Obligaţie de a face. Decizia nr. 1876/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1876/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1876/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1876
Ședința publică de la 11.12.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant Z. C. R., împotriva sentinței civile nr. 2390 din 20.12.2012 și a încheierii din 21.08.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. C. S.A., A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și cu intimații intervenienți L. V. D. G. și L. V. V. E. – decedați – prin moștenitori G. M.-E., L.-V. I., B. G., S. G. și R. M.-M..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant Z. C. R. personal, avocatul A. N., în calitate de reprezentant al intimatei pârâte S.C. C. S.A., în baza împuternicirii avocațiale . nr. 146, eliberată de Baroul Prahova, atașată la fila 84 din dosar, lipsind intimata pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului și intimații intervenienți G. M.-E., L.-V. I., B. G., S. G. și R. M.-M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar prin serviciul registratură al instanței, a unor cereri formulate de către numiții B. G. și S. G., în calitate de moștenitori ai defunctei intimate interveniente L. V. V. E., prin care solicită a se lua act că nu doresc să participe la judecată, respectiv că nu au nici o pretenție legată de obiectul dosarului de față, urmând să nu suporte nici o cheltuială de judecată ce ar putea fi generată de desfășurarea prezentului proces.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, precizând că își menține cererile astfel cum au fost formulate.
De asemenea, solicită cheltuieli de judecată potrivit dovezilor existente deja la dosarul cauzei, urmând a se avea în vedere și decontul din 11.12.2014 la care a anexat cheltuielile justificative.
Curtea, față de împrejurarea că decesul intimatului intervenient L.-V. D.-G. a intervenit la data de 15.08.2009, anterior pronunțării hotărârii recurate, pune în vedere părților să pună concluzii și în raport de acest aspect, al lipsei capacității procesuale de folosință a acestei părți la data pronunțării hotărârilor recurate.
Recurentul reclamant consideră că se impune menționarea moștenitorilor celor doi intervenienți defuncți și care sunt îndreptățiți la despăgubiri, urmând a se avea în vedere pozițiile exprimate prin înscrisurile atașate la dosar a celor doi moștenitori referitoare la renunțarea la drepturi.
Avocatul intimatei pârâte S.C. C. S.A. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. Având în vedere, însă, incidentul procedural sesizat de către instanță, potrivit cu care moștenitorii intimatului intervenient L.-V. D.-G. ar fi trebuit citați anterior pronunțări hotărârii recurate, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la 20.11.2006 sub nr._/3/2006, reclamanta S.C. C. SA a chemat în judecată pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea parțială a Deciziei nr. 308/26.09.2006 emisă de pârâtă, în ce privește competența reclamantei de a emite o decizie în calitate de persoană juridică deținătoare a terenului revendicat în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în anul 2003, prin cererea înregistrată la societatea reclamantă, sub nr.326/10.02.2003, numiții L. V. D. G., L. V. V. E. și Z. R. C. au solicitat restituirea terenului în suprafață de 998,78 mp.
În conformitate cu disp. art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta și-a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea pârâtei A., cu adresa nr. 4590 din 17.02.2003, dată de la care nici notificatorii inițiali și nici A. pentru Valorificarea Activelor Statului nu au mai notificat-o pe reclamantă cu privire la existența ori inexistența terenului în patrimoniul societății .
La data de 18.10.2006, pârâta A. a comunicat reclamantei Decizia nr.308/2006, declinându-și competența soluționării notificării în favoarea reclamantei, față de reconstituirea amplasamentului efectuată de expertul Tutu D. și față de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Reclamanta nu poate însă să restituie suprafața de teren vizată de Decizia nr.308/2006, având în vedere că terenul nu îi aparține și nu i-a aparținut niciodată, astfel că nu are calitatea de persoană juridică deținătoare.
Dosarul nr._/3/2006 a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 222 pronunțată la 17.02.2009, în sensul admiterii acțiunii S.C. C. SA și anulării parțiale a Deciziei nr. 308/26.09.2006 emisă de pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S., în ceea ce privește art. 3 al acestei decizii, reținând, pe baza probatoriului administrat, că terenul în suprafață de 998,7 m.p. aparține . .>
Apelul declarat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 222/17.02.2009 a fost admis de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă prin Decizia civilă nr. 508/22.10.2009, pronunțată în Dosarul nr._/3/2006, sentința apelată fiind desființată și cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului București.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._._ și a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 2242/14.12.2011, în sensul constatării perimării cererii de chemare în judecată formulată de .>
Cererea de intervenție principală (admisă în principiu la 17.02.2009) și cererea de introducere în cauză a altor persoane ( în temeiul art.57 C.pr.civ.), formulate de intervenientul Z. C. în Dosarul nr._/3/2006, la 20.01.2009, au fost disjunse, în temeiul art.55 C.pr.civ., la termenul din 17.02.2009, formându-se Dosarul nr._ 6/2009.
