Pretenţii. Decizia nr. 1375/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1375/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2012 în dosarul nr. 1375/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.1375R

Ședința publică de la 3 iulie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - R. P.

JUDECĂTOR - A. P.

JUDECĂTOR - A. V.

GREFIER - G.-M. V.

***********

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă P. C. și de recurenta-pârâtă-reclamantă V. E., împotriva deciziei civile nr.1087A/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-intervenienți P. V. și P. V., având ca obiect „succesiune – partaj judiciar”.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 26 iunie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 3 iulie 2012.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 14.12.2007, sub numărul de mai sus, reclamanta P. C. a chemat în judecată pe pârâta V. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma defuncților O. M. și O. I.; - să se stabilească calitatea părților de copărtași; - să se stabilească cotele ce li se cuvin părților; - să se lichideze starea de indiviziune prin individualizarea și predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin; - să se dispună în principal revocarea pentru neexecutarea sarcinii a legatului universal lăsat de către defunctul O. I. în favoarea pârâtei V. E., iar în subsidiar reducerea acestui legat; - să i se atribuie reclamantei imobilul-construcție ce face parte din bunurile succesorale; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că numita O. M. a decedat la data de 06.02.1997, iar numitul O. I. la data de 02.01.2007, ambii având ultimul domiciliu în București, ., sector 4.

Reclamanta a învederat că masa succesorală lăsată de către defuncta O. M. se compune din: imobilul-teren arabil situat în extravilanul sectorului 4 al Municipiului București, în suprafață de 5.000 mp, amplasat în . propriu al defunctei, dobândit înainte de căsătorie conform titlului de proprietate nr._/23.02.1995 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor București; cota indiviză de ½ din imobilul-teren situat în București, ., sector 4, în suprafață de 690 mp, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. 5500/520 din data de 11.08.1956 de notariatul de Stat - Raionul N. B., bun comun dobândit de către defunctă în timpul căsătoriei cu numitul O. I., cealaltă cotă de ½ aparținând acestuia din urmă; cota indiviză de ½ din imobilul-construcție-casă de locuit, din paiantă, compus din 2 camere și o marchiză, în suprafață de 70 mp, edificat în anul 1956 de către defuncta O. M. împreună cu soțul acesteia, O. I., constituind bun comun al acestora, cealaltă cotă de ½ aparținând numitului O. I..

Reclamanta a susținut că este moștenitoarea testamentară a defunctei O. M., mama sa, în calitate de legatar universal. A mai arătat reclamanta că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. I. se compune din: cota de ½ din imobilul-teren situat în București, ., sector 4, în suprafață de 690 mp, achiziționat în timpul căsătoriei cu defuncta O. M.; cota indiviză de ½ din imobilul-construcție-casă de locuit, din paiantă, compus din 2 camere și o marchiză, în suprafață de 70 mp, edificat în anul 1956 de către defunctul O. I. împreună cu soția acesteia, O. M..

Reclamanta a susținut că moștenitorii defunctului O. I. sunt pârâta V. E., în calitate de fiică, moștenitor testamentar, beneficiară a unui legat universal cu sarcină, și reclamanta, în calitate de fiică, moștenitor legal rezervatar.

Reclamanta a arătat că la data de 04.04.1996, defuncta O. M., mama sa, prin testamentul autentificat prin încheierea nr. 1880 de Biroul Notarial „Mentor” a instituit-o în calitate de legatar universal, lăsându-i tot ceea ce s-a menționat anterior ca făcând parte din masa succesorală a acesteia și rugându-i pe soțul său, O. I., și pe cealaltă fiică a sa, pârâta P. C., să-i respecte ultima dorință. A mai arătat reclamanta că la data de 22.02.1999, defunctul O. I., tatăl său, prin testamentul autentificat prin încheierea nr. 748 de Biroul Notarial „D. Ș.” a lăsat pârâtei P. C. un legat universal cu sarcină, a cărei revocare o solicită, întrucât pârâta nu a executat sarcina. A precizat reclamanta că până la data încetării sale din viață, defunctul O. I. a fost întreținut numai de ea, reclamanta fiind cea care a contribuit la procurarea alimentelor, a medicamentelor și a asistenței medicale atunci când a fost necesar. Reclamanta a menționat că pentru situația în care nu se va dispune revocarea legatului universal cu sarcină, solicită reducerea acestuia până la cotitatea disponibilă, chiar și în situația unei revocări parțiale.

Reclamanta a solicitat să îi fie atribuite casa de locuit și terenul aferent, cu obligarea sa la plata unei sulte către pârâtă, solicitând a se ține seama de cota-parte ce îi revine, precum și de faptul că a edificat construcții pe terenul în discuție, respectiv o cameră în plus, bucătărie, baie, și a adus îmbunătățiri constând în canalizare, apă, etc., fără a întâmpina refuz din partea pârâtei. A mai arătat reclamanta că ambii defuncți au fost îngrijiți de ea, până la încetarea lor din viață ea locuind cu aceștia în imobilul-casă de locuit ce face parte din masa succesorală.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 728 C.civ., art. 659-art. 660 C.civ., art. 888 C.civ., art. 930 coroborat cu art. 830 C.civ., art. 847-art.848 C.civ., art. 736 C.civ., art. 14 C.pr.civ. și art. 6739 C.pr.civ.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu martori și cu expertiză.

La termenul de judecată de la 14.02.2008, pârâta V. E. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat: - să se partajeze averea succesorală rămasă de pe urma defuncților O. M. și O. I.; - să se stabilească masa bunurilor de împărțit; - să se stabilească calitatea de copărtași a părților; - să se stabilească cotele ce se cuvin părților; - să se lichideze starea de indiviziune prin individualizarea bunurilor ce li se cuvin părților; - să se dispună revocarea legatului universal, testament, făcut de autoarea părților, O. M., în favoarea reclamantei P. C., întrucât nu este făcut în forma prevăzută de lege, iar în subsidiar să se dispună reducțiunea acestuia; - să se respingă cererea reclamantei de revocare a legatului universal instituit în favoarea sa de tatăl său O. I., întrucât și-a executat toate sarcinile izvorâte din acesta; - să se constate că are un drept de retenție asupra imobilului-casă de locuit situat în București, ., sector 4, întrucât a făcut îmbunătățiri și a extins imobilul cu 2 camere de locuit și 2 verande în anii 1976 și 1977, urmând ca valoarea de retenție să fie stabilit prin expertiză; - să îi fie atribuit reclamantei P. C. imobilul, construcție și teren aferent, situat în București, ., sector 4, cu obligarea acesteia de a-i plăti sulta reprezentând valoarea cotei ce i se cuvine, iar terenul arabil în suprafață de 5.000 mp să fie atribuit părților în natură, conform cotelor lor.

În motivare, pârâta a arătat că moștenitoare ale numiților O. I. și O. M. sunt reclamanta și pârâta. Numitul O. I. a decedat la data de 02.01.2007, iar numita O. M. la data de 06.02.1997, ambii având ultimul domiciliu în București, ., sector 4. Masa succesorală lăsată de către defuncta O. M. se compune din: imobilul-teren arabil situat în extravilanul sectorului 4 al Municipiului București, în suprafață de 5.000 mp, amplasat în . în timpul căsătoriei acesteia cu numitul O. I. conform titlului de proprietate nr._/23.02.1995 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor București, fiind bun comun al soților, cu care s-au înscris în C.A.P. Jilava, așa cum rezultă din adresa nr. 1990/07.02.2008 a Primăriei Jilava, și pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului arătat; cota indiviză de ½ din imobilul-teren situat în București, ., sector 4, în suprafață de 690 mp, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. 5500/520 din data de 11.08.1956 de Notariatul de Stat - Raionul N. B., bun comun dobândit de către defunctă în timpul căsătoriei cu numitul O. I., cealaltă cotă de ½ aparținând acestuia din urmă; cota indiviză de ½ din imobilul-construcție-casă de locuit, din paiantă, compus din 2 camere și o marchiză, în suprafață de 70 mp, edificat în anul 1956 de către defuncta O. M. împreună cu soțul acesteia, O. I., constituind bun comun al acestora, cealaltă cotă de ½ aparținând numitului O. I..

Pârâta a arătat că moștenitori ai defunctei O. M. sunt O. I., în calitate de soț supraviețuitor, și reclamanta și pârâta, în calitate de fiice.

A mai susținut pârâta că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. I. se compune din: cota de ½, plus cota de ¼ din ½ moștenită în calitate de soț supraviețuitor, din imobilul-teren situat în București, ., sector 4, în suprafață de 690 mp, achiziționat în timpul căsătoriei cu defuncta O. M.; cota indiviză de ½ din imobilul-construcție-casă de locuit, din paiantă, compus din 2 camere și o marchiză, în suprafață de 70 mp, edificat în anul 1956 de către defunctul O. I. împreună cu soția acesteia, O. M., bun comun al acestora.

Pârâta a arătat că moștenitorii defunctului O. I. sunt reclamanta, fiică, și pârâta, fiică și moștenitor testamentar.

Pârâta a mai susținut că, în temeiul art. 890, art. 930 și art. 931 C.civ., solicită revocarea testamentului pentru că nu este făcut în forma prevăzută de lege, în sensul că partea prin care se testează este olografă, fără ca scrisul să-i aparțină mamei sale, iar semnătura nu are certitudinea că îi aparține acesteia. A susținut pârâta că de existența testamentului lăsat de mama sa în favoarea reclamantei a aflat abia în momentul în care a primit copia de pe acțiunea din acest dosar.

Pârâta a mai susținut că, având în vedere vârsta înaintată, mama sa nu mai era în toate facultățile mintale. A mai arătat că apreciază că testamentul a fost dat de mama sa ca urmare a relelor tratamente la care era supusă de reclamantă, a stărilor de violență și incertitudine existente la data încheierii testamentului. Pârâta a menționat că în perioada în care a fost dat testamentul, mama sa era foarte bolnavă, iar o perioadă de timp, ce coincide cu data când a fost autentificat testamentul, sora sa a profitat de absența ei și, sub amenințare și prin violență, a determinat-o pe mama lor să autentifice acest testament.

Pârâta a învederat că testamentul trebuie revocat întrucât numai ea a fost cea care a contribuit la întreținerea mamei sale, a contribuit exclusiv la cheltuielile de înmormântare și a pomenirilor creștinești. Pârâta a arătat că testamentul trebuie revocat și pentru că reclamanta i-a refuzat mamei lor fără cuvânt întreținere și alimente după autentificarea testamentului, iar după moartea mamei lor, i-a adus grave injurii memorii acesteia. Pârâta a învederat că nu a putut introduce acțiune în termen de un an, întrucât nu a avut cunoștință de existența testamentului.

Pârâta a solicitat să se respingă cererea reclamantei de revocare a legatului universal instituit în favoarea ei de tatăl lor, O. I., întrucât a executat toate sarcinile izvorâte din acesta, în sensul că în ultimii 15 ani înaintea morții acestuia, doar ea a avut grijă de el, acordându-i întreținere constând în alimente, medicamente, curățenie și alte îngrijiri necesare existenței zilnice.

Pârâta a susținut că are un drept de retenție asupra imobilului din ., în sensul că a extins imobilul cu 2 camere și 2 verande, a reparat acoperișul, tâmplăria, vopsitorii, întreținere curentă. A mai arătat că evaluează provizoriu acest drept de retenție la suma de 3.000 lei noi.

Pârâta a solicitat să îi fie atribuit reclamantei P. C. imobilul, construcție și teren aferent, situat în București, ., sector 4, cu obligarea acesteia de a-i plăti sulta reprezentând valoarea cotei ce i se cuvine, iar terenul arabil în suprafață de 5.000 mp să fie atribuit părților în natură, conform cotelor lor. În acest sens, pârâta a arătat că imobilul este ocupat în mod abuziv de către sora sa și familia acesteia. A mai arătat că ea a locuit împreună cu familia sa în camerele pe care le-a construit împreună cu soțul său, însă datorită certurilor provocate de reclamantă și de soțul acesteia, precum și comportamentului violent al acestora, a fost nevoită să se mute în altă locuință, dar părinții au rămas tot în îngrijirea sa. Pârâta a învederat că ea a construit cele 4 camere cu acordul părinților ei, cărora le acorda îngrijirea necesară traiului zilnic.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei în sensul că ar fi construit o cameră în plus, bucătărie, baie și îmbunătățiri constând în canalizare și apă, în realitate părinții lor au construit un garaj căruia reclamanta i-a dat destinația de bucătărie și baie, iar canalizarea și apa au fost făcute de către tatăl lor în timpul vieții sale.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 659, art. 669, art. 728, art. 830, art. 930 și art. 931 C.civ.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei, cu martori și cu expertiză de specialitate.

