Obligaţie de a face. Decizia nr. 252/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2016 în dosarul nr. 252/2016
DOSAR NR._
RO M A N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 252R /2016
Ședința publică din data de 14 martie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR B. A. S.
JUDECĂTOR: C. M. S.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: V. Ș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1345A/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în cauza civilă având ca obiect ca obiect: „obligația de a face”.
Părțile în prezentul proces sunt: recurentul pârât reclamant S. M. I., intimații pârâți S. M. M., . și intimata reclamantă pârâtă V. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât reclamant reprezentat de avocat Rapanu A. C. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă pârâtă personal și asistată de avocat R. M. cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, împrejurarea că procedura de citare este legală.
Reprezentantul recurentului pârât reclamant arată că, în opinia sa este lipsă de procedură cu intimata S. M. M. întrucât pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu este menționat numărul apartamentului.
Curtea, în urma verificării, constată procedura legal îndeplinită având în vedere că pe dovada îndeplinirii procedurii de citare cu această parte este menționat numărul apartamentului.
Reprezentantul recurentului pârât reclamant depune la dosar notă de probatoriu și un set de înscrisuri, prin care solicită ca instanța să pună în vedere intimatei reclamante să depună la dosar toate facturile pentru perioada în litigiu, respectiv 29.10._14, facturi care să conțină și verso-ul acestora, în care este menționat consumul pentru perioada facturată.
De asemenea, solicită emiterea unei adrese către intimata . pentru a depune la dosar facturile aferente celor două imobile aferente perioadei în litigiu.
Reprezentantul intimatei reclamante pârâte solicită respingerea probelor solicitate de către recurent întrucât se tinde la dovedirea unei situații de fapt care este dată de nivelul consumului, ori acesta a fost tranșat de către un expert.
Curtea, în urma deliberării respinge probele solicitate având în vedere că acestea țin de stabilirea situației de fapt și având în vedere că, prin motivele de recurs se solicită casarea, respectiv modificarea deciziei și se invocă probe noi.
Încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată, de către recurentul pârât reclamant.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului recursului.
Reprezentantul recurentului pârât având cuvântul în susținerea recursului arată că, în mod incorect, instanța de apel a observat limitele în care a fost investită instanța de fond, având în vedere că, în opinia sa, în mod corect, instanța de fond a observat că cererea precizatoare depusă pentru termenul de judecată din data de 23.05.2013, este o cerere modificatoare.
Arată că, inițial instanța fusese investită cu obligarea recurentului la plata unei sume pentru perioada 2009 până la momentul pronunțării hotărârii, iar la data de 23.05.2013 era trecut termenul prima zi de înfățișare prevăzut de codul de procedură civilă pentru a mai preciza acțiunea vizând o altă perioadă.
În susținerea motivelor de recurs arată că, la instanța de apel, intimata a precizat că nu mai solicită acordarea dobânzii legale, însă instanța de apel a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a analizat cererea depusă la data de 23.05.2013 ca fiind o cerere modificatoare și a obligat recurentul și la plata unei sume ce reprezenta dobânda legală, deși se renunțare la acest capăt de cerere.
Arată că, deși, în fața instanței de apel a fost criticat modul de soluționare a excepțiilor invocate, în fața primei instanțe, instanța de apel nu a analizat motivele de apel și din acest punct de vedere, iar suma reținută în sarcina recurentului nu reprezintă suma corectă.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, cu obligarea intimatei reclamante pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante pârâte având cuvântul în combaterea recursului arată că singura deficiență a hotărârii primei instanțe a fost calificarea cererii depusă la data de 23.05.2013 ca fiind o cerere modificatoare, în realitate aceasta fiind o cerere precizatoare întemeiată pe dispozițiile art. 132 Cod pr. Civilă și precizează că intimata nu a renunțat la capătul de cerere privind dobânda.