Prin cererea ce face obiectul Dosarului nr._, reclamantul Z. C. R. a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 308/2006, concomitent cu emiterea unei decizii noi, care să o înlocuiască pe cea veche, și care să cuprindă întreg patrimoniul revendicat, respectiv cca. 11.000 m.p. teren împreuna cu construcțiile aferente.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că decizia A. nr.308/2006 a fost întocmită eronat, deoarece nu ține seama de întregul imobil revendicat (teren și construcții) și a generat următoarea chestiune prejudicială: clădirile revendicate nu au fost demolate și există in situ; suprafața de teren revendicată este de cea. 11.000 m.p, iar A. face referire (însumat) numai la 9.544,05 m.p, respectiv: 8,545,35 m.p deținuți de Macomb S.A și Teleconstrucția S.A; 998.70 m.p deținuți de C. - S.A., astfel încât rezultă o suprafață în minus de 1.455,95 m.p (11.000 m.p - 9.544,05 m.p) neacordată și neelucidată.
Precizează că terenul revendicat a fost cumpărat de autorul reclamantului (și ai celorlalți doi beneficiari ai deciziei contestate, L.-V. D. G. și L.-V. V. E.) C. S. (M.) de la Nagop Nalbadian, conform actului de vânzare cumpărare nr._/19.10.1949, însoțit de Proces Verbal înregistrat sub același număr și la aceeași dată de Tribunalul I. - Secția I-a Civilă Comercială, și transcris în Registrul de transcripțiuni la Grefa Tribunalului I., sub nr.6900 din 19 octombrie 1949.
Deși reclamanta . susține că nu deține și nu a deținut niciodată teren pe amplasamentul considerat de A. ca făcând obiectul revendicării, apreciază că din întreaga suprafață revendicată de cca. 11.000 m.p, suprafața în litigiu de 998,70 m.p, reprezintă numai o (mică) parte, și se pune problema soluționării apartenenței sau neapartenenței acestei părți la acest întreg. Arată că din acest considerent, trebuie să se cunoască mai întâi cu certitudine întregul, ceea ce înseamnă că trebuie să se cunoască planul de situație al terenului revendicat, iar după aceasta, identitatea tuturor deținătorilor de teren de pe acest amplasament, cu suprafețele deținute, și forma juridică de deținere.
Se demonstrează astfel că soluționarea notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 trebuie să preceadă soluționarea cauzei ..
Judecarea cu prioritate a chestiunii prejudiciale este asigurată prin posibilitatea de suspendare a celei de a doua cauze, până la soluționarea definitivă a celei dintâi.
În susținerea cererii de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a celorlalte două persoane notificatoare și în favoarea cărora, alături de reclamantul Z. C. R., s-a emis decizia contestată în cauză, reclamantul a arătat că acestea sunt persoane interesate în cauză, fiind considerate „persoane îndreptățite" la acordarea despăgubirilor în baza Legii nr.10/2001, în calitate de moștenitori. A mai precizat că procesul ar putea necesita cheltuieli de judecată comune, caz în care acestea se suportă în funcție de cotitatea succesorală iar Codul fiscal dispune că în cazul neprecizării cotei indivize, toți proprietarii plătesc în mod egal respectiv că ceilalți doi moștenitori trebuie consultați în expertiza tehnică judiciară dispusă de instanță.
La data de 13.04.2009, pârâta S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Această a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este titulara terenului ce se revendică, fapt constatat și prin expertiza care s-a dispus în dosarul nr. nr._/3/2006 – Secția a V-a Civilă, concluzia fiind aceea că suprafața de 998.7 m.p. situată în București, . află în incinta S.C. MACOMB S.A. și nu în incinta S.C C. S.A.