La data de 06.03.2009, reclamanta-pârâtă P. C. a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. E., prin care a solicitat: - să se constate că legatul universal instituit de către defuncta O. M. în favoarea sa este întocmit în forma prevăzută de lege, respectiv forma autentică, conform art. 860 C.civ. și Legii nr. 36/1995, și să se respingă excepția nulității absolute invocate de pârâta-reclamanta V. E.. A arătat reclamanta-pârâtă că partea prin care autoarea a testat este olografă, întrucât a fost întocmită la domiciliul autoarei, unde au venit notarul public I. L. și notarul stagiar G. L., numita O. M. nefiind deplasabilă, fapt consemnat în testament. Reclamanta-pârâtă a susținut că testamentul a fost semnat de autoare în fața notarului, testamentul făcând deplină dovadă până la înscrierea în fals.

În principal, să se constate că a intervenit decăderea pârâtei-reclamante din dreptul de a mai cere revocarea legatului universal instituit de către defuncta O. M. în favoarea sa pentru ingratitudine (injurii grave aduse memoriei acesteia), conform art. 931 C.civ., iar în subsidiar să se constate că acțiunea în revocarea legatului universal pentru ingratitudine este neîntemeiată. Reclamanta-pârâtă a susținut că pârâta-reclamantă a avut cunoștință de existența testamentului încă din luna ianuarie 1997, dovadă în acest sens fiind înscrisurile din dosarul nr. 11.278/1997 al Judecătoriei sectorului 4 București, având ca obiect partaj judiciar după defuncta O. M.. A mai arătat reclamanta-pârâtă că pârâta-reclamantă folosește denumirea generică „injurii grave aduse memoriei mamei lor”, fără a indica cu exactitate o astfel de injurie gravă, susținerea pârâtei-reclamante fiind neconformă realității.

Să se constate că refuzul fără cuvânt de întreținere și alimente, invocat fără temei de pârâta-reclamantă, nu determină revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine în raport de art. 930 C.civ. coroborat cu art. 831 C.civ.

În principal, să se ia act că înțelege să invoce excepția prescripției dreptului de a cere anularea pentru violență și lipsa discernământului a legatului universal instituit de către defuncta O. M. în favoarea sa, conform art. 9 din Decretul nr. 167/1958, întrucât pârâta-reclamantă a avut cunoștință de existența testamentului încă din luna ianuarie 1997, iar în subsidiar să se constate că nu sunt incidente nici violența, viciu de consimțământ, și nici lipsa discernământului, condiție pentru existența unui consimțământ valabil, invocate de pârâta-reclamantă, și să se respingă acțiunea în anularea legatului universal ca neîntemeiată, se ia act că înțelege să invoce excepția prescripției acțiunii în reducțiunea legatului universal instituit de către defuncta O. M. în favoarea sa, conform art. 3 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, pârâta-reclamantă având cunoștință de existența testamentului încă din luna ianuarie 1997, să se ia act că insistă asupra faptului că imobilul-teren arabil situat în extravilanul sectorului 4 al Municipiului București, în suprafață de 5.000 mp, constituie bun propriu al autoarei sale O. M., fiind dobândit înainte de căsătoria cu defunctul O. I., de la mama acesteia, M. I..

A arătat reclamanta-pârâtă că pârâta-reclamantă a susținut că acest bun este bun comun al soților O. I. și O. M. în raport de o cerere nedatată și fără număr de înregistrare, semnată de ambii soți și trimisă Primăriei Jilava, care în aceste condiții nu este relevantă, titlul de proprietate fiind emis numai pe numele defunctei O. M., să se dispună revocarea legatului universal făcut de autorul O. I. în favoarea pârâtei-reclamante pentru neexecutarea sarcinii, întrucât pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit sarcinile stabilite prin testament. A arătat reclamanta-pârâtă că, înainte de a se căsători, pârâta-reclamantă a locuit cu ea și cu părinții lor, la puțin timp după căsătorie, respectiv prin anul 1980, mutându-se din casa părintească, moment după care numai reclamanta-pârâtă s-a îngrijit de numiții O. I. și O. M.. A mai arătat reclamanta-pârâtă că pe tatăl lor, după ce acesta i-a făcut testament, pârâta-reclamantă îl vizita la 1-2 luni, iar în ultimele 6 luni de viață, săptămânal, însă reclamanta-pârâtă a fost cea care a stat lângă el, l-a dus la spital când a avut nevoie și l-a îngrijit, să se respingă cererea pârâtei-reclamante de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului-construcție, bun succesoral, situat în București, ., ca neîntemeiată. A arătat reclamanta-pârâtă că pârâta-reclamantă nu are detenția bunului pentru a invoca un drept de retenție asupra imobilului-construcție, bun succesoral, situat în București, . A. Reclamanta-pârâtă a mai arătat că cele două camere și două verande cu care a fost extins imobilul inițial nu au fost edificate de către pârâta-reclamantă singură, ci de soțul său, P. G., împreună cu soțul pârâtei-reclamante, V. D., din deșeuri aduse de la fosta societate „Autobuzul”, la care aceștia lucrau, în prezent fiind utilizate ca magazii, reclamanta-pârâtă făcând eforturi mari de întreținere a acestora, fiind în prezent la limita surpării. A susținut reclamanta-pârâtă că nu sunt adevărate afirmațiile pârâtei-reclamante referitoare la repararea acoperișului, la realizarea tâmplăriei, la vopsirea și la efectuarea întreținerii curente a imobilului-construcție. A mai arătat că garajul căruia i-a dat destinația de bucătărie a fost construit de ea împreună cu soțul său, P. G.. Reclamanta-pârâtă a susținut că nu deține imobilul în mod abuziv, întrucât nici unul dintre părinții părților nu s-au opus la locuirea sa și a familiei sale în imobil și nici la realizarea de edificii (o baie, o bucătărie, o cameră) și a altor îmbunătățiri (canalizare, apă).

În drept, reclamanta-pârâtă a invocat art. 115 și art. 116 C.pr.civ., art. 930 coroborat cu art. 831 alin. 1 și 2 C.civ., art. 860 C.civ., Legea nr. 36/1995 și art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din Decretul nr. 167/1958.

În dovedire, reclamanta-pârâtă a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu martori, cu interogatoriul pârâtei-reclamante și cu expertiză de specialitate.

Prin cererea precizatoare a cererii reconvenționale depusă la termenul de judecată de la 17.04.2008, pârâta-reclamantă V. E. a arătat că solicită ca din întreaga masă succesorală să îi revină numai suprafața de 2.500 mp înscrisă în titlul de proprietate nr._/23.02.1995, situată în extravilanul sectorului 4 București, . arătat pârâta-reclamantă că în situația în care nu se înțelege cu reclamanta-pârâtă, își menține cererea inițial formulată.

La termenul de judecată de la 17.04.2008, prima instanța a încuviințat pentru ambele părți probele cu înscrisuri, cu interogatorii reciproce și cu câte doi martori pentru fiecare. Martorii indicați de reclamanta-pârâtă au fost G. N. și I. G..

La termenul de judecată de la 05.06.2008, numiții P. V. și P. V. au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate faptul că au calitatea de proprietari asupra unei bucătării și a unei băi edificate pe terenul intravilan în suprafață de 690 mp, bun succesoral, și asupra unui gard la . și faptul că au făcut îmbunătățiri la imobilul-construcție situat în ., respectiv canalizare, apă, asfaltat curte și renovare casei.

În motivare, intervenienții au arătat că sunt fiul, respectiv nora reclamantei-pârâte P. C. și că bunurile menționate în partea introductivă a acestei cereri au fost realizate exclusiv prin contribuția lor financiară. Au mai arătat intervenienții că garajul pe care pârâta-reclamantă V. E. îl menționează ca făcând parte din bunurile succesorale rămase de pe urma celor doi autori, a fost transformat de ei în bucătăria și baia menționate anterior. Intervenienții au susținut că garajul a fost inițial construit de numitul P. G., soțul reclamantei-pârâte, împreună cu intervenientul P. V..

În drept, intervenienții au invocat dispozițiile art. 49 alin. 1 și 2, art. 50 alin. 1 și 2, art. 52 alin. 1 și art. 112 C.pr.civ.

În dovedire, intervenienții au solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul reclamantei-pârâte și al pârâtei-reclamante, cu înscrisuri și cu martori.

La termenul de judecată de la 09.10.2008, pârâta-reclamantă V. E. a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de numiții P. V. și P. V., prin care a solicitat respingerea acesteia.

A arătat pârâta-reclamantă că bucătăria și baia au fost edificate de către defunctul O. I. în urmă cu peste 15 ani și că asupra imobilului nu s-au făcut niciun fel de îmbunătățiri în ceea ce privește construcția, aceasta fiind așa cum a rămas după moartea defunctului O. I..

A susținut pârâta-reclamantă că și în situația în care ar fi construit ceva în ultimul timp, lucru de care nu are cunoștință, întrucât de la introducerea acțiunii de partaj judiciar nu i s-a mai permis să intre în casa părintească, intervenienții nu au avut acordul ei să construiască, știind că imobilul este în litigiu. A mai arătat că garajul a fost construit de către defuncții O. I. și O. M. și nu a avut niciodată destinația de baie și bucătărie.

În drept, pârâta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.

Tot la termenul de judecată de la 09.10.2008, reclamanta-pârâtă P. C. a depus la dosar cerere precizatoare a cererii principale, prin care a arătat că următoarele lucrări și construcții realizate asupra imobilelor-bunuri succesorale rămase de pe urma autorilor O. M. și O. I., situate în București, ., sector 4, au fost efectuate de intervenienții în interes propriu P. V. și P. V. și că este de acord a se constata că aceștia sunt constructori de rea-credință asupra bunului altuia: 1. alăturat casei de locuit ce a aparținut defuncților O. I. și O. M., intervenienții în interes propriu au construit o baie și o bucătărie; 2. intervenienții au acoperit cu glet una din camerele casei de locuit ce a aparținut defuncților (camera dinspre stradă, lângă care au anexat bucătăria), au montat la aceasta toc (ramă) și geamuri termopan, au schimbat ușa la această cameră, au refăcut un perete care, datorită uzurii, căzuse, au zugrăvit interiorul; 3. la camera alăturată celei descrise anterior au refăcut, tencuit și zugrăvit un perete care căzuse; 4. alăturat celei de-a treia camere au ridicat un hol din structură de scândură, pe care l-au izolat; 5. în anul 2004, au plătit lucrări și instalații pentru a aduce apă în curtea imobilului; 6. în anul 2004 au plătit lucrări de canalizare (pentru evacuarea apei uzate); 7. în anul 2005 au pus carton pe acoperiș; 8. în anul 2008 au cumpărat un gard și au plătit montarea acestuia la .; 9. în anul 2008 au asfaltat curtea imobilului.

A susținut reclamanta-pârâtă că la toate lucrările și construcțiile descrise, intervenienții au contribuit fizic și financiar, procurând materialele și plătind manopera. Reclamanta-pârâtă a precizat că în cererea introductivă de instanță a menționat o parte din lucrările și construcțiile descrise anterior ca fiind realizate de ea cu scopul de a i se atribui ei bunurile succesorale, respectiv imobilul-casă de locuit și terenul aferent, în raport de criteriile indicate de art. 6739 C.pr.civ., de comun acord cu fiul și cu nora sa, intervenienții din prezenta cauză. A mai arătat că ulterior aceștia au decis să intervină în procesul civil în care ea și sora sa sunt părți. Reclamanta-pârâtă a învederat că nu înțelege să invoce accesiunea imobiliară artificială.

La termenul de judecată de la 09.10.2008, intervenienții P. V. și P. V. au depus la dosar cerere precizatoare a cererii de intervenție în interes propriu, prin care au arătat că prin cererea formulată solicită a se constata doar că au calitatea de constructori de rea-credință asupra bunului altuia, fără a solicita să se stabilească și întinderea drepturilor ce decurg din această calitate. Intervenienții au motivat această solicitare prin faptul că, prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a fost de acord cu atribuirea imobilului, teren și construcție, situat în . către reclamanta-pârâtă, al cărei unic descendent este intervenientul P. V., acesta nedorind ca mama sa să fie obligată la satisfacerea creanței născută din faptul construirii.

Intervenienții au arătat că lucrările și construcțiile realizate de ei asupra imobilului din . constau în: 1. alăturat casei de locuit ce a aparținut defuncților O. I. și O. M., au construit o baie și o bucătărie; 2. au acoperit cu glet una din camerele casei de locuit ce a aparținut defuncților (camera dinspre stradă, lângă care au anexat bucătăria), au montat la aceasta toc (ramă) și geamuri termopan, au schimbat ușa la această cameră, au refăcut un perete care, datorită uzurii, căzuse, au zugrăvit interiorul; 3. la camera alăturată celei descrise anterior au refăcut, tencuit și zugrăvit un perete care căzuse; 4. alăturat celei de-a treia camere au ridicat un hol din structură de scândură, pe care l-au izolat; 5. în anul 2004, au plătit lucrări și instalații pentru a aduce apă în curtea imobilului; 6. în anul 2004 au plătit lucrări de canalizare (pentru evacuarea apei uzate); 7. în anul 2005 au pus carton pe acoperiș; 8. în anul 2008 au cumpărat un gard și au plătit montarea acestuia la .; 9. în anul 2008 au asfaltat curtea imobilului.

