Anulare act. Decizia nr. 653/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2012 în dosarul nr. 653/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 653 R
Ședința publică de la 28.03.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-revizuenți P. C. G. și P. P. I. împotriva Deciziei civile nr. 910A/02.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații P. Ș., V. I., V. S., C. G. AL M. BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. ȘI . ca obiect, revizuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-revizuenți P. C. G. și P. P. I. prin apărător, avocat T. A., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 8 dosar și intimații V. I. și V. S. prin apărător, avocat A. M. C., fără împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații P. Ș., C. G. al M. București, P. M. București prin Primarul G. și .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți P. C. G. și P. P. I. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică,modificarea deciziei atacate, urmând a se constata că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal.
Menționează că persoana care a fost numită curator nu a fost parte în procesul de la Tribunalul București, nici nu domiciliază în România, toate actele fiind trimise din Germania astfel că acesta nu putea formula cerere de revizuire decât în termenul legal de 15 zile ce curge de la data când a luat cunoștință efectiv de recurs.
Invocă dispozițiile art. 1169 cod civil pe aspectul tardivității invocat de intimați.
Cu privire la lipsa de discernământ a lui P. E., apreciază că aceasta ar trebui luată în considerare nu doar ca o situație de drept ci și ca o situație de fapt de la nivelul anului 2000, cu precizarea că actele de stare civilă își produc efectele.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații V. I. și V. S. prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților V. I. și V. S., în temeiul art. 17 din Legea 105/1992, apreciază că părțile pe care le reprezintă au fost de bună credință, în anul 2003 doamna P. s-a prezentat în instanță la Judecătoria sector 2 București, este adevărat că era într-un scaun cu rotile dar, la acel moment a răspuns la interogatoriu.
Apreciază că termenul legal de 15 zile de depunere a cererii de revizuire, este strâns legat de data la care au fost recunoscute efectele hotărârii judecătorești în România, iar lipsa de discernământ este un fapt și hotărârea judecătorească este un act ce își produce efectele pe teritoriul României.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.910 A din 2.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuienții P. P. I. și P. C. G. împotriva deciziei civile nr.218/A/11.02.2004 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. Ș., V. I., V. S., C. G. al M. București, P. M. București prin Primarul G. Și .>
Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
La 16.02.2010 petentul P. P. I. în calitate de curator a apelantei P. I. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.218/10.02.2004 pronunțată în dosarul nr.3775 al Tribunalului București Secția a V a Civilă și a cerut în temeiul art.322 pct.8 Cod procedură civilă, anularea acesteia întrucât judecarea cauzei s-a făcut împotriva unei persoane care nu a avut capacitate de exercițiu procesuală, conform art.42 Cod procedură civilă . S-a mai susținut de către petent că numita P. I. nu a fost reprezentată și nici asistată pe toată durata procesului și nu era capabilă să încheie acte juridice încă din anul 2000.
Intimații au depus o cerere prin care au invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire.
Examinând probele administrate pe excepția tardivității s-a reținut că la 15.01.2009, pe teritoriul României este acceptat că P. I. nu are discernământ și numai de la aceasta nu mai există starea de împiedicare prevăzută de dispozițiile legale, revizuientul putând de la această dată să formuleze cererea de revizuire în termen de 15 zile. Față de data formulării cererii de revizuire – 16.02.2010, tribunalul a apreciat că cererea a fost formulată peste termenul prevăzut de art.324 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva deciziei au formulat recurs P. P. I. și P. C. G..
În motivarea cererii de recurs au fost susținute următoarele critici P. I. este lipsită de discernământ din anul 2000 discernământ care nu i-a mai revenit până la data decesului, respectiv 18.05.2010.
S-a mai arătat că P. P. I. a fost desemnat curator prin sentința civilă nr.17 /11.01.2009 care a produs efecte în România de la data rămânerii definitive a recunoașterii și că împiedicarea nu putea să înceteze decât la momentul la care a luat cunoștință de conținutul deciziei civile nr.218/10.02.2004.
Se mai arată că o asemenea dovadă revenea intimaților care au invocat excepția de tardivitate și că lipsa de discernământ a defunctei P. I. trebuie privită ca o stare de fapt, instalată la nivelul anilor 2000 și nu doar ca o stare de drept recunoscută prin sentința civilă nr.17 /15.01.2009.
În final se arată că la analiza excepția de tardivitate trebuie apreciat, în ce măsură defuncta a conștientizat existența și consecințele hotărârii supuse revizuirii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.322 alin.1 pct.8 se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecător și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În raport de acest text de lege și de lucrările dosarului se constată că prin decizia din 4.04.2008 a notariatului – instanța tutelară din Lanchein s-a stabilit faptul că P. I. este incapabilă de a încheia contract, fără capacitate de exercițiu din anul 2000.
În conținutul acestei decizii se arată că tutore al numitei P. I. este numitul P. P., unul din cei doi recurenți, situația în care recurentul P. P. I. a cunoscut existența lipsei de capacitate de exercițiu a numitei P. I. încă de la 4.04.2008, textul de lege, art.322 alin.1 pct.8 vorbind de o împrejurare care ar fi împiedica-o pe P. I. să se înfățișeze la judecata și să anunțe instanța de judecată.
Constată de asemenea, că defuncta P. I. s-a prezentat la data de 28.03.2003 în fața Judecătoriei Sectorului 2 București, când i s-a și luat interogatoriu, la care a răspuns și a semnat interogatoriu (fila 83 dosar nr.9539/2002 de Judecătoria Sectorului 2 București .
Constată de asemenea că defuncta a fost prezentă în instanța supremă cu soțul ei P. Ș..
Pe de altă parte, potrivit art.17 din Legea nr.105/1992, în vigoare la 4.04.2008, persoana care potrivit legii naționale sau legii domiciliului său este lipsită de capacitate sau are capacitate de exercițiu restrânsă, nu poate să opună această cauză de nevalabilitate celui care l-a socotit, cu bună – credință, ca fiind capabil în conformitate cu legea locului unde actul a fost încheiat.
Se mai constată că în dosarul nr.8386/2006 al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă P. P. a depus un certificat de curator pentru mama sa certificat emis la 2.01.2007 și în care se precizează expres (fila 30 dosar nr.8386/2006) faptul că P. P. în calitate de curator are sarcini de reprezentare în fața organelor juridice și nejuridice.
Mai mult prin încheierea din 16.01.2006 dată în dosarul nr._ soțul defunctei a arătat că P. I. se afla în Germania este foarte bolnavă și nu îi poate da procura de reprezentări.
La 1.02.2007 s-a prezentat în instanță P. P. I. în calitate de curator.
Rezultă deci pe de o parte că P. I. a fost în instanță, pe de altă parte că din anul 2007 s-a cunoscut de împrejurarea potrivit cu care defuncta P. I. nu se poate prezenta în instanță, și deci nu se poate reține depunerea cererii de revizuire în termen de 15 zile de la încetarea împrejurări, de vreme ce a existat un drept de reprezentare care s-a și exercitat, iar textul art.332 pct.8 vorbește doar de o împrejurare mai presus de voința părții și nu de recunoașterea împrejurării printr-o hotărâre a instanțelor române.
Pentru toate aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-revizuenți P. C. G. și P. P. I. împotriva Deciziei civile nr. 910A/02.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații P. Ș., V. I., V. S., C. G. AL M. BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. ȘI .>
Obligă recurenții la 2500 lei către intimații V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
6.04.2012
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