De asemenea a invocat excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu, motivat de faptul că reclamantul Z. C. R. a depus cererea în ședința din data de 17.02.2009, în momentul când instanța a acordat cuvântul pe fond, moment în care a avut loc "închiderea dezbaterilor".
La data de 15.05.2009, pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii față de A., având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 29 și următoarele, din Legea nr. 10/200, este obligatoriu ca notificarea sa se comunice instituției publice implicată în privatizare, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005 Titlul VII privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin decizia motivata nr. 308/26.09.2006, A. a soluționat notificările nr. 584/2002 și nr. 771/2002 a petenților L. V. D. G., L. V. I., și Z. C. R., privind imobilul compus din teren și construcții, situat în București, ., în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicata. Prin aceasta decizie motivata au fost soluționate de către A. pretențiile privind imobilul în suprafața de 8545,35 mp care se afla în patrimoniul S.C. MACOMB SA și S.C. TELECONSTRUCTIA SA București, privatizate de A., și s-a dispus declinarea către Primăria Municipiului București pentru competenta soluționare a notificărilor în ce privește imobilele preluate de stat și demolate, conform art. 10 și 32 din lege, aspecte necontestate.
Decizia emisa de A. ca urmare a soluționării notificărilor nr. 584/2002 și nr. 771/2002, formulate de petenții L. V. D. G., L. V. I. și Z. C. R., privind restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcții, situat în București, ., a fost contestată în instanță de care S.C. C. SA, (art. 3 din decizie), Dosar nr._/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civila în curs de soluționare.
S.C. C. SA, București a contestat numai art. 3 din decizie, prin care A. a declinat către această societate competența de soluționare a notificărilor privind suprafața de 998,7 mp, din terenul revendicat aflat în patrimoniul acestei societăți comerciale, conform dispozițiilor art. 21 alin. 2 din lege.
In consecință, se poate constata că prin cererea de intervenție și cererea de introducere în proces a celorlalți beneficiari ai Deciziei se solicită acordarea de despăgubiri care deja au fost recunoscute și stabilite de A. în condițiile art. 29 din Legea nr.10/2001/R, prin emiterea Deciziei motivată nr. 308/26.09.2006, așadar acestea nu sunt întemeiate.
Așa cum s-a mai arătat, în prezenta cauză se solicită stabilirea unui drept la despăgubiri care deja a fost recunoscut și stabilit de A. prin Decizia motivata nr.308/26.09.2006 care a fost contestata (numai art.3 din decizie) și numai de către ., care face obiectul dosarului nr._/3/2006 și urmează a fi verificata legalitatea acestei decizii de către instanța de judecată.
Se poate constata ca Decizia nr. 308/26.09.2006 a fost emisă în favoarea reclamantului Z. C. R. și a pârâților L. V. D. G. și L. V. I., ca urmare a soluționării notificărilor nr. 584/2002 și nr. 771/2002 privind imobilul revendicat și soluția din Dosarul nr._/3/2006, aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București, Secția a - V-a civilă, privind despăgubirile, va profita indiscutabil și acestora.
In aceiași ordine de idei, prin Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 s-a stabilit în mod cert regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În considerarea celor expuse, A. apreciază ca și-a executat obligațiile legale în condițiile Legii nr. 10/2001/R prin emiterea Deciziei motivate nr. 308/26.09.2006 prin care a fost stabilit dreptul la despăgubiri, așadar cererile din prezenta cauză nu sunt întemeiate și legale și nu se poate reține nici o obligație în sarcina A. în prezenta cauză.
A. a solicitat, prin întâmpinarea formulată, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei cu nr._/3/2006 .
Prin încheierea de la 19.05.2009, constatând că prin sentința civilă nr. 222/17.02.2005 pron. în dosar nr._/3/2006 s-a admis acțiunea S.C. C. S.A. și s-a anulat decizia nr. 308/2006 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S., decizie a cărei anulare se solicită și în cauza de față, instanța a dispus, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 C.pr.civilă, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr._/3/2006.
Măsura suspendării judecării cauzei a fost menținută prin încheierea dată la 12.10.2009, instanța reținând că dosarul nr._/3/2006 nu a fost soluționat irevocabil și văzând în acest sens dispozițiile art.244 alin.2 C.pr.civ.