Au susținut intervenienții că la toate lucrările și construcțiile descrise, au contribuit fizic și financiar, procurând materialele și plătind manopera. Au mai arătat că interesul lor este ca toate lucrările indicate să nu fie considerate ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma autorilor O. M. și O. I..

În drept, intervenienții au invocat dispozițiile art. 111 C.pr.civ.

În dovedire, intervenienții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei-pârâte și al pârâtei-reclamante și cu martori și au depus la dosar doctrină și copii facturi fiscale, chitanțe și bonuri fiscale.

La data de 05.11.2008, intervenienții P. V. și P. V. au depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere precizatoare a cererii de intervenție în interes propriu, prin care au arătat că solicită a se constata doar că au calitatea de constructori de bună credință asupra bunului altuia, fără a solicita să se stabilească și întinderea drepturilor ce decurg din această calitate. Au susținut intervenienții că pentru realizarea lucrărilor și construcțiilor au avut acordul defunctului O. I., dar și pe cel al reclamantei-pârâte, iar pârâta-reclamantă a dat dovadă de o atitudine de toleranță și pasivitate. Au mai arătat că, din eroare, au precizat în cererea depusă la termenul de judecată de la 09.10.2008 că sunt constructori de rea-credință pe terenul altuia.

La termenul de judecată de la 13.11.2008, pârâta-reclamantă V. E. a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare a cererii principale formulată de reclamanta-pârâtă P. C., prin care a solicitat respingerea acesteia.

A arătat pârâta-reclamantă că intervenienții P. V. și P. V. nu au construit bucătăria și baia, întrucât acestea au fost amenajate de tatăl său O. I. în fostul garaj. A mai arătat că nu cunoaște până la această dată că intervenienții ar fi acoperit cu glet una din camere și ar fi refăcut și zugrăvit un perete. A susținut pârâta-reclamantă că la camera alăturată descrisă mai sus, tatăl său a zidit ușa despărțitoare și a tencuit spațiul respectiv. A mai arătat că în privința celei de-a treia camere, aceasta a fost construită de ea, izolația fiind făcută de soțul său și de ea. Pârâta-reclamantă a învederat că instalația de apă, canalizarea, cartonul pus pe acoperiș, gardul și montarea acestuia sunt lucrări făcute în anul 2004 de către defunctul O. I..

La termenul de judecată de la 13.11.2008, prima instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții P. V. și P. V., motivele fiind arătate prin încheierea de ședință de la aceeași dată.

La termenul de judecată de la 18.12.2008, prima instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul de cerere reconvențională având ca obiect anularea pentru violență și lipsă discernământ a legatului universal lăsat reclamantei-pârâte de către defuncta O. M. și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere reconvențională ca fiind prescris; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul de cerere reconvențională având ca obiect reducțiunea legatului universal lăsat reclamantei-pârâte de către defuncta O. M. și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere reconvențională ca fiind prescris; a admis excepția tardivității privind capătul de cerere reconvențională având ca obiect revocarea pentru ingratitudine a legatului universal lăsat reclamantei-pârâte de către defuncta O. M. și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere reconvențională ca fiind tardiv introdus; a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere principală având ca obiect revocarea legatului universal lăsat pârâtei-reclamante de către defunctul O. I. pentru neîndeplinirea sarcinii (întreținerea defunctului în timpul vieții acestuia), și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil. Motivele pentru care s-au dat aceste soluții au fost arătate prin încheierea de ședință de la aceeași dată.

Tot la termenul de judecată de la data de 12.02.2009, prima instanța a încuviințat pe cererea de intervenție în interes propriu probele cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei-pârâte și al pârâtei-reclamante și cu martorul G. N. pentru intervenienți, proba cu martorul G. N. pentru reclamanta-pârâtă și probele cu înscrisuri, cu interogatoriul intervenienților și cu doi martori, aceiași cu cei propuși pe cererea reconvențională, pentru pârâta-reclamantă.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 03.07.2009, în baza art.6736 C.pr.civ., prima instanța a admis în parte, în principiu, cererea principală precizată formulată de reclamanta-pârâtă P. C. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă V. E.. De asemenea, a admis în parte, în principiu, și cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă V. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. C..

În baza art. 651 C.civ., a constatat deschisă succesiunea defunctei O. M., decedată la data de 06.02.1997, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 4. A constatat, totodată, că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. M. se compune din următoarele bunuri succesorale: cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat aparținând numitului O. I., ca urmare a calității acestui imobil de bun comun, dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu defuncta O. M.; dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 5.000 mp, situat în extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrală 460-480, având următoarele vecinătăți: la nord - diverși deținători; la sud - Drumul Bercenarului; la est - M. I.; la vest - F. N..

A mai constatat instanța că de pe urma defunctei O. M. a rămas în calitate de unic moștenitor reclamanta-pârâtă P. C., fiica defunctei, ca legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr. 1880/04.04.1996 de B.N.P. „Mentor” din București.

În baza art.651 C.civ., instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului O. I., decedat la data de 02.01.2007, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 4.

De asemenea, a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. I. se compune din următoarele bunuri succesorale: cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, cotă ce a fost dobândită de către defunctul O. I. ca urmare a calității imobilului de bun comun, dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu defuncta O. M..

A mai constatat instanța că de pe urma defunctului O. I. au rămas ca moștenitori: reclamanta-pârâtă P. C., fiica defunctului, căreia, în calitate de moștenitor legal rezervatar, prin reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, îi revine cota de 1/3 din masa succesorală; pârâta-reclamantă V. E., fiica defunctului, căreia, în calitate de legatar universal și moștenitor legal rezervatar, prin reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, îi revine cota de 2/3 din masa succesorală.

Instanța a constatat, totodată, că în urma decesului părinților lor, reclamanta-pârâtă P. C. deține o cotă de 2/3, iar pârâta-reclamantă V. E. o cotă de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4.

De asemenea, a constatat că intervenienții în interes propriu P. V. și P. V. au efectuat următoarele lucrări de îmbunătățire la imobilul situat în București, ., sector 4, lucrări a căror valoare urmează a fi dedusă din valoarea la care imobilul menționat se va împărți între reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă: transformarea garajului în baie și bucătărie și amenajarea acestor două încăperi; renovarea camerei alăturată garajului menționat anterior; racordarea imobilului la rețeaua de apă și canalizare; acoperirea cu carton a acoperișului întregii case; cumpărarea și montarea gradului dinspre stradă; asfaltarea curții imobilului.

În motivarea încheierii de admitere în principiu, instanța a reținut următoarele:

Numiții O. I. și O. (fostă C.) M. s-au căsătorit la data de 06.12.1950, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie ..A. nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 4 București la data de 05.06.1995 (fila 216).

Reclamanta-pârâtă P. C. și pârâta-reclamantă V. E. sunt copiii numiților O. I. și O. M., rezultați din căsătoria acestora. Reclamanta P. (fostă O.) C. s-a născut la data de 26.03.1954, astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, eliberat de Sfatul Popular al Raionului N. B. la data de 30.03.1954 (fila 14). La data de 31.08.1974, reclamanta-pârâtă s-a căsătorit cu numitul P. G., luând numele de familie al acestuia, în acest sens fiind certificatul de căsătorie .. 5 nr._, eliberat de Consiliul Popular al sectorului 5 București la data de 31.08.1974 (fila 15). Pârâta-reclamantă V. (fostă O.) E. s-a născut la data de 10.06.1957, astfel cum rezultă din certificatul de naștere ..n. nr._, eliberat de Sfatul Popular al Raionului N. B. la data de 13.06.1957 (fila 33). La data de 09.11.1974, pârâta-reclamantă s-a căsătorit cu numitul V. D., luând numele de familie al acestuia, în acest sens fiind certificatul de căsătorie . nr._, eliberat de Primăria sectorului 4 București la data de 23.07.2004 (fila 32).

Căsătoria numiților O. I. și O. M. a încetat prin decesul numitei O. M., deces intervenit la data de 06.02.1997, în acest sens fiind certificatul de deces . A nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 4 București la data de 07.02.1997 (fila 11). Conform aceluiași act, ultimul domiciliu al defunctei a fost în București, ., sector 4.

Conform probelor administrate în cauză, masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. M. se compune din următoarele bunuri: cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat aparținând numitului O. I., ca urmare a calității acestui imobil de bun comun, dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu defuncta O. M.; dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 5.000 mp, situat în extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrală 460-480, având următoarele vecinătăți: la nord - diverși deținători; la sud - Drumul Bercenarului; la est - M. I.; la vest - F. N..

Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. 5500/520 din data de 11.08.1956 de Notariatul de Stat - Raionul N. B. (fila 9), soții O. I. și O. M. au cumpărat de la numitul O. M.-D. terenul viran în suprafață de 690 mp, situat în București, ., raionul N. B., având următoarele vecinătăți: la est, pe o lungime de 69 ml, restul proprietății vânzătorului; la vest, pe o lungime de 69 ml, proprietatea numitului T. I., la nord, pe o lungime de 10 ml, ., pe o lungime de 10 ml, proprietatea numitului N. Ș.. Terenul menționat a devenit, conform art. 30 din Codul familiei, bun comun al soților O. I. și O. M., calitate pe care nici una din părțile prezentei cauze nu a contestat-o.

În actul de vânzare-cumpărare amintit anterior s-a menționat că pe terenul ce a format obiectul vânzării, cumpărătorii O. I. și O. M. și-au construit o casă din paiantă din 2 camere și marchiză, care nu formează însă obiect al vânzării. Instanța apreciază că din această mențiune inserată în actul de vânzare-cumpărare rezultă că anterior cumpărării terenului, numiții O. I. și O. M., prin mijloace proprii, au edificat pe acesta, cu acordul proprietarului terenului, construcția amintită, asupra căreia au dobândit în acest mod, pe măsura încorporării ei în teren, dreptul de proprietate. Având acordul proprietarului terenului de a construi pe acesta, acord ce rezultă clar din mențiunile actului de vânzare-cumpărare, prezumția relativă instituită de art. 492 C.pr.civ. (conform căreia proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor edificate pe acesta) a fost înlăturată. În condițiile art. 30 din Codul familiei, construcția în discuție constituie, de asemenea, bun comun al soților O. I. și O. M., nici sub acest aspect părțile prezentei cauze neformulând obiecții.

În imobilul din București, . A, sector 4, alături de numiții O. I. și O. M., au locuit și fiicele acestora, reclamanta-pârâtă P. C. și pârâta-reclamantă V. E.. La un timp după încheierea căsătoriei, înainte de decesul numitei O. M., pârâta-reclamantă V. E. s-a mutat împreună cu soțul său la o altă adresă, în timp ce reclamanta-pârâtă P. C. a rămas să locuiască în continuare în casa părintească împreună cu soțul său, aceasta constituind și în prezent domiciliul său.

În cererea principală inițială, reclamanta-pârâtă a solicitat ca la atribuirea imobilului, teren și construcție din ., să se țină cont că ea a edificat construcții pe terenul de la această adresă, respectiv o cameră în plus, o bucătărie și o baie.

La rândul său, pârâta-reclamantă V. E. a susținut prin cererea reconvențională că în perioada în care a locuit cu părinții săi, respectiv în anii 1976 și 1977, împreună cu soțul său a extins imobilul cu două camere și două verande, solicitând ca pentru contravaloarea acestora să i se stabilească un drept de retenție. Cu privire la pretențiile reclamantei pârâte, pârâta-reclamantă a arătat că numiții O. I. și O. M. au construit un garaj, căreia reclamanta-pârâtă i-a dat destinația de baie și de bucătărie.

În replică, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a susținut că cele două camere și două verande cu care a fost extins imobilul inițial nu au fost edificate de către pârâta-reclamantă singură, ci de soțul reclamantei-pârâte, P. G., împreună cu soțul pârâtei-reclamante, V. D., din deșeuri aduse de la fosta societate „Autobuzul”, la care aceștia lucrau, în prezent fiind utilizate ca magazii, reclamanta-pârâtă făcând eforturi mari de întreținere a acestora, fiind în prezent la limita surpării. A mai arătat reclamanta-pârâtă că garajul, căruia i-a dat destinația de bucătărie, a fost edificat de ea împreună cu soțul său P. G..

