In scopul acestei prevederi, „practici corupte" sunt oferirea de mita, daruri, gratuitate sau comision oricărei persoane in scopul convingerii sau recompensării acesteia pentru efectuarea sau neefectuarea vreunui act referitor la atribuire a unui contract sau implementarea unui contract deja încheiat cu Autoritatea Contractanta.

42.12. Aceste cheltuieli comerciale neobișnuite sunt comisioane care nu sunt menționate in contractul principal sau care nu decurg dintr-un contract încheiat in mod adecvat si referitor la contractul principal, comisioanele care nu sunt plătite in schimb pentru orice serviciu real si legitim, comisioanele remise unui paradis fiscal, comisioanele plătite unui recipient care nu este clar identificat sau comisioanele plătite unei companii care pare in toate aspectele ca este o companie de fațadă.

42.13. Antreprenorul se obliga sa furnizeze Comisiei la cerere toate documentele justificative referitoare la condițiile execuției contractului. Comisia poate sa efectueze orice verificări documentare sau pe loc pe care le considera necesare pentru găsirea de probe in cazul unor cheltuieli comerciale neobișnuite si suspecte”.

Referitor la cadrul normativ intern și comunitar în care a fost încheiat Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru un proiect finanțat din fonduri PHARE și Q"N. I. S.R.L., în calitate de Contractor și cu respectarea căruia trebuia să-și îndeplinească reclamanta obligațiile asumate prin contract, la normele etice comunitare pe care trebuia să le respecte, raporturi de care nu se poate rupe procesul de recuperare a creanței de 715.365 Euro pe care o pretinde în prezent de la pârâta APIA pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, tribunalul reține că prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1412 din 23.09.2005 a fost aprobat spre publicare, Memorandum-ul de Finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeana referitor la Programul Național PHARE 2004 pentru România, semnat la București la 21 decembrie 2004 (filele 79 – 135 din dosarul nr._ ), care creează cadrul general de derulare a contractelor cu finanțare din fonduri PHARE, documentul fiind dat publicității tocmai pentru a fi cunoscut de către persoanele și instituțiile interesate să încheie astfel de contracte.

Memorandumul de Finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2004 pentru România, semnat la București la 21 decembrie 2004, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 940 bis din 21 octombrie 2005, astfel că nu se poate invoca necunoașterea lui de către reclamanta Q"N. I. S.R.L. București, în calitatea sa de Contractor.

Prin acest Memorandum de Finanțare, printre altele, s-au stabilit anumite măsuri anti-fraudă și responsabilități, respectiv, modalități de recuperare a fondurilor în caz de neregularitate sau fraudă (filele 127-128).

Astfel, în cadrul „Măsurilor Preventive”, prin art. 7.2.2., s-a prevăzut că „Ț. beneficiară va lua măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea practicilor de corupție activă și pasivă în fiecare fază a procedurii de achiziții sau de acordare de granturi, precum și pe parcursul implementării contractelor respective”.

Conform 7.2.3. referitor la „Măsurile A.-fraudă și Acțiunile Corective”, s-a prevăzut că „Ț. beneficiară va avea, în primul rând, responsabilitatea de a asigura un proces de investigare și tratament adecvat al cazurilor suspectate sau efective de fraudă și neregularități identificate în urma controalelor naționale sau comunitare.

Autoritățile naționale vor asigura funcționarea mecanismelor de control și raportare echivalente cu cele prevăzute în Regulamentul Comisiei 1681/94 (Neregulartitățile se referă la toate abaterile de la prevederile naționale sau de la legislația comunitară, de la acest Memorandum de Finanțare sau contractele prevăzute prin acesta, care apar ca rezultat al unui act sau omisiuni a unui agent economic, care are sau ar avea ca efect prerjudicierea bugetului general al Comunității sau bugetele gestionate de aceasta, printr-o cheltuială nejustificată. Termenul “Legislație comunitară” definește în acest context, ansamblul reglementărilor comunitare aplicabile între părțile semnatare ale Memorandumului de Finanțare).

Îndeosebi, toate cazurile suspecte sau efective de fraudă și neregularități, precum și măsurile aferente luate de autoritățile naționale trebuie să fie raportate direcțiilor de specialitate ale Comisiei fără întârziere. In cazul în care nu sunt cazuri suspecte sau efective de fraudă sau neregularități, țara beneficiară va informa Comisia asupra acestui fapt în termen de două luni de la încheierea fiecărui trimestru.

În cazul în care se înregistrează o neregularitate sau fraudă, țara beneficiară are obligația de a efectua corecțiile financiare necesare solicitate în legătură cu neregularitatea respectivă. Corecțiile efectuate de țara beneficiară vor consta în anularea întregii sau a unei părți din contribuția comunitară. Fondurile comunitare rezultate din această acțiune pot fi reutilizate de către Fondul Național pentru îndeplinirea obiectivelor programului, în conformitate cu Art. 5 din Memorandumul de înțelegere cu privire la înființarea Fondului Național”.

Potrivit art. 7.3. din Memorandumul de Finanțare, referitor la „Recuperarea fondurilor în caz de neregularitate sau fraudă”, se reține că: „Orice iregularitate sau fraudă descoperită în orice moment pe parcursul duratei de implementare a programului sau ca rezultat al unui audit, va determina recuperarea fondurilor de căre Comisie.

În cazul în care, după efectuarea verificărilor necesare, Comisia concluzionează că:

a) Ț. Beneficiară nu și-a îndeplinit obligațiile de a preveni, detecta, și corecta iregularitățile

sau

b) Implementarea proiectului nu justifică parte sau întreaga asistență financiară alocată sau

c) Se înregistrează disfuncționalități grave ale sistemului de management și control care pot conduce la iregularități,

Comisia poate suspenda finanțarea în continuare a programului respectiv, și, cu argumente, este în măsură să solicite Țării Beneficiare comentarii și, dacă este cazul, să efectueze corecții într-o perioadă determinată de timp.

În cazul în care nu se ajunge la înțelegere până la sfârșitul perioadei de timp stabilite de către Comisie și în cazul în care corecțiile solicitate nu au fost efectuate, Comisia poate - luând în considerare comentariile făcute de Ț. Beneficiară - să decidă în termen de trei luni:

(a) reducerea sau anularea plăților pentru programul respectiv, sau

(b) efectuarea corecțiilor financiare solicitate prin anularea în totalitate sau parțială a

asistenței oferite pentru programul respectiv.

În momentul stabilirii valorii corecției, Comisia va lua în considerare principiul proporționalității, tipul iregularității, și amploarea și implicațiile financiare ale deficiențelor identificate în cadrul sistemului de management și control al Țării Beneficiare.

În absența unei decizii în sensul menționat la (a) sau (b), finanțarea în continuare a programului va fi reluată imediat.

Responsabilul Național cu Autorizarea Finanțării va asigura rambursarea fondurilor neutilizate sau a sumelor plătite eronat, în termen de șaizeci de zile calendaristice de la data notificării. In cazul în care RNAF nu va plăti suma datorată Comunității, Ț. Beneficiară va rambursa această sumă Comisiei.

Dobânda generată de plata întârziată va fi acoperită din sumele nerambursate în conformitate cu regulile specificate în Regulamentul Financiar”.

Totodată, se constată că prin Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 282 din 30.05.2007, a fost aprobată publicarea Acordului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2005, cuprins în anexa care face parte integranta din acest ordin (depuse la filele 136 – 196 din dosar), acte care, de asemenea, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 458 din 06.07.2007.

La fila 23 a Acordului de Finanțare, PHARE/2005/01 7-553.03.02, este prevăzut Sectorul Agricultură, care reprezintă Programul sectorial pentru agricultură, parte componenta a Sub-Programului 3 îndeplinirea obligațiilor referitoare la Acquis-2005/01 7-553.03 și care ar avea relevanță în soluționarea cauzei de față.

Din acest Act juridic ce angajează Guvernul României și Comisia Comunităților Europene referitor la Programul de asistență PHARE din partea Comunității, dar și pe Contractorul . SRL, potrivit art. 1 privind natura și obiectul Acordului de Finanțare, este prevăzut că în calitate de „parte a programului său de asistență, Comunitatea contribuie prin fonduri nerambursabile la finanțarea mai multor măsuri, prezentate în detaliu în anexele Acordului-Cadru, cu respectarea unor principii privind: condițiile de participare la licitații, acordarea contractelor de lucrări și livrări, respectiv, de finanțare a programelor de dezvoltare, principii care urmau să fie respectate de către toți factorii implicați, inclusiv de către Contractorul . SRL, care a ales să participe la implementarea Programului Sectorial pentru Agricultură având drept scop: dezvoltarea capacității administrative și de management, precum și a abilităților de inspecție și monitorizare necesare în contextul Politicii Agricole Comune și a fondurilor rurale pentru agricultură.

Tribunalul reține că, printre altele, acest program multianual s-a concentrat pe mai multe aspecte, printre care a fost vizat și aspectul gestionării Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), având ca obiectiv principal, înființarea unei Agenții de Plăți, respectiv, actuala APIA.

Titlul II al Acordului de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2005, intitulat „Achiziționarea”, aplicabil deopotrivă și Contractorului . SRL Bucureești, prin art.4 „Generalități”, a prevăzut că: „Procedura de urmat pentru încheierea contractelor de lucrări, livrări și de cooperare tehnică va fi menționată în memorandumul de finanțare, urmând principiile de mai jos”.