Precizează că, în mod corect, atât instanța de fond cât și instanța de apel au observat reaua credință a recurentului, astfel că solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentantul recurentului arată că la termenul de judecată din data de 5.12.2012 instanța a pus în vedere intimatei să-și precizeze cererea și să timbreze la valoarea pretinsă, iar la termenul următor instanța a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind dobânda legală.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8000/25.06.2014 Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte acțiunea principală, dar și cererea reconvențională formulată de reclamanta V. C. în acțiunea conexă, în contradictoriu cu pârâții S. M. I., S. M. M. A. și S.C A. N. București SA.
S-a dispus obligarea pârâților să desființeze un racord la conducta de apă a imobilului situat în București, ., Sector 2, corp C fiind obligați pârâții și la despăgubiri către reclamantă.
S-a reținut că pârâții au încălcat normele de instalare a conductelor de apă.
Prin decizia civilă nr. 1345/2015 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă apelul declarat de pârâtul S. a fost respins ca nefondat .
Prin aceeași decizie a fost admis apelul reclamantei, iar sentința a fost schimbată în parte, în sensul că s-a majorat cuantumul despăgubirilor datorate de pârât.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat pe critica privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra excepțiilor invocate; nu s-a făcut dovada cotei de 7/8 reținută la calcularea consumului de apă; nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 114/1996 referitoare la coproprietate și nici cele privind servitutea de apeduct; sentința civilă nr. 1069/2006 nu îi este opozabilă; nu s-au luat în considerare infracțiunile de fals și uz de fals privind declarația soției sale, ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1069/2006; contractul din 01.02.2005 nu este act adițional; s-a menționat greșit dispozitivul sentinței civile nr. 1069/2006 în sensul că se referă la „contract” și nu la „un contract”; despăgubirile au fost stabilite nelegal; s-a dispus greșit înlăturarea din cauză a pârâtei S.C A. N.; a fost nelegal obligat la desființarea racordului; greșit instanța de apel a apreciat că nu a fost criticată hotărârea de fond pe aspectul excepțiilor invocate de reclamantă la prima instanță și pe care judecătorul nu s-a pronunțat.
Recursul este nefondat.
În legătură cu primul și ultimul motiv de recurs, referitor la excepțiile asupra cărora nu s-ar fi pronunțat judecătorul fondului, vom constata că aceste excepții au fost calificate de judecătorul fondului, prin încheierea din data de 10.04.2013, ca fiind apărări de fond și au fost analizate în consecință prin considerentele sentinței, aspect asupra căruia pârâtul nu a avut a formula critici prin motivele de apel.
Cu privire la calculul cotei de 7/8 pentru care pârâtul a fost obligat la despăgubiri, reținem că acesta s-a bazat pe consumul total de apă, suportarea de către părți, în mod diferențiat în timp a facturilor de consum, raportate la numărul de persoane, una singură reclamanta și 7 persoane, pârâții, aspecte care au determinat firesc și proporția de plată – 1/8 față de 7/8.
În legătură cu criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 114/1996 și a celor privind servitutea și coproprietatea, vom reține că pârâtul invocă în sprijinul susținerilor sale definirea formală a unor termeni din Legea nr. 114/1996 (condominiul) apreciind noțiunea de conductă comună doar la spațiul interior al unei clădiri cu mai multe apartamente. Interpretarea pârâtului este eronată și restrictivă pentru că relevanța juridică a Legii nr. 114/1996 constă în existența unei conducte comune de aprovizionare, fiind lipsit de interes dacă această conductă se află în curtea comună a imobilului sau în construcția propriu-zisă.
Cu privire la critica referitoare la „destinațiunea proprietarului” vom constata de asemenea că susținerea pârâtului este pur formală și nerelevantă juridic și va fi respinsă pentru că, din actele depuse la dosar este necontestat că respectiva conductă de apă a fost montată pentru alimentarea imobilului, fără a distinge asupra împărțirii sau nu a imobilului în una ori mai multe unități locative.
În legătură cu neopozabilitatea față de pârât a sentinței civile nr. 1069/2006 a Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială vom reține că prin respectiva hotărâre s-a constatat nulitatea contractului încheiat de pârâta S. M. cu S.C A. N. și obligarea acestei din urmă societăți să încheie un contract de alimentare cu apă, cu reclamanta. Sentința a fost pusă în executare, dar pârâtul a contestat-o pe cale judecătorească, demersul său fiind însă respins prin sentința civilă nr._/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București. Această ultimă sentință reține în considerentele sale atât dreptul reclamantei de a beneficia de alimentarea cu apă, dar și reaua credință a pârâților de a nu se conforma unei hotărâri judecătorești, refuzând încheierea unui nou contract de furnizare a apei, cu respectarea și a dreptului reclamantei de alimentare cu apă a imobilului proprietatea sa.
Pentru aceste considerente, apreciem că, deși strict formal, doar din perspectiva neparticipării la litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 1069/2006, această hotărâre nu este opozabilă pârâtului, acesta este ținut, atât prin efectul general obligatoriu al unei hotărâri judecătorești, dar și prin dispozițiile exprese ale sentinței civile nr._/2007 să respecte efectele sentinței civile nr. 1069/2006.
Critica privind falsul și uzul de fals va fi respinsă. Așa cum au reținut și judecătorii apelului, sentința civilă nr. 1069/2006 nu s-a bazat pe declarația soției pârâtului, ci pe faptul real al existenței a doi proprietari cu drepturi proprii de branșare la conducta comună de apă, pe bază de contracte distincte încheiate cu furnizorul de apă.
Critica privind natura juridică a contractului încheiat de pârât cu S.C A. N. în anul 2005 va fi înlăturată. Prin sentința civilă nr. 1069/2006 s-a dispus neechivoc nu doar nulitatea contractului din anul 2004, ci și obligarea părților de a încheia noi contracte, atât reclamanta, cât și pârâta S., astfel încât, chiar dacă am accepta că respectivul contract din anul 2005 are existență de sine stătătoare și nu a fost expres anulat prin hotărâre judecătorească, a devenit lipsit de relevanță juridică în condițiile în care, cum arătam, părțile au fost obligate la încheierea unor noi contracte, în considerarea situației juridice a doi proprietari cu drepturi proprii de racordare la rețeaua de apă.
Vom respinge și critica privind terminologia „contract – un contract” pentru că, pe de o parte, acest aspect a fost lămurit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr._/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, iar pe de altă parte, că distincția dintre cele două formulări nu ar aduce nici o modificare din punct de vedere juridic în speța de față, în raport de întregul ansamblu probatoriu administrat și din care rezultă neechivoc dreptul fiecărui proprietar la alimentarea cu apă din branșamentul comun.
Despăgubirile au fost legal stabilite pe baza facturilor emise de S.C A. N., raportate la perioada pentru care au fost solicitate și la numărul de persoane consumatoare pentru fiecare unitate locativă.
Critica pârâtului privind greșita „înlăturare din dosar” a S.C A. N. va fi respinsă pentru că se raportează la ipoteza că în felul acesta pârâtul ar fi fost privat de posibilitatea de a administra anumite probe cu înscrisuri deținute de S.C A. N.. Susținerea este greșită motivat de faptul că administrarea unei probe considerate utile de către judecător nu este condiționată de prezența sau nu într-o cauză a unei entități care ar deține înscrisuri relevante în susținerea acelui litigiu.
Va fi respinsă și critica privind nelegala obligare a pârâtului de a desființa racordul de apă pe care acesta l-a instalat în considerarea argumentelor judecătorilor apelului și ai fondului la care achiesăm, că montarea acelui racord s-a făcut prin încălcarea prevederilor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă vom respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă vom obliga pe recurentul pârât la 2400 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât reclamant S. M. I. împotriva deciziei civile nr. 1345A/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți S. M. M., . și intimata reclamantă pârâtă V. C..
Obligă pe recurentul pârât la 2400 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă V. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. GC 2 ex
21.03.2016
Jud. apel: E. P. J.
G. R.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 42/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