Așa cum a rezultat din declarațiile coroborate ale celor trei martori audiați în cauză (G. N., C. E. și T. M.), cele două camere la care se referă pârâta-reclamantă au fost edificate în partea din spate a curții, în prelungirea casei părintești, stil vagon (formată din 2 camere și o marchiză, căreia i s-a dat întrebuințarea tot de cameră), în timp ce garajul, căruia i s-a dat ulterior destinația de baie și bucătărie, a fost edificat în partea din față a curții, dinspre stradă, tot în prelungirea casei părintești. De asemenea, în dreptul uneia din camerele casei vechi, părintești, a fost edificată o marchiză din tablă și geam, folosită ca și bucătărie. Toate aceste construcții, respectiv cele două camere, garajul și marchiza, au fost realizate în timpul vieții numiților O. I. și O. M., aspect ce rezultă din susținerile reclamantei-pârâte și ale pârâtei-reclamante coroborate cu declarațiile celor trei martori menționați anterior. Faptul că imobilul-construcție din . era compus la data decesului numitei O. M. din 5 camere, o marchiză și un garaj este menționat și într-un înscris datând din luna ianuarie 1998, respectiv întâmpinarea formulată de numita P. C. în dosarul nr._/1997 al Judecătoriei sectorului 4 București (filele 78-80), format ca urmare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect dezbaterea succesiunii numitei O. M., depusă de către numitul O. I. la data de 07.12.1997 (filele 76-77), cerere a cărei perimare s-a constatat prin sentința civilă nr._/03.11.1999 a Judecătoriei sectorului 4 București (fila 87).

Bineînțeles că doar în baza interogatoriilor luate părților și declarațiilor martorilor audiați în cauză nu se poate stabili configurația exactă a imobilului-construcție din ., aceasta urmând a se determina prin expertiză tehnică de specialitate. Din probele menționate a rezultat însă că tot ce s-a edificat pe terenul din . s-a făcut în timpul vieții numiților O. I. și O. M., după decesul numitei O. M. nemaiconstruindu-se nimic, ci făcându-se numai amenajări și îmbunătățiri. Noile construcții, adăugate casei părintești, fiind edificate pe terenul proprietatea numiților O. I. și O. M., au devenit, prin aplicarea regulilor accesiunii imobiliare artificiale, reglementată de art. 492 C.civ. („Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră.”), proprietatea acestora. De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, nici reclamanta-pârâtă și nici pârâta-reclamantă nu au pretins că ar avea drept de proprietate asupra acestora, ci reclamanta-pârâtă a solicitat să se țină cont la momentul partajării bunurilor succesorale că a edificat noi construcții, iar pârâta-reclamantă a solicitat stabilirea unui drept de retenție asupra imobilului din . pentru contravaloarea construcțiilor edificate de ea. Însă, nici reclamanta-pârâtă și nici pârâta-reclamantă nu au reușit să probeze că menționatele construcții au fost efectuate de ele sau de alții pe cheltuiala lor, deși sarcina probei le revenea conform art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.pr.civ.

Astfel, martorul G. N. (fila 195) a declarat că locuiește pe . din anul 1991, dar că în curtea familiei reclamantei-pârâte de la nr. 36A a început să intre abia din anul 2000, an în care în partea dinspre stradă era un garaj făcut din bolțari sau BCA. Conform martorului, configurația casei de pe ., casă stil vagon, este, pornind dinspre stradă spre partea din spate a curții, următoarea: garaj, cameră (în dreptul acesteia aflându-se o marchiză din tablă și geam, folosită ca bucătărie), cameră, bucătărie, cameră, cameră, magazie, aceasta din urmă stând să se dărâme. Martorul nu a putut oferi informații cu privire la persoanele care au edificat construcția menționată sau despre resursele financiare folosite în acest scop.

Conform martorului C. E. (fila 196), prieten cu numitul O. I., la adresa din . se afla o casă cu trei camere și marchize, cu aspect sărăcăcios. Martorul a arătat că numitul O. I. i-a spus că a mai construit vreo 2 camere, în partea din spate a curții, în continuarea celor existente, pe care el însă nu le-a văzut, din declarația martorului rezultând că acesta a intrat în curtea de la adresa menționată anterior numai înainte de anul 1989, când îl ajuta pe numitul O. I. să transporte materiale pentru lucrările pe care acesta le făcea, precum scânduri, sârmă, ciment, pe care le cumpăra de la un depozit din apropiere, ocazii cu care martorul pătrundea în curte numai până lângă poartă, unde lăsa materialele. Rezultă din declarația acestui martor că lucrările anterioare anului 1989 au fost făcute de către numitul O. I., cu materiale cumpărate de acesta.

Martorul T. M. (fila 213) a declarat că îl cunoaște pe numitul O. I. de peste 20 de ani, că a fost prieten cu acesta, calitate în care a intrat în curtea acestuia, din . prin anul 2000. Potrivit martorului, casa veche era compusă din 3 camere, ulterior, prin anii 80, numitul O. I. și familia V. ridicând încă 2 camere în partea din spate a curții, lipite de casa veche, precum și un garaj în partea din față a curții, lipit și el de casa veche, dar rămas neterminat. Câtă vreme declarația acestui martor nu se coroborează și cu alte probe administrate în cauză, ea nu va putea fi reținută de către instanță, întrucât, așa cum însuși martorul în discuție a arătat, aspectele învederate cu privire la menționatele construcții nu au fost cunoscute de acesta în mod direct și personal, nefiind vorba de împrejurări pe care martorul să le fi perceput prin propriile simțuri, martorul precizând că nu a văzut cine a ridicat construcțiile de care a făcut vorbire și că numitul O. I. i-a comunicat cele relatate, el mergând în curtea acestuia după ce aceste construcții fuseseră deja ridicate. Prin urmare, declarația martorului T. M. constituie o probă secundară, martorul relatând nu aspecte percepute de el personal, ci comunicate de alte persoane. În plus, martorul T. M. contrazice înseși susținerile părții care l-a propus, pârâta-reclamantă susținând că garajul a fost ridicat de părinții săi O. I. și O. M., fără vreo contribuție din partea sa.

Având în vedere cele de mai sus, prima instanța consideră că prezumția instituită de art. 492 C.civ. în favoarea proprietarului terenului, în speță în favoarea numiților O. I. și O. M., conform căreia construcțiile de pe teren au fost edificate de ei, pe cheltuiala lor, fiind proprietatea lor, nu a fost răsturnată. Așadar, atât construcția inițială, indicată în actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. 5500/520 din data de 11.08.1956, cât și construcțiile edificate ulterior constituie proprietatea numiților O. I. și O. M., fiind bun comun al acestora.

Aplicând prezumția de egalitate a cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune, prezumție pe care nici reclamanta-pârâtă și nici pârâta-reclamantă nu au încercat să o răstoarne, instanța va reține în favoarea numiților O. I. și O. M. o cotă egală de contribuție, de 50% fiecare, la dobândirea bunului comun reprezentat de imobilul, teren și construcție, situat în București, ., sector 4. Astfel, se explică reținerea în masa succesorală lăsată de către defuncta O. M. doar a unei cote de ½ din dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

În ceea ce privește celălalt bun reținut ca făcând parte din masa succesorală a defunctei O. M., respectiv terenul arabil în suprafață de 5.000 mp, situat în extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrală 460-480, având următoarele vecinătăți: la nord - diverși deținători; la sud - Drumul Bercenarului; la est - M. I.; la vest - F. N., înscris în titlul de proprietate nr._/23.02.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Municipiul București (fila 7) și în procesul-verbal de punere în posesie din data de 20.01.1995 eliberat de Primăria sectorului 4 București (fila 8), instanța consideră că acesta reprezintă bun propriu al defunctei, conform art. 31 din Codul familiei, și nu bun comun al acesteia și al soțului său, O. I., cum a solicitat pârâta-reclamantă.

Astfel, titlul de proprietate menționat a fost eliberat exclusiv pe numele defunctei O. M., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea sa în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991. Raportat la cele învederate, concluzia care se desprinde, în baza interpretării prevederilor Legii nr.18/1991, este că defuncta O. M. a fost în trecut proprietarul exclusiv al întregii suprafețe de treren de 5.000 mp, pe care a adus-o în cooperativă, numai așa explicându-se eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren doar pe numele său. În același sens este și „tabelul nominal cu membrii cooperatori care au adus în CAP sub o,50 ha teren de persoană îndreptățită (soț, soție) și cu cooperatorii care nu au adus pământ în cooperativă și care solicită în scris stabilirea de terenuri în proprietate conform legii”, ce a stat la baza eliberării titlului în discuție, tabel în care la poziția 8 figurează numai defuncta O. M., nu și soțul său, cu o suprafață de 0,50 ha teren adusă în cooperativă (f.138-139).

Nu trebuie omis că eliberarea titlului de proprietate pe numele defunctei O. M. și punerea ei în posesie au avut loc în timpul vieții defunctului O. I., care nu a înțeles să conteste titlul de proprietate menționat. Atâta vreme cât titlul de proprietate în discuție nu a fost anulat sau modificat, acesta face dovada dreptului de proprietate exclusivă al defunctei O. M. asupra întregii suprafețe de teren înscrisă în acesta.

Prin testamentul autentificat sub nr. 1880/04.04.1996 de B.N.P. „Mentor” din București, defuncta O. M. a instituit-o pe reclamanta-pârâtă P. C. în calitate de legatar universal (fila 10). Originalul acestui testament a fost prezentat de către reclamanta-pârâtă în ședința publică de la data de 14.02.2008, instanța constatând conformitatea cu acesta a copiei aflată la fila 10 din dosar. Prin declarația autentificată sub nr. 3589/22.07.1997 de B.N.P. „Mentor”, reclamanta-pârâtă a acceptat în mod expres, pur și simplu, succesiunea defunctei O. M. (fila 12). Raportat la cele învederate anterior, ținând cont de admiterea excepțiilor privind pretențiile formulate de pârâta-reclamantă cu privire la legatul instituit prin testamentul menționat (anulare pentru violență și lipsă de discernământ; reducțiune; revocare pentru ingratitudine), instanța a constatat că reclamanta-pârâtă P. C., în calitate de legatar universal, este unicul moștenitor al defunctei O. M., având dreptul la întreaga masă succesorală lăsată de aceasta.

Susținerea pârâtei-reclamante în sensul că testamentul lăsat de către defuncta O. M. ar fi nul absolut pentru nerespectarea formei prevăzute de lege, este apreciată de instanță ca neîntemeiată. Astfel, instanța constată că testamentul lăsat de către defuncta O. M. este un testament autentic, întocmit, așadar, în una din formele impuse ad validitatem de art. 858 C.civ. Totodată, testamentul respectă cerințele impuse pentru valabilitatea actelor autentice notariale de Legea nr. 36/1995 a notarilor publice și a activității notariale.

Conform încheierii de autentificare a testamentului, nr. 1880/04.04.1996, notarul public s-a deplasat în vederea autentificării la domiciliul testatoarei O. M., motivat de faptul că aceasta era bolnavă și nedeplasabilă. Or, conform art. 48 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, actul notarial se poate îndeplini și în afara sediului biroului notarial dacă persoana care solicită întocmirea actului este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului. Faptul că testatoarea era nedeplasabilă este menționat în certificatul medical nr. 68/24.01.1996 eliberat de Policlinica 11 Iunie București (fila 35).

Faptul că testamentul nu a fost dactilografiat, ci a fost scris de mână nu are nicio relevanță sub aspectul validității acestuia. Legea nr. 36/1995 nu cere ca actul prezentat notarului public în vederea autentificării să fie dactilografiat. De asemenea, nu este relevant nici dacă testamentul a fost scris de către testatoare sau de către o altă persoană, legea impunând doar pentru testamentul olograf cerința ca acesta să fie scris în întregime, datat și semnat de testator (art. 859 C.civ.). Pentru a fi valabil ca testament autentic, testamentul trebuie să poarte încheierea de autentificare a notarului public, care se regăsește în cauza de față, și doar să fie semnat de către testator, neavând importanță dacă a fost scris de altă persoană. Or, conform încheierii de autentificare a testamentului, nr. 1880/04.04.1996, după ce a citit actul și a consimțit la autentificarea lui, testatoarea O. M. a semnat toate exemplarele în fața notarului public. Mențiunea semnării testamentului de către defuncta O. M. fiind rezultatul unei constatări personale a notarului public, nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals, de care însă pârâta-reclamantă nu s-a prevalat.

La data de 02.01.2007 a intervenit decesul numitului O. I., în acest sens fiind certificatul de deces . nr._, eliberat de Primăria sectorului 4 București la data de 24.04.2007 (fila 17). Conform aceluiași act, ultimul domiciliu al defunctului a fost în București, ., sector 4.

Conform probelor administrate în cauză, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. I. se compune din următoarele bunuri: - cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, cotă ce a fost dobândită de către defunctul O. I. ca urmare a calității imobilului de bun comun, dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu defuncta O. M..

Conform art.659 C.civ. și art.669 C.civ., atât reclamanta-pârâtă P. C., cât și pârâta-reclamantă V. E., în calitate de fiice, au vocație succesorală legală concretă la moștenirea defunctului O. I.. Ambele au acceptat în mod tacit moștenirea acestuia în termenul legal de opțiune succesorală instituit de art. 700 alin. 1 C.civ., de 6 luni de la data decesului, în această privință neexistând controverse.