Potrivit ART. 5, privind condițiile de participare, Acordul a prevăzut:

„1. Cu excepția prevederilor art. 6, Comisia și Beneficiarul vor lua măsurile necesare pentru a asigura egalitatea condițiilor de participare la astfel de contracte, în special prin publicarea în timp util a invitațiilor la licitație. Anunțurile urmează să fie făcute pentru Comunitate cel puțin în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, iar pentru statele beneficiare, în jurnalele oficiale corespunzătoare.

2. Condițiile generale ale contractelor trebuie să fie întocmite în conformitate cu modelele din uzanța internațională, cum ar fi reglementările generale și condițiile pentru contractele de livrări finanțate din fondurile PHARE”.

ART. 6 a prevăzut expres, cazurile de „derogare de la procedurile standard”, privind încheierea contractelor cu finanțare din fonduri comunitare nerambursabile, situație în care se înscrie și Contractul încheiat de către reclamanta . SRL Bucureești.

Astfel, Acordul de Finanțare a prevăzut că: „acolo unde este recunoscută urgența situației sau unde aceasta este justificată pe baza naturii, importanței reduse sau a unor caracteristici particulare ale anumitor măsuri (de exemplu, operații de finanțare în două etape, operații multifazate, specificații tehnice particulare etc.) și ale contractelor respective, Beneficiarul poate, de acord cu Comisia, să autorizeze în mod excepțional: acordarea contractelor în urma unor invitații restrânse la licitație; încheierea contractelor prin acord direct; realizarea contractelor prin departamente de lucrări publice”, o astfel de derogare trebuind „să fie menționată în memorandumul de finanțare”.

Potrivit ART. 7 din Acordul de finanțare, privind „Acordarea contractelor de lucrări și livrări”, „Comisia și Beneficiarul se vor asigura că pentru fiecare operație oferta selectată este cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, în special din punctul de vedere al calificărilor și garanțiilor oferite de licitatori, al costului și al calității serviciilor, al naturii și al condițiilor de execuție a lucrărilor sau a livrărilor, al costului lor de utilizare și al valorilor tehnice.

Rezultatele invitațiilor la licitație vor trebui publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene cât mai repede posibil”.

Potrivit ART. 8 din Acordului de finanțare, referitor la „Contractele de cooperare tehnică”, se reține că:

„1. Contractele de cooperare tehnică, ce pot lua forma contractelor pentru studii, supravegherea lucrărilor sau de asistență tehnică vor fi încheiate după negocierea directă cu consultantul sau, dacă se justifică din punct de vedere tehnic, economic sau financiar, ca urmare a invitației la licitație.

2.Contractele vor trebui să fie întocmite, negociate și încheiate fie de Beneficiar, fie de Comisie, atunci când se prevede astfel în memorandumul de finanțare.

3. In situația în care contractele-urmează-să fie întocmite, negociate și încheiate de Beneficiar,Comisia va propune o listă scurtă cu unul sau mai mulți candidați, pe baza criteriilor de garantare a calificărilor, experienței și independenței lor, și ținând seama de disponibilitatea acestora pentru proiectul în discuție.

4. In cazul unei proceduri directe de negociere, când Comisia a propus mai mulți candidați, Beneficiarul este liber să aleagă dintre cei propuși candidatul cu care intenționează să încheie contractul.

5. Când există recurs la o procedură de licitare, contractul va fi acordat candidatului care a înaintat oferta confirmată de Beneficiar și de Comisie ca fiind cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, rezultând astfel, că Contractorul . SRL București nu putea să subcontracteze în orice condiții cu ., cu atât mai mult cu cât oferta acestui agent economic nu fusese selectată pentru a participa la implementarea acordului de finanțare pentru Sectorul Agricultură, în concret, pentru dotarea sediilor APIA din fondurile comunitare nerambursabile.

Relevante pentru cauză sunt și dispozițiile art. 8-10 din Acordul de Finanțare (filele 181-187 din dosarul nr._ ).

Astfel, potrivit art. 8. Managementul asistenței, 8.1.Management de proiect, 81.1. Responsabilități, „Coordonatorul național al asistenței (CNA) va avea întreaga responsabilitate pentru programarea, coordonarea implementării și monitorizarea programelor PHARE.

Responsabilul național cu autorizarea finanțării (RNAF) și CNA vor fi deopotrivă responsabili cu coordonarea dintre programele PHARE (inclusiv cooperarea transfrontalieră PHARE), I. și SAPARD, precum și fondurile structurale și cele de coeziune.

RNAF și RAP vor asigura implementarea programelor conform procedurilor prevăzute în instrucțiunile Comisiei. De asemenea, aceștia vor asigura că toate contractele încheiate în vederea implementării acordului de finanțare sunt acordate utilizând procedurile și documentele standard pentru acțiuni externe din Ghidul practic în vigoare în momentul implementării și că regulile comunitare privind ajutorul de stat sunt respectate”.

Prin art. 8.2 Management financiar, 8.2.1. Principii și responsabilități, din Acordul Financiar (fila 182 din dosar), s-a prevăzut că: „Fondul național (FN) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, condus de către RNAF, va superviza managementul financiar al programului și va fi responsabil pentru raportarea către Comisie. RNAF va avea întreaga responsabilitate pentru managementul financiar al fondurilor PHARE și va fi pe deplin răspunzător pentru fondurile PHARE dintr-un program până la încheierea acestuia.

RNAF va asigura respectarea regulilor, reglementărilor și procedurilor PHARE de raportare și management financiar, precum și funcționarea sistemului de raportare și informare privind proiectul.

Comisia va efectua plățile către FN în conformitate cu Memorandumul de înțelegere semnat între Comisie și România în 1998”.

Referitor la „Plățile efectuate de FN către AI”, art.

8.2.3. din Acordul Financiar (fila 183 din dosar) a prevăzut că: „FN va efectua plățile către AI, inclusiv către OPCP, în conformitate cu acordurile de finanțare semnate între FN și AI/OPCP. Conturile bancare ale subprogramelor se deschid în numele AI respectiv/OPCP, responsabile de gestionarea financiară a subprogramului, în conformitate cu art. 13 din Memorandumul de înțelegere privind înființarea FN.

Atât timp cât implementarea se face conform DIS, fiecare acord de finanțare individual trebuie să fie avizat în avans de Comisie. În cazurile în care FN este agenție de plată pentru OPCP/AI, nu vor fi efectuate plăți de la FN către OPCP. OPCP și AI trebuie să fie fiecare conduse de către un RAP numit de RNAF în urma consultării cu CNA. RAP va fi responsabil cu toate operațiunile efectuate de OPCP/AI respective”.

Conform art. 8.2.5 alin. 3-7 din același Acord de Finanțare (fila 184 din dosar): „După evaluarea declarației finale, Comisia își va exprima punctul de vedere asupra cheltuielilor care vor fi exceptate de la finanțarea comunitară, în cazul în care cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu regulile comunitare.

Rezultatele verificărilor Comisiei și concluziile de a excepta cheltuielile de la finanțare vor fi notificate în scris către FN, care va avea la dispoziție o lună pentru a transmite răspunsul său în scris.

În cazul în care nu se ajunge la acord în termen de o lună de la primirea răspunsului scris din partea FN, Comisia va decide și va stabili sumele care vor fi exceptate, având în vedere îndeosebi gradul de neconcordanțe, natura și gravitatea abaterilor, precum și pierderile financiare înregistrate de Comisie.

Ca urmare a deciziei referitoare la sumele exceptate, toate cheltuielile neeligibile vor fi recuperate fără prejudicii, luând în considerare tratamentul neregularităților și compensarea financiară corespunzătoare în conformitate cu regulile comunitare.

Fondurile vor fi recuperate fie prin rambursare directă de la FN, fie prin compensare conform regulilor Comunității”.

Potrivit art. 10. Audit, control financiar, măsuri antifraudă, acțiuni preventive și de corecție 10.1. alin. 3 din Acordul de Finanțare, referitor la Controlul și supravegherea financiară de către Comisie și Curtea Europeană a Auditorilor, misiunile de control și audit descrise în acest articol, “se adresează tuturor contractorilor și subcontractorilor care au primit fonduri comunitare”, ceea ce însemnă că regulile comunitare comune se aplică inclusiv cauzei de față, chiar și după finalizarea contractului de livrare a produselor contractate și după finanțarea integrală a proiectului.

Continuare În același sens, art.10.2. din Acordul de Finanțare referitor la „Obligațiile țării beneficiare” pct. 10.2.1. privind „Auditul și controlul financiar”, prevede că „pentru a asigura un management financiar eficient al fondurilor PHARE, țara beneficiară trebuie să aibă un sistem de management și control al asistenței în conformitate cu principiile general acceptate și cu standardele în vigoare. Acest sistem va îndeplini cerințele prevăzute în art. 164 din Regulamentul financiar și în special va asigura corespunzător corectitudinea, regularitatea și eligibilitatea solicitărilor de asistență comunitară.

Sistemele de management și control ale țării beneficiare vor asigura o pistă suficientă de audit, așa cum este prevăzut în art. 7 (2) din Regulamentul Comisiei 438/2001 *23).

Autoritatea națională competentă pentru controlul financiar va efectua controalele financiare necesare asupra tuturor entităților implicate în implementarea programului”.

Referitor la „Măsurile preventive”, art. 10.2.2. din Acordul de Finanțare (fila 186 din dosar), prevede că: „Ț. beneficiară va lua toate măsurile corespunzătoare de prevenire și contracarare a practicilor de corupție active și pasive în orice stadiu al procedurii de achiziție sau al procedurii de acordare a finanțării nerambursabile, precum și în perioada de implementare a contractelor corespunzătoare.

Autoritățile din țara beneficiară, inclusiv personalul responsabil pentru implementarea programului, se vor obliga să ia orice precauții necesare pentru a evita riscul unui conflict de interese și vor informa Comisia imediat ce apare un astfel de conflict de interese sau orice situație care ar putea conduce la un astfel de conflict”.