La data de 26.06.2012, cauza cu nr._ (a cărei judecată a fost suspendată la 19.05.2009) a fost repusă pe rol, având în vedere soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2006 (înregistrat, pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a civilă, urmare desființării Sentinței civile nr. 222/17.02.2009 prin Decizia civilă nr. 508/22.10.2009, pronunțată în Dosarul nr._/3/2006, sub nr._._, dosar soluționat prin Sentința civilă nr. 2242/14.12.2011, devenită irevocabilă prin nerecurare).
La termenul din 20 noiembrie 2012, Tribunalul a pus în discuția părților excepția tardivității contestației formulată împotriva Deciziei nr.308/2006, excepție procesuală peremptorie și absolută, examinată cu prioritate, în conformitate cu disp.art.137 alin.1 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.2390/20.12.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de tardivitate a contestației și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv formulată contestația formulată de reclamantul Z. C. R..
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul Z. C. R. a solicitat (alături de intervenienții în interes propriu, introduși în cauză la cererea reclamantului, în temeiul art.57 C.pr.civ.) A., prin notificările cu nr.584/2002 și 771/2002, restituirea în natură a imobilului - teren și construcții - situat în București, sectorul 4, ..
Prin decizia cu nr.308/26.09.2006, A. a respins cererea de restituire în natură a imobilului, reținând că imobilul se încadrează în ipoteza reglementată de art.29 din Legea nr.10/2001; a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru teren în suprafață de 8545,35 m.p.; a dispus înaintare a deciziei și a documentelor aferente către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a declinat competența de soluționare a notificărilor, în temeiul art.21 alin. 2 din Legea nr.10/2001, către . suprafața de teren de 998,7 m.p., considerată ca fiind în patrimoniul acestei societăți, și către Primăria Municipiului București, în temeiul art.10 și 32 din Lege, pentru soluționarea notificărilor sub aspectul stabilirii măsurilor reparatorii pentru construcțiile preluate și ulterior demolate.
Prin adresa nr. VP 1/_/10.10.2006 (astfel cum rezultă din notificarea aflată între filele 6 și 7 în dosar_ ), A. a comunicat notificatorilor decizia nr.308/26.09.2006. Primirea acestei decizii la scurtă vreme după data emiterii a fost confirmată și de reclamant la termenul din 20.11.2012.
Reclamantul solicită, în prezenta cauză, anularea deciziei nr.308/ 26.09.2006, afirmând că suprafața de teren pentru care notificatorii sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii este mai mare decât ce pentru care, prin Decizia contestată, s-a recunoscut dreptul la acordarea măsurilor reparatorii, ceea ce echivalează cu afirmarea respingerii implicite a notificării pentru diferența de teren în privința căreia reclamantul (alături de ceilalți notificatori) se pretinde persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Față de acestea și având în vedere că s-a răspuns notificării, Tribunalul a constatat că persoana îndreptățită, nemulțumită de răspunsul entității notificate, avea posibilitatea de a contesta decizia de soluționare a notificării, în condițiile art.26 alin.3 Legea nr.10/2001.
În situația dată, față de momentul comunicării Deciziei A. către notificatori (10.10.2006), au trecut mai mult de 30 de zile, prezenta contestație, formulată pe calea intervenției principale, fiind înregistrată la 20.01.2009.
Cum, potrivit celor mai sus arătate, A. a soluționat notificările și a comunicat notificatorilor decizia de soluționare, iar, în speță, nu se invocă, așadar, refuzul nejustificat al entității notificate de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite, instanța de fond a apreciat că nu poate soluționa pe fond o contestație formulată tardiv, nefiind în ipoteza avută în vedere I.C.C.J. - Secțiile Unite, la pronunțarea Deciziei nr. XX/19.03.2007 .
Susținerile reclamantului, potrivit cărora cererea sa de intervenție a fost admisă în principiu și, ca atare, nu se mai poate pune problema tardivității contestației sale, au fost înlăturate, reținându-se că potrivit art. 52 alin.1 C.pr.civ., instanța verifica dacă terțul (ce a intervenit voluntar în un cauză) justifică un interes și pretinde un drept propriu, dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, dacă în raport cu natura litigiului dintre reclamant și pârât, intervenția voluntară este admisibilă și dacă cererea de intervenție este făcută în termen ( sub acest din urmă aspect verificarea fiind făcută în raport de disp.art.50 C.pr.civ.).După admiterea în principiu a cererii de intervenție urmează cercetarea în fond a cauzei, instanța fiind ținută, însă conf.art.137 alin.1 C.pr.civ., să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor procesuale care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Z. C. R., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare, recurentul reclamant a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând autoritatea de lucru judecat, respectiv încheierea din 19.05.2009, rămasă irevocabilă și încheierea din 12.10.2012 rămasă tot irevocabilă – ambele pronunțate în același dosar nr._ de aceeași instanță – Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Astfel, la termenul din 17.02.2009, reclamantul a depus la instanța de fond cerere de intervenție principală în cauza S.C. C. S.A. versus ANAF în dosarul nr._/3/2006 al aceleiași instanțe, solicitând obligarea pârâtei A. la anularea deciziei nr.308/2006 concomitent cu emiterea unei decizii noi, care să o înlocuiască pe cea veche, și care să cuprindă întreg patrimoniul revendicat, respectiv cca. 11.000 m.p teren împreună cu construcțiile aferente.
Anexat cererii de intervenție principală a depus și cerere de introducere în proces pentru ceilalți 2 moștenitori, persoane îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001 - L. V. D. G. și L. V. V. E..
La data de 17.02.2009 instanța a admis cererea de intervenție principală a reclamantului, a disjuns cauza și a hotărât ca discuțiile pe fond să aibă loc la termenul următor, când va judeca și cererea de introducere în proces a celorlalți 2 moștenitori, care a fost astfel aprobată. S-a format astfel un nou dosar cu nr._ având ca obiect prezenta cauză.
Prin încheiereadin 19.05.2009 rămasă irevocabilă, în dosarul nr._ - instanța a suspendat prezenta cauză până la soluționarea irevocabilă a acțiunii înregistrate în dosarul nr._/3/2006 al Tribunalului București. Ulterior, reclamantul a constatat că în actele de procedură calitatea procesuală a părților este citată neconform, drept pentru care în data de 6.10.2010 a depus prin registratura instanței cerere pentru stabilirea calității procesuale corecte de reclamanți pentru ceilalți
doi moștenitori (L. V. D. G. și L. V. E.) .
Cererea s-a judecat la termenul din 12.10.2010 când instanța prin încheierea din 12.10.2012 rămasă irevocabilă, a respins excepția perimării și a menținut măsura suspendării judecății cererii de chemare în judecata formulată de reclamanții Z. C. R., L. V. D. G. și L. V. V. în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului, dispusă prin încheierea din 19,05.2009.
Deși instanța de fond își întemeiază excepția pe dispozițiile art.137 alin.1 C.proc.civ, aceasta a invocat excepția inadmisibilității pentru motive de procedură - respectiv nedepunerea în termen de către reclamant a contestației împotriva deciziei A. nr.308/2006 - omițând că o contestație împotriva A. a fost depusă în termen de ., și că în această împrejurare reclamantul a depus cerere de intervenție principală formulată tot împotriva A. cu respectarea procedurii legale constatată de instanță prin cele două încheieri irevocabile sus citate, care au dobândit astfel autoritate de lucru judecat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1200, pct.4, art.66, art.312 și art. 304pct.9 C.proc.civ.
La data de 10.09.2013, recurentul a formulat recurs și împotriva încheierii din data de 21.08.2013.
În motivare, recurentul a arătat că încheierea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, întrucât dosarul de față s-a format prin disjungerea cauzei principale din dosarul nr._/3/2009, al aceleiași instanțe în care sunt părți reclamanta C. SA și AAAS, în calitate de pârâta în timp ce în prezentul dosar, are calitatea de reclamant, recurentul, numiții L. V. D. G. și L. V. V. au calitatea de intervenienți în nume propriu iar A. are calitatea de pârâtă, astfel încât CEPLI SA nu are calitate procesuală pasivă.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri fiind anexate la dosar: adresa nr. 5639/19.02.2011 emisă de AAAS, dovezi referitoare la efectuarea de cheltuieli de judecată de către recurent, procura autentificată sub nr. 276/18.07.2001 de către BNP S. Tanbarana, adresa nr. C 5777-C 5778 /15.10.2014 emisă de Camera Notarilor Publici București, certificatul de moștenitor nr. 45/ 21.12.2009, emis de BNP P. Iunia C., certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 03/ 20.02.2014, emis de BNP Chiparcă F. B., procura autentificata sub nr. 56/06.02.2014 de către BNP P. Iunia C..