Prin testamentul autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, defunctul O. I. a instituit-o pe pârâta-reclamantă V. E. în calitate de legatar universal (fila 16). După cum se poate observa, legatul universal lăsat de către defunct în favoarea uneia dintre fiicele sale absoarbe întreaga moștenire lăsată de acesta. Întrucât defunctul avea moștenitori legali rezervatari, respectiv cele două fiice, acesta nu putea dispune însă prin testament de întreaga masă succesorală, ci numai de cotitatea disponibilă, adică numai de acea parte din patrimoniu care rămâne după scăderea rezervei succesorale cuvenite copiilor.

Potrivit art. 841 C.civ., în situația în care defunctul are doi copii, cum este cazul de față, aceștia au dreptul împreună la o rezervă succesorală de 2/3 din moștenire, deci de 1/3 fiecare. Rezerva succesorală a celor doi copii fiind în total de 2/3 din moștenire, cotitatea disponibilă, de care defunctul O. I. putea dispune prin testament, este de 1/3 din moștenire. Întrucât legatul universal lăsat de către defunct în favoarea pârâtei-reclamante a depășit cotitatea disponibilă de care putea dispune defunctul, absorbind întreaga masă succesorală, pentru asigurarea rezervei succesorale a reclamantei-pârâte se impune reducțiunea acestuia în limitele cotității disponibile, conform art. 847 C.civ.

Rezultă din cele expuse anterior că moștenitorii rămași de pe urma defunctului O. I. sunt următorii: reclamanta-pârâtă P. C., fiica defunctului, căreia, în calitate de moștenitor legal rezervatar, prin reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, îi revine cota de 1/3 din masa succesorală; pârâta-reclamantă V. E., fiica defunctului, căreia, în calitate de legatar universal și moștenitor legal rezervatar, prin reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, îi revine cota de 2/3 din masa succesorală, pârâta-reclamantă cumulând cotitatea disponibilă de 1/3 primită prin testament cu rezerva succesorală de 1/3, ce i se cuvine în calitate de moștenitor legal rezervatar.

Prin urmare, în urma decesului părinților lor, reclamanta-pârâtă P. C. deține o cotă de 2/3 (cota de ½ moștenită de la mama sa, la care se adaugă cota de 1/6 (1/3 din ½) moștenită de la tatăl său), iar pârâta-reclamantă V. E. o cotă de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4.

Coroborând declarația martorului G. N. cu răspunsurile date de reclamanta-pârâtă la interogatoriul propus de intervenienți, dar și cu înscrisurile depuse de aceștia din urmă la dosar, instanța constată că intervenienții în interes propriu P. V., fiul reclamantei-pârâte, și P. V. au efectuat următoarele lucrări de îmbunătățire la imobilul situat în București, ., sector 4: transformarea garajului în baie și bucătărie și amenajarea acestor două încăperi; renovarea camerei alăturată garajului menționat anterior; racordarea imobilului la rețeaua de apă și canalizare; acoperirea cu carton a acoperișului întregii case; cumpărarea și montarea gradului dinspre stradă; asfaltarea curții imobilului.

Astfel, martorul G. N. a declarat că după ce intervenienții P. V. și P. V. s-au căsătorit, prin anii 2004-2005, aceștia au amenajat garajul, transformându-l în baie și bucătărie, cei doi ocupând și o cameră din casa veche, aflată în continuarea garajului, în care locuiesc și în prezent, având intrare separată de reclamanta-pârâtă și soțul acestei, care ocupă celelalte camere. A mai arătat martorul că intervenienții au aranjat camerele în care locuiesc, în sensul că le-au tencuit, le-au zugrăvit, au pus geamuri termopan, au pus gresie și faianță în baie și bucătărie și au montat cadă, martorul precizând că în bucătărie nu e gresie pe podea, ci parchet. Conform aceluiași martor, familia P. a pus carton pe întreaga casă în urmă cu doi ani, iar în toamna anului 2008 au mai pus carton pe locurile cu probleme, de exemplu acolo unde ploua. Martorul a susținut și că în anul 2004, familia P. a băgat canalizare și apă, martorul arătând că nu știe cine a suportat costul bănesc al acestor lucrări, dar că știe că munca a fost făcută de intervenienți, de reclamanta-pârâtă și de soțul acesteia. Totodată, a arătat că în anul 2008, intervenienții au turnat beton în curte și cu cumpărat gard, pe care l-au montat împreună cu numitul P. G., fiind vorba de gardul de la stradă, ce se întinde de la garaj până la imobilul de la nr. 38. Potrivit martorului, în dreptul camerei ocupate de intervenienți este dintotdeauna o marchiză din tablă și geam, în care în trecut găteau numiții P. G. și P. C., iar acum este folosită de intervenienți ca bucătărie de vară, martorul precizând că mari modificări nu s-au adus la această marchiză. Martorul a învederat că din câte știe el, numitul O. I. a fost de acord cu efectuarea acestor lucrări.

Efectuarea de către intervenienți a lucrărilor menționate de martorul G. N. a fost recunoscută de către reclamanta-pârâtă în cadrul răspunsurilor la interogatoriul ce i-a fost luat la propunerea acestora (fila 187). Conform înscrisurilor depuse la dosar de către intervenienți, respectiv facturi fiscale și chitanțe de plată, emise pe numele intervenientului P. V., precum și bonuri fiscale (filele 146-165), rezultă că în perioada 2004-2008, aceștia au cumpărat gard, unelte și materiale de construcție, instalații sanitare și racorduri la rețeaua de apă și canal.

Nu există nici o dovadă la dosar în sensul că defunctul O. I. ar fi avut vreo contribuție la efectuarea acestor lucrări, cum a susținut pârâta-reclamantă, probele administrate în cauză și menționate anterior dovedind contrariul.

Deși în cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a mai susținut că și ea ar fi adus unele îmbunătățiri imobilului din ., sector 4, respectiv că a reparat acoperișul imobilului și a făcut lucrări de tâmplărie, vopsitorie și întreținere a acestuia, aceasta nu și-a dovedit afirmațiile, care nu sunt susținute de probele administrate în cauză.

Instituția constructorului pe terenul altuia, reglementată de art. 494 C.civ., vizează situația celui care ridică o construcție sau face o plantație sau altă lucrare pe un teren, cunoscând că terenul în cauză nu-i aparține, ci este proprietatea altuia (constructor de rea-credință) sau care ridică o construcție, face o plantație sau altă lucrare pe un teren, având convingerea fermă, dar greșită că acel teren se află în proprietatea sa (constructor de bună-credință). Așa cum rezultă din cele menționate, în ambele cazuri, cel care construiește nu are acordul în acest sens al proprietarului terenului.

Instituția constructorului pe terenul altuia nu este aplicabilă în cazul intervenienților P. V. și P. V., ce au construit pe un teren despre care știau că nu le aparține, câtă vreme aceștia au susținut că au construit cu acordul proprietarului terenului. Într-adevăr, din probele administrate în cauză a reieșit că pentru efectuarea lucrărilor amintite mai sus, intervenienții au avut acordul expres al numitului O. I. și al reclamantei-pârâte. Așa cum a recunoscut și pârâta-reclamantă la interogatoriul luat la propunerea intervenienților (fila 182), în afară de montarea gardului și asfaltarea curții, restul lucrărilor au fost efectuate de intervenienți după moartea numitei O. M. și în timpul vieții numitului O. I.. Singurul moștenitor al numitei O. M. fiind, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta-pârâtă, rezultă că în perioada menționată calitatea de coproprietari a terenului o aveau numitul O. I. și reclamanta-pârâtă. Pentru lucrările efectuate după decesul numitului O. I., al cărui moștenitor este și pârâta-reclamantă, intervenienții au avut acordul expres al reclamantei-pârâte, deci al unuia dintre coproprietari.

Pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei-pârâte și a pârâtei-reclamante, coproprietare ale imobilului ca urmare a decesului părinților lor, în detrimentul celor doi intervenienți, valoarea lucrărilor de îmbunătățire efectuate de aceștia la imobilul situat în București, ., sector 4, se va deduce din valoarea la care imobilul menționat se va împărți între reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă.

Ca urmare a pronunțării încheierii de admitere în principiu, încheiere interlocutorie, asupra căreia nu se mai poate reveni, prin încheierea de la termenul de judecată de la 01.10.2009, prima instanță a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea construcții, având ca obiectiv identificarea întregii construcții de pe terenul situat în București, ., sector 4, prin suprafață, identificarea fiecăreia dintre încăperile componente ale construcției, cu indicarea destinației și a suprafeței fiecăreia dintre acestea, evaluarea construcției și identificarea și evaluarea lucrărilor de îmbunătățire efectuate de intervenienți, precum și a unei expertize tehnice specialitatea topografie, având ca obiective identificarea terenului situat în București, ., sector 4, prin suprafață, laturi și vecinătăți, și evaluarea acestuia.

La data de 03.11.2009 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar P. O. (filele 272-287 vol. I).

La data de 04.01.2010 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, întocmit de expertul tehnic judiciar C. C. (filele 309-332 vol. I), față de care părțile nu au formulat obiecțiuni.

La termenul de judecată de la 18.02.2010, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâta-reclamantă la raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, doar sub aspectul evaluării terenului, și a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a terenului de către un expert evaluator ANEVAR.

La data de 28.04.2010 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar F. F. (filele 367-376 vol. I)

La data de 26.08.2010 s-a depus la dosar răspunsul expertului F. F. la obiecțiunile formulate de către reclamanta-pârâtă, de către intervenienți și de către pârâta-reclamantă la raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie (filele 11-12 vol. II).

La termenul de judecată de la 16.09.2010, instanța a respins cererea reclamantei-pârâte și a intervenienților de efectuare a unei noi expertize specialitatea topografie, motivele fiind arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 6182/24 Septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul de cerere reconvențională având ca obiect anularea pentru violență și lipsă discernământ a legatului universal lăsat reclamantei-pârâte de către defuncta O. M. și, pe cale de consecință, a fost respins acest capăt de cerere reconvențională ca fiind prescris.

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul de cerere reconvențională având ca obiect reducțiunea legatului universal lăsat reclamantei-pârâte de către defuncta O. M. și, pe cale de consecință, a fost respins acest capăt de cerere reconvențională ca fiind prescris.

S-a admis excepția tardivității privind capătul de cerere reconvențională având ca obiect revocarea pentru ingratitudine a legatului universal lăsat reclamantei-pârâte de către defuncta O. M. și, pe cale de consecință, a fost respins acest capăt de cerere reconvențională ca fiind tardiv introdus.

S-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere principală având ca obiect revocarea legatului universal lăsat pârâtei-reclamante de către defunctul O. I. pentru neîndeplinirea sarcinii (întreținerea defunctului în timpul vieții acestuia), și, pe cale de consecință, respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

S-a admis în parte cererea principală precizată formulată de reclamanta-pârâtă P. C., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă V. E..

S-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă V. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. C..

S-a constatat deschisă succesiunea defunctei O. M., decedată la data de 06.02.1997, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 4.

S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. M. se compune din următoarele bunuri succesorale: - cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat aparținând numitului O. I., ca urmare a calității acestui imobil de bun comun, dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu defuncta O. M.; - dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 5.000 mp, situat în extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrală 460-480, având următoarele vecinătăți: la nord - diverși deținători; la sud - Drumul Bercenarului; la est - M. I.; la vest - F. N..

S-a constatat că de pe urma defunctei O. M. a rămas în calitate de unic moștenitor reclamanta-pârâtă P. C., fiica defunctei, ca legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr. 1880/04.04.1996 de B.N.P. „Mentor” din București, căreia îi revine întreaga masă succesorală lăsată de către defunctă.

S-a constatat deschisă succesiunea defunctului O. I., decedat la data de 02.01.2007, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 4.

S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O. I. se compune din următoarele bunuri succesorale: - cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, cotă ce a fost dobândită de către defunctul O. I. ca urmare a calității imobilului de bun comun, dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu defuncta O. M..

S-a constatat că de pe urma defunctului O. I. au rămas ca moștenitori: reclamanta-pârâtă P. C., fiica defunctului, căreia, în calitate de moștenitor legal rezervatar, prin reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, îi revine cota de 1/3 din masa succesorală; pârâta-reclamantă V. E., fiica defunctului, căreia, în calitate de legatar universal și moștenitor legal rezervatar, prin reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 748/22.02.1999 de B.N.P. „D. Ș.” din București, îi revine cota de 2/3 din masa succesorală.

S-a constatat că în urma decesului părinților lor, reclamanta-pârâtă P. C. deține o cotă de 2/3, iar pârâta-reclamantă V. E. o cotă de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, în valoare de 104.025 Euro (terenul) și 58.478,21 lei (construcția).

S-a respins cererea reconvențională pentru rest ca neîntemeiată.

S-a admis cererea de intervenție voluntară principală precizată formulată de intervenienții în interes propriu P. V. și P. V..

