Anulare act. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 116/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 116A /2016
Ședința publică din data de 19 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR S. T.
JUDECĂTOR: P. F.
GREFIER: G. M. V.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 891/ 06.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în cauza civilă având ca obiect – anulare act, contestație.
Părțile în prezentul proces sunt apelanții-reclamanți S. V. și S. T., cu domiciliul ales la CIAv. O. N., în C., ..17, ., . și intimata-pârâtă C. Națională pentru C. I., cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți. reprezentați de avocat N. E., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul apelanților-reclamanți invederează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului apelului.
Apărătorul apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei nr.1621/ 13.08.2014 și obligarea intimatei-pârâte să emită titlu de despăgubire în procedura prevăzută de art.41 alin.3 din Legea nr.165/2013, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.11.2014 la Tribunalul București, reclamanții S. V. și S. T. au chemat în judecată pe pârâta C. Națională pentru C. I. și au solicitat anularea Deciziei de Compensare nr. 1621/13.08.2014 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea Titlului de despăgubire pentru imobilul situat în C., județul D., în valoare de 193.176 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că emiterea Deciziei de Compensare nr. 1621/2014 s-a realizat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 165/2013 care impun emiterea titlului de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu a deciziei de compensare prin puncte.
Că în urma notificării formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 a fost emisă de către Primăria Municipiului C. Dispoziția nr. 3048/24.01.2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat situat în Municipiul C., județul D., imposibil de restituit în natură.
Prin sentința civilă nr. 610/23.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a dispus obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în localitatea C., județul D., iar recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca neîntemeiat.
S-a reținut că interesul justificat de reclamanți în emiterea Titlului de despăgubire față de decizia de compensare prin puncte a cărei anulare se solicită rezidă în aceea că plata sumelor de bani prevăzute în titlul de despăgubire se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale începând cu data de 01.01.2014.
A fost depusă la dosar decizia de Compensare prin puncte nr. 1621/13.08.2014 emisă de C. Națională pentru C. I., precum și actele ce au stat la baza emiterii acesteia.
Pârâta C. Națională pentru C. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introduse de reclamanți ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 891 din 06.07.2015, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanții S. V. și S. T., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru C. I..
P. a hotărî astfel, examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 3048/24.01.2006 emisă de Primăria Municipiului C. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către reclamanți pentru imobilul notificat sub nr. 272/N/2002, imposibil de restituit în natură, situat în orașul C., județul D..
Prin sentința civilă nr. 610 din 23.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., devenită irevocabilă, a fost obligată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în beneficiul reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în localitatea C., județul D., conform Dispoziției nr. 3048/2006 dată de Primăria Municipiului C..
Prin Decizia de compensare nr. 1621/13.08.2014 s-a validat Dispoziția Primăriei Municipiului C. nr. 3048/2006 emițându-se decizia de compensare prin 193.176 puncte în favoarea numiților S. V. și S. T., referitor la imobilul situat în Municipiul C., județul D..
În cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor care au fost preluate în mod abuziv în regimul anterior, fiind modificată procedura inițială de soluționare a dosarelor de despăgubire.
Conform prevederilor actului normativ menționat, evaluarea imobilelor care formează obiectul deciziilor emise de entitățile stabilite de lege se realizează prin aplicarea grilei notariale valabilă la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. și se exprimă în puncte, numărul de puncte calculându-se după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru respectivul imobil.
Potrivit acestei legi, C. Națională pentru C. I. are ca atribuții validarea sau invalidarea deciziilor emise de entitățile prevăzute de lege, aprobând sau nu punctajul ce a fost calculat, astfel că în situația validării se procedează la emiterea deciziei de compensare prin puncte referitor la imobilul care a fost preluat în mod abuziv, în cauza de față fiind validată Dispoziția nr. 3048/2006 dată de Primăria Orașului C., prin emiterea de către C. Națională pentru C. I. a deciziei de compensare prin 193.176 puncte referitor la imobilul situat în C., județul D..
Reclamanții au solicitat prin acțiunea pe care au promovat-o emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013 și făcând referire la sentința civilă nr. 610/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C., județul D..
Conform art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 se prevede că C. Națională pentru C. I. emite titlul de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor numai în dosarele care au fost aprobate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a legii, precum și în situația în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a legii, instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor, însă, în cauza de față, nu se regăsesc situațiile expuse, așa încât, devin incidente dispozițiile punctului 5 din lege dacă se are în vedere faptul că a fost pronunțată o hotărâre irevocabilă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, hotărâre prin care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la soluționarea dosarului de despăgubire, fără a se stabili cuantumul despăgubirilor.