Prin art. 10.2.3. din Acordul de Finanțare, s-au prevăzut „Măsuri antifraudă și de corecție” potrivit cărora, „țara beneficiară va avea, în primul rând, responsabilitatea de a asigura un proces de investigare și un tratament adecvat al cazurilor suspectate sau efective de fraudă și neregularități identificate în urma controalelor naționale sau comunitare.

Autoritățile naționale vor asigura funcționarea mecanismelor de control și raportare echivalente cu cele prevăzute în Regulamentul Comisiei 1681/94.

Îndeosebi toate cazurile suspecte sau efective de fraudă și neregularităti*27), precum și măsurile aferente luate de autoritățile naționale trebuie să fie raportate direcțiilor de specialitate ale Comisiei, fără întârziere. In cazul în care nu sunt cazuri suspecte sau efective de fraudă sau neregularităti, țara beneficiară va informa Comisia asupra acestui fapt în termen de două luni de la încheierea fiecărui trimestru.

În cazul în care se înregistrează o neregularitate sau fraudă, țara beneficiară are obligația de a efectua corecțiile financiare necesare solicitate în legătură cu neregularitatea respectivă. Corecțiile efectuate de țara beneficiară vor consta în anularea întregii sau a unei părți din contribuția comunitară. Fondurile comunitare rezultate din această acțiune pot fi reutilizate de către FN pentru îndeplinirea obiectivelor programului, în conformitate cu art. 5 din Memorandumul de înțelegere cu privire la înființarea Fondului Național”.

Totodată, prin Nota explicativă nr. 27, Acordul de Finanțare a precizat că „neregularitățile” se referă la toate abaterile de la prevederile naționale sau de la legislația comunitară, de la acest memorandum de finanțare ori de la contractele prevăzute prin acesta, care apar ca rezultat al unui act sau al unei omisiuni a unui agent economic, care au sau ar avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunității sau bugetelor gestionate de aceasta, printr-o cheltuială nejustificată. Termenul legislație comunitară definește în acest context ansamblul reglementărilor comunitare aplicabile între părțile semnatare ale memorandumului de finanțare (de exemplu, acorduri europene, acorduri-cadru, Memorandumul de înțelegere cu privire la înființarea Fondului Național etc).

Referitor la „Recuperarea fondurilor în caz de nereguli sau fraudă”, prin art. 10.3. din Acordul de Finanțare s-a prevăzut că: „Orice neregularitate sau fraudă descoperită în orice moment pe parcursul duratei de implementare a programului sau ca rezultat al unui audit, va determina recuperarea fondurilor de către Comisie.

In cazul în care, după efectuarea verificărilor necesare, Comisia concluzionează că:

a) țara beneficiară nu și-a îndeplinit obligațiile de a preveni, detecta și corecta neregularitățile; sau

b) implementarea proiectului nu justifică o parte sau întreaga asistență financiară alocată; sau

c) se înregistrează disfuncționalități grave ale sistemului de management și control care pot conduce la neregularități,

Comisia poate suspenda finanțarea în continuare a programului respectiv și, cu argumente, este în măsură să solicite țării beneficiare comentarii și, dacă este cazul, să efectueze corecții într-o perioadă determinată de timp.

În cazul în care nu se ajunge la înțelegere până la sfârșitul perioadei de timp stabilite de Comisie și în cazul în care corecțiile solicitate nu au fost efectuate, Comisia poate, luând în considerare comentariile făcute de țara beneficiară, să decidă în termen de 3 luni:

a) reducerea sau anularea plăților pentru programul respectiv; sau

b) efectuarea corecțiilor financiare solicitate prin anularea în totalitate sau parțială a asistenței oferite pentru programul respectiv.

În momentul stabilirii valorii corecției, Comisia va lua în considerare principiul proporționalității, tipul neregularității, amploarea și implicațiile financiare ale deficiențelor identificate în cadrul sistemului de management și control al țării beneficiare.

În absența unei decizii în sensul menționat la lit. a) sau b), finanțarea în continuare a programului va fi reluată imediat.

RNAF va asigura rambursarea fondurilor neutilizate sau a sumelor plătite eronat, în termen de 60 de zile calendaristice de la data notificării. În cazul în care RNAF nu va plăti suma datorată Comunității, țara beneficiară va rambursa această sumă Comisiei.

Dobânda generată de plata întârziată va fi acoperită din sumele nerambursate în conformitate cu regulile specificate în Regulamentul financiar”.

Din rezumatul Acordurilor de finanțare: nr. RO 2004/016 –_; nr. RO 2005/017 –_.09; nr. RO 2005/017 –_.06 și nr. Europe Aid/_/D/SUP/RO, care au fost depuse de către reclamanta S.C. Q’net I. S.R.L. la dosar (filele 282-284), tribunalul reține ca fiind relevante pentru cauza de față, prevederile contractuale care vor fi arătate în continuare.

Contractantul trebuie să livreze bunurile în conformitate cu condițiile contractului. Puseurile livrării sunt în sarcina Contractantului până la acceptarea lor provizorie, (articolul 29.1).

Livrările nu vor fi acceptate până când verificările și testele prescrise nu au fost efectuate, pe cheltuiala contractantului. Inspecțiile și testele pot fi efectuate înainte de expediere, la punctul de livrare și / sau la destinația finală a mărfurilor, (articolul 30.1)

Bunurile vor fi preluate de către Autoritatea Contractantă atunci când sunt livrate în conformitate cu contractul, au trecut testele în mod satisfăcător sau au fost comandate, după caz, și un certificat de acceptare provizorie a fost emis sau se consideră că a fost eliberat. (articolul 31.1)

Contractantul, pe propria cheltuială, va repara defectul sau deteriorarea cât mai repede cu putință. Perioada de garanție pentru toate elementele înlocuite sau reparate va curge din nou de la data la care s-a făcut înlocuirea sau reparația, în concordanță cu exigențele Managerului de proiect. In cazul în care contractul prevede acceptarea parțială, perioada de garanție se extinde numai pentru acele bunuri care au fost înlocuite sau reparate, (articolul 32.3)

La expirarea perioadei de garanție sau, în cazul în care există mai mult de o astfel de perioadă, la expirarea ultimei perioade, și atunci când toate defectele sau deteriorările au fost rectificate, Managerul de Proiect va emite Contractantului un certificat de acceptare finală, și o copie Autorității Contractante, precizând data la care Contractantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu contractul și cu cerințele Managerului de Proiect. Certificatul de acceptare finală se eliberează de către Managerul de Proiect în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei de garanție sau de îndată ce au fost finalizate, conform exigențelor Managerului de proiect, reparațiile comandate astfel cum este prevăzut la articolul 32. (articolul 34.1).

Contractul nu se consideră a fi fost încheiat în totalitate până când certificatului de acceptare finală nu a fost semnat sau se consideră că a fost semnat de către Managerul de Proiect (articolul 34.2).

Se consideră că o parte a încălcat contractul, în cazul în care nu reușește să-și îndeplinească oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul contractului, (articolul 35.1).

În cazul în care are loc o încălcare a contractului, partea vătămată are dreptul la următoarele remedii: a) daune, și / sau b)rezilierea contractului, (articolul 35.2).

În plus față de măsurile menționate mai sus, se pot acorda daune. Acestea pot fi: a) daune generale, sau b) daune-interese (articolul 35.3).

Recuperarea daunelor, plăților sau a cheltuielilor rezultate din aplicarea măsurilor prevăzute de prezentul articol se efectuează prin deducerea din sumele datorate Contractantului, din depozit, sau din plată în temeiul garanției (articolul 35.4).

Autoritatea Contractantă poate, după șapte zile de când a trimis preaviz Contractantului, să rezilieze contractul, în oricare dintre următoarele cazuri:

a)Contractantul nu reușește să își execute obligațiile în conformitate cu prezentul contract;

b) Contractantul nu se conformează într-un termen rezonabil,astfel cum este precizat în avizul dat de Managerul de Proiect prin care îi solicită să remedieze orice neglijență sau neîndeplinire a obligațiilor sale contractuale care afectează grav buna și prompta implementare a bunurilor;

c) Contractantul refuză sau neglijează să execute ordinele administrative date de Managerul de Proiect;

d) Contractantul cesionează contractul sau subcontractează fără autorizația Autorității Contractante;

e) Contractantul este în stare de insolvență sau în faliment, are afacerile administrate de către tribunal, a intrat în procedura reorganizării, a încetat activitatea, face obiectul procedurilor menționate anterior, sau este în orice altă situație similară care rezultă dintr-o procedură similară prevăzută de legislația și reglementările naționale;

f) Contractantul a fost condamnat pentru o infracțiune privind activitatea profesională printr-o hotărâre care are autoritate de lucru judecat;

g) Contractantul a fost vinovat de abateri profesionale grave dovedite prin orice mijloace de probă pe care Autoritatea Contractantă le poate justifica (articolul 36.1).

În caz de reziliere, Managerul de proiect trebuie, cât mai curând posibil și în prezența Contractantului sau a reprezentanților săi, sau să-i fi chemat în mod corespunzător, să întocmească un raport asupra bunurilor livrate și activitatea desfășurată și să ia un inventar al materialelor furnizate și neutilizate. Se va întocmi de asemenea o declarație privind sumele de bani datorate de Contractant și sumele de bani deținute de către Contractant la Autoritatea Contractantă la data încetării contractului (articolul 36.4).