S-a constatat că intervenienții în interes propriu P. V. și P. V. au efectuat următoarele lucrări de îmbunătățire la imobilul situat în București, ., sector 4, lucrări a căror valoare, de 33.179,30 lei, urmează a fi dedusă din valoarea la care imobilul menționat se va împărți între reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă: transformarea garajului în baie și bucătărie și amenajarea acestor două încăperi; renovarea camerei alăturată garajului menționat anterior; racordarea imobilului la rețeaua de apă și canalizare; acoperirea cu carton a acoperișului întregii case; cumpărarea și montarea gradului dinspre stradă; asfaltarea curții imobilului.

S-a sistat starea de coproprietate existentă între reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă cu privire la imobilul, teren și construcție, situat în București, ., sector 4, în valoare de 104.025 Euro (terenul) și 25.298,91 lei (construcția, a cărei valoare a fost diminuată cu valoarea îmbunătățirilor făcute de intervenienți), prin atribuirea acestuia, în deplină proprietate și liniștită posesie, către reclamanta-pârâtă.

A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sultei în cuantum de 34.675 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, și de 8.432,97 lei, corespunzătoare cotei acesteia din dreptul de proprietate asupra imobilului, în termen de 2 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, potrivit art.728 alin.1 C.civ., „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare.”

Față de aceste dispoziții legale, văzând și prevederile art.6735 alin. 2 C.pr.civ., ținând cont de criteriile de atribuire stabilite de art.6739 C.pr.civ., instanța apreciază că reclamanta-pârâtă este îndreptățită la atribuirea în natură a imobilului, teren și construcție, din . A, sector 4, pe care reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamanta îl dețin în coproprietate ca urmare a decesului părinților lor, O. M. și O. I., ținând cont de faptul că reclamanta-pârâtă a locuit dintotdeauna în acest imobil, ce constituie locuința sa, că deține o cotă majoritară din dreptul de proprietate asupra acestuia (2/3) și că este singura parte care a solicitat atribuirea acestuia.

La sistarea stării de coproprietate, instanța a avut în vedere valoarea imobilului stabilită prin rapoartele de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză, prin care s-a realizat și identificarea terenului și a construcției.

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar F. F., care și-a menținut concluziile și în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, s-a stabilit că terenul situat în București, ., sector 4, în suprafață de 693,50 mp din măsurători (suprafață determinată prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de expertul tehnic judiciar P. O.) și de 690 mp în acte, are o valoare de 104.025 Euro.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, întocmit de expertul tehnic judiciar C. C., s-a stabilit că valoarea construcției edificată pe terenul din ., sector 4, a cărei constituire actuală a fost redată în anexa nr. 3 la raport, este de 58.478,21 lei. Totodată, s-a stabilit că valoarea lucrărilor de îmbunătățire aduse de intervenienții în interes propriu P. V. și P. V. la imobilul situat în București, ., sector 4, menționate în încheierea de admitere în principiu, este de 33.179,30 lei, valoare ce a fost inclusă în valoarea de circulație menționată anterior pentru construcție.

Așa cum s-a arătat în încheierea de admitere în principiu, pentru a nu se ajunge la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei-pârâte și a pârâtei-reclamante, în detrimentul intervenienților, valoarea ce va fi avută în vedere la sistarea stării de coproprietate este de 104.025 Euro (terenul) și 25.298,91 lei (construcția, a cărei valoare a fost diminuată cu valoarea îmbunătățirilor făcute de intervenienți).

Cu privire la cheltuielile de judecată, fiind vorba de un proces de partaj succesoral, în care fiecare dintre părți cumulează atât calitatea de reclamant, cât și calitatea de pârât și cu care cererea de intervenție s-a aflat în strânsă legătură, s-a apreciat că suntem în prezența unei culpe procesuale egale, motiv pentru care instanța, văzând dispozițiile art.274 C.pr.civ., dar și pe cele ale art. 276 C.pr.civ., câtă vreme cererile reclamantei-pârâte și pârâtei-reclamante au fost admise doar în parte, a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

La 30.11.2010, pârâta reclamantă V. E., a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 6.182 din 24.09.2010 pronunțată în dosarul nr. 11._ al Judecătoriei Sectorului 4.

În motivarea apelului a învederat următoarele:

Moștenitoare ale lui O. I. și O. M. sunt ea și sora sa P. Constanta. Masa succesorală se compune din 1. imobil-teren arabil situat în extravilanul sectorului 4, municipiul București, în suprafața de 5.000 mp, amplasat în . vecinii la: N - diverși deținători, la E-M. I., la S - Drumul Bercenarului, la V - F. M., conform Titlului de proprietate nr._/23.02.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Municipiului București, acesta fiind bun comun al soților, dobândit în timpul căsătoriei cu care s-au înscris în C.A.P. Jilava, așa cum rezultă din adresa nr. 1990/07.02.2008 a Primăriei Jilava, județul I. și pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului arătat, tot în timpul căsătoriei - în conformitate cu dispozițiile art.30 din codul familiei și 2. Imobilul - casă de locuit construită în anul 1956 compus din trei camere și o marchiză, având o suprafață de 70 mp (constituind bun comun - cealaltă jumătate aparținând soțului supraviețuitor), situat în municipiul București, . și terenul aferent în suprafață de 690 mp, având următoarele vecinătăți la: N- 10 m cu . m cu D. O., S - 10 m cu N. Ș., la V-69 m cu Ț. I. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat prin Procesul verbal nr.5500/520 la data de 11 august 1956 de Notariatul de Stat, Raionul N. B., terenul fiind achiziționat de către O. M. împreună cu O. I., prin urmare constituie bun comun, în cotă de 1/2.

Solicită ca instanța să aibă în vedere la stabilirea cotelor cele două testamente și faptul că are o cotă mai mare, întrucât moștenește prin testament și cota soțului supraviețuitor O. I.. La stabilirea masei succesorale solicită să se aibă în vedere că terenul și casa de locuit sunt dobândite în timpul căsătoriei, iar în conformitate cu probele testimoniale să se rețină că îmbunătățirile imobilului-casă de locuit sunt realizate cu contribuția tatălui lor după decesul mamei. În situația când se va constata că și intervenienții au avut o contribuție, nedovedită, aceștia nu au decât un drept de retenție.

Solicită să se constate că și ea are un drept de retenție asupra imobilului din . A, întrucât împreună cu soțul său a extins imobilul cu două camere și o verandă, a reparat acoperișul, tâmplăria, vopsitorii și întreținere curentă.

Imobilul - casă de locuit construit în anul 1956, compus din trei camere și o marchiză de 70 mp și terenul aferent situat în municipiul București, ., sectorul 4, având o suprafață de 690 de mp, să îi fie atribuit surorii sale P. C. cu obligarea acesteia să-i plătească o sultă reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine, iar cu privire la terenul arabil in suprafață de 5.000 mp sa îi fie atribuit în natură în cotă de 1/2.

Cu privire la pretențiile reclamantei-pârâte ca ar fi construit o camera in plus, bucătărie, baie și îmbunătățiri cu canalizare și apă, arătă că părinții lor au construit un garaj, căruia sora sa i-a dat destinație de bucătărie si baie, iar canalizarea si apa au fost făcute de către tatăl lor in timpul vieții după decesul mamei lor.

La dosarul cauzei s-au depus acte care au stat la baza eliberării titlului de proprietate din care rezultă că O. I. si O. M. figurează cu cerere de înscriere în fostul C.A.P. Jilava si adresa Primăriei Jilava, Județul I., prin care îi înștiințează că O. I. si O. M. figurează cu cerere de înscriere în C.A.P., solicită să se observe că pe verso cererii de înscriere în C.A.P. JILAVA se arată suprafața ce o dețineau părinții lor, de 0,55 ha.

În acest dosar se află o copie de pe registrul agricol din anul 1959-1963 unde se arată că în anul 1962 la înscrierea în colectiv (G.A.C.) O. I., tatăl lor, figura în ., sectorul 4, cu una casă de locuit și teren în suprafață de 0,55 ha, suprafață cu care s-a înscris în C.A.P. (G.A.C.) Jilava. Instanța de fond în motivare arată că suprafața de teren de 0,50 adusă în cooperativă figurează numai defuncta O. M., nu și soțul său. Învederează însă că terenul că este bun comun al soților, dobândit în timpul căsătoriei cu care s-au înscris în C.A.P. Jilava, așa cum rezultă din Adresa nr. 1990/07.02.2008 a Primăriei Jilava, județul I. și pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului arătat, tot în timpul căsătoriei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Codul familiei, „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedită".

Solicită să se observe că în registrul agricol, poziția 91, Primăria Sectorului 4 operează următoarele date: pentru anii 1959-1963, cap de gospodărie este O. I., gospodărie situată în . A. In capitolul II A din același registru se arată la categoria de folosință a terenurilor, că posedă 50 de arii - adică, 5.000 de mp. Nu se face distincție cu un vreun titlu de proprietate cine deține acest teren, numai că figurează la partida capului de gospodărie O. M. I.. Prin cererea de înscriere în cooperativă, se înscrie O. I. și O. M., în calitate de soți cu bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei - teren arabil, așa cum rezultă versoul cererii de intrare în G.A.C., de 0,55 de arii. Având în vedere simetria actelor juridice pentru situația de fapt, fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu care s-au înscris în C.A.P., trebuie să reintre în patrimoniul celor doi soți, tot ca bun comun, comunitatea de bunuri între cei doi soți neîncetând niciodată, chiar dacă au avut calitate de membri cooperatori la C.A.P. Jilava.

Prin actul formal - cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului bun comun, formulat de către unul dintre soți, O. M., nu înseamnă că s-a distrus din punct de vedere juridic comunitatea de bunuri. În dosarul cauzei nu s-a făcut niciodată dovada cu vreun înscris - titlu de proprietate în sensul legii civile -, care să contrazică registrul agricol sau cererea de înscriere în C.A.P. și care să stabilească faptul că, prin acel titlu, terenul în suprafață de 5000 de mp în exclusivitate mamei lor O. M..

Cu privire la tabelul la care instanța face referire, arătă că în mod greșit a reținut că ar fi tabelul izvorât de la Primăria Comunei Jilava cu membrii cooperatori care s-au înscris în C.A.P. Tabelul este întocmit de către Primăria Sectorului 4 - Municipiul București și solicită să se observe că este semnat de președintele Comisiei pentru aplicarea fondului funciar, primar E. Bujureanu al Primăriei Sectorului 4 pe semnătura căruia s-a aplicat ștampila și este contrasemnat de secretar V. T. - ca un act premergător eliberării titlului de proprietare, adică, tabelul cu cei care au depus cerere în vederea reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Tatăl lor în perioada respectivă era foarte bolnav și nu s-a putut deplasa să solicite reconstituirea dreptului de proprietate. Acest bun de 5.000 de mp (în spiritul art. 30 din Codul familiei), a fost dobândit în timpul căsătoriei și redobândit de oricare dintre soți și este de la data dobândirii terenului bun comun ale soților.

În mod greșit instanța de fond reține că în timpul vieții, O. I., tatăl părților, nu a contestat titlul de proprietate eliberat pe numele soției sale. Instanța nu a reținut ideea că prin eliberarea acestui titlu s-a reîntregit comunitatea de bunuri cu toate că era pe numele soției sale, cei doi soți nu au înțeles niciodată că au interese contrare la bunul redobândit, mandatul pentru redobândirea comunității de bunuri este tacit.

Instanța de fond nu a analizat în mod corect probele existente la dosar, nu și-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu a dat hotărârea în conformitate cu dispozițiile art. 261 din Codul de procedură civilă, întrucât nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanției de fond, înmod eronat li s-au înlăturat cererile și dovezile administrate.

Consideră că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, interpretându-se greșit actul dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, întrucât s-a încălcat și s-a aplicat greșit legea.

În drept, își întemeiază cererea de apel în baza disp. art. 282 - 298 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, la 06.12.2010, apelanta reclamantă pârâtă P. Constanta, a declarat apel împotriva sentinței civile nr.6182/24.09.2010 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București, pe care o consideră nelegala si netemeinica, pentru următoarele motive:.

1. Instanța de fond a respins in mod greșit cererea apelantei referitoare la efectuarea unei contraexpertize in ceeea ce privește evaluarea imobilului teren situat in București, ., sector 4.

Motivul pentru care a solicitat o contraexpertiza este acela ca expertul evaluator nu a efectuat o evaluare prin comparație cu terenuri similare ca forma, situare, suprafața si utilități, stabilind o valoare nereala a terenului evaluat raportat la evoluția pieței imobiliare si la caracteristicile terenului supus evaluării.

In acest sens, a arătat ca raportul de expertiza este intocmit in mod superficial, prin preluarea a doar 3 anunțuri imobiliare, in condițiile in care apelanta a depus la dosar un număr aproape triplu de anunțuri imobiliare referitoare la terenuri similare.

A mai arătat faptul ca terenurile cu care expertul evaluator a efectuat comparația nu sunt similare cu terenul supus evaluării din niciun punct de vedere: situare, suprafața, utilități. Mai mult, expertul nu a indicat dimensiunile acestor terenuri pretins similare, pentru a putea sa apreciază daca sunt cat de cat la fel cu dimensiunile terenului supus evaluării.