Date fiind considerentele arătate, întrucât în mod just a fost emisă de C. Națională pentru C. I. decizia de compensare prin puncte referitor la imobilul situat în localitatea C., județul D., instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții S. V. și S. T., care o consideră netemeinică, arătând următoarele:
În fapt, prin contestația formulată au solicitat anularea Deciziei de Compensare nr. 1621/13.08.2014, emisă de C. Națională pentru C. I. și obligarea acesteia să le emită Titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub numărul 272/N/2002, situat în localitatea C., ., județul D., în valoare de 193.176 lei, arătând că prin decizia de compensare contestată, în mod nelegal s-au stabilit măsuri compensatorii.
Prin Dispoziția nr. 3048/24.01.2006, emisă de Primarul municipiului C., s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 272/N/2002 situat în localitatea C., ., județul D., dispoziție ce nu a fost contestată.
Dispoziția, împreună cu întreaga documentație în baza căreia a fost emisă, s-a înaintat la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii Titlului de Despăgubire, înregistrându-se Dosarul nr._/CC din 04.05.2006.
Deoarece emiterea Titlului de despăgubire a fost amânată nejustificat, au chemat în judecată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a fi obligată la emiterea acestuia, cauza formând obiectul dosarului nr._, înregistrat la Curtea de Apel C..
Prin sentința nr. 610/23.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., pârâta C. Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C., ., Județul D., conform Dispoziției nr. 3048/2006 a Primarului Municipiului C..
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat, conform Deciziei nr. 237/18.01.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apelanții-reclamanți învederează că atât la data pronunțării sentinței civile nr. 610/23.11.2011 de Curtea de Apel C., cât și Deciziei nr. 237/18.01.2013, de Înalta Curte de Casație și Justiție, era în vigoare Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Conform procedurii în vigoare, la acel moment, controlul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era limitat la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natural procedura administrativă urmând să se finalizeze prin emiterea, de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, astfel:
„16.10. După primirea dosarelor prevăzute la pct. 16.1 – 16.5 și 16.7, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri. Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în ceea ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură.
16.11. După analizarea dosarelor conform prevederilor pct. 16.10, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societăți de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către C. Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
16.12. După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
16.13. (…) Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante, în măsura în care acestea din urma formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.
16.14. În baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13. C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”
În speță, la data de 18.02.2013 dreptul la despăgubiri reprezentă pentru reclamanți un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul nr. I la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însoțit de speranța legitimă că aceștia vor primi titlu de despăgubire potrivit unei legislații în vigoare la acel moment.
Lipsa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire s-a datorat exclusiv culpei pârâtei, respectiv C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care nu a înțeles să se conformeze nici dispozițiilor legale în vigoare la acel moment și nici să execute o hotărâre judecătorească pronunțată la data de 23.11.2011, rămasă definitivă și irevocabilă la 18.01.2013.
Prin apariția Legii nr. 165/2013, atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost transmise Comisiei Naționale pentru C. I. care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, astfel cum dispun prevederile art. 17 din aceeași lege.
În această situație, chiar dacă Legea nr. 165/2013 a adăugat între atribuțiile comisiei nou înființate și alte atribuții decât cele avute de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acest lucru nu îi dă posibilitatea Comisiei Naționale pentru C. I. să refuze executarea unei hotărâri judecătorești executorii pronunțate în contradictoriu cu antecesoarea sa.
Prin raportare la principiul obligativității hotărârilor judecătorești, rezultă că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu dau dreptul Comisiei Naționale pentru C. I. de a repune în discuție fondul dreptului și de a emite o decizie de compensare, aceste verificări fiind făcute de către instanță, la momentul pronunțării sentinței nr. 610/23.11.2011.
O altă interpretare ar conduce la încălcarea puterii judecătorești de către puterea legislativă, care ar putea, prin promulgarea unor legi ulterioare pronunțării hotărârilor judecătorești, să lipsească de eficiență și de forță juridică o hotărâre executorie și, în final, la încălcarea principiului securității juridice, principiu ce se plasează printre principiile de interpretare a Convenției și pe care judecătorul român este obligat să-l aplice cu precădere.
De altfel, în doctrină și jurisprudență, s-a decis constant că hotărârea judecătorească este supusă condițiilor de fond și de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunțată, fără ca legea nouă să se poată aplica acesteia.
Dispozițiile art. 4 teza a II-a, potrivit cărora această procedură urma să se aplice și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 88/2014 a Curții Constituționale a României, datorită încălcării principiului neretroactivității legii.
Față de declararea neconstituțională a art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 88/2014 a Curții Constituționale a României, arată apelanții-reclamanți, rezultă că dispozițiile acestei legi, nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, începute înainte de . legii și deci, cu atât mai mult proceselor finalizate înainte de . acestei legi, ceea ce, în opinia lor, a creat serioase probleme de interpretare și aplicare a acestor noi dispoziții, unor raporturi juridice născute sub imperiul Legii nr. 10/2001 și Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
De altfel, și Legea nr. 165/2013, în cap. VI – Dispoziții tranzitorii și finale, art. 41, prevede obligația – și posibilitatea – pentru C. Națională pentru C. I. să emită titluri de despăgubire, în două modalități:
- fie prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 41 alin. 3), în cazul dosarelor aprobate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înainte de . prezentei legi;
- fie prin aplicarea procedurii instituite de dispozițiile art. 21 din aceeași lege, specifică Comisiei Naționale pentru C. I. (art. 41 alin. 5).
În opinia lor, arată apelanții-reclamanți, dacă legiuitorul a permis ca C. Națională pentru C. I. să emită titluri de despăgubire în procedura specifică Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 41 alin. 3), în cazul dosarelor aprobate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înainte de . prezentei legi, cu atât mai mult, această procedură se impunea și în situația de speță, când obligația emiterii titlului de despăgubire fusese dispusă printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, înainte de . prezentei legi, dar neemiterea acestuia s-a datorat refuzului intimatei de a pune în executare aceasta hotărâre.
În mod greșit, instanța de fond, respingând acțiunea, a apreciat că dosarul lor nr._/CC/04.05.2006 nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 41 alin. 3.
În vederea aplicării art. 41 din Legea nr. 165/2013 sintagma "dosare aprobate" trebuie interpretată în raport cu procedura specifică Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reglementată prin Titlul VII din Legea 247/2005 și Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente aprobate prin HG nr. 1095/2005.
În procedura administrativă reglementată prin aceste acte normative dosarele privind acordarea de despăgubiri parcurgeau următoarele etape respectiv: etapa transmiterii și înregistrării, etapa analizării sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului care face obiectul notificării, etapa evaluării, etapa emiterii titlului de despăgubire.
Având în vedere și cele mai sus reținute cu privire la faptul că "dosar aprobat" nu poate fi echivalent cu dosarul în care s-a emis deja titlu de despăgubire, se constată că singura etapă în care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea putere decizională, putând refuza acordarea de despăgubiri prin echivalent era etapa analizării sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării pentru motivul că restituirea în natură a imobilului notificat era posibilă.
Ulterior parcurgerii acestei etape, îndreptățirea persoanei ce a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 la acordarea de despăgubiri prin echivalent nu mai putea fi pusă în discuție, rămânând a fi analizat doar cuantumul despăgubirilor la care aceasta era îndreptățită.
Oricum, obligația de a emite reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire, aferentă imobilului situat C., ., județul D., a fost instituită în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin sentința civilă nr. 610/23.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., rămasă definitivă și irevocabilă și transmisă Comisiei Naționale pentru C. I. în baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
În speță, cum C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat executarea unei hotărâri judecătorești executorii, aceasta nu înseamnă că și-a pierdut autoritatea de lucru judecat astfel încât, C. Națională pentru C. I., care a preluat atribuțiile vechii comisii, este obligată, la rândul său, să execute această hotărâre, pronunțată în contradictoriu cu antecesoarea sa.
Astfel, înainte de . Legii nr. 165/2013, procedura de restituire prin echivalent ajunsese la momentul emiterii titlului de despăgubire, lipsa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire datorându-se exclusiv culpei pârâtei, respectiv C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care nu a înțeles să se conformeze nici dispozițiilor legale, în vigoare la acel moment și nici să execute o hotărâre judecătorească pronunțată la data de 23.11.2011, rămasă definitivă și irevocabilă la 18.01.2013 cu 5 luni înainte de . prezentei legii.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel formulate, Curtea retine urmatoarele:
Prin ., definitiva si irevocabila, s-a admis in parte actiunea reclamantilor S. V. si S. T. si a fost obligata parata C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita reclamantilor titlul de despagubire pentru imobilul situat in C., ., conform Dispozitiei nr. 3048/2006 a Primarului Municipiului C. .
