Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 840/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 840/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.840
Ședința publică de la 9.05.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta S.C. T. M. S.A., împotriva deciziei civile nr. 2280 din 13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul D. Busin, în calitate de reprezentant al revizuientei S.C. T. M. S.A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, atașată la fila 40 din dosar, domnul M. H., în calitate de reprezentant al intimatei .., conform delegației nr. 165/20.03.2013, atașate la fila 42 din dosar, asistat de avocatul Sinon A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, atașată la fișa 41 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatei depune la dosar extras de pe portalul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie cu privire la soluția pronunțată în cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 2280/13.12.2012.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor cererii de revizuire, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Avocatul intimatei solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere că prin decizia civilă nr. 2280/13.12.2012 nu a fost evocat fondul cauzei.
Avocatul revizuientei solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire.
Totodată, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată.
Intimata, având cuvântul, arată că, dacă instanța va trece peste această excepție, solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Solicită a se observa faptul că, potrivit cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, revizuienta invocă ca motiv de revizuire faptul că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori ar fi dat mai mult decât s-a cerut, în acest sens invocând dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, urmează a se avea în vedere faptul că ., prin cererea de chemare în judecată, a solicitat desființarea documentației cadastrale a . în vederea reglementării definitive a tuturor problemelor legate de suprapunerile cadastrale dintre proprietățile deținute de cele două părți de pe platforma fostei . Dealul Spirii și nicidecum anularea doar a numerelor cadastrale 1338/9/3 și 1338/9/4 astfel cum susține cu rea credință revizuienta de astăzi.
Se mai afirmă de către revizuientă că intimata . nu ar fi invocat nici un motiv de nulitate relativă a documentației cadastrale a ., susțineri care nu pot fi reținute, având în vedere că așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și a cererii de apel ce au făcut obiectul dosarului nr._, se poate observa că . a atacat documentația cadastrală a . sub aspectul legalității acesteia și a solicitat constatarea nulității.
În ceea ce privește faptul că instanța de recurs ar fi dat mai mult decât s-a cerut, solicită să se constate că revizuienta a cerut, sub pretextul acestui motiv, o rejudecare în drept a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ . Precizează că . a solicitat de la bun început prin cererea de chemare în judecată desființarea documentației cadastrale aparținând . și nu și-a modificat pe parcurs capetele de cerere în nici un mod, astfel încât apreciază că susținerile revizuientei sunt neîntemeiate.
Solicită obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.171,45 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezilor pe care le depune la dosar, însoțite de note de ședință privind cuantumul cheltuielilor de judecată.
Instanța face cunoscut revizuentei cuantumul onorariului de avocat al intimatei.
Reprezentantul revizuentei arată că în măsura în care acesta este dovedit nu se opune pretențiilor intimatei în cazul în care va cădea în pretenții.
..//..
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
La data de 14.01.2013, S.C. T. M. S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile rn.2280/13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, solicitând suspendarea executării deciziei în baza art.325 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire, admiterea cererii de revizuire, respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă .. ca neîntemeiat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
După expunerea situației de fapt, invocând dispozițiile art.322 pct.2 C.proc.civ., revizuienta a susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și, respectiv, a dat mai mult decât s-a cerut.
În cazul de față, dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorul 5 București a avut ca obiect plângerea formulată de ., în contradictoriu cu T. M., în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii nr._/03.09.2009, emise de O.C.P.l. Sector 5, prin care s-a solicitat următoarele: anularea încheierii nr._/03.09.2009, emise de O.C.P.I. Sector 5; radierea notărilor efectuate în temeiul încheierii nr._/03.09.2009; desființarea documentației cadastrale a T. M..
În primă instanță, prin sentința civilă nr.7145/28.10.2010, capătul de cerere vizând desființarea documentației cadastrale aparținând T. M. a fost respins, ca inadmisibil. Această soluție a fost confirmată și de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin Decizia civilă nr. 346/A/28.03.2012, prin care s-au respins apelurile formulate de părți împotriva sentinței sus-menționate.
În recurs, însă, Curtea de Apel București - Secția a lll-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie, prin Decizia civilă nr.2280/13.12.2012, a decis următoarele: „Respinge excepția nulității ca nefondată. Respinge recursul pârâtului ca nefondat. Admite recursul reclamantei. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite apelul reclamantei. Desființează în parte sentința sub aspectul capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale a intimatei [...].".
Revizuenta a susținut că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct. 2 C.pr.civ. este întemeiată întrucât intimata, prin plângerea formulată împotriva încheierii nr._/03.09.2009, a solicitat desființarea documentației cadastrale a sa, care a stat la baza anulării numerelor cadastrale 1338/9/3 și, 1338/9/4 și la atribuirea unor noi numere cadastrale, respectiv instanța de judecată, nu numai că a extins, în mod nelegal, cadrul procesual cu care fusese învestită - plângere de carte funciară, dar a reținut, anularea documentației cadastrale a ..
Instanța de judecată a ignorat faptul că desființarea și, respectiv, anularea sunt instituții cu regim juridic diferit în ceea ce privește condițiile care ar putea antrena pronunțarea unei atare soluții, momentul la care se raportează îndeplinirea acestor condiții etc. Anularea nu poate fi decât consecința reținerii de instanța de judecată a unui motiv de nulitate relativă privind documentația cadastrală a T. M., care să fi stat la baza anulării numerelor cadastrale 1338/9/3 și, respectiv, 1338/9/4 și la atribuirea unor noi numere cadastrale, existent la momentul întocmirii acesteia, în speță, însă, . a cerut desființarea documentației cadastrale în discuție și nu anularea acesteia, cum, în mod greșit, a menționat în dispozitivul Deciziei civile nr.2280/13.12.2009 instanța de recurs; intimata-reclamantă nu a invocat nici un motiv de nulitate relativă a documentației cadastrale a T. M. și Societatea nu a făcut niciun fel de apărări în acest sens.
Revizuenta a susținut că în cauză nu sunt incidente, contrar susținerilor . din motivele de recurs, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului". Dimpotrivă, în referire la situația de fapt incidență în speță și, desigur, coroborat și cu limitele obiectului unei plângeri de carte funciară, acestea subliniază, încă o dată, necesitatea formulării unei acțiuni distincte, care să privească anularea documentației cadastrale și, în consecință, rectificarea înscrierilor efectuate în baza acesteia.
Or, atare aspecte nu se pot pune în discuție într-o plângere de carte funciară, al cărei obiect este limitat de legiuitor strict la un simplu control de legalitate al înscrierilor în cartea funciară. Prin modificarea și, respectiv, schimbarea soluției instanței de apel și a primei instanțe cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea documentației cadastrale a ., instanța de recurs a extins cadrul procesual în privința obiectului și a dat, practic, mai mult decât se poate cere într-o plângere de carte funciară, fiind incidente deopotrivă, și dispozițiile art.322 pct.2 ultima teză C.proc.civ.
Revizuenta a arătat că, în urma coroborării dispozițiilor art. 48 alin. (1),art. 49 alin. (1) C.pr.civ., art. 50 alin. (2) și ale art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, rezultă că plângerea formulată în temeiul acestor dispoziții poate avea ca obiect numai un control de legalitate al instanței de judecată, strict din punct de vedere formal, în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru înscrierea unui act sau fapt juridic în cartea funciară.
Practic, judecătorul învestit cu soluționarea unei plângeri formulate în temeiul art.50 alin.(21) din Legea nr.7/1996 este limitat la a cerceta dacă încheierea de admitere sau de respingere a unei cereri de înscriere în cartea funciară a fost pronunțată cu respectarea condițiilor de formă specifice unei atare operațiuni.
În consecință, interpretând sistematic dispozițiile la care s-a făcut referire, având în vedere faptul că plângerea de carte funciară este o cale specială de atac pusă la dispoziție de legiuitor numai în scopul sus-menționat, în cadrul unei atare plângeri de carte funciară nu poate fi analizat, pe fond, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de fond și, respectiv, a inexistenței vreunui motiv de nulitate relativă sau absolută, actul juridic care stă la baza înscrierii în cartea funciară. A admite o concluzie contrară înseamnă a încălca principiul specialia generalibus derogant. În ceea ce privește anularea/constatarea nulității absolute a documentației cadastrale, legea a pus la dispoziție mijloace procesuale specifice, respectiv acțiunea în anulare/în constatarea nulității absolute a documentației cadastrale și, în mod corespunzător, acțiunea în rectificare.
Or, în cazul de față, instanța de judecată a fost învestită cu o simplă plângere de carte funciară, formulată în baza art. 50 alin. (21) din Legea nr.7/1996, sens în care, în mod corect, prima instanță și, respectiv, instanța de apel, au respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind desființarea documentației cadastrale a .. De altfel, potrivit Deciziei civile nr.346/A/28.03.2012, „în cazul de față, petenta a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe dispozițiile art. 52 din Legea nr. 7/1996, modificată, în cadrul căreia nu se poate analiza decât legalitatea încheierii de carte fundară, cu privire la verificările făcute de către registrator pentru efectuarea înscrierii în cartea funciară, acestea fiind limitate la respectarea condițiilor de formă impuse de lege. În acest sens, în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune desființarea încheierii nr._/03.02.2009, pentru nerespectarea prevederilor art. 27 din Ordinul nr. 634/2006, în forma în vigoare la data emiterii încheierii, reținând totodată inadmisibilitatea capătului de cerere privind desființarea documentației cadastrale a intimatei, solicitare ce poate fi formulată de petentă numai în cadrul unei acțiuni în rectificarea cărții funciare".
În consecință, raportat strict la limitele cadrului procesual determinate de obiectul plângerii de carte funciară împotriva încheierii nr._/03.02.2009, emise de O.C.P.l. Sector 5, instanța de recurs, în mod greșit, a reținut că s-ar impune „desființarea" în parte a sentinței civile nr.7145/28.10.2010 „sub aspectul capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale" aparținând .. Instanța de recurs, practic, a acordat mai mult decât se putea cere, fiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 Cpr.civ. De altfel, instanța de recurs, modificând în acest sens Decizia civilă nr. 346/A/28.03.2012 pronunțată în apel a încălcat și principiul dublului grad jurisdicție, întrucât numai instanța de recurs s-a pronunțat în fond asupra acestui capăt de cerere, prima instanță și instanța de apel soluționând acest capăt de cerere pe cale de excepție.
Intimata .. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât instanța de recurs nu a evocat fondul, astfel cum în mod greșit a susținut revizuienta.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Cu privire la faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, revizuienta a susținut că, deși .. ar fi solicitat prin plângerea formulată împotriva încheierii nr._/3.02.2009 desființarea documentației cadastrale a . de recurs s-ar fi pronunțat asupra anulării documentației cadastrale a acesteia.
În opinia intimatei, acest motiv invocat de revizuientă nu poate fi primit, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat desființarea documentației cadastrale a ..A. în vederea reglementării definitive a tuturor problemelor legate de suprapunerile cadastrale dintre proprietatea intimatei și cea a revizuientei de pe platforma fostei S.C. V. S.A. din Dealul Spirii, cum de altfel reiese din actele procedurale și nicidecum anularea doar a numerelor cadastrale 1338/9/3 și 1338/9/4 (de altfel „deja comasate în numărul cadastral 1337/9/7 în urma dezmembrării” – conform susținerilor revizuientei și conform documentației cadastrale), așa cum, cu rea-credință, insinuează revizuienta cu scopul probabil de a crea o stare de confuzie prin complicarea sistematică și continuă a situației de fapt.
De asemenea, revizuienta a solicitat, sub pretextul că instanța de recurs ar fi dat mai mult decât s-a cerut, o rejudecare în drept a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._, susținând că instanța de recurs a dat practic mai mult decât se poate cere într-o plângere de carte funciară.
Or, după cum este unanim recunoscut în doctrină și în jurisprudența în materie, ipoteza în care instanța de recurs ar fi dat mai mult decât s-a cerut vizează situația în care instanța a dat reclamantului, care nu și-a modificat cererea, mai mult decât a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, nu se încadrează în cadrul acestui motiv de revizuire faptul că instanța de recurs ar fi acordat recurentei un drept pe care nu l-ar fi putut obține pe calea acțiunii pe care a înțeles să o urmeze.
.. a solicitat de la început prin cererea de chemare în judecată desființarea (sau anularea) documentației cadastrale aparținând S.C. T. M. S.A. și nu și-a modificat pe parcurs capetele de cerere în niciun mod.
Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei civile nr.2280/13.12.2012, intimata a susținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât, analizând dispozitivul deciziei a cărei suspendare se solicită, se poate observa că nu există suficiente motive de fapt sau de drept care să justifice măsura suspendării, aparența în drept operând în favoarea intimatei.
În calea de atac a revizuirii nu s-au administrat probe noi.
Curtea, analizând cererea de revizuire prin raportare la apărările intimatei, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.322 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din interpretarea teleologică a acestui text de lege rezultă că principala condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire, numai după îndeplinirea acestei condiții vor putea fi examinate motivele de revizuire, în sensul încadrării lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Din verificarea cuprinsului cererii cu care a fost sesizată, Curtea constată că în cauză, obiect al căii de atac extraordinare a revizuirii îl constituie decizia civilă nr. 2280/13.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă, aceasta fiind o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.
În ceea ce privește teza ce se impune a fi îndeplinită de către hotărârea ce se cere a fi revizuită de a evoca fondul, Curtea reține în acest sens că, în căile de atac, evocarea fondului presupune pronunțarea asupra raporturilor juridice deduse judecații, situație premisă care prin ipoteză presupune pronunțarea unei soluții de admitere a recursului, de casare sau modificare a deciziei instanței de apel.
Din această perspectivă, se constată că, în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă excepția nulității, ca nefondată, a fost respins recursul formulat de recurenta – pârâtă ., împotriva deciziei civile nr.346 A/28.03.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă și admis recursul formulat de recurenta – reclamantă ., împotriva aceleiași decizii, a fost modificată în parte, decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.7145/28.10.2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, desființată în parte sentința sub aspectul capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale a intimatei și menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile. A fost obligată apelanta – pârâtă să plătească apelantei – reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, cu aplicarea art.274 pct.3 Cod de procedură civilă și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei. S-a luat act că recurenta – reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în recurs, pe cale separată.
Curtea, analizând considerentele acestei hotărâri constată că, instanța de recurs a apreciat recursul promovat de reclamantă ca fiind fondat, în vreme ce al pârâtei a fost constatat ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ce privește recursul reclamantei, Curtea a constatat că obiect al controlului jurisdicțional nu îl poate constitui decât soluția de respingere ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale. Verificând soluția de inadmisibilitate pronunțată de cele două instanțe, Curtea a apreciat că ea este nelegală în contextul în care, încă de la bun început, reclamanta a solicitat anularea documentației cadastrale în temeiul dispozițiilor specifice.
Astfel, s-a reținut de către instanța de recurs că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat ca și temei de drept dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, în cuprinsul cererii menționând expres că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ. Ulterior, reclamanta a indicat în mod expres, în finalul cererii precizatoare, faptul că temeiul juridic al cererii nu este doar art.50 din Legea nr.7/1996, ci și celelalte prevederi invocate, respectiv Ordinul nr.634/2006 privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
Instanța de recurs a apreciat că necorespondența între documentația cadastrală și situația faptică și juridică reală cunoaște remediul procesual al acțiunii de rectificare de carte funciară, reglementată de dispozițiile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare până la data sesizării instanței.
S-a mai reținut de către instanța de recurs că în temeiul art.129 alin.5 C.proc.civ., în virtutea rolului activ, în condițiile în care nu s-a considerat lămurită cu privire la calea procedurală aleasă de parte, avea obligația de a pune în discuția părții în mod expres acest aspect și să ceară lămuriri suplimentare reclamantei.
A mai precizat instanța de recurs că neindicarea temeiului de drept sau indicarea sa generală nu trebuie confundată cu lipsa cauzei juridice a acțiunii, fiind atributul instanței să stabilească norma legală incidentă în raport de ceea ce partea supune judecății.
Pentru ansamblul acestor elemente, instanța de recurs a constatat că reclamanta a înțeles să sesizeze instanța de fond atât cu o plângere împotriva încheierii de carte funciară, cât și o acțiune de rectificare de carte funciară, neexistând nici o prevedere legală care să împiedice promovarea concomitentă a două astfel de cereri.
În acest context, instanța de recurs a apreciat că soluția tribunalului de respingere ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale cu motivarea formulării exclusiv a unei plângeri de carte funciară, este incorectă.
Ca urmare, apreciind că nu are căderea raportat la limitele impuse de dispoz.art.312 alin.3 și art.297 alin.1 C.proc.civ., să soluționeze prima dată fondul acestui capăt de cerere direct în recurs, a dispus admiterea recursului reclamantei, cu modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și desființării sentinței sub acest aspect și trimiterii spre judecare a acestui capăt de cerere.
În ce privește recursul promovat de pârâtă, potrivit considerentelor aceleiași decizii, instanța de recurs l-a constatat nefondat, apreciind că nu se poate afirma în mod întemeiat că petenta nu ar avea calitate procesuală activă și interes în privința capătului de cerere privind plângerea, întrucât în materie de carte funciară, dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996 permit promovarea plângerii de orice persoană interesată.
Întrucât s-au constatat situații de suprapunere sau de indiviziune de teren a celor două părți, s-a constatat că în mod evident reclamanta este o persoană interesată cu legitimitate procesuală activă în a contesta respectiva încheiere de carte funciară, independent de aspectul titularului dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în respectiva carte funciară.
Faptul că pârâta nu a formulat cererea în temeiul căreia a fost emisă încheierea contestată, nu o lipsește de legitimitate procesuală pasivă, întrucât regimul juridic al căilor de atac în materie de carte funciară este particularizat de caracterul necontencios al acestei proceduri de carte funciară.
Curtea a constatat, plecând de la configurarea dispozițiilor art.50 din Legea nr.7/1996, că în speță se poate vorbi de o circumstanțiere a consorțiului procesual subiectiv al litigiilor întemeiate pe acest text de lege, prin raportare la toate persoanele interesate potrivit mențiunilor de carte funciară. Cu alte cuvinte, în cadrul litigiilor de acest gen s-a apreciat că trebuie să figureze toate aceste persoane interesate potrivit mențiunilor de carte funciară. Or, din această perspectivă, pârâta este prima persoană interesată, fiind chiar titularul de carte funciară.
Totodată, Curtea a apreciat că tribunalul, în mod corect a sesizat că la data emiterii încheierii contestate în vigoare se afla art.27 din Ordinul nr.364/2006 în forma în vigoare la acea dată, care nu permitea, în caz de constatare a unor suprapuneri, notarea suprapunerii, ci o altă procedură finalizată prin remedierea erorilor urmată apoi de înscriere sau, în lipsă de acord, determina respingerea documentației.
Prevederile introduse prin Ordinul nr.134/2009 sunt adoptate ulterior emiterii încheierii contestate, astfel încât ele nu sunt incidente în speță.
Instanța de recurs a constatat că pârâta, în calea de atac a recursului, se grevează pe aceleași texte normative, art.17 din Legea nr.7/1996 coroborat cu art.13 din H.G. nr.1210/2004, în raport de care a constatat că aceste prevederi legale (în forma în vigoare la data emiterii încheierii) reprezintă norme generale care, însă, nu se aplică cu prioritate în fața normei speciale.
Din perspectiva acestor considerente, instanța de recurs a apreciat că în mod corect tribunalul a păstrat motivarea primei instanțe de judecată, instanța de apel realizând o analiză judicioasă a întregului context legislativ incident, precum și o respectare a principiului general normativ specialia generalibus derogant, analizat anterior.
Prin încheierea din data de 25.04.2013, Curtea de Apel București a admis cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petenta S.C. T. M. S.A., în sensul că în consecința desființării în parte a sentinței ca urmare a respingerii excepției inadmisibilității, sub aspectul capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale a intimatei, cauza se trimite spre rejudecare primei instanțe sub aspectul acestui capăt de cerere.
În raport de cele reținute anterior, Curtea constată că, în esență, în referire la recursul declarat de recurenta reclamantă instanța de recurs a pronunțat o soluție de admitere a recursului cu trimitere spre rejudecarea pe fond a capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale a părții adverse, iar în ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, acesta a fost respins ca nefondat pentru considerentele arătate.
Potrivit doctrinei de specialitate și practicii judiciare, în ceea ce privește premisa ce se impune a fi îndeplinită de către hotărârea ce se cere a fi revizuită – aceea de a evoca fondul - Curtea reține că, în căile de atac, evocarea fondului presupune pronunțarea asupra raporturilor juridice deduse judecații, situație care prin ipoteză presupune pronunțarea unei soluții de admitere a recursului, de casare sau modificare a deciziei instanței de apel urmate de admiterea apelului.
Or, în speța de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, în ce privește recursul declarat de reclamantă, acesta nu a vizat analizarea raporturilor litigioase deduse judecății, instanța de recurs nefăcând o analiză pe fond în privința capătului de cerere vizat de recursul acestei părți, ci a statuat în sensul că dată fiind respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri se impune ca acest raport juridic să fie analizat pe fond de către prima instanță. În privința recursului declarat de pârâtă, Curtea reține că acesta a fost respins, având în vedere situația de fapt reținută în faza de judecată anterioară - în lipsa unor dovezi care să fi condus la schimbarea acesteia - la care a raportat dispozițiile de drept aplicabile, la care a făcut trimitere și instanța anterioară, dând aceeași dezlegare raportului juridic dedus judecății, toate aceste aspecte echivalând cu neevocarea fondului.
Curtea nu poate primi nicio susținere în sensul că în recursul pârâtei s-ar fi evocat fondul în contra aspectelor de ordin doctrinar și chiar de practică judiciară, care au stabilit în sensul că evocarea fondului implică stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment. S-a conchis atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudență că o astfel de situație, respectiv de evocare a fondului, nu se întâlnește în cazul în care instanța a respins recursul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
Ca atare, Curtea, apreciind că prin decizia de recurs ce se cerere a fi revizuită nu a fost evocat fondul, în raport de art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
În baza art. 326 cu referire la art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga revizuenta la suma de 10.171,45 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat ocazionat în această cale de atac extraordinară, față de faptul că intimata a formulat o asemenea solicitare, revizuenta căzând în pretenții prin respingerea cererii de revizuire, aceasta nefăcând nicio opunere, fiind de acord cu acest cuantum în condițiile în care este dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. T. M. S.A. împotriva deciziei civile nr.2280/13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, contradictoriu cu intimata ..
Obligă revizuienta la 10.171,45 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I
2 ex/31.05.2013
----------------------------------------------------
T.B-Sectia a III-a Civila – I.S.
- C.G.
- M.H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 839/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 653/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