Autoritatea contractantă nu este obligată să facă alte plăți suplimentare către Contractant până când livrările nu sunt finalizate, după care Autoritatea Contractantă are dreptul de a recupera de la Contractant costurile suplimentare, dacă este cazul, de a furniza bunurile sau să plătească soldul datorat Contractantului înainte de rezilierea contractului (articolul 36.5).

În cazul în care Autoritatea Contractantă reziliază contractul acesta are dreptul de a recupera de la Contractant orice pierdere pe care a suferit-o în condițiile contractuale stabilite la articolul 2 din Condițiile Speciale (articolul 36.6)".

Fără să facă o analiză concretă a modului în care reclamanta Q’net I. S.R.L București și-a îndeplinit sau nu obligațiile contractuale potrivit Contractului nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, PHARE RO2004/_.02; PHARE RO 2005/017 –_; PHARE RO 2005/017 –_, încheiat cu Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare (OPCP), în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, tribunalul constată, că nu poate să facă abstracție de faptul că acest contract a fost încheiat în conformitate și cu obligația părților de a respecta toate clauzele contractuale generale și speciale ce derivă, nu numai din Contractul efectiv încheiat între părți, ci și din Memorandum-ul de Finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2004 pentru România, semnat la București la 21 decembrie 2004 și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 940 bis din 21 octombrie 2005, respectiv, din Acordul de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 458 din 06.07.2007, iar reclamanta Q"N. I. S.R.L. București, în calitatea sa de Contractor, nu poate invoca necunoașterea acestor norme comunitare comune.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a părților implicate în prezentul proces, tribunalul nu poate, de asemenea, să facă abstracție de drepturile, obligațiile și responsabilitățile părților contractante, dar și ale instituțiilor publice implicate în procesul de implementare concretă a Programul Național PHARE pentru România, drepturi, obligații și responsabilități ce rezultă din chiar actele juridice comunitare citate per larg mai sus.

În fine, tribunalul constată că prezentarea succintă a acestor acte juridice comunitare este utilă și pentru rezolvarea fondului cauzei, în condițiile în care, reclamanta Q’net I. S.R.L București indică drept izvor al prejudiciului suferit, tocmai raporturile contractuale în care a intrat cu Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare (OPCP), în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, având-o ca beneficiar final pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în legătură cu care, reclamanta susține că ar avea obligația de reparare a sumei de 715.635 Euro pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Înainte de rezolvarea excepțiilor unite cu fondul cauzei, tribunalul mai reține că în aplicarea normelor comunitare cu caracter general și special citate, dar și a Contractului de finanațare nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, respectiv, a Actului adițional la acest contract, ulterior executării contractului având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA", au intrevenit o . acte relevante pentru rezolvarea cauzei, atât sub aspectul excepțiilor, cât și a fondului.

Astfel, se reține că prin Procesul-verbal de constatare din data de 24.07.2008 încheiat de OPC PHARE (autoritate națională cu competențe concrete în gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile), societatea reclamantă Q"N. I. S.R.L. București a fost obligată să restituie integral suma de 4.391.122 Euro reprezentând prețul integral încasat în baza Contractului EA/_/D/SUP/RO, PHARE RO2004/_.02; PHARE RO 2005/017 –_; PHARE RO 2005/017 –_ (filele 123-129 din dosar).

Prin Decizia OPC PHARE nr. 52 din 10 noiembrie 2008, s-a respins contestația administrativă formulată de către reclamanta Q"N. I. S.R.L (filele 131-135 din dosar).

Prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, instanța a admis recursul declarat de societatea reclamantă, a anulat în parte Decizia OPC PHARE nr. 52 din 10 noiembrie 2008 si a stabilit că suma pe care Ministerul Finanțelor Publice trebuie să o primească înapoi, ca urmare a declarării unei cheltuieli neeligibile, este de 715.365 Euro si nu de 4.391.122 Euro așa cum se stabilise în actul de impunere (filele 140-150 din dosar), fiind astfel dovedit prejudiciul efectiv pretins de către reclamanta Q"N. I. S.R.L. București, respectiv, suma cu care a însărăcit patrimoniul acesteia.

Se constată că prin Ordinul de plată din 4 mai 2010 (fila 153 din dosarul nr._ ), reclamanta Q"N. I. S.R.L a plătit efectiv suma de 715.365 Euro către Ministerul Finanțelor Publice – OPCP, astfel că însărăcirea patrimoniului propriu, din punctul de vedere al instituției îmbogățirii fără justă cauză, a devenit efectivă la data de 4 mai 2010, când suma a fost vărsată în bugetul comunitar, conform normelor comunitare citate mai sus, referitor la recuperarea fondurilor comunitare nerambursabile, cheltuite nejustificat, în condițiile în care s-au încălcat normele etice comunitare.

Din Procesul-verbal de conciliere încheiat la 29 iunie 2010 (filele 158-159 din dosar), se reține că pârâta APIA a refuzat plata sumei de 715.365 Euro pretinsă de către reclamanta Q"N. I. S.R.L., apreciind că nu datorează această sumă nefiind parte contractantă în Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru un proiect finanțat din fonduri PHARE și Q"N. I. S.R.L., în calitate de Contractor, apreciind că, deși este beneficiarul concret al Contractului de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA", această instiuție nu a avut atribuții concrete de gestionare a fondurilor comunitare în cadrul acestui proiect.

Concret, se constată astfel, că în patrimoniul APIA (atât privind sediul central, cât și sediile locale teritoriale), au intrat echipamentele prevăzute în art. 1.1 din Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru un proiect finanțat din fonduri PHARE și Q"N. I. S.R.L., în calitate de Contractor, echipamente în legătură cu care, prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, instanța a dispus restituirea sumei de 715.365 Euro către Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, reprezentând contravaloarea echipamentelor furnizate de către Contractorul Q"N. I. S.R.L., achiziționate de la Subcontractorul ., agent economic a cărui ofertă a fost declarată neeligibilă în cadrul licitației de acordare a contractului de finanțare a proiectului finanțat din fonduri comunitarea nerambursabile.

Astfel, din probele administrate în cauză, se poate reține că patrimoniul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (A.P.I.A.), în calitate de beneficiar al Contractului de finanțare din fonduri comunitare nerambursabile, realizează o îmbogățire cu echipamente în valoare de 715.365 Euro pe care, reclamanta Q"N. I. S.R.L a restituit-o din prețul primit, către Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare.

Conform art. 137 C. pr. civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.

În cauza de față, tribunalul a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către A.P.I.A. și M. F. Europene – Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile (fost O.P.C. Phare).

Prin sentința civilă nr. 336/18.03.2014 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către A.P.I.A. și M. F. Europene – Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile (fost O.P.C. Phare), a respins ca neîntemeiată acțiunea principală, astfel cum a fost precizată prin cererea de la fila 19 din prezentul dosar și a respins ca fiind rămase fără obiect cererile de chemare în garanție de la filele 22 și 43 din dosar, formulate de A.P.I.A., precum și cererea de chemare în garanție de la filele 72-73 din dosar, formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva Ministerului F. Europene - Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile - DGMIFN – fostul Oficiu de Plăți și Contractare PHARE

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 30.11.2006 între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și reclamanta Q"N. I. S.R.L. București, în calitate de Contractor, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA", fiind dotată cu echipamente pârâta APIA (sediul central și sediile teritoriale).

Contractul a fost finanțat în proporție de 75% din fonduri PHARE nerambursabile, prin OPCP si in proporție de 25% cofinanțare asigurată de M. A. si Dezvoltării Rurale - autoritatea de implementare a contractului.

Din punct de vedere juridic, între părți s-a încheiat o stipulație pentru altul, așa cum arată și reclamanta, prin care, stipulantul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare a convenit cu promitentul Q"N. Internațional SRL București, ca în baza contractului și a normelor comunitare citate pe larg mai sus, să furnizeze echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător și eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA, contra unui preț pe care stipulantul prin OPC PHARE, i l-a plătit promitentului din fonduri comunitare nerambursabile, în acest fel fiind dotată cu echipamente pârâta terț beneficiar APIA (sediul central și sediile teritoriale), fără ca aceasta din urmă să aibă obligația de a plăti vreun preț al acestor bunuri cu care a fost dotată.

Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, se constată că bunurile în valoare de 715.365 Euro, pentru care s-a dispus returnarea și vărsarea în bugetul comunitar, se regăsesc în patrimoniul pârâtei APIA, existând astfel identitate între persoana juridică pârâtă chemată în judecată și eventualul titular al obligației de restituire a valorii cu care, reclamanta pretinde că s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul însărăcirii corelative a patrimoniului acesteia.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta APIA este neîntemeiată, urmând ca instanța să o respingă și să cerceteze pe fondul cauzei, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtei pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție M. F. Europene – Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile (fost O.P.C. Phare), tribunalul constată că, fiind citat în cauză, M. F. Europene, prin cererea de la filele 197-199 din dosar, a solicitat scoaterea acestei instituții din cauză și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta APIA pe cale de excepție.

M. F. Europene a arătat că potrivit art. II alin. 1 din OUG nr. 6/13.02.2013, pentru modificarea și completarea OUG nr. 96/2012, în urma unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, Ministerul Finanțelor Publice este înlocuit de Ministerului F. Europene iar Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, care a intrat în subordinea acestei instituții, fiind preluat cu întreaga activitate, drepturi și obligații de la Ministerul Finanțelor Publice, este înlocuit de Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile.

Consideră că între APIA și M. F. Europene - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, nu există vreun raport juridic care să aibă ca obiect obligația de garanție din partea Ministerului F. Europene.

În prezenta cauză, reclamanta . SRL București invocă în mod direct împrejurarea că solicită contravaloarea echipamentelor livrate pârâtei APIA, arătând raporturile contractuale relevate și de antecesoarea sa Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul consideră astfel că revine eventual responsabilitatea APIA privind plata contravalorii echipamentelor livrate, întrucât Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, a restituit în contul PHARE cheltuielile neeligibile suportate din fondurile comunitare.

Oficiul de Plăți și Contractare PHARE este și a fost responsabil cu aspectele procedurale și administrative privind bugetul proiectelor, organizarea și supervizarea licitațiilor, încheierea și administrarea contractelor, executarea plăților, raportarea financiară legată de achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări în cadrul programelor PHARE, fără să aibă raporturi juridice obligaționale directe cu beneficiarii contractelor, pe baza cărora să se nască obligații de garanție în sarcina OPCP.

De asemenea, tribunalul consideră astfel, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 60 – 63 C. pr. civilă, pentru admiterea cererii de chemare în garanție formulată de APIA împotriva acestei instituții.

Din întreaga documentație analizată mai sus, tribunalul reține că Oficiul de Plăți și Contractare PHARE a jucat un rol esențial în gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile.

Prin Decizia OPC PHARE nr. 52 din 10 noiembrie 2008, s-a respins contestația administrativă formulată de către reclamanta Q"N. I. S.R.L., iar prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, instanța a admis recursul declarat de societatea reclamantă, a anulat în parte Decizia OPC PHARE nr. 52 din 10 noiembrie 2008 si a stabilit că suma pe care Ministerul Finanțelor Publice trebuie să o primească înapoi, ca urmare a declarării unei cheltuieli neeligibile, este de 715.365 Euro si nu de 4.391.122 Euro așa cum se stabilise în actul de impunere (filele 140-150 din dosar), fiind vorba de însăși prejudiciul efectiv pretins de către reclamanta Q"N. I. S.R.L. București, de la pârâta APIA, respectiv, suma cu care a însărăcit patrimoniul acesteia.

Prin Ordinul de plată din 4 mai 2010, reclamanta Q"N. I. S.R.L a plătit efectiv suma de 715.365 Euro către Ministerul Finanțelor Publice – OPC PHARE, această din urmă instituție vărsând suma în bugetul comunității, conform regulilor comunitare prestabilite privind gestionarea fondurilor comunitare.

Cum tocmai din aceste operațiuni financiare s-a născut pretinsul drept de creanță al reclamantei, tribunalul apreciază că chemata în garanție M. F. Europene – Direcția Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile, care a preluat atribuțiile, drepturile și obligațiile fostului stipulant O.P.C. Phare, poate fi una dintre persoanele juridice care ar putea răspunde în subsidiar față de APIA, dacă se va antrena răspunderea civilă pe temeiul principiul îmbogățirii fără justă cauză împotriva pârâtei.

Prin urmare, tribunalul a respins excepția, urmând ca cererea de chemare în garanție să fie soluționată pe fond, în subsidiar, dacă se va admite acțiunea principală îndreptată împotriva instituției pârâtă.

Pe fondul cauzei, referitor la acțiunea principal, tribunalul a reținut că reclamanta . SRL București, în calitate de Contractor, a încheiat la 30 noiembrie 2006 cu Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, în calitate de Autoritate contractantă cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, Contractul de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect: „furnizarea de echipamente care să permită noii APIA să implementeze în mod corespunzător și eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA” analizat pe larg mai sus, în baza căruia reclamanta . SRL București a livrat, a asigurat instalarea, darea în funcțiune și asigurarea instrucțiunilor de utilizare și a documentației tehnice a produselor cu care a fost dotată APIA pentru toate locațiile stabilite în contract, executând aceste obligații pentru care a primit prețul total de 4.391.122 Euro.

Calitatea de parte contractantă a Ministerului Finanțelor Publice prin OPC PHARE a fost determinată de împrejurarea că finanțarea contractului a fost asigurată în proporție de 75% din fonduri PHARE nerambursabile și în proporție de 25% cofinanțare asigurată de M. A. și Dezvoltării Rurale – în calitate de autoritate de implementare a contractului.

În urma controlului efectuat în anul 2008 de Oficiul de Plăți și Contractare Phare această instituție cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare a descoperit că reclamanta . SRL București a săvârșit nereguli în executarea Contractului, în sensul normelor comunitare.

A încheind Procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008, care a primit nr._/ 4 august 2008, pe baza căruia a fost obligată să restituie către OPCP întreaga valoare a contractului de 4.391.122 Euro.

Prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, fiind menținută în sarcina reclamantei . SRL București obligația de restituire a sumei de 715.365 Euro către OPC PHARE,

Prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, instanța a anulat în parte Procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008, în sensul că a dispus restituirea sumei de 715.365 Euro către Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, reprezentând contravaloarea echipamentelor furnizate de către Contractorul Q"N. I. S.R.L., achiziționate de la Subcontractorul ., agent economic a cărui ofertă a fost declarată neeligibilă în cadrul licitației de acordare a contractului de finanțare a proiectului finanțat din fonduri comunitare nerambursabile, constatând astfel, existența unui conflict de interese sancționat de normele comunitare, așa cum s-a reținut pe larg mai sus, printre altele, cu rambursarea sumelor primite.

Tribunalul a constatat că prin Ordinul de plată din 4 mai 2010 (fila 153 din dosarul nr._ ), reclamanta Q"N. I. S.R.L a plătit efectiv suma de 715.365 Euro către Ministerul Finanțelor Publice – OPCP, astfel că însărăcirea patrimoniului propriu, din punctul de vedere al instituției îmbogățirii fără justă cauză, a devenit efectivă la data de 4 mai 2010, când suma a fost vărsată în bugetul comunitar, conform normelor comunitare citate mai sus, referitor la recuperarea fondurilor comunitare nerambursabile, cheltuite nejustificat.

S-a luat această măsură, în condițiile în care s-au încălcat normele etice comunitare, respectiv, „Clauzele etice” prevăzute de art. 2.4.15 din Contractul încheiat între părți, în condițiile Memorandumului de Finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2004 pentru România, semnat la București la 21 decembrie 2004 și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 940 bis din 21 octombrie 2005 și ale Acordului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 458 din 6.07.2007.

Reclamanta Q"N. I. S.R.L. București, în calitatea sa de Contractor, nu se poate prevala de necunoașterea normelor comunitare privind executarea contractelor referitoare la proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile, iar întreaga sumă pe care o pretinde în prezent de la pârâta APIA, reprezintă contravaloarea unei părți din produsele livrate acestei instituții și care sunt folosite de aceasta în calitate de beneficiar al contractului cu finanțare comunitară.

Din Procesul-verbal de conciliere încheiat la 29 iunie 2010 tribunalul a reținut că pârâta APIA a refuzat plata sumei de 715.365 Euro pretinsă de către reclamanta Q"N. I. S.R.L., apreciind că nu datorează această sumă nefiind parte contractantă în Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru un proiect finanțat din fonduri PHARE și Q"N. I. S.R.L., în calitate de Contractor, apreciind că, deși este beneficiarul concret al Contractului de finanțare nr. EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect "Furnizarea de echipamente care sa permită noii Agenții de Plata sa implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA", această instituție nu a avut atribuții concrete de gestionare a fondurilor comunitare în cadrul acestui proiect.

Concret, s-a constatat că, în patrimoniul APIA (atât privind sediul central, cât și sediile locale teritoriale), au intrat echipamentele prevăzute în art. 1.1 din Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă pentru proiectul finanțat din fonduri PHARE.

Din probele administrate în cauză, rezultă că patrimoniul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (A.P.I.A.), în calitate de beneficiar al Contractului de finanțare din fonduri comunitare nerambursabile, realizează o îmbogățire cu echipamente în valoare de 715.365 Euro pe care, reclamanta Q"N. I. S.R.L a restituit-o din prețul primit, către Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, sumă care a fost vărsată în bugetul Comunității.

Privind instituția îmbogățirii fără justă cauză, așa cum a fost consacrată de doctrină și de practica judiciară sub imperiul aplicării Codului civil de la 1864, tribunalul reține că pentru a fi antrenată răspunderea civilă, trebuie îndeplinite o . condiții materiale si juridice specifice acestei instituții juridice:

a) existența unei îmbogățiri a patrimoniului pârâtei APIA prin sporirea activului patrimonial al acesteia cu bunurile mobile deja livrate de către societatea reclamantă si cu serviciile de instalare și de furnizare a documentației și instrucțiunilor de utilizare (obligații deja prestate);

b) existența unei diminuări corelative a patrimoniului reclamantei cu valoarea finanțării pe care a fost obligată să o ramburseze, condiție îndeplinită la 9 mai 2010, când aceasta a plătit suma de 715.365 Euro, către OPC PHARE;

c) să existe o legătură de cauzalitate între starea celor două patrimonii, astfel că îmbogățirea patrimoniului pârâtei APIA să se fi făcut exclusiv pe seama sărăcirii patrimoniului reclamantei Q"N. I. S.R.L; tribunalul a apreciat că și această condiție este îndeplinită;

d) lipsa unei cauze juridice a îmbogățirii unui patrimoniu, respectiv a micșorării celuilalt, condiție care nu este îndeplinită în speța de față.

Tribunalul a constatat că pentru dotarea cu echipamentele livrate și instalate conform art. 1.1 din Contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, în calitate de Autoritate Contractantă și reclamanta Q"N. I. S.R.L, beneficiarul APIA nu avea obligația să plătească vreo sumă de bani, fiind vorba despre o instituție nou înființată și dotată cu echipamente finanțate din fonduri comunitare nerambursabile.