P. a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut in esenta refuzul nejustificat al păratei de a solutiona . notificarea formulata de reclamanti in temeiul dispozitiilor Lg. 10/2001 .
Ulterior pronuntarii acestei hotarari, a intrat in vigoare OUG 4/2012, in baza careia procedura de emitere a deciziilor reprezentand titlul de despagubire a fost suspendata in intervalul 15.03.2012 – 15.05.2013 .
Dupa aceasta perioada de suspendare a fost adoptata Lg. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist din Romania, care modifica procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Lg. 10/2001
In temeiul dispozitiilor art. 17 alin 1 si art. 21 din Lg. 165./ 2013 C. N. pentru C. imobilelor a emis Decizia de compensare nr. 1621/ 2014, ce face obiectul prezentei cauze, in baza acestui act fiind validata Dispozitia Primarului Municipiului C. si acordandu-se reclamantilor 193.176 puncte in compensare .
Apelantii reclamanti invoca in apel gresita interpretare si aplicare a prevederilor Lg. 165/2013, in sensul ca in speta erau incidente dispozitiile art. 41 alin 3 si nu dispozitiile art. 41 alin 5 ,raportat la art. 21, astfel cum a retinut instanta de fond .
Apreciaza apelanti ca procedand astfel, parata a incalcat efectele puterii de lucru judecat ale hotararii nr. 610/2011 .
Se solicita totodata ca la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire sa fie avute in vedere dispozitiile art. 16-17 din titlul VII al Lg. 247/2005, in prezent abrogate .
Curtea retine ca, in conformitate cu prevederile art . 1 alin 2 din Lg. 165/2013: ”
În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.”
Conform prevederilor art. 41:
” Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) P. îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21. ”
In cuprinsul prevederilor art. 21 se face vorbire despre compensarea prin puncte .
Se va retine ca prin dispozitiile art. 41 alin 5 din lege s-a stabilit practic ca in cazul cererilor de despagubire in care au fost pronuntate hotarari judecatoresti sub imperiul vechii legi, solutionarea pe cale administrativa a dosarelor se va face in procedura reglementata de art 21 .
Curtea apreciaza ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.41 alin 5, ce fac trimitere la dispozitiile art. 21, astfel cum in mod corect a retinut si instanta de fond, avand in vedere ca reclamantii detineau o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila la momentul intrarii in vigoare a Lg. 165/2013, hotarare prin care s-a constatat nesolutionarea . a notificarii formulate, insa nu s-au stabilit despagubiri banesti, astfel incat acestia nu se afla in ipoteza reglementata in cuprinsul alin 1 si 3 al textului de lege susmentionat .
Este nefondata critica formulata de apelanti, prin care se invoca culpa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, in sensul ca aceasta nu a înțeles să se conformeze nici dispozițiilor legale în vigoare la acel moment și nici să execute o hotărâre judecătorească pronunțată la data de 23.11.2011, rămasă definitivă și irevocabilă la 18.01.2013, cata vreme in cauza sunt incidente dispozitiile art. 41 alin 5 din Lg. 165/2013 raportat la dispozitiile art. 21 din lege, care stabileau o noua procedura de solutionare a cererilor de despagubire .
De asemenea, se va retine ca fiind nefondata si critica prin care se invoca incalcarea prevederilor art 1 din Protocolul nr. I la CEDO, in sensul ca in cauza s-a schimbat doar modalitatatea obtinerii despagubirilor – din despagubiri banesti in despagubiri stabilite prin puncte, conform noii legi, astfel incat nu se poate considera ca prin aceasta se aduce atingere dreptului la despagubiri invocat de reclamanta .
P. aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 480 N.c.pr.civila urmeaza sa respinga apelul, ca nefondat .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți S. V. și S. T., cu domiciliul ales la CIAv. O. N., în C., .. 17, ., ., împotriva sentinței civile nr. 891 din 06.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Națională pentru C. I., cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sectorul 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. T. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. ST
Tehnored. ST/PS 5 ex.
24.02.2016
Jud. fond: C. T.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 121/2016. Curtea de Apel... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 229/2016. Curtea de... → |
|---|