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Tribunalului București – 21.11.2006- prezenta cauză este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865 ( Codul de procedură civilă ), conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Analizând legalitatea sentinței civile recurate prin prisma criticilor cu a căror analiză a fost legal investită, cu prioritate din perspectiva motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, invocat la termenul de judecată din data de 11.12.2014, Curtea reține următoarele:
Astfel, așa cum rezultă din referatul întocmit de grefa instanței ca efect al verificării evidentelor INEP și din certificatul de moștenitor nr. 45/21.12.2009, eliberat de BNP P. Iunia C., intimatul intervenient L. V. D. G., a decedat la data de 15.08.2009.
Rezultă, așadar fără echivoc, că atât sentința instanței de fond ce a fost pronunțată la data de 20.12.2012, cât și încheierea din 21.08.2013, ce fac obiect al prezentei căi de atac, au fost adoptate după decesul acestei părți.
Curtea retine, totodată, că una dintre condițiile esențiale de exercițiu al oricărei acțiuni civile este reprezentată de capacitatea procesuală de folosință ce constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Astfel, conform art.41 alin.1 din Codul de procedură civilă, poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în viață, atât la data sesizării instanței, dar și pe parcursul procesului, capacitatea de folosință presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerințe.
Conform art.7 alin.(1) din Decretul nr.31/1954, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează la moartea acesteia. Or, capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul acestuia.
Tot astfel, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a fost definită în mod constant în literatura juridică și în jurisprudență ca fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, actele de procedura făcute de o persoană fără capacitatea de folosința fiind nule, sancțiune aplicabilă și în cazul actelor de procedura făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință (capacitate ce a încetat prin deces).
Ca urmare, cum numai persoanele care au folosința drepturilor civile pot să fie parte în judecată, conform art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă, rezultă că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor legale menționate.
Pe de altă parte, potrivit art. 43 alin. 1 din Codul de procedură civilă, lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii. Sancțiunea lipsei capacității de folosință este nulitatea absolută a actului îndeplinit de o astfel de persoană sau a actului îndeplinit față de o astfel de persoană.
În același timp, Curtea apreciază că normele înscrise în art. 243 pct. 1 din Codul de procedură civilă, ocrotesc nu doar interesul privat al moștenitorilor părții decedate,ci, determinarea interesului ocrotit se impune a fi raportată la buna desfășurare a actului de justiție și la asigurarea desfășurării corecte și echitabile a procesului civil. Or, interesul ca hotărârile judecătorești să fie producătoare de efecte, pentru a pune capăt situațiilor litigioase incerte, în scopul realizării stabilității raporturilor juridice, este unul de ordine publică.
Cum în cauză, așa cum rezultă din înscrisurile anterior analizate, intervenientul L. V. D. G., era decedat la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanță, consecința este aceea că atât sentința recurată cât și încheierea din 21.08.2013, sunt lovite de nulitate, în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fără să poată fi aplicabile dispozițiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform cărora, decesul părții nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv.
P. considerentele expuse, apreciind că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 304 pct.5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va dispune casarea în tot atât a sentinței recurate, cât și încheierii subsecvente ce face, de asemenea, obiect al recursului, cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare în fond, la Tribunalul București.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere necesitatea stabilirii și menționării în actele procesuale realizate, cu claritate, a cadrului procesual subiectiv (având în vedere cererile cu care a fost sesizată și normele procesuale incidente) dar și împrejurarea că, așa cum s-a statuat în mod constant în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru ca termenul de 30 zile prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 să înceapă să curgă, este necesar a se verifica în prealabil comunicarea efectivă a dispoziției contestate, către notificatorul care formulează contestația, urmând a fi avute în vedere sub acest aspect, inclusiv înscrisurile administrate în prezenta cale de atac.
Tot astfel, în rejudecare, va fi analizata și cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată, cu luarea în considerare a culpei procesuale a părților litigante.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant Z. C. R., împotriva sentinței civile nr. 2390 din 20.12.2012 și a încheierii din data de 21.08.2013, ambele pronunțate de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. C. S.A., A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și cu intimații intervenienți L. V. D. G. și L. V. V. E. – decedați – prin moștenitori G. M.-E., L.-V. I., B. G., S. G. și R. M.-M..
Casează sentința civilă și încheierea recurate și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/9.01.2015
-------------------------------------------
T.B-Secția a V-a – N.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1862/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 558/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