Dovedindu-se însă utilizarea nejustificată a fondurilor în sensul normelor comunitare, din culpa reclamantei Q"N. I. S.R.L, pentru suma solicitată de către reclamantă, s-a pierdut finanțarea nerambursabilă, astfel că autoritatea națională, în speță Oficiul de Plați si Contractare Phare a luat în mod legal și temeinic măsuri de recuperare a sumelor utilizate nejustificat, pe care, la rândul său, le-a vărsat în bugetul Comunității.

Astfel, APIA, ca instituție beneficiară a programului de finanțare nerambursabilă, are o bază legală a pretinsei îmbogățiri a patrimoniului său, în timp ce reclamanta . S.R.L București nu poate invoca propria culpă decurgând din încălcare normelor etice comunitare.

Niciuna dintre celelalte instituții chemate în garanție, și care au avut atribuții în derularea Programului PHARE, nu a realizat o îmbogățire fără justă cauză, în detrimentul reclamantei.

Prejudiciul pe care-l suportă reclamanta . S.R.L București a fost cauzat prin fapta proprie de a subcontracta cu ., agent economic a cărui ofertă a fost declarată neeligibilă în cadrul licitației de acordare a contractului de finanțare a proiectului finanțat din fonduri comunitare nerambursabile, generând astfel, cel puțin un conflict de interese sancționat de normele comunitare cu retragerea finanțării.

Prejudiciul astfel creat în propriul patrimoniu, nu poate fi realizat pe calea îmbogățirii fără justă cauză de la pârâta APIA, întrucât aceasta nu a avut niciodată obligația de a plăti echipamentele cu care a fost dotată, pretinsa îmbogățire având o bază legală.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta . SA București.

În motivarea apelului se arată că instanța a încălcat prevederile legale aplicabile în cauza de față, interpretând eronat condițiile referitoare la instituția îmbogățirii fără justă cauză.

Apelanta reclamantă a mai arătat că instanța de fond a reținut că primele trei condiții specifice îmbogățirii fără justă cauză au fost îndeplinite: ,,a) existenta unei îmbogățiri a patrimoniului pârâtei APIA prin sporirea activului patrimoniului al acesteia cu bunurile mobile deja livrate de către societatea reclamantă și cu serviciile de instalare si de furnizare a documentației si instrucțiunilor de utilizare (obligații deja prestate); b) existența unei diminuări corelative a patrimoniului reclamantei cu valoarea finanțării pe care a fost obligată să o ramburseze, condiție îndeplinită la 9 mai 2010, când aceasta a plătit suma de 715.365 Euro, către OPC PHARE; c) existența unei legături de cauzalitate între starea celor doua patrimonii, astfel ca îmbogățirea patrimoniului pârâtei APIA să se fi făcut exclusiv pe seama sărăcirii patrimoniului reclamantei Q"N. I. SRL.

In mod neîntemeiat, instanța a reținut că, cea de-a patra condiție, referitoare la lipsa unei cauze juridice a îmbogățirii unui patrimoniu, respectiv a micșorării celuilalt, nu este îndeplinită.

Apelanta reclamantă a susținut că instanța a reținut în considerentele hotărârii apelate, că APIA, beneficiarul Contractului nr. EA/_/D/SUP/RO (încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte Phare și Q"N. I. S.R.L.) nu avea obligația să plătească vreo sumă de bani, fiind vorba despre o instituție nou înființată și dotată cu echipamente finanțate din fonduri comunitare nerambursabile. Deși a reținut că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de instituția stipulației pentru altul, instanța nu a avut în vedere întregul mecanism juridic ce a stat la baza situației de fapt.

Stipulația pentru altul presupune existența unui contract prin care o persoană, numită promitent, se obligă față de o alta persoană, numită stipulant, să execute o anumită prestație, în folosul unei terțe persoane, numita terț beneficiar, care nu participă și nici nu este reprezentată la încheierea contractului.

Se precizează că interesul apelantei de a solicita restituirea sumei de 715.365 euro de la APIA rezidă din faptul că actul bilateral (contractul nr. EA/_/D/SUP/RO din data de J30.11.2006) reprezintă convenția dintre stipulant (Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare) și promitent (Q"net), în temeiul căruia, acesta din urma se obligă să livreze bunurile și să presteze serviciile aferente contractului, în favoarea terțului beneficiar (APIA).

Se creează astfel, prin voința comună a părților contractante, stipulant și promitent, un drept direct, în folosul terțului beneficiar, în cazul de față APIA, deși nu a fost parte la contractul nr. EA/_/D/SUP/RO, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți si Contractare Phare și apelantă, a beneficiat de bunurile și serviciile aferente acestui contract (astfel cum a reținut și instanța de fond).

Contractul în folosul unei terțe persoane este o veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor contractului, conform căreia o persoana poate să beneficieze, în mod direct, de drepturi ce îi sunt conferite printr-un contract, la care nu are calitatea de parte și față de care își menține calitatea de terț.

În consecință, conform regulilor generale în materie, deși terțul beneficiar - APIA, în cauza de față, nu a fost parte în contractul nr. EA/_/D/SUP/RO, aceasta a dobândit direct și nemijlocit drepturile aferente contractului anterior menționat, create în favoarea sa. Având în vedere că dreptul terțului beneficiar are ca izvor contractul încheiat între stipulant și promitent (contractul nr. EA/_/D/SUP/RO), rezultă că promitentul va putea solicita de la terțul beneficiar, plata unor sume de bani, respectiv contravaloarea parțială a produselor livrate și a serviciilor prestate, în baza contractului sus-menționat.

Apelanta reclamantă a arătat că în speța nu există un just temei pentru îmbogățirea patrimoniului APIA în detrimentul micșorării patrimoniului . S.R.L București.

Se precizează că APIA deține și în prezent și s-a folosit de la data livrării de produsele a căror contravaloare o solicită apelanta prin prezenta acțiune în baza contractului nr. EA/_/D/SUP/RO.

Apelanta reclamantă a afirmat că restituirea sumei de 715.365,00 Euro, către Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, a determinat o modificare a situației de fapt existente, generând obligația corelativă a terțului beneficiar al produselor APIA) de a restitui în patrimoniul reclamantei produsele livrate și serviciile prestate în beneficiul său.

Din punct de vedere obiectiv, restituirea în natură nu mai era posibilă - bunurile mobile livrate fiind afectate de o uzură firească, iar serviciile prestate efectiv (servicii de instalare și de furnizare a documentației și instrucțiunilor de utilizare), nu puteau face obiectul restituirii. Apelanta precizează că acesta este motivul pentru care a solicitat, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul acestui dosar, obligarea pârâtei la plata contravalorii parțiale a produselor și a serviciilor.

Instanța de fond nu a efectuat o analiză obiectivă asupra situației de fapt și nu a observat că, odată cu restituirea de către subscrisa a sumei de 715.365 Euro (fapt ce a generat micșorarea patrimoniului societății reclamantei, patrimoniul pârâtei fiind majorat cu contravaloarea produselor deținute), s-a născut și obligația pârâtei APIA de a plăti contravaloarea bunurilor pe care le utiliza, dată fiind lipsa cauzei juridice în deținerea și utilizarea produselor.

Se menționează că fundamentul îmbogățirii fără just temei a fost plasat, de-a lungul timpului, atât de către doctrina de specialitate, cât și de jurisprudență, pe tărâmul echității, arătând că la 3 ani de la executarea contractului și după recepția bunurilor, printr-o interpretarea abuzivă și arbitrară a unor texte de lege, s-a dispus de către instanța de judecată obligația subscrisei de a plăti suma de 715.365,00 Euro către Oficiul de Plați si Contractare Phare.

Apelanta reclamantă a arătat că la data de 30.11.2006 între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare (în continuare denumit OPCP), în calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și Q"N. I. S.R.L. s-a încheiat contractul de finanțare nr EA/_/D/SUP/RO, având ca obiect „Furnizarea de echipamente care să permită noii Agenții de Plată să implementeze în mod corespunzător/eficient secțiunea Garanție a fondului FEOGA".

Contractul a fost finanțat în proporție de 75% din fonduri PHARE de către OPCP și în proporție de 25% prin co-finanțare asigurată de M. A. și Dezvoltării Rurale (Autoritatea de implementare a contractului).

Prețul contractului a fost de 4.391.122 Euro, perioada de execuție fiind de 2 luni și 3 săptămâni.

Apelanta reclamantă consideră că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale ce îi incumbau în temeiul contractului menționat, în sensul că a livrat, a instalat, a dat în exploatare și a asigurat instrucțiunile de utilizare și documentația tehnică a produselor solicitate de autoritatea contractantă, către pârâta din prezenta cauză, pentru toate cele 281 de locații stabilite în contract.

În executarea contractului nu au fost constatate nereguli, bunurile și serviciile menționate în contract fiind recepționate de către beneficiarul finanțării, aspect confirmat prin emiterea de către M. A. si Dezvoltării Rurale - Agenția de Plați la data de 02.04.2007, a certificatului de acceptanță provizorie, și a certificatului de acceptanță finală la data de 26.11.2008.

În urma controlului efectuat de către Oficiul de Plați și Contractare Phare în perioada 07-08 iulie 2008 și 17 iulie 2008, la sesizarea Curții de Conturi, a fost întocmit Procesul verbal de constatare din data de 24.07.2008, în baza căruia apelanta reclamantă a fost obligată să restituie integral suma de 4.391.122 Euro, reprezentând prețul încasat în baza contractului EA/_/D/SUP/RO.