In ciuda faptului ca a depus la dosarul cauzei, in motivarea obiectiunilor formulate, anunțuri imobiliare referitoare la terenuri similare ca forma, situare, dimensiuni, utilități, expertul evaluator isi menține punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiza si nu reușește sa o lămurească pentru care motiv terenul supus evaluării, lung de 70 m si lat de 10 m (adică un teren cu o forma speciala, dreptunghiulara, care atrage o diminuare a prețului de vânzare pe piața imobiliara) are aceeași valoare cu un teren pretins similar, cu o forma mult mai puțin neregulata si situat cu 2 km mai aproape de centrul Capitalei.

Cum legea si practica judiciara impun ca evaluarea unui bun sa reflecte valoarea pe care acesta o are in momentul impartirii efective, consideră ca instanța de fond a procedat netemeinic si nelegal respingând cererea sa de reevaluare, atât timp cat existau la dosarul cauzei, anunțuri imobiliare din care rezulta ca valoarea indicata de expertul evaluator este cu mult peste preturile practicate pe piața libera.

2. Instanța de fond a omis sa se pronunțe cu privire la un capăt de cerere.

Arată faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la terenul arabil in suprafața de 5.000 mp situat in extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrala 460-480, având următoarele vecinătăți: N - diverși deținători; E - M. I.; S - Drumul Bercenarului; V - F. N.

Astfel, deși in dispozitivul sentinței apelate instanța de fond constata ca din masa de bunuri succesorale rămasa de pe urma defunctei O. M. face parte si dreptul de proprietate asupra acestui teren si ca apelantei imi revine intreaga masa succesorala, in calitate de legatar universal, totuși nu i-l atribuie in natura asa cum a solicitat, atât prin cererea de chemare in judecata precizata, cat si in cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.

F. de aceasta situație solicită ca, in hotărârea ce se va pronunța, sa includă si acest teren arabil in suprafața de 5.000 mp situat in extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrala 460-480, având următoarele vecinătăți: N - diverși deținători; E - M. L; S -Drumul Bercenarului; V- F. N si sa ii atribuiți in natura către subsemnata.

3. Instanța de fond a omis sa includă in dispozitivul hotărârii descrierea si vecinătățile imobilului teren si construcție situat in București, ., sector 4.

Astfel, deși instanța de fond retine ca din masa partajabila fac parte imobilul teren si construcție situate in București, ., sector 4, in cote de 2/3 pentru apelantă si 1/3 pentru parata-reclamanta, atribuindu-mi-le mie in natura, totuși nu precizează in dispozitiv suprafețele, descrierea si vecinătățile acestora, astfel cum au fost ele identificate prin raportul de expertiza topografica si raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea construcții (pe care nu precizează nicăieri in cuprinsul hotărârii daca le omologhează), fapt ce face imposibila o eventuala încercare de întabulare a acestora.

4. Instanța de fond a stabilit un termen prea scurt in vederea achitării sultei către parata-reclamanta,

Astfel, prin sentința apelata, instanța de fond a stabilit ca plata sultei la a cărei achitare am fost obligata sa se efectueze in termen de 2 luni de la rămânerea irevocabila a hotărârii.

Consideră ca acest termen este prea scurt, raportat la cererile partior din prezentul dosar, la condițiile in care se poate obține in prezent un credit imobiliar si la faptul ca imobilele pentru care se achita sulta nu sunt intabulate.

Nici una dintre parti nu a solicitat ca achitarea sultei sa se facă . 2 luni, situație in care instanța de fond trebuia sa se orienteze către un termen mult mai rezonabil.

Instanța de fond, prevăzând acest termen, nu a avut in vedere faptul ca imobilele nu sunt intabulate si ca insusi intervalul realizării cadastrului si al intabularii propriu-zise, depășește in mod obiectiv termenul de 2 luni acordat.

Mai mult, intabularea nu se poate realiza decât in temeiul unei hotărâri definitive, or, cată vreme sentința apelata are lipsurile pe care le-am enunțat in al doilea si al treilea motiv de apel, in mod obiectiv termenul de 2 luni pentru achitarea sultei este insuficient. In sfârșit, acordarea unui credit presupune existenta unei hotărâri judecătorești cel puțin definitive si imobile intabulate si implica proceduri de evaluare care, raportate la factorul timp, depășesc cu mult intervalul de 2 luni stabilit pentru achitarea sultei.

F. de aceasta situație, solicită sa se acorde un termen de achitare a sultei rezonabil, având in vedere toate motivele expuse mai sus si sa se pună in vedere paratei-reclamante sa imi indice contul in care dorește sa ii virez suma de bani reprezentând sulta.

În probațiune, apelanta reclamantă pârâtă a solicitat probele administrate in fata instanței de fond, proba cu contraexpertiza solicitata in primul motiv de apel, inscrisuri noi, precum si de orice alte probe a căror necesitate rezulta din dezbateri.

In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 si următoarele C.pr.civ.

În apel s-a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri, iar pentru apelanta reclaantăpârâtă și intimații intevenienți și proba cu expertiză în specialitatea construcții - evaluarea proprietății imobiliare.

S-au depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcții - evaluarea proprietății imobiliare – fila 83, precum și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate – fila 126.

Analizând actele și lucrările dosarului asupra apelurilor, în limitele stabilite de prevederile art. 294 și 295 C. proc. civ., tribunalul apreciază următoarele:

1.Apelul formulat de apelanta pârâta-reclamantă V. E.:

Atât titlul de proprietate nr._/23.02.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Municipiul București (fila 7 dosar judecătorie), cât și procesul-verbal de punere în posesie din data de 20.01.1995, eliberat de Primăria sectorului 4 București (fila 8), o menționează exclusiv pe defuncta O. M. ca titulară a dreptului de proprietate privind terenul arabil în suprafață de 5.000 mp, situat în extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrală 460-480, având următoarele vecinătăți: la nord - diverși deținători; la sud - Drumul Bercenarului; la est - M. I.; la vest - F. N..

Pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în regimul Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate se eliberează pe numele tuturor persoanelor care aveau calitatea de proprietari ai terenului anterior cooperativizării. Pe cale de consecință, atâta vreme cât titlul de proprietate nr._/23.02.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Municipiul București (fila 7 dosar judecătorie) nu a fost anulat sau modificat în ceea ce privește persoana în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate, beneficiază de o prezumție de validitate, în sensul că această persoană este unic proprietar.

Persoana care se pretinde, la rândul ei, proprietar sau coproprietar ( în speță, defunctul O. I., iar după decesul său, moștenitorii ) au posibilitatea de a solicita în instanță confirmarea acestui statut. Or, în cauză, un astfel de capăt de cerere, pentru anularea sau modificarea titlui, nu a fost dedus judecății și nici nu se poate constata, pe cale incidentată, pe baza înscrisurilor menționate de către apelantă, calitatea de bun comun a terenului, atâta vreme cât titlul menționat consfințește doar calitatea de proprietar a defunctei O. M..

Pârâtei reclamante V. E. nu îi revine o cota majoritară din masa succesorală, întrucât reclamanta pârâtă P. C. este unica moștenitoare a defunctei O. M., în baza testamentului autentificat sub nr. 1880/04.04.1996, a cărui validitate a fost confirmată în urma admiterii excepției prescripției pentru acțiunea în anulare și acțiunea în reducțiune, respectiv excepției tardivității cererii de revocare pentru ingratitudine, iar aceste soluții nu au fost criticate în apel.

Apelanta pârâtă-reclamantă V. E. reia în mod generic în motivele de apel susținerea din cererea reconvențională conform căreia, împreună cu soțul său, a extins imobilul construcție cu două camere și o verandă, a reparat acoperișul, tămplăria, a efectuat vopsitorii și întreținere curentă, solicitând ca pentru contravaloarea acestora să i se stabilească un drept de retenție. În ceea ce privește pretențiile reclamantei pârâte, pârâta-reclamantă a reiterat susținerile din primă instanță, în sensul că numiții O. I. și O. M. au construit un garaj, căreia reclamanta-pârâtă i-a dat destinația de baie și de bucătărie.

Cu privire la aceste aspecte, precum și raportat la cel potrivit căruia îmbunătățirile imobilului casă de locuit sunt realizate cu contribuția tatălui părților după decesul mamei, partea apelantă nu arată în concret care sunt probele ce le susțin. Pe de altă parte, prima instanță a analizat în detaliu declarațiile coroborate ale celor trei martori audiați în cauză (G. N., C. E. și T. M.), din are reiese că cele două camere, garajul și marchiza, au fost realizate în timpul vieții numiților O. I. și O. M., că imobilul-construcție din . era compus la data decesului numitei O. M. din 5 camere, o marchiză și un garaj, aspect care reiese în plus și dintr-un înscris datând din luna ianuarie 1998, respectiv întâmpinarea formulată de numita P. C. în dosarul nr._/1997 al Judecătoriei sectorului 4 București (filele 78-80 dosar judecătorie). În mod corect, văzând probele administrate în cauză, a concluzionat așadar prima instanță că nici reclamanta-pârâtă și nici pârâta-reclamantă nu au reușit să probeze că menționatele construcții suplimentare au fost efectuate de ele sau de alții pe cheltuiala lor, deși sarcina probei le revenea conform art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.pr.civ.

De asemenea, lucrările efectuate de intervenienți la imobilul construcție în cauză au fost reținute de către prima instanță în mod corect, soluția fiind temeinic și amplu argumentată sub aspect probator, reieșind din declarația martorului G. N., coroborată cu răspunsurile date de reclamanta-pârâtă la interogatoriul propus de intervenienți, dar și cu înscrisurile depuse de aceștia din urmă la dosar, din rezultă că în perioada 2004-2008 au cumpărat unelte și materiale de construcție, instalații sanitare și racorduri la rețeaua de apă și canal.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 C., cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Însă, într-un proces al intereselor private, cum este procesul civil, instanța nu se poate transforma în avocatul uneia dintre părți și nu o poate favoriza, indicându-i ce probe ar fi bine să administreze, pentru a avea câștig de cauză. Pârâta reclamantă a beneficiat de ajutor juridic calificat, fiind asistată de avocat, propunând probele pe care le-a apreciat necesare, astfel că nu i se poate imputa instanței că acestea au fost insuficiente pentru a dovedi raportul juridic invocat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre alte elemente, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea sentinței apelate este clară, logică, elaborată, analizându-se în concret și în detaliu dovezile pe care s-a întemeiat, cu indicarea elementelor de fapt și a instituțiilor juridice care au determinat adoptarea soluției, iar pentru toate considerentele expuse, se va respinge apelul pârâtei reclamante, ca nefondat.

2.Apelul reclamantei pârâte P. C.

În mod corect prima instanță a respins solicitarea acestei părți de efectuare a unei contraexpertize pentru evaluarea imobilului teren situat in București, ., sector 4, motivând în sensul că expertul a argumentat pe larg și temeinic concluziile sale, sprijinindu-le pe anunțuri publicitare atașate raportului, judecătorul fondului apreciind ca realistă valoarea terenului, raportat la suprafața și situarea sa. În plus, în faza procesuală a apelului, partea nemulțumită a avut posibilitatea de a propune din nou această probă, care a fost, de altfel, și încuviințată, respectiv administrată.

Instanța de fond nu a omis sa se pronunțe cu privire la un capăt de cerere. Prima instanță a constatat că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei O. M. face parte si dreptul de proprietate asupra terenului arabil in suprafața de 5.000 mp situat in extravilanul Sectorului 4 al Municipiului București, zona Drumul Bercenarului, sola cadastrala 460-480 si ca apelantei îi revine intreaga masa succesorala, in calitate de legatar universal. În consecință, cum apelanta reclamantă pârâtă este unicul moștenitor al acestui teren, are și calitatea de proprietar exclusiv, astfel că nu se mai impune suplimentar și atribuirea în natură, operațiune necesară doar în situația în care bunul ar fi fost în indiviziune.

Descrierea și vecinătățile imobilului teren si construcție situat in București, ., sector 4, reies din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, care pot fi prezentate cu ocazia întabulării. Omologarea raportului de expertiză nu este expres stabilită de vreo dispoziție legală, pentru ca instanța să fie obligată să ia o astfel de măsură. În plus, o atare omisiune a instanței nu poate conduce la schimbarea hotărârii, în urma admiterii apelului, întrucât nu privește aspecte de legalitate sau temeinicie, putând fi cenzurată pe calea prescrisă de dispozițiile art. 281, respectiv 281 indice 1 C..

Termenul de 2 luni pentru achitarea sultei, care are un caracter considerabil, apare într-adevăr ca insuficient, ținând seama de niște posibilități financiare medii și de necesitatea identificării unor resurse în vedeea efectuării plății.

