Obligaţie de a face. Decizia nr. 835/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 835/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.835
Ședința publică de la 9.05.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant ȘITOIANU P., împotriva deciziei civile nr. 951 A din 19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant Șitoianu P. personal și intimata pârâtă P. M. personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, pe care instanța le anulează.
La solicitarea instanței, părțile se legitimează după cum urmează: Șitoianu P. prezintă BI, . nr._, eliberat de Poliția sector 5 la data de 14.08.1990, având CNP_; P. M. prezintă CI, . nr._, eliberată de SPCEP Sector 4 la data de 10.06.2012.
Recurentul reclamant învederează instanței împrejurarea că a formulat și o acțiune în evacuare, acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, dovadă pe care o face cu copia cererii de chemare în judecată.
Intimata depune la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat și recurentului reclamant.
Recurentul reclamant arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestui act procedural, ci doar lăsarea cauzei la o a doua strigare.
Curtea dispune strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată pentru a da posibilitate recurentului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării astăzi depuse la dosar și comunicată în ședință publică.
La reluarea cauzei, se prezintă aceleași părți, respectiv recurentul reclamant Șitoianu P. personal și intimata pârâtă P. M. personal.
Recurentul reclamant solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, în cadrul căreia urmează să depună la dosar plângeri penale pe care intenționează să le formuleze împotriva intimatei pârâte la P..
Intimata arată că se opune la amânarea cauzei.
Deliberând, în raport de criticile cu care Curtea a fost sesizată și care vizează aspecte legate de stabilirea situației de fapt prin neefectuarea cercetării la fața locului, respectiv stabilirea aceleiași situații de fapt referitoare la numărul imobilului care aparține recurentului, Curtea apreciază că probele solicitate de către recurent nu sunt utile în această fază procesuală, motiv pentru care nu poate aprecia că există niciun motiv de amânare temeinic la acest moment procesual.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat. Susține în continuare că holul ce se solicită a fi demolat, nu se regăsește în actele de proprietate și consideră că a fost executat fără autorizație, intimata pârâtă deținând un act de proprietate întocmit în frauda legii. În opinia sa, acest hol trebuie dărâmat întrucât reprezintă un pericol, având în vedere că s-a făcut și o lucrare de instalații în subsolul terenului. Arată că motivul pentru care a solicitat cercetare la fața locului a fost pentru a se constata situația imobilului, respectiv a faptului că această clădire este foarte deteriorată și există oricând riscul de a se prăbuși.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, urmând a se avea în vedere apărările expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2011, pe rolul Judecătoriei Sector 4 București – Secția Civilă, sub nr. unic de dosar_, reclamantul Șitoianu P. a chemat în judecată pe pârâta P. M., solicitând instanței, ca pe cale de ordonanță președințială, să oblige pârâta să desființeze holul de 4,5 mp executat pe terenul proprietatea sa.
La data de 20.06.2011 reclamantul a renunțat la calea ordonanței președințiale, învederând instanței că înțelege să se judece cu pârâta pe calea dreptului comun.
Prin sentința civilă nr. 5698/05.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Șitoianu P., în contradictoriu cu pârâta P. M., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut că prin promovarea acțiunii, reclamantul tinde să obțină obligarea pârâtei să desființeze, prin demolare, holul în suprafață de 4,50 mp al imobilului situat în București, ..117 (fost nr.117 bis), sector 4, susținând că acest hol a fost executat fără autorizație și că nu se regăsește în niciun act de proprietate, începând cu anul 1946 și până în prezent, aflându-se pe terenul proprietatea sa.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.420/08.05.1998 de B.N.P. „E. B.”, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei camere de locuit în suprafață de 16 mp și asupra unui hol de 4,50 mp, ambele în suprafață totală de 20,50 mp, situate în partea stângă a clădirii, cu terenul aferent suprafeței acestora în folosință, din locuința numitei Șitoianu J.-A. (sora reclamantului), situată în București, .. 117 (fost nr.117 bis), sector 4.
Reclamantul a dobândit prin moștenire de la sora sa Șitoianu J.-A., decedată la data de 04.05.2001, dreptul de proprietate asupra celorlalte încăperi din imobilul apartament situat în București, .. 117 bis, sector 4, conform certificatului de moștenitor nr. 29/05.09.2001 emis de B.N.P. „Romanov A. N.” ).
Totodată, instanța a reținut că anterior, reclamantul a formulat acțiune împotriva pârâtei, prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 420/08.05.1998 de B.N.P. „E. B.”, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.6986/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, instanța a constatat că pârâta deține acest hol de 4,50 mp în proprietate, prin cumpărarea imobilului (cameră și hol) de la sora reclamantului, numita Șitoianu J.-A., iar asupra terenului aferent construcției are un drept de folosință, astfel că acțiunea reclamantului a fost găsită neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul Șitoianu P., cerea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Sectia a V a Civilă.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că pârâta deține un act de proprietate întocmit în frauda legii pe adresa ..117 (fost 117 bis). Planul care a stat la baza actului de vânzare - cumpărare nr. 420/1998 este un fals evident, pârâta mistificând în acest plan un așa zis hol de 4,5 mp, în contradicție cu planul real și autentic.
După pronunțarea sentinței apelate, pârâta l-a chemat în judecată pe apelantul reclamant și pe numita P. I., pentru a i se livra apă, în condițiile în care chiar pârâta a distrus instalația de apă a numitei Șitoianu J., sora reclamantului.
În această acțiune ce face obiectul dosarului nr._/2011 pârâta recunoaște că în anul 2000 a slăbit zidul „holului”, făcând săpături pe sub ziduri și așa fără fundații, trăgând clandestin țevi de apă și conductă de canalizare. Pârâta afirmă că are autorizație de construcție care nu a fost arătată la instanța de fond.
Pârâta a slăbit rezistența zidului printr-un gol în zid pentru o ușă metalică și o fereastră în același perete.
La interogatoriul luat în dosarul nr._ pârâta recunoaște că suprafața camerei de la .. 117 în care locuiește abuziv are 12,5 mp fiind în indiviziune cu proprietarul din spate, P. I. și P. I., pe când așa zisul act de vânzare - cumpărare reține o cameră integrală de 16 mp.
Deși a solicitat la fond administrarea probei cu cercetarea la fața locului, aceasta nu s-a efectuat, motiv pentru care a solicitat încuviințarea acestei probe ca fiind edificatoare.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă P. M. a invocat excepția puterii de lucru judecat, arătând că apelantul-reclamant Șitoianu P. a încercat să îi desființeze actul de proprietate asupra camerei și holului și terenului aferent acestora, dar acțiunea acestuia a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 6986/11X11.2007, în dosarul_, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 543/2008, Secția V-a a Tribunalului București; excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială - întrucât nu sunt îndeplinite cele trei condiții cumulative de admisibilitate impuse de dispozițiile art.581 Cod de procedură civilă: urgența măsurii solicitate, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului prin luarea măsurii pe aceasta cale.
Pe fond, intimata pârâtă arată că, în mod cu totul neadevărat, apelantul-reclamant susține că ar deține un contract de vânzare-cumpărare întocmit „în frauda legii", că ar fi falsificat planul detaliu 1:100, datele din B._, afirmații care nu au fost până acum probate, ci doar făcute cu rea-credința în scopul de șicana, de a investi instanțele judecătorești cu aceleași cereri care au fost de fiecare dată respinse, fiind deci căzut în pretenții.
A arătat că niciunul din „motivele de apel" formulate de apelantul-reclamant nu sunt conforme cu realitatea. Dimpotrivă în dosarul nr._/4/201, la data de 02.04.2012 s-a admis cererea împotriva apelantului și familiei P., pârâții fiind obligați să îi permită reclamantei să execute o lucrare de instalații în subsolul terenului pe care nu se afla construcții, în scopul racordării la branșamentul executat de .>
În dosarul nr._, nu a recunoscut în cadrul interogatoriului că ar fi în indiviziune referitor la camera în suprafața de 12,5 mp cu familia P..
Precizează că a cumpărat de la sora apelantului imobilul proprietatea sa, care se află la nr. 117 bis, iar apelantul înainte să o moștenească pe sora sa, locuia în imobilul situat la nr. 117. Apelantul după ce a moștenit-o pe sora sa, și-a vândut imobilul său și s-a mutat în casa moștenită de la sora acestuia, care astăzi are adresa de 117 (fosta 117 bis).
A mai arătat că intimata și reclamantul Șitoianu T.P. au aceeași autoare: Șitoianu J.-A., sora reclamantului, de la care a cumpărat un hol și o camera de locuit în suprafața totală de 20,50 m.p cu terenul aferent acestora și cu toate garanțiile prevăzute de lege, iar reclamantul a moștenit restul din imobilul situat în .. 117 (fosta 117 bis) fiind unicul moștenitor al surorii sale.
Actele de proprietate ale autorilor arată în mod clar existența acestui hol pe care intimata l-a cumpărat împreună cu o cameră de locuit de la autoarea Șitoianu J.-A..
Reclamantul Șitoianu P. a încercat să îi anuleze actul de proprietate asupra camerei și holului și terenului aferent acestora, dar acțiunea acestuia a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 6986/11.12.2007, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.543/2008, Secția V-a a Tribunalului București.
În apel, părțile au solicitat și li s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.951 A/19.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant Șitoianu P., împotriva sentinței civile nr. 5698/05.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.420/08.05.1998 de BNP E. B. pârâta a dobândit de la numita Șitoianu J. A. dreptul de proprietate asupra unei camere de locuit în suprafață de 16 mp și hol în suprafață de 4,5 mp situate în partea stângă a clădirii, cu terenul aferent acestora aflat în folosință, parte din locuința proprietatea vânzătoarei situată în București, .. 117 (fost 117 bis), sector 4, conform schiței de plan anexată la contractul de vânzare - cumpărare.
Imobilul, în întregul său, a fost dobândit de vânzătoarea Șitoianu J. A. (sora reclamantului din prezenta cauză), în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1549/15.03.1975 de la numiții Șitoianu T. și Șitoianu G., contractul având ca obiect dreptul de proprietate asupra apartamentului situat pe partea dreaptă a terenului (privit din stradă) situat în București, .. 117 bis, sectorul 5, compus din marchiză, antreu, două camere și o parte din camera dinspre limita de fund a terenului, corespunzând cotei de teren de 12,50 mp măsurată de la stradă. Terenul în suprafață de 93,50 mp aferent apartamentului înstrăinat a urmat regimul juridic al Legii nr. 58/1974 fiind atribuit în folosință pe durata existenței construcției cumpărătoarei Șitoianu J.-A., prin decizia nr.642/03.09.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 5 București.
Reclamantul este moștenitorul numitei Șitoianu J. A., decedată la data de 04.05.2001, conform certificatului de moștenitor nr. 29/05.09.2001, în masa succesorală menționată în certificatul de moștenitor fiind inclus întregul imobil dobândit de defunctă în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1549/15.03.1975.
Reținând așadar această situație de fapt, tribunalul a constatat că ambele părți exhibă câte un titlu de proprietate asupra părții de construcție în litigiu, și anume holul în suprafață de 4,5 mp a cărui desființare o solicită reclamantul, cu mențiunea că respectivul hol nu apare menționat ca atare în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1549/15.03.1975, existența sa în configurația actuală rezultând numai din contractul de vânzare - cumpărare prin care a fost înstrăinat pârâtei de către autoarea reclamantului.
Acest din urmă înscris ce constituie titlul de proprietate al pârâtei nu a fost desființat, producându-și în mod valabil efectele, nefiind dovedite susținerile apelantului pârât în sensul că planul anexă la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 420/08.05.1998 ar fi rezultatul unor falsuri și nu ar corespunde voinței părților contractante.
În plus, tribunalul a avut în vedere și puterea de lucru judecat a celor reținute prin sentința civilă nr. 6986/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea reclamantului de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare deținut de pârâtă, atât prin prisma motivelor de nulitate invocate de reclamant, cât și prin prisma calificării dată de instanță cererii sale, de constatare a dreptului reclamantului de proprietate și asupra părții de construcție aparținând pârâtei, ca efect al accesiunii imobiliare.
În condițiile în care probele administrate relevă că nu pârâta a construit holul în litigiu, ci l-a dobândit ca atare de la autoarea reclamantului Șitoianu J. A., reclamantul în calitate de succesor universal este ținut de actele juridice anterior consimțite de autoarea sa.
Reclamantul nu poate obține desființarea unei părți de construcție asupra căreia pârâta deține un titlu valabil de proprietate, nici prin invocarea calității de proprietar al terenului de sub construcție. Chiar dacă, prin sentința civilă nr. 9465/19.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 464 din 13.06.2002, în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr._/4/17.06.2002 pe numele apelantului Șitoianu P. cu privire la terenul aferent construcției proprietatea pârâtei, în suprafață de 20,50 mp, în considerentele acestei hotărâri s-a reținut că intimata - pârâtă din prezenta cauză este succesor cu titlu particular al persoanei îndreptățite la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată, având dreptul de proprietate asupra părții de construcție cumpărate în anul 1998. De asemenea, s-a reținut că odată cu dreptul de proprietate asupra unei camere de locuit în suprafață de 16 mp și a holului în suprafață de 4,50 mp, pârâta a dobândit și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestor construcții, drept care este opozabil apelantului Șitoianu P. în calitate de moștenitor al surorii sale Șitoianu J.-A..
În ce privește celelalte motive invocate în cererea de chemare în judecată, reiterate ulterior în apel, ce vizează pretinsa racordare ilegală a pârâtei la rețeaua de apă curentă și canalizare, precum și existența unei stări de indiviziune asupra camerei de 16 mp, înstrăinată pârâtei prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 420/08.05.1998, s-a constatat că acestea exced obiectului cauzei dedusă judecății, ce vizează obligarea pârâtei să dezafecteze holul dobândit prin același act de vânzare - cumpărare, care a fost în mod corect respinsă de prima instanță ca neîntemeiată.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat, păstrând în tot hotărârea atacată.
Împotriva deciziei civile nr.951 A/19.10.2012 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a declarat recurs reclamantul Șitoianu P.,cerera de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III a Civilă, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul a criticat decizia recurată întrucât nu s-a efectuat cercetarea la fața locului, care ar fi confirmat că așa-zisul hol de 4,5 mp este o „șandrama” adăugată construcției legale, fără proiect și autorizație, unul dintre trei pereți fiind chiar marchiza recurentului, denumită în planul fals hol (mic) ce se va demola. Holul de 4,5 mp (mare) are extremitate la sub 12 ml și nu la 12,50 ml granița terenului său.
Acesta a mai arătat că decizia nr.951 reține că imobilul recurentului de 93,5 mp ar fi când la C. V. nr.117, când la C. V. nr.117 (fost 117 bis) – o adresă fictivă. Imobilul recurentului de 93,5 mp este la C. V. nr.117 bis, așa cum menționează Titlul de proprietate nr._ – 4 – 2002. Același nr.117 bis îl are neschimbat din 1946 la C. V. nr.117 (teren 186 mp ).
Intimata – pârâtă P. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul – reclamant Șitoianu P., împotriva deciziei civile nr.951/A/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în apel, în dosarul cu nr._ și păstrarea hotărârii atacate în tot.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către recurentul – reclamant în cauză, intimata – pârâtă a solicitat instanței de recurs să constate, în temeiul dispozițiilor art.304 Cod de procedură civilă, că acestea, pe de o parte, nu vizează motive de nelegalitate, iar pe de altă parte, motivele invocate sunt formulate cu rea-credință, recurentul cunoscând faptul că a mai formulat și în trecut astfel de cereri de chemare în judecată, apel și recurs, toate având același obiect, cu aceleași motive, apărări, etc., și care i-au fost respinse ca nefondate de fiecare dată.
Cele două motive de recurs invocate de către recurent pe de o parte nu sunt întemeiate, nu se găsesc printre motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, iar pe de alta, recursul fiind o cale extraordinară de atac, în speță fiind făcut împotriva unei hotărâri date în apel, nu mai pune în discuție fondul.
Intimata – pârâtă învederează faptul că reclamantul Șitoianu P. a mai încercat să îi anuleze actul său de proprietate asupra camerei și holului și terenului aferent acestora, dar acțiunea acestuia a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.6986/11.12.2007 în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.543/2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Mai arată instanței de recurs faptul că sentința civilă nr.5698/05.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către recurentul – reclamant, ca neîntemeiată.
De asemenea, prin decizia civilă nr.951/A/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul cu același număr, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către Șitoianu P..
Față de cele învederate mai sus, intimata – pârâtă solicită respingerea cererii de recurs, introdusă pe rolul instanței din rea-credință, ca nefondată.
Întrucât reclamantul și-a exercitat abuziv și cu rea-credință, în scop de șicană, drepturile procedurale, intimata – pârâtă solicită, în temeiul dispozițiilor art.723 alin.2 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art.1081 alin.1 pct.1 lit.a, art.24121 alin.2 Cod de procedură civilă, amendarea recurentului – reclamant Șitoianu P. cu o amendă judiciară în cuantum maxim de 700 lei.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu care a fost legal investită și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate invocate de recurent și prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
Astfel, o prima constatare vizează faptul că în dezvoltarea criticilor inserate în cererea de recurs, recurentul nu indică motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac pe care a exercitat-o, conform obligațiilor care îi reveneau conform art. 3021 lit. c din Codul de procedură civilă.
Cu toate acestea, Curtea reține că potrivit art. 306 alin. 3 din Codul de procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Verificând din această perspectivă, conținutul concret al susținerilor recurentului, Curtea constată că acestea vizează neadministrarea cercetării la fața locului în apel, recurentul apreciind că o atare procedură era elocventă pentru a confirma starea de fapt a holului ce s-a solicitat a fi demolat de către pârâtă respectiv faptul că nu s-a avut în vedere la stabilirea situației de fapt titlul de proprietate nr. 18.903/2002, care atestă adresa imobilului acestuia.
Curtea constată că prin prima critică formulată, recurentul face referire la modul în care în apel s-a procedat la aplicarea prevederilor înscrise în art. 215 din Codul de procedură civilă.
În raport de aceste constatări, Curtea făcând aplicarea prevederilor art. 306 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va respinge această apărare formulată de intimată, urmând a proceda la analiza acestei critici, din perspectiva incidenței motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în care aceasta poate fi încadrată.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că din cuprinsul motivelor de apel împotriva sentinței civile nr. 5698/05.09.2011 a Judecătoriei sector 4 București, rezultă că reclamantul a arătat că înțelege să solicite si alte dovezi, în motivarea apelului său, indicând expres cercetarea la fața locului. Așadar, în cauză erau incidente prevederile art. 292 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă și art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, ca și art. 167 Cod procedură civilă, toate aceste dispoziții legale, anterior menționate, acordând facultatea instanței de apel de a aprecia asupra încuviințării probelor noi, în funcție de necesitatea lor pentru soluționarea cauzei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă „Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri”.
Potrivit art. 295 alin.2 Cod procedură civilă „Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.
De asemenea, potrivit art. 298 Cod procedură civilă: „Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu”.
Așadar, în cauză devin aplicabile și prevederile art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la administrarea dovezilor în fața primei instanțe de judecată, conform cărora „dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere”.
Curtea reține că deși, așa cum s-a arătat mai sus, prin cererea de apel recurentul a solicitat administrarea acestei probe, la termenul de judecată din data de 28.09.2012, acesta a înțeles să solicite în dovedirea apelului exclusiv proba cu înscrisuri.
Cu toate acestea fiind investit prin chiar cererea de apel cu această solicitare, nu se poate face abstracție de faptul că tribunalul a omis a se pronunța cu privire la cererea sa de administrare a cercetării la fața locului.
Potrivit art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „ Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale…se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
Sub acest aspect, Curtea reține, că în cauză, unul dintre temeiurile acțiunii deduse judecații, l-a reprezentat „starea de pericol” creată prin fapta pârâtei de a edifica la nivelul structurii de rezistență a construcției hol, ce se solicită a fi demolată, o ușă de acces și o fereastră respectiv lucrări de canalizare și alimentare cu apă, respectiv starea de degradare avansată a acestei părți din construcție, care în aprecierea reclamantului, erau de natură a determina riscul prăbușirii întregii construcții, ca urmare a modului în care a aceasta a fost edificată (stil vagon).
Potrivit art. 215 din Codul de procedură civilă: „În cazul când instanța va socoti de trebuință, va putea hotărî ca în întregul ei sau numai unul din magistrați să meargă la fața locului spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arăta prin încheiere”.
Întrucât prin acest act procedural se ajunge la cercetarea directă de către instanța a unor împrejurări de fapt ce au legătură cu obiectul pretenției, cercetarea la fața locului se impune a fi efectuată în măsura în care este concludentă pentru soluționarea cauzei, apreciere care se impune a fi realizată prin raportare la datele cauzei dar și la celelalte probatorii administrate în cauză.
Or, în cauză, Curtea apreciază că împrejurările de fapt invocate de reclamant ca temei al acțiunii sale, la care s-a făcut anterior referire, se impuneau a fi stabilite nu printr-o simplă constatare a instanței referitoare la starea de fapt a imobilului, ci, presupuneau aprecieri tehnice de strictă specialitate.
Astfel, spre deosebire de observarea directă a stării și situației imobilului de către instanță - consecință a cercetării la fața locului - stabilirea existenței unei stări de pericol, în ceea ce privește întreaga construcție, dedusă din starea actuală a holului și caracteristicilor tehnice ale întregii construcții, constituia o chestiune care presupunea aplicarea unui raționament deductiv ce implica și aprecieri dincolo de datele rezultate strict din starea de fapt a construcției, aprecieri bazate pe cunoștințe profesionale. Altfel spus, concluzia privind afectarea sau nu a întregii construcții prin lucrările pretinse a fi fost realizate de pârâtă și ca urmare a stării tehnice concrete a holului, nu puteau fi emise decât de către o persoană cu calificarea necesară în acest sens, pe bază de date și raționamente științifice iar nu ca efect al observării directe realizate de către instanță.
În consecință, Curtea nu poate reține nicio vătămare produsă recurentului prin omisiunea analizării cererii sale de efectuare a cercetării la fata locului, în cauză nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 215 din codul de procedură civilă și de art. 167 din Codul de procedură civilă, câtă vreme cercetarea la fața locului solicitată de apelant nu era concludentă în cauză.
De altfel, Curtea reține că în analiza apelului cu care a fost investit, tribunalul a apreciat că în ce privește motivele invocate în cererea de chemare în judecată, reiterate în apel, ce vizează pretinsa racordare ilegală a pârâtei la rețeaua de apă curentă și canalizare, exced obiectului cauzei dedusă judecății.
Or, în raport de susținerile concrete al reclamantului din acțiunea introductivă, aceste împrejuri se constituiau în singurele împrejurări de fapt care ar fi putut fi elucidate prin cercetarea la fața locului, ca urmare a constatării directe și nemijlocite a situației holului în discuție.
Astfel, aspectele litigioase vizând deținerea titlului de proprietate de către pârâtă asupra acestei construcții, lipsa titlului acesteia asupra terenului pe care a fost edificată, deținerea unui drept de către pârâta asupra acestui teren, starea de indiviziune asupra acestei construcții, caracterul licit al titlului de proprietate al pârâtei și al planului anexă, momentul edificării acestei construcții și autorul acestei lucrări, în mod evident nu puteau fi lămurite în cauza de față ca urmare a cercetării la fata locului, edificatoare în acest sens fiind titlurile de proprietate exhibate de părți și statuările instanțelor anterioare în litigiile purtate între cele două părți.
Curtea reține, totodată, că această statuare a instanței de apel, anterior redată, nu face obiect de critică în recurs și că în legătură cu această chestiune nu a identificat incidența unui motiv de ordine publică, pentru a putea fi repusă în discuție o atare soluție.
Așa fiind și din această perspectivă, Curtea reține că deși recurentul a invocat în calea de atac că cercetarea la fața locului era edificatoare, critica acestuia apare ca vădit nefondată, omisiunea investirii instanței de recurs cu critici concrete care să vizeze acea parte a hotărârii instanței de apel prin care susținerile sale care vizau starea imobilului ca urmare a lucrărilor realizate de pârâtă, având drept consecință imposibilitatea reținerii unei vătămări care să îi fi fost produse acestuia prin ignorarea acestei solicitări din apel.
De altfel, chiar recurentul prin poziția sa procesuală susține o atare concluzie, câtă vreme, așa cum s-a arătat anterior acesta nu a înțeles să solicite cercetarea la fața locului la termenul la care i s-a acordat cuvântul pentru propunerea de probe.
Referitor la cea de-a doua susținere din recurs, Curtea reține că prin intermediul acesteia în fapt recurentul practic repune în discuție situația de fapt stabilită în faza procesuală devolutivă a apelului, or, acest aspect nu poate face obiect al cenzurii instanței de recurs, în actuala reglementare a art. 304 din Codul de procedură civilă.
Tot astfel, din verificarea cuprinsului considerentelor deciziei recurate Curtea nu poate deduce inserarea unor considerente contradictorii sub acest aspect, al numărului actual al imobilului aparținând reclamantului, instanța de apel, nefăcând altceva decât să detalieze clauzele stipulate în convențiile încheiate de autoarea părților - Sitoianu J. A., respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 420/08.05.1998 de către Biroul Notarului Public E. B., respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1549/15.03.1975 și să concluzioneze că pârâta a dobândit partea de construcție în litigiu - hol în suprafața de 4,5 mp., de la autoarea reclamantului iar reclamantul care a dobândit prin moștenire imobilul menționat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1549/15.03.1975, este ținut de actele juridice anterior consimțite de autoarea sa.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, în ceea ce privește solicitarea intimatei vizând aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina recurentului pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, Curtea o apreciază ca nefondată.
În acest sens, prin raportare la art. 108 1alin.1 lit.a din Codul de procedură civilă, Curtea are în vedere faptul că simpla exercitarea a drepturilor procesuale recunoscute de lege, cum este cazul exercitării căilor de atac, nu constituie prin ea însăși un abuz de drept, ci numai în cazul în care partea, cu rea-credință, deturnează dreptul de la finalitatea legală a acestuia, or în cauză o atare situație premisă nu este susținută de datele cauzei.
Altfel spus, simpla respingere a cererii de recurs cu care prezenta instanță a fost investită, nu poate avea în cauza de față semnificația unei acțiuni abuzive a recurentului, caracterul excesiv al exercitării dreptului, necesar pentru a se retine incidența art. 108 1 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, impunându-se a fi raportat la necesitatea existenței unui raport de proporționalitate între exercițiul dreptului de către titular și prejudiciul care ar putea fi cauzat unui terțe persoane pe această cale. Or, datele cauzei nu justifică concluzia valorificării dreptului de a exercita calea de atac a recursului, de către recurentul reclamant, într-un mod exacerbat, intimata neinvocând prin cererea sa și nedovedind faptul că i s-ar fi cauzat un prejudiciu mai oneros decât cel care ar putea fi, în mod obiectiv, creat prin exercitarea acestui drept, în mod firesc, în conformitate cu scopul în virtutea căruia a fost recunoscut de legiuitor și în limitele sale, neputându-se reține în raport de circumstanțele cauzei caracterul vădit abuziv al cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – reclamant ȘITOIANU P., împotriva deciziei civile nr.951A/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehdact.R.L./M.I.
2 ex./26.05.2013
TB-S.5 – S.C.; A.M.
Jud.S.4 – A.M.B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 624/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 837/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