Curtea de Conturi a întocmit un raport de audit în care se menționează că procedura de citație în urma căreia a fost încheiat Contractul de finanțare a fost afectată de conflicte de interese, așa cum sunt definite la art. 2.4.15 Cap. „Clauze etice" din PRAG, întrucât între firma câștigătoare (subscrisa) care a participat în nume propriu la licitație și un alt ofertant, societatea Asesoft I. SA, declarat neeligibil conform raportului de evaluare, a intervenit pe parcursul procesului de licitație și implementare a contractului, o înțelegere privind livrarea bunurilor ce fac obiectul finanțării, iar încheierea contractului de furnizare nu a fost aprobată de către OPCP.

Împotriva procesului-verbal din data de 24.07.2008 reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 52/10.11.2008. În motivarea contestației a arătat că nu sunt incidente în cauza prevederile art. 2.4.15 din Clauze Etice, întrucât toate contractele de furnizare au fost aduse la cunoștința OPCP înainte de a începe executarea acestora, OPCP fiind de acord cu aceste contracte (astfel cum rezulta din adresa nr._/28.12.2006, transmisă Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, în care . este menționată ca furnizor). Decizia nr. 52/10.11.2008 a fost contestată ulterior la Curtea de Apel București.

Prin Sentința nr. 1477 din 6 aprilie 2009 instanța a respins ca neîntemeiată contestația. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, ce a fost admis în parte prin Decizia nr. 923 pronunțată la 18 februarie 2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție. În cuprinsul acestei Decizii, ICCJ a reținut că suma datorată către Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a declarării unei cheltuieli neeligibile, este de 715.365 EURO si nu de 4.391.122 Euro, așa cum se stabilise în actul de impunere.

În pofida lipsei oricărei culpe din partea Q"N., prin Decizia nr. 923/18.02.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, instanța a anulat doar în parte Decizia nr. 52/10.11.2008 si Procesul verbal de constatare din 24.07.2008 încheiate de Oficiul de Plați si Contractare Phare.

Prin această Decizie, Q"N. I. S.R.L a fost obligată să restituie suma de 715.365 Euro din prețul încasat, ce reprezintă contravaloarea parțială a produselor livrate și serviciilor prestate de către Q"N., în baza contractului nr. EA/_/D/SUP/RO din 30.11.2006 încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și subscrisa.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că neregula constatată prin actul de control vizează în exclusivitate subcontractul încheiat de contractorul principal . S.R.L. cu subcontractorul ., ce a fost adus la îndeplinire (executat), în valoare de 715.365 Euro.

Apelanta reclamantă a precizat că a executat obligațiile impuse prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010, în sensul că a plătit suma de 715.365, în contul Oficiului de Plați si Contractare Phare, la data de 04.05.2010.

Însă, a afirmat apelanta, nu este just si echitabil ca pârâta APIA să se bucure în continuare, în mod nestingherit de produsele livrate și serviciile prestate de subscrisa, în condițiile în care societății noastre, prin obligarea la plata sumei de 715.365 EURO, i s-a cauzat un prejudiciu, ce nu ar putea fi reparat pe o altă cale.

Orice raport juridic existent între două părți presupune existența drepturilor și a obligațiilor reciproce, în cauza de față, odată cu obligația apelantei de a restitui suma de 715.365 Euro, s-a născut obligația pârâtei APIA de a-i restitui reclamantei contravaloarea produselor și a serviciilor de care a beneficiat (restituirea în natura nefiind posibilă)

Apelanta reclamantă precizează că în cazul în care instanța va considera că nu se impune obligarea APIA la restituirea acestei sume, s-ar crea un dezechilibru imens, între prestația realizată de Q"N. I. S.R.L. și beneficiul de care a profitat APIA.

Pentru a evita o asemenea inegalitate, apelanta reclamantă consideră că este justă și întemeiată solicitarea sa de obligare a pârâtei A.P.I.A la plata sumei de 715.365 EURO și a majorărilor de întârziere aferente.

Apelanta reclamantă consideră că instanța de fond nu a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că nu a avut o reprezentare conformă cu realitatea a raporturilor juridice dintre cele 3 părți, respectiv Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare, subscrisa Q"N. si APIA, fapt ce a dus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice în baza contractului încheiat între stipulant (Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați și Contractare Phare) și promitent (reclamanta Q"N.), acesta din urmă a fost obligat să livreze bunurile și să presteze serviciile aferente contractului, în favoarea terțului beneficiar, APIA.

De asemenea, apelanta reclamantă consideră că instanța de fond în mod neîntemeiat a reținut că „APIA nu a avut niciodată obligația de a

plăti echipamentele cu care a fost dotată".

Într-adevăr, din cuprinsul Contractului nr. EA/_/D/SUP/RO reiese că Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare este partea obligată să plătească prețul contractului, chiar dacă beneficiarul final al produselor este APIA.

Însă, având în vedere cadrul contractual special existent în cauza de față, respectiv stipulația pentru altul, dreptul terțului beneficiar, de a primi produsele menționate, a avut ca izvor contractul încheiat între stipulant și promitent (contractul nr. EA/_/D/SUP/RO).

În baza acestui contract, reclamanta, în calitate de promitent, avea obligația de a livra produsele și dreptul de a încasa contravaloarea acestora, stipulantul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați si Contractare Phare avea obligația de a plăti produsele și dreptul de a dispune de ele, iar terțul beneficiar APIA avea dreptul de a folosi produsele menționate.

Instanța de fond a reținut că „patrimoniul pârâtei APIA, în calitate de beneficiar al Contractului de finanțare, realizează o îmbogățire cu echipamente în valoare de 715,365 Euro, pe care reclamanta a restituit-o din prețul primit, către Ministerul Finanțelor Publice - OPCP"", „se constată că bunurile în valoare de 715,365 Euro, se regăsesc în patrimoniul pârâtei APIA"

În opinia apelantei reclamante, instanța avea obligația de a analiza situația de fapt existentă, precum și drepturile și obligațiile existente între cele trei părți contractante, in conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) Cod procedură civilă (Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale).

Chiar și chemata în garanție Ministerul Finanțelor Publice - OPCP (stipulantul) a arătat că, raportat la conduita pârâtei APIA, răspunderea civilă putea fi înlăturată prin restituirea în mod voluntar a echipamentelor livrate de către reclamanta QNet - acest aspect a fost reținut de instanța de fond în cuprinsul Sentinței (pag. 15), fără a i se da însă eficiență.

Apelanta reclamantă a susținut că atâta timp cât două dintre părțile stipulației (Ministerul Finanțelor Publice - în calitate de stipulant și reclamantă - în calitate de promitent) au considerat că pârâta APIA este persoana obligată la restituirea contravalorii bunurilor și serviciilor pe care aceasta le folosește, instanța trebuia să rețină că solicitarea noastră, privind obligarea pârâtei la plata contravalorii parțiale a produselor livrate și a serviciilor prestate este întemeiată.

Pentru aceste considerente, nu se poate afirma că îmbogățirea patrimoniului APIA are la bază un temei legal, motiv pentru care se impune admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Apelanta reclamantă a menționat că sentința nr. 336 pronunțată la 18.03.2014 de Tribunalul București este nemotivată si contradictorie, instanța neanalizând susținerile reclamantei.

În opinia apelantei-reclamante, orice apărare a uneia dintre părți, cu atât mai mult a apelantei (reclamanta din cauză), trebuia analizat și arătat motivul pentru care a fost înlăturată.

Deși la o primă vedere, sentința de 49 de pagini pare că ar cuprinde o amplă motivare a soluției pronunțate, în fapt instanța, în primele 22 pagini reia considerentele părților implicate în litigiul de față, prezentând, totodată cronologia evenimentelor, în următoarele 18 pagini fiind redate (chiar în mod repetitiv) articole din Contractul părților, Memorandumul de finanțare, PRAG.

Se precizează că instanța analizează fondul cauzei începând cu pag. 45 a Sentinței, prin reluarea situației de fapt. Motivarea efectivă a soluției dispuse (pag. 47 și pag. 48), reprezintă o analiză sumară a situației de fapt, fără a fi cercetate pretențiile, apărările și explicațiile părților.

Apelanta a susținut că instanța de fond nu a arătat în concret motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile tuturor părților din prezentul litigiu.

În acest sens, în doctrina și în jurisprudență s-a arătat că motivarea hotărârii nu trebuie să fie implicită ci trebuie să se refere la criticile formulate în concret de reclamant și la argumentele de drept care au fost invocate de către acesta De asemenea, hotărârea instanței de fond trebuia să cuprindă și motivele pentru care au fost înlăturate argumentele părților, cu raportare la dispozițiile legale incidente în speță, aspect nerealizat în cauză.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudență constantă a CEDO, care împreună formează blocul de convenționalitate, aplicabil direct în dreptul intern ca urmare a ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, potrivit cărora dreptul la un proces echitabil presupune în mod necesar și obligatoriu analizarea tuturor apărărilor formulate de părți. Jurisprudență Curții este constantă în Censul că aplicarea "Convenției Europene a Drepturilor Omului nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a drepturilor concrete și efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr "audiate", examinate legal de tribunalul sesizat."2

Totodată, nu poate fi ignorat modul repetitiv în care instanța reia aceleași articole din contractul părților, respectiv din PRAG, Memorandumul de finanțare și Acordul de finanțare, în cuprinsul sentinței se menționează: „tribunalul constată că prezentarea succintă a acestor acte juridice comunitare este utilă și pentru rezolvarea fondului cauzei ". Prezentarea realizată de instanța de fond nu este deloc succintă, neavând relevanță în justa dezlegare a cauzei.