Se mai reține că prin raportul de expertiză construcții efectuat în apel – fila 83, s-a stabilit o nouă valoare a imobilului teren situat in București, ., sector 4, de 143.996 euro, iar la împărțeala judiciară trebuie să se aibă în vedere valoarea bunului de la data partajului.

Conform prevederilor art._ alin. 4 C., la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

Ca urmare a aspectului că imobilul din București, ., sector 4 a fost atribuit în integralitate reclamantei pârâte ( nefiind formulate critici pe acest aspect ), iar în apel s-a stabilit o nouă valoare a imobilului, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta reclamanta-pârâtă și va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va constata că valoarea imobilului teren din București, ., sector 4, este de 143.996 euro, va obliga reclamanta – pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 47.998,66 euro, în echivalent lei la data plății și a sumei de 8432,97 lei, cu titlu de sultă pentru terenul, respectiv construcția din ., sector 4, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul prevederilor art. 274 C. și ținând seama de cotele părților, întrucât partajul profită tuturor, va obliga pe apelanta pârâtă – reclamantă V. E., care a căzut în pretenții, la plata către apelanta reclamantă – pârâtă a sumei de 234.93 lei, cheltuieli de judecată, precum și a sumei de 300 lei, către intimați, cu același titlu ( onorariu de avocat ).

Prin decizia civilă nr.1087A/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a respins apelul formulat de apelanta pârâta-reclamantă V. E., împotriva sentinței civile nr. 6182/24.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta reclamanta-pârâtă P. C., și cu intimații intervenienți în nume propriu P. V. și P. V.,, ca nefondat; s-a admis apelul formulat de apelanta reclamanta-pârâtă P. C. fiind schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că:constată că valoarea imobilului teren din București, ., sector 4, este de 143.996 euro;obligă reclamanta – pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 47.998,66 euro, în echivalent lei la data plății și a sumei de 8432,97 lei, cu titlu de sultă pentru terenul, respectiv construcția din ., sector 4, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței;menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate;obligă apelanta pârâtă – reclamantă la plata către apelanta reclamantă – pârâtă a sumei de 234,93 lei, cheltuieli de judecată;obligă apelanta pârâtă – reclamantă la plata către intimații intervenienți principali a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta pârâtă P. C. și pârâta reclamantă V. E..

În motivarea recursului său recurenta reclamantă P. C. solicită admiterea acestuia modificarea deciziei atacate în sensul obligării sale la plata sultei stabilită la instanța de fond în cuantum de 34.675 euro, echivalent în lei, la cursul BNR din ziua plății cât și completarea hotărârii de fond cu mențiunea că bunurile supuse partajării sunt cele identificate prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză.

Decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii – art.304 pct.9 întrucât prin admiterea în parte a apelului său tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a unei sulte de 47.998,66 euro deși la fond suma a fost de 34.675 euro astfel că în apel părții i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac prin încălcarea dispozițiilor imperative ale art.296 C.pr.civ.

Pe de altă parte valoarea de piață a terenului situat în București, . A, sector 4 reținută în apel ca fiind de 143.996 euro este infirmată de probele de la dosar însă partea apreciază că nu contestă decizia recurată sub aspectul temeiniciei.

Cel de-al doilea motiv de apel – aplicarea greșită a legii – art.304 pct.9 C.pr.civ. se referă la faptul că instanța de fond a omis să includă în dispozitivul hotărârii, descrierea și vecinătățile imobilului teren și construcție situate la adresa amintită împrejurare ce face imposibilă înscrierea acestora în cartea funciară.

Instanța de apel a respins această critică pe considerentul că partea are deschisă calea unei cereri adresate unei instanțe de fond în temeiul art.281 C.pr.civ. sau 281¹ C.pr.civ.

Însă acest motiv de apel se referă strict la completarea hotărârii de fond cu mențiunile solicitate, nefiind vorba de îndreptarea de erori materiale sau care vizează susținerile părților.

Pentru ca identificarea bunurilor supuse partajării să aibă eficiență juridică, ea trebuie să rezulte din cuprinsul dispozitivului în care trebuie menționate fie descrierea și vecinătățile ce rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, fie mențiunea că bunurile sunt identificate și atribuite astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză.

În acest sens se invocă dispozițiile Ordinului comun al Ministerului Justiției și al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară publicată în M.of. nr.15/11.10.2011 conform căreia expertizele topografice efectuate în cadrul proceselor pot fi avizate de OCPI pentru a se evita ca ulterior părțile din dosare să facă un alt cadastru după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care se soluționează procesul.

Recurenta pârâtă reclamantă V. E. solicită în temeiul art.304 pct.7 – 9 C.pr.civ. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și constatarea că din masa succesorală face parte ca bun comun al părinților reclamantei și pârâte și suprafața de 5000 mp înscrisă în Titlul de proprietate nr._/23.02.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Municipiul București, bun comun dobândit în timpul căsătoriei înainte de colectivizare și redobândit ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate.

Masa succesorală se compune din imobilul – teren arabil situat în extravilanul sectorului 4 în suprafață de 5000 mp amplasat în . vecinătățile indicate în Titlul de proprietate nr._/23.02.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Municipiul București fiind bun comun al soților dobândit în timpul căsătoriei cu care s-au înscris în CAP Jilava și pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate tot în timpul căsătoriei potrivit art.30 C.fam.

Imobilul – casă de locuit construită în anul 1956 având o suprafață de 70 mp situată în București, . A și terenul aferent în suprafață de 690 mp a fost achiziționat de către autorii părților – O. I. și O. M. prin actul de vânzare cumpărare autentificat prin procesul verbal nr.5500/520/11.08.1956 încheiat de Notariatul de Stat al Raionului N.B., prin urmare constituie bun comun în cotă de ½ .

Instanța a dispus în sensul că cele două testamente făcute de autorii părților fiecare în favoarea fiicelor – reclamanta și pârâta – să fie menținute ca valabile pentru fiecare parte.

Recurenta pârâtă solicită o cotă majoră întrucât moștenește prin testament și cota soțului supraviețuitor – O. I., urmând a se avea în vedere că terenul și casa de locuit sunt dobândite în timpul căsătoriei iar îmbunătățirile imobilului – construcție sunt contribuția exclusivă a lui O. I..

Se invocă de către recurenta pârâtă recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului întrucât împreună cu soțul său a extins imobilul cu două camere și o verandă, a reparat acoperișul, tâmplăria, a efectuat lucrări de întreținere curentă.

Hotărârile atacate – la fond și apel – cuprind motive contradictorii și străine de natura pricinii interpretându-se greșit actul dedus judecății hotărârile pronunțate fiind lipsite de temei legal după cum urmează:

Imobilul construcție și terenul aferent de 690 mp să fie atribuit reclamantei P. C. cu obligarea acesteia la plata sultei reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine iar terenul arabil în suprafață de 5000 mp să fie partajat în natură în cote egale.

La dosar s-au depus acte în baza cărora a fost emis titlul de proprietate din care rezultă că O. I. și O. M. figurează cu cerere de înscriere în fostul CAP Jilava .

Potrivit evidențelor din registrul agricol din perioada 1959 – 1963 rezultă că în anul 1962 la înscrierea în CAP (GAC) O. I. tatăl părților era înscris cu o construcție și teren în suprafață de 0,55 ha, suprafață cu care s-a înscris în CAP Jilava.

D. fiind că imobilul amintit este bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu care O. I. și O. M. s-au înscris în CAP, bunul trebuie să reintre în patrimoniul soților, tot ca bun comun, chiar dacă au avut calitate de membri cooperatori la CAP Jilava.

Faptul că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate figurează doar O. M. nu înseamnă afectarea de comunității de bunuri în condițiile art.30 C.fam.

Instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor art.30 C.fam. în sensul că în timpul vieții O. I. nu a contestat titlul de proprietate eliberat pe numele soției sale, mandatul pentru redobândirea comunității de bunuri fiind tacit.

Nu rezultă așadar că doar defuncta O. M. s-a înscris în CAP cu teren figurând la poziția nr.8 în tabelul anexă.

Prin urmare instanțele de fond și apel nu au exercitat rolul activ potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ. pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

La termenul din 26.06.2012 recurenta pârâtă prin avocat invocă nulitatea recursului declarat de recurenta reclamantă apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 C.pr.civ.

Cu privire la această excepție Curtea constată că în temeiul art.306 alin.1 C.pr.civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2 privind motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, după ce sunt puse în dezbaterea părților.

Prin art.306 alin.3 C.pr.civ. se reglementează ipoteza invocată de către recurenta pârâtă privind indicarea greșită a motivelor de recurs care însă nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-un din motivele art.304 C.pr.civ.

Nu poate fi reținută excepția nulității recursului întrucât potrivit alin.3 al art.306 C.pr.civ. nulitatea recursului nu intervine dacă criticile invocate pot fi încadrate într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.pr.civ. or, recurenta reclamantă invocă și susține încălcarea dispozițiilor art.296 C.pr.civ. și respectiv art.281 și 281¹ C.pr.civ.context în care excepția nulității va fi respinsă ca nefondată.

Asupra recursului declarat de recurenta reclamantă P. C. Curtea reține că apărările acesteia sunt fondate pentru următoarele considerente:

Incontestabil prin sentința civilă nr.6182/24.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ urmare a admiterii în parte a acțiunii principale cât și a cererii reconvenționale constatând deschisă succesiunea defuncților O. M. și O. I. reclamanta pârâtă P. C. a fost obligată în final la plata sumei de 34.675 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății către pârâta reclamantă V. E..

În apel, urmare a admiterii apelului reclamantei pârâte a fost schimbată parțial sentința de fond constatând o valoare majorată a imobilului teren din . A, sector 4 la suma de 143.996 euro astfel că, în mod corelativ reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 47.998,66 euro echivalent în lei la data plății reprezentând sultă către pârâta – reclamantă.

Este evident că în propria cale de atac reclamantei i s-a creat o situație mai grea prin obligarea sa la plata unui cuantum majorat al sultei în raport de hotărârea de fond astfel că din această perspectivă în temeiul art.296 C.pr.civ. teza a II a, potrivit cu care „Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată” recursul va fi admis iar decizia recurată modificată parțial în sensul respingerii apelului declarat de apelanta reclamantă P. C., păstrându-se celelalte dispozițiile ale deciziei atacate.

Va fi respinsă însă critica aceleiași părți vizând greșita aplicare în apel a dispozițiilor art.281 și 281¹ C.pr.civ. cu privire la completarea hotărârii de fond cu mențiunile solicitate respectiv descrierea și vecinătățile imobilului teren și construcție situate în București, . A, sector 4.

Astfel potrivit art.281^2a C.pr.civ. „Îndreptarea, lămurirea înlăturarea dispoziției potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281 – 281² C.pr.civ.”

Având în vedere că decizia pronunțată în apel este datată 20.12.2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 prin care a fost introdus art.281² lit.a C.pr.civ. urmează a fi respinsă critica recurentei reclamante întrucât completarea hotărârii poate fi dispusă doar în condițiile art.281 – 281² C.pr.civ.

Recursul declarat de pârâta reclamantă V. E. va fi respins ca nefondat având în vedere că, tribunalul în apel a menținut soluția primei instanțe în sensul că terenul arabil în suprafață de 5000 mp situat în extravilanul sectorului 4, sola cadastrală 460 – 480 și înscris în Titlul de proprietate nr._/23.02.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului București este bun propriu al autoarei părților O. M., potrivit art.31 C.fam.

A fost înlăturată susținerea recurentei pârâte privind calitatea de bun comun al terenului având în vedere că în cererea de partaj formulată în anul 1997 sunt indicate ca bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei de către soții O. doar terenul și casa situate în . A, sector 4 iar pe de altă parte nu s-a dovedit contestarea de către O. I. a titlului de proprietate emis pe numele soției sale.

În ce privește cea de a doua critică instanța de apel verificând aplicarea dispozițiilor privind reducțiunea liberalităților ce încalcă rezerva succesorală a constatat că reclamanta este unic moștenitor al defunctei O. M., legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr.1880/04.04.1996 emis de BNP „Mentor”.

În vreme ce cu privire la testamentul autentificat sub nr.748/22.09.1999 emis de BNP D. Ș. a operat reducțiunea în ce privește pârâta căreia îi revine o cota 1/3 din masa succesorală.

Pentru aceste considerente recursul recurentei pârâte va fi respins ca nefondat în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta reclamantă ca nefondat.

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă P. C. împotriva deciziei civile nr.1087A/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta pârâtă reclamantă V. E. și intimații-intervenienți P. V. și P. V. și în consecință:

Modifică în parte decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul declarat de apelanta reclamantă P. C. . Menține restul dispozițiilor deciziei civile recurate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă V. E..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. P. A. P. A. V.

GREFIER

G. – M. V.

RED...MȘ/ 2 ex.

10.07.2012

Jud. apel – I. N.

- L. C. S.

← Pretenţii. Decizia nr. 1342/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Legea 10/2001. Decizia nr. 109/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Decizia nr. 109/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 355/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 281/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 14/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI