Obligaţie de a face. Decizia nr. 837/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 837/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.837
Ședința publică de la 9.05.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă I. M., împotriva deciziei civile nr. 39 A din 17.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. 2 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect –obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul P. L., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte I. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, atașată la fila 3 din dosar, lipsind intimatul reclamant P. S. 2 București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.04.2013, a unei întâmpinări formulate de către intimatul reclamant, act procedural comunicat și părții adverse.
Avocatul rercurnetei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței nr._/1 privind achitarea sumei de 4 lei, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează, precum și contractul de tranzacție încheiat la data de 16.04.2008, tranzacție care a fost consfințită prin sentința civilă nr. 3539 din 16.04.2008, atașată în dosarul de apel la filele 9-10.
Interpelat fiind de instanță, avocatul recurentei învederează faptul că numita I. M. este fiica numitului I. V..
Arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Reiterează imposibilitatea legării raportului juridic ce face obiectul prezentei cauze cu pârâta I. M., întrucât singura persoană care poate solicita eliberarea unei autorizații de construire este proprietarul imobilului din București, . nr. 65, sector 2, I. V., astfel încât recurenta nu poate fi obligată la demolarea unei construcții care aparține unei alte persoane.
Precizează că prin procesul verbal de contravenție nr._/19.05.2011, recurenta pârâtă a fost amendată cu suma de 1000 lei întrucât ar fi executat lucrări de construcție fără autorizație, însă aceasta se afla în imobilul București, . nr. 65, sector 2 în calitate de fiică a lui I. V., fiind obligată să semneze respectivul proces verbal care nici nu i-a fost remis după întocmirea lui, astfel încât partea nu a cunoscut conținutul acestui înscris. Consideră că procesul verbal trebuia întocmit pe numele proprietarului construcției, moment la care trebuia verificat și actul de proprietate cu privire la existența și componența construcției în discuție.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea apreciază că nu se impune amânarea pronunțării cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._, reclamantul P. S. 2 București a chemat în judecată pe pârâta I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia să desființeze lucrările de construire efectuate la imobilul din București, ..65, sector 2, fără a deține autorizație de construire, cu obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma unui control al inspectorilor de specialitate din cadrul Primăriei sectorului 2 București s-a constatat că pârâta a executat la imobilul menționat lucrări de construcție constând în extinderea construcției existente pe limita dreapta spate prin realizarea unui perete de zidărie și realizarea unor compartimentări interioare, fără a deține autorizație de construire. Întrucât prin executarea neautorizată a acestor lucrări s-au încălcat disp. art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr.50/1991 rep., prin procesul-verbal nr._, . din 19.05.2010, pârâta a fost sancționată contravențional, prin același proces verbal dispunându-se obligarea pârâtei să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 05.08.2010, iar în caz contrar să desființeze elementele de construcție realizate ilegal, până la data de 05.09.2010. A mai arătat reclamantul că până în prezent pârâta nici nu a obținut autorizația și nici nu a desființat lucrările neautorizate, astfel că s-a promovat prezenta cerere, solicitând obligarea pârâtei ca în termenul ce va fi stabilit de instanță să desființeze respectivele lucrări, solicitând și ca, în cazul în care aceasta nu se va conforma în termenul stabilit, să fie autorizat reclamantul să le desființeze pe cheltuiala pârâtei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. art.32 și art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991, modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.2464/22.02.2012, Judecătoria S. București a admis cererea, a obligat pârâta ca în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire la imobilul din București, . nr. 65, sector 2, așa cum au fost menționate în procesul verbal de contravenție . 414 nr._ din 19.05.2010, în caz de neconformare, a autorizat pe reclamant să procedeze la desființarea respectivelor lucrări, pe cheltuiala pârâtei, a obligat pârâta la plata sumei de 8,3 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr._, . din 19.05.2010, pârâta I. M. a fost amendată contravențional, reținându-se că în perioada martie – aprilie 2010 a executat, fără autorizație de construcție, la imobilul din București, . nr. 65, sector 2, lucrări de construcție constând în extinderea construcției existente pe limita dreapta spate prin realizarea unui perete de zidărie și realizarea unor compartimentări interioare; prin același proces verbal s-a dispus obligarea pârâtei să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 05.08.2010, iar în caz contrar obligarea acesteia să desființeze elementele de construcție realizate ilegal, până la data de 05.09.2010. Procesul verbal a fost semnat de contravenientă, fiindu-i înmânată o copie. Nu s-a făcut dovada că procesul verbal ar fi fost contestat de petentă în termenul legal, devenind astfel titlu executoriu în conformitate cu disp. art. 37 din OG 2/2001. Prin nota de control încheiată la 08.12.2010, de reprezentanții Primăriei sector 2, s-a constatat că pârâta nu s-a conformat obligațiilor stabilite prin procesul verbal.
Cum pârâta nu a făcut dovada că a intrat în legalitate ori a desființat construcția până în prezent, în temeiul art. 32 din Legea nr. 50/1991 republicată, modificată și completată, instanța de fond a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să desființeze lucrările de construire neautorizate, stabilindu-se în acest scop un termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, în caz de neconformare autorizând pe reclamant să le desființeze pe cheltuiala pârâtei.
Cât privește apărările pârâtei expuse verbal la termenul de judecată, acestea nu au fost avute în vedere de instanța de judecată, având în vedere că procesul verbal de contravenție nu a fost atacat în termenul permis de lege, devenind titlu executoriu, pârâta nemaiavând posibilitatea de a formula critici la adresa acestuia.
În temeiul art. 274 alin.1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în prezentul litigiu, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta I. M., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 23.04.2012, sub nr._ .
În motivarea apelului, apelanta-pârâtă a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție nr._/19.05.2011 a fost amendată cu suma de 1000 lei pentru că a executat lucrări de construcție fără autorizație la imobilul din ., nr. 65, sector 2, București.
Apelanta a mai arătat că, într-adevăr, în acea perioadă locuia la acea adresă, însă nu în calitate de proprietar, ci în calitate de tolerat, proprietar fiind I. V. în conformitate cu titlul acestuia de proprietate materializat în sentința civilă nr. 3539/2008 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosar civil nr._, iar sancțiunea trebuia să fie emisă pe numele proprietarului dacă din acest act rezulta că nu este conform cu detaliile construcției, nu pe numele apelantei-pârâte dacă cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt reale întrucât la întocmirea acestuia trebuia verificat actul de proprietate cu privire la existența construcției și componența acesteia mai întâi și în caz că nu corespundea celor consemnate în actul de proprietate se putea lua vreo măsură, astfel că în conținutul procesului-verbal de contravenție nu se face nicio referire la titlul de proprietate.
Ținând cont că în materie de imobile pentru fapte reprobabile răspunderea îi aparține proprietarului bunului, P. S. 2 în mod eronat a sancționat-o pe apelanta-pârâtă pentru faptele altor persoane responsabile, caz în care aceasta este îndreptățită să solicite exonerarea sa de plata sumei de 1000 lei, anularea procesul-verbal de contravenție nr._/2010 emis de către Primăria Sector 2, București prin Primar pe motiv că apelanta nu este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., nr. 65, sect. 2 și ca atare conform legii nu este ținută să substituie prin răspundere proprietarul.
La data de 14.01.2013, intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe. Se arată că instanța de fond în mod corect a constatat că obligația de desființare a lucrărilor executate revenea pârâtei, astfel cum s-a stabilit prin procesul verbal de contravenție, acest act constituind titlu executoriu, întrucât instanța învestită cu cererea de desființare a lucrărilor neautorizate nu era competentă să facă verificări pentru a stabili cine era proprietarul construcției.
Prin decizia civilă nr.39/A/17.01.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că pârâta a săvârșit o contravenție de natura celor prevăzute de art.26 (1) pct. a din legea menționată, respectiv, a executat fără autorizație de construire lucrări de construcție în perioada martie - aprilie 2010 la imobilul din . nr.65. S-a întocmit astfel procesul-verbal de contravenție nr._/19.05.2010 de către agent constatator, prin care a fost sancționată pârâta cu o amenda de 1.000 lei și obligată să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 05.08.2010, iar în caz contrar să desființeze lucrările executate în mod neautorizat până la data de 05.09.2010 .
Dispozițiile art.2 și 3 din Legea nr.50/1991, prevăd obligativitatea executării unor lucrări de construcții numai pe bază de autorizație iar, în conformitate cu art. 28 din lege, odată cu aplicarea amenzii pentru sancțiunile constatate ca urmare a construirii fără autorizație se dispune oprirea executării lucrării sau desființarea lucrării executate.
Potrivit art.32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor: „În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz; (…), desființarea construcțiilor, când acestea au fost executate fără autorizație (…)”.
Din cele ce preced rezultă neîndoielnic că, acțiunea în justiție având ca obiect obligarea la demolarea construcțiilor executate fără autorizație are un regim special astfel ca instanța poate impune obligația demolării ori autoriza autoritatea administrativă să demoleze construcția în caz de neîndeplinire a obligațiilor impuse numai după ce autoritatea administrativă, prin inspectori de specialitate, a constatat săvârșirea contravenției, a aplicat sancțiunea contravențională prevăzută de lege și a stabilit un termen pentru demolarea construcției, termen nerespectat de contravenient.
Titularul dreptului la acțiune, cel ce are calitate procesuală activă, este stabilit prin lege – „organul" care a aplicat sancțiunea. Calitatea procesuală pasivă, pârât în proces, este cel față de care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, fiind prevăzut tot de lege, și anume persoana sancționată.
Măsura complementară stabilită prin procesul verbal de contravenție nu poate fi îndreptata decât împotriva pârâtului în calitatea sa de persoana sancționată contravențional, eventualele distincții între calitatea de investitor și cea de executant fiind chestiuni care țin de soluționarea în fond a litigiului ce are ca obiect plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție.
In consecință, în realitate, în momentul edificării construcției fără autorizație, fiind săvârșită o contravenție, se naște și obligația desființării construcției.
Chiar și Legea nr.50/1991, prin art.32, determină pârâtul prin sintagma „cel sancționat contravențional" pentru executarea lucrărilor fără autorizație de construcție, în speță, fiind apelanta pârâtă, înseamnă ca aceasta are calitate procesuala pasiva in raport cu care instanța trebuia să finalizeze judecata cauzei.
Așadar, temei al acțiunii judecătorești de desființare a construcției executate fără autorizație sau cu nerespectarea prevederilor acestora îl constituie procesul verbal de contravenție încheiat de organul constatator.
S-a constatat că împotriva procesului verbal de contravenție nu s-a formulat plângere contravenționala conform prevederilor OUG nr. 2/2001, deși pârâta cunoștea despre încheierea acestui act întrucât a semnat la rubrica contravenient. Întrucât procesul verbal de contravenție nu a fost atacat în termenul legal prevăzut de lege a devenit titlu executoriu.
Motivul expus de pârâtă referitor la nelegalitatea și netemeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în sensul că s-a reținut în mod greșit ca era proprietara construcției realizata fără autorizație de construire, trebuia invocat în cadrul plângerii introduse împotriva procesului – verbal, el nemaiputând fi valorificat în prezenta cauză, drept urmare instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune desființarea lucrărilor realizate fără autorizație de construire.
În consecință, calitatea procesuală pasivă a pârâtei este stabilită prin lege, situație în care în condițiile art. 296 C.p.c, tribunalul a respins apelul formulat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta I. M., solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Prioritar, recurenta pârâtă a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport de obiectul cererii dedus judecății de către Primăria Sector 2 București care solicită desființarea lucrările de construcție executate fără autorizație de construire la adresa din București, ., nr.65, sector 2. Recurenta a arătat că proprietar al imobilului este I. V. și numai această persoană poate solicita autorizație de construire pentru a edifica pe terenul proprietatea sa, respectiv numai acestuia i se poate solicita să demoleze construcția proprietatea sa dacă această faptă este reală.
În motivare, recurenta pârâtă a criticat cele două hotărâri, arătând că nu poate fi obligată să demoleze o construcție ce nu-i aparține, nici în calitate de posesor și nici în calitate de proprietar.
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/19.05.2011 pârâta a fost amendată cu suma de 1000 lei pentru că ar fi executat lucrări de construcție fără autorizație la imobilul din ., nr. 65, sector 2, București fiindcă în acea perioadă se afla la domiciliul proprietarului I. V. imobil ce nu este proprietatea recurentei.
Este drept că la această adresă, în acea perioadă, recurenta locuia pasager, întrucât locuiește în străinătate, iar la această adresă stă scurte perioade de timp, dar nu în calitate de proprietar, ci în calitate de tolerat, proprietar fiind I. V. în conformitate cu titlul acestuia de proprietate materializat în sentința civilă nr.3539/2008 pronunțată de Judecătoria sector 2, București în dosar civil nr._ înscris ce se află în prezentul dosar, iar sancțiunea trebuia să fie emisă pe numele proprietarului.
Ținând cont că în materie de imobile pentru fapte reprobabile răspunderea îi aparține proprietarului bunului, P. S. 2 în mod eronat a sancționat-o pe pârâtă pentru faptele altor persoane responsabile privind calitatea lor, caz în care este îndreptățită să solicite exonerarea sa de plata sumei de 1000 lei, anularea procesul-verbal de contravenție nr._/2010 emis de către Primăria Sector 2, București prin Primar, pe motiv că recurenta nu este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., nr.65, sector 2 și, ca atare, conform legii, nu este ținută să substituie prin răspundere proprietarul, fiindcă nu are calitatea de demolator de imobile.
Intimatul reclamant P. S. 2 BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, recurentul a arătat că recurenta pârâtă încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, deoarece, astfel cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sancțiunea contravențională și obligația acesteia de a desființa lucrările neautorizate a fost stabilită în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 414 /nr._ din 19.05.2010 al Serviciului Disciplina în Construcții, act necontestat de aceasta și care în prezent constituie titlu executoriu.
În realitate, astfel cum s-a arătat și în cuprinsul acțiunii și al întâmpinării formulate în apel, solicitarea Primarului S. 2 București privind obligarea pârâtei I. M. la desființarea lucrărilor de construcții executate neautorizat se întemeiază pe dispozițiile art. 32 coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu completările și modificările ulterioare, potrivit cărora organul care a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale poate, după depășirea termenului de intrare în legalitate stabilit prin procesul-verbal de contravenție devenit titlu executoriu ca urmare a faptului că nu a fost anulat, să solicite instanței judecătorești competente obligarea contravenientului - care poate fi atât proprietarul imobilului, cât și investitorul lucrărilor - să se conformeze obligației de intrare în legalitate sau, în caz contrar, de desființare a lucrărilor în cauză.
Analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei prin prisma susținerilor acesteia depășește competența instanței învestită în prezenta cauză cu analizarea cererii de obligare a acesteia de intrare în legalitate, aceste apărări putând eventual să fi făcut obiectul doar al unei plângeri contravenționale analizată de către instanțele judecătorești care să fi fost în mod legal învestite cu soluționarea unei astfel de cereri.
Or, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 414 nr._ din 19.05.2010 constituie titlu executoriu, nefiind anulat de către instanțele judecătorești, pârâta I. M. are obligația de a întreprinde demersurile pentru . lucrărilor de construcții executate neautorizat la adresa din . nr. 65, București, Sector 2 sau, în caz contrar, de desființare a acestora.
În consecință, apreciază intimatul reclamant, în cauză nu prezintă nici o relevanță afirmația acesteia potrivit căreia proprietarul imobilului de la adresa susmenționată este d-nul I. V., deoarece instanța de recurs nu este competentă să analizeze cauza prin prisma calității de proprietar al imobilului la care au fost edificate lucrările neautorizate, atâta timp cât actul sancționator nu a fost anulat de instanțele competente și raportat la faptul că legiuitorul român a prevăzut că obligația desființării revine și investitorului sancționat.
In consecință, având în vedere prevederile legale care statuează - fără nici un dubiu în ceea ce privește interpretarea lor - că obligația desființării lucrărilor de construcții neautorizate revine persoanei care le-a executat și care a fost sancționată prin actul de constatare și sancționare a contravenției, intimatul reclamant apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă I. M..
Dacă s-ar admite faptul că pârâta nu are calitate procesual pasivă, instanța de fond ar face o gravă eroare judiciară, creând premise periculoase cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 50/1991, republicată, cu completări și modificări.
Se creează în acest mod antecedente cu privire la modul cum pot fi eludate prevederile legale imperative din materia autorizării lucrărilor de construcție.
O asemenea interpretare a legii nu poate fi admisă, întrucât se dă posibilitatea ca cei sancționați contravențional să scape de rigorile legii, iar construcțiile executate în regim neautorizat să rămână în această stare de ilegalitate.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, prin raportare la criticile conținute în cererea de recurs, constată următoarele:
Astfel, Curtea reține că prin procesul verbal de constatare și sancționare nr._/19.05.2010 emis de Primăria sector 2 București, recurenta pârâtă a fost amendată contravențional întrucât, potrivit celor reținute în conținutul acestui proces verbal, ar fi executat lucrări de construcție fără autorizație de construire la imobilul situat în .. 65 sector 2 București.
Prin același proces verbal s-a dispus . obținerea autorizației de construire, până la data de 05.08.2010, în caz contrar urmând a se proceda la desființarea lucrărilor executate în mod neautorizat până la data de 05.09.2010.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată: „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.”
Curtea reține, totodată, incidența dispozițiilor alin. 1 și 3 din art. 28 din același act normativ care sunt în sensul că: „(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției…(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”.
De asemenea, potrivit art.32 din legea susmenționată: „(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1)”.
Din dispozițiile legale susmenționate nu se poate reține decât intenția fără echivoc a legiuitorului de a face răspunzător atât pe investitor, cât și pe executant de respectarea disciplinei în construcții, cu trimitere directă la construirea numai în condițiile existenței unei autorizații pentru cele apreciate de legiuitor necesare și numai în limitele prescrise de acestea.
Or, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.50/1991: „ (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”.
Din interpretarea logică și teleologică a acestui text de tege, Curtea reține posibilitatea dată de lege de a cere autorizație doar de către titularul unui drept real, prin această dispoziție legală legiuitorul conturând în mod neechivoc cercul persoanelor care se pot adresa organului îndrituit să emită autorizație. Or, potrivit sentinței civile nr.3539/16.04.2008 pronunțată de Judecătoria sector 2 București definitivă și irevocabilă prin nerecurare, precum și a contractului de tranzacție încheiat la data de 16.04.2008 ce a stat la baza tranzacției, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului de la adresa din București, ..65, sector 2, sunt I. V., pentru lotul nr. 1 și C. Cincinela L., pentru lotul 2, astfel cum au fost reprezentate în schița atașată contractului de tranzacție.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada, astfel cum impune art. 1169 Cod civil, în sensul că recurenta pârâtă este titulara unui drept real asupra imobilului de la adresa la care s-au constatat efectuate lucrările de construcții, în mod greșit pârâta a fost atrasă în proces pentru desființarea acestor lucrări de construcții, proprietatea unui terț, hotărârea judecătorească putând produce efecte doar între părțile litigiului.
Curtea, în lipsa unor dovezi certe în sensul că recurenta pârâtă este titulara unui drept real asupra terenului de la adresa sus-menționată, apreciază că recurenta nu poate fi obligată a efectua acte sau fapte de natura celor care incumbă doar acelor persoane care au o asemenea calitate, cum este și aceea de a obține autorizație pentru construirea sau desființarea unei lucrări.
Într-adevăr, procesul verbal de contravenție sus-enunțat nu a fost contestat de către recurenta contravenientă însă nu se poate pierde din vedere aspectul invocat mai sus în sensul că recurenta, nefiind titulara niciunui drept real asupra terenului, nu poate obține nici o eventuală autorizație de construire și cu atât mai puțin nu poate proceda la desființarea unor lucrări de pe terenul altui titular de drepturi reale asupra terenului.
Mai mult, Curtea are în vedere că în privința recurentei pârâte nu s-a reținut nici că aceasta ar fi executantul lucrărilor la care se face referire în procesul verbal de contravenție.
Așa fiind, cum recurenta pârâtă nu poate fi cea care se pretinde de către reclamant că este obligată în raportul juridic dedus judecății, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta pârâtă, va modifica decizia atacată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de pârâtă și va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă I. M. împotriva deciziei civile nr.39/A/17.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. 2 BUCUREȘTI.
Modifică decizia atacată.
Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.39/A/17.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul primarul S. 2 București, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I
2 ex/31.05.2013
----------------------------------------------------
T.B-Sectia a IV-a Civila – L.I.F.
- R.L.G.
Jud.Sector 2 – C.M.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 835/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 839/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