Apelanta a menționat că, deși instanța a reținut că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi incumbau în temeiul contractului, iar toate părțile implicate au susținut că în prezent, contractul a fost executat în integralitate, instanța de fond reține: „fără să facă o analiză concretă a „modului în care reclamanta si-a îndeplinit sau nu obligațiile contractuale (...)". Aceste considerente sunt vădit contradictorii și exced cadrului procesual, instanța neavând dreptul de a analiza executarea contractului. Totodată, instanța de fond face o analiză elaborată a presupusei culpe a reclamantei în declararea sumei de 715.365 Euro ca fiind neeligibilă, deși aceste aspecte au fost tranșate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pe această cale fiind încălcat principiul disponibilității.

În opinia apelantei reclamante, instanța avea obligația de a se pronunța strict în limitele investirii, respectiv cu privire la obligația pârâtei APIA de a plăti reclamantei suma de 715.365 Euro, reprezentând contravaloarea produselor primite și serviciilor prestate, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

Apelul nu este fondat.

Curtea reține că situația de fapt a fost pe larg expusă în considerentele sentinței primei instanțe, apelanta criticând, în realitate, nu aspectele factuale, ci modul cum a fost interpretat și aplicat dreptul, respectiv instituțiile stipulației pentru altul și cea a îmbogățirii fără just temei.

Curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este justă, în raport de pretențiile formulate de reclamantă, urmând să înlăture criticile și să circumstanțieze motivele de drept pentru care aceste pretenții nu pot fi admise.

În primul rând, trebuie menționat că autoritatea contractantă Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare a încheiat cu reclamanta (contractor) un contract având ca obiect furnizarea către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) a unor echipamente specifice, instalarea și darea în funcțiune a acestora, asigurarea instrucțiunilor de utilizare și a documentației tehnice, reclamanta primind un preț de 4.391.122 euro finalizat în proporție de 75% din fonduri Phare, 25% cofinanțare M. A..

În urma unor verificări și a procedurilor de sancționare și contestare ulterioare (descrise în sentința atacată), prin decizia nr. 923/2010 a Înaltei Curți de casație și Justiție a fost obligată reclamanta să restituie către autoritatea contractantă Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare suma de 715.365 euro reprezentând contravaloarea unei părți a echipamentelor furnizate, deoarece pentru aceste echipamente reclamanta încălcase normele etice comunitare prevăzute în contract prin faptul că le achiziționase de la un subcontractor (Asesoft Internațional Ploiești) care participase el însuși la licitație dar fusese declarat neeligibil.

Reclamanta a restituit această sumă de 715.365 euro către Oficiul de Plăți și Contractare Phare la 9 mai 2010, dar o pretinde prin prezenta acțiune de la beneficiarul echipamentelor furnizate corespunzător sumei, adică de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care (arată reclamanta), s-ar fi îmbogățit, practic, cu acestea fără o justă cauză în dauna celei dintâi.

Construcția juridică utilizată de reclamantă este, pe cât de aparent justă, pe atât de înșelătoare și nefondată, așa cum se va demonstra mai jos.

În primul rând, trebuie remarcat că, în măsura în care s-ar accepta pretenția reclamantei, s-ar ajunge ca aceasta să obțină, pe o cale ocolită, exact prețul pe care a trebuit să îl restituie ca urmare a nerespectării clauzelor etice europene parte din contractul încheiat.

Cu alte cuvinte, procedeul juridic invocat ar permite lipsirea de eficiență a sancțiunii aplicate reclamantei pentru nerespectarea contractului (obligarea la restituirea prețului încasat ca urmare a încălcării normelor etice europene) și recuperarea pe spezele beneficiarului tocmai a prețului nelegal încasat de reclamantă.

În al doilea rând, trebuie repetat ceea ce a afirmat și tribunalul:

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură trebuia să beneficieze de echipamentele livrate fără a avea obligația de a plăti vreo sumă de bani pentru acestea, urmând a fi înzestrată în baza unor fonduri nerambursabile.

Prin urmare, prezenta acțiune tinde să pună, de facto, în sarcina pârâtei-beneficiare un preț cu privire la care aceasta nu avusese nicio obligație de plată în niciun moment, transformând-o din beneficiar în contractant, ceea ce nu a fost.

Ceea ce s-ar fi putut, eventual, pretinde pârâtei ar fi fost restituirea echipamentelor în starea în care acestea se aflau la momentul restituirii de către reclamantă a părții din preț corespunzătoare acelor echipamente, dar nu să plătească ea însăși un preț în condițiile în care nu a contractat și nu s-a obligat niciodată la o atare prestație.

Această discuție va fi reluată, e altfel, mai jos.

După ce, în prealabil, s-au arătat mai sus consecințele nefirești și injuste către care tind pretențiile reclamantei la obligarea pârâtei la plata prețului de 715.365 euro pe care cea dintâi a fost obligată să îl restituie din propria culpă, Curtea va analiza și eroarea schemei juridice propusă de reclamantă, pentru a demonstra că îmbogățirea fără justă cauză nu susține ceea ce se pretinde prin acțiune.

Astfel, Curtea observă că, într-adevăr, raporturile juridice născute pot fi suprapuse unei „stipulații pentru altul”.

Reclamanta este, în acest cadru, promitentul care s-a obligat către Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare (acesta din urmă fiind stipulantul) ca, în schimbul unui preț, să execute o prestație (să furnizeze, instaleze și dea în funcțiune niște echipamente) în folosul unei terțe persoane – beneficiarul Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care nu este parte în contract.

În condițiile în care stipulația pentru altul (excepție de la principiul relativității contractelor) reprezintă un contract încheiat între stipulant și promitent, dar la care beneficiarul nu este parte, acesta din urmă (beneficiarul Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) nu are nicio obligație contractuală față de vreuna din părțile contractului, fie și în caz de neexecutare culpabilă de către una din acestea, ci doar dreptul de a pretinde executarea prestației prevăzută în beneficiul său.

Prin urmare, în măsura în care o anumită parte a contractului se desființează ca urmare a încălcării imputabile de către unul din contractanți a clauzelor, problema restituirii prestațiilor ca urmare a efectelor rezoluțiunii se pune doar între contractanți (stipulant, promitent), beneficiarul neavând vreo obligație rezultând direct din contractul la care nu a fost parte.

În aceste condiții, reclamanta a înțeles să cheme în judecată pe beneficiar în virtutea altui temei juridic decât cel contractual, și anume în baza faptului licit generator de obligații al îmbogățirii fără just temei.

Această concepție nu rezistă, însă analizei, dacă ne raportăm la obiectul pretenției (suportarea de către beneficiarul Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a prețului restituit de reclamanta-promitent către stipulantul Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare).

În condițiile în care ceea ce reclamanta a restituit autorității contractante este un preț încasat deja anterior de la această autoritate contractantă, ca urmare a desființării parțiale a contractului pentru încălcarea unor clauze, paguba produsă în patrimoniul reclamantei constă nu în prețul pe care l-a restituit, ci în cu totul altceva, și anume, în bunurile pe care le-a furnizat terțului beneficiar Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în schimbul respectivului preț și pe care nu și le-a recuperat.

În mod corespunzător, pârâta beneficiar Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și-a îmbogățit patrimoniul cu aceste echipamente, iar nu cu valoarea de 715.365 euro (valoare care reprezintă doar rezultatul unei convenții a terților contractanți – autoritatea contractantă și reclamanta – adică prețul, dar nu în mod necesar și valoarea reală a bunurilor, fiind posibil ca prețul respectiv să subevalueze sau să supraevalueze echipamentele).

În aceeași ordine de idei, acceptând că desființarea contractului dintre stipulant și promitent cu consecința restituirii (parțiale) a prestațiilor lasă deținerea echipamentelor de către beneficiarul stipulației fără un titlu pentru posesie, dar și în considerarea a ceea ce reprezintă în mod real paguba adusă patrimoniului reclamantei, așa cum s-a arătat mai sus, aceasta din urmă avea posibilitatea de a pretinde, pe calea actio de in rem verso (îmbogățirea fără just temei) restituirea echipamentelor livrate sau, dacă acestea ar fi pierit, valoarea acestora (alta decât prețul convenit cu autoritatea contractantă și reprezentând altceva decât acesta), dar numai în starea în care se aflau la momentul restituirii prețului de către reclamantă către autoritatea contractantă, întrucât terțul beneficiar (pârâta) le-a folosit cu bună-credință, nefiind ținut să dezdăuneze și pentru uzură.

Întrucât, în speță, reclamanta a pretins cu totul altceva cu titlu de îmbogățire fără justă cauză, și anume prețul convenit cu autoritatea contractantă, iar nu restituirea echipamentelor în starea în care se află, acțiunea trebuia respinsă, sentința urmând a fi menținută, cu completarea considerentelor potrivit cu cele expuse.

În fine, va fi înlăturată critica privitoare la presupusa nemotivare/motivare contradictorie a hotărârii; tribunalul și-a expus inteligibil argumentele care au fundamentat soluția, natura eventual criticabilă a acestora ținând de analiza corectitudinii soluției, iar nu de nemotivarea hotărârii.

În baza art. 296 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă . SA, cu sediul în București, ., sector 2 și sediul ales la SCA B., din București .. 1-5, . – Clădirea Opera Center – împotriva sentinței civile nr. 336 din 18.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – APIA, cu sediul în București, .. 17, sector 2, intimații-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, M. A. și Dezvoltării Rurale, cu sediul în București, .. 2-4, sector 3, M. F. Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, .. 15-17, ..

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.

Președinte, Judecător,

L. E. F. M. S. C.

Grefier,

G. C. A.

Red. LEF

Tehnored. CG/PS 8 ex./02.12.2015

Jud. fond: S. V.

← Anulare act. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Grăniţuire. Decizia nr. 1029/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Decizia nr. 934/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Validare poprire. Decizia nr. 885/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 149/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Grăniţuire. Decizia nr. 1029/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 979/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI